Imi dau seama ca, in drumul spre plecarea care devine din ce in ce mai limpede si mai justificata, ma curat, ma dezintoxic. Nu am inceput sa fac asta voluntar. Am respins, pe rand, toate influentele infecte ale societatii romanesti. Nu ma uit la televizor, nu ma intalnesc cu oameni cretini carora le place sa vorbeasca fara argumente si fara informatie, evit orele la care este multa lume pe strada, imi fac portia de miscare, de sport, seara sau noaptea, alegand doar cartiere acceptabile din punct de vedere estetic. Vreau sa am garantia faptului ca gustul meu nu va fi deranjat prea tare. Ma conserv. Cu toate ca nu e bine spus. Initial am crezut ca ma conserv dar nu fac asta, ar fi trist sa conserv ceea ce sunt acum. Intai ma purific intr-un proces greoi dar si foarte interesant, involuntar in prima faza, asa cum v-am spus. Incerc sa nu mai privesc realitatea romaneasca iar atunci cand ceva imi ajunge fortat in raza vizuala sau auditiva, constat ca reusesc din ce in ce mai greu sa incadrez informatia intr-un context si sa ma las realmente preocupata de ea. Iar asta ma bucura. Detasandu-ma de toata melasa asta agitata a societatii romanesti, observ ca imi revin identitatea si coloana vertebrala suparator de dreapta, de multe ori ma intreb si eu daca nu sunt ridicola in batosenia mea morala. Imi revine buna dispozitie, imi percep afinitati delicate, sofisticate pe masura ce discut numai cu oameni care inoata contra curentului romanesc, imi simt corpul usor si puternic, imi simt structura. Si nu o mai simtisem demult, atat de infofolita in sisteme de aparare era. Imi revin sensibilitatea pura si interesul pentru sensibilitate pura, in consecinta. Recapat curajul de a renunta la armura hibridului in care m-am transformat ca rezultat al vietii in Romania. Imi privesc ingrozit dar apoi amuzat personalitatea, alter ego-ul construit pentru a supravietui aici si ma straduiesc sa rememorez in detaliu, cu un maximum de constiinciozitate, care sunt elementele autentice in mine, ce sunt eu dincolo de lectiile invatate in ultimii ani, lectii superficiale care nu au cine stie ce valoare odata ce iesi dintr-un mediu isteric care stagneaza in isteria proprie.

Ceea ce parea a constitui puterea mea pare acum simpla prostituare, nici macar prostituare cu cine stie ce miza. Am invatat (cu diploma, nu oricum) sa manipulez prin discurs, sa obtin ce vreau fara prea mare efort. Am invatat sa lovesc sub centura intr-un fel presupus inteligent, complex, daca aceste cuvinte ar putea fi cu adevarat asociate lovitului sub centura. Am invatat sa privesc atent psihologia fiecarui om cu care intru in contact, sa-i fac o radiografie a puterilor si slabiciunilor si sa stiu exact unde il pot lovi, sa-i cunosc exact punctul vulnerabil, echivalentul locului de pe umarul lui Siegfried din “Cantecul Nibelungilor”. Am deprins smecherii ale comunicarii sociale, nu comunicarea sociala in sine. Am deprins putere de reactie simpla, dura, am deprins concentrare echivalenta cu cea pe care o dezvolta cei in stare de razboi. Stiu de unde vin avioanele, cat de aproape sunt si unde ma pot adaposti, imi cunosc optiunile in orice situatie de asediu. Am devenit o personalitate care stie cum sa nu o pateasca in timpul asediilor. Cunosc fiecare tipologie creata de societatea romaneasca, oamenii sunt previzibili, le anticipez fiecare miscare, sunt un spion in propria tara, ma simt ca si cum as intocmi o harta pentru o forta straina. Sau cel putin asa m-am simtit pana de curand. Nu mi-am mai permis sa imi indragesc tara. Daca faci asta cu moderatie, cu tandrete sau la polul opus, cu pasiune si cu profunzime, esti luat in deradere. Nu exista decat un singur mod in care ti se permite sa-ti iubesti tara la noi: in bascalie. Iar eu nu iau in calcul aceasta varianta in privinta iubirii. Eu nu pot iubi in bascalie, amestecat, fara concentrare, fara atentie pentru detaliu. Eu nu pot iubi “usurel”.

Functionarea mea in societatea romaneasca are un pret urat, imi dau seama. Nu as exagera sa spun ca am devenit un om rau, nu sunt un om rau sau cel putin ma mint spunandu-mi ca vigilenta ascutita cu care ma misc prin societate nu s-a amestecat cu esenta mea. Insa, la fel ca atunci cand iti pui sani de silicon, nu poti sa stii daca nu se sparge unul din sani pe neasteptate invadandu-ti tot organismul cu falsitatea si infectia lui. Exista un risc latent suparator iar eu as vrea sa nu mai las riscuri din astea marunte sa imi pluteasca deasupra capului. Asa cum incerc sa mananc numai lucruri ca lumea, asa cum incerc sa mananc numai lucruri bio, tot asa incerc sa nu mai las chestii emotionale indoielnice sa se amestece cu sangele meu. Purificarea trebuie facuta pe toate planurile.

Refuz sa mai dau replici “inteligente” mizeriei din jur, refuz sa mai pun la pamant oamenii care incearca sa ma loveasca, refuz sa imi irosesc concentrarea pe aceasta supravietuire de cacat, refuz sa imi tabacesc pielea pentru a functiona aici. Si-asa vad in mine nenumarate detalii de care imi este rusine odata ajunsa in alta tara. Ma surprind pe faza, in felul meschin, topesc. Ma suprind cu inima doar intredeschisa si, mai rau de-atat, cu mintea intredeschisa. Am in maneca replici taioase care sa mearga la sigur, imi simt uneori mandria de a putea pune pe oricine la punct cu doar cateva cuvinte spuse cu sange rece. Sangele rece. Asta ma ingrijoreaza cel mai mult. Eram de o sensibilitate spectaculoasa cu doar cativa ani in urma. Eram o rana deschisa asa cum cred eu ca este corect sa fie orice personalitate tanara, eram asa cum este Cip, de exemplu, cu probleme fara nici o legatura cu dedublarea si cosmetizarea, cu abrutizarea, in ultima instanta. Asa cum am scris si la el pe blog, ma paralizeaza reactiile romanilor la aceasta tipologie de “rana deschisa”, raspunsurile romanilor te pun in imposibilitatea de a-ti cicatriza ranile frumos. Orice incercare de introspectie este privita ca suprema slabiciune. Romanii isi imagineaza ca sunt adepti puternici ai darwinismului, se agata cu setea omului slab de un concept aparent puternic. Ei considera ca sunt buni, ca sunt in locuri fruntase pe drumul catre selectia naturala. Nu ma mira ca romanii se agata de idei simpliste, nu cred ca ar avea rabdare sa parcurga si sa inteleaga teorii mai complicate, teorii cu nuante. Romanii sunt atat de speriati, atat de nesiguri pe propria existenta si pe existenta in general incat este firesc sa isi marcheze teritoriul in cel mai primar si agresiv mod cu putinta. Nesiguranta, nemultumirea isterica de gospodina grasa si nefututa nici nu ar putea sa erupa altfel. Cand simti ca pierzi din ce in ce mai mult teren, tacticile devin pe zi ce trece mai agresive si mai ridicole. Iar eu am incercat sa le stapanesc in loc sa am curajul de a ma detasa complet de ele. Am avut imbecila ambitie de a ma descurca pana si in dementa asta romaneasca, am avut ambitia de a putea lovi pana si vite fara nici un reper, vite galagioase si haotice. Am avut momente in care am simtit satisfactie josnica, jalnica pentru ca scosesem din minti cine stie ce prost. Am fost mandra pentru ca am facut un imbecil in toata firea sa planga doar din cateva vorbe, m-am lasat inundata de satisfactia reducerii la tacere a catorva proaste cu rautate de bloc. Pe scurt, m-am pierdut in satisfactii oribile, irelevante. Si am considerat ca am triumfat cumva, ca m-am descurcat, ca am stapanit si alte rahaturi din categoria asta. Scandal. Un vesnic scandal, chiar daca eu il mascam in rafinament si replici scurte. Sufletul meu, mintea mea s-au implicat in acest scandal perpetuu al societatii romanesti.

Iar in aceste zile ma simt rusinata sa imi surprind vechile zvacniri, sa imi surprind pofta de a plesni in dreapta si-n stanga, sa imi surprind dorinta de a pune la punct, de a dezarma in felul agresiv, oribil, imi observ cu jena teribila reflexele animalice si degradante, simt ca m-am uitat doar din cand in cand la firea mea adevarata, ca la o bijuterie de familie pe care o admiri fara capacitatea de a-i intelege exact valoarea, ca pe ceva strain care face doar teoretic parte din tine.

Cred ca acest gen de “maturizare” practicata in Romania nu mai este de actualitate, cred ca nu mai este de folos intr-o societate emancipata, nu as vrea sa mai aud ca acest “a fi pe faza” este bun oriunde si ca natura umana este peste tot aceeasi, rezervandu-ti aceleasi surprize neplacute, nu as vrea sa ma imi treaca prin gand faptul ca societatile civilizate nu au reactii asemanatoare cu cele romanesti doar pentru ca sistemul legislativ este mai bine pus la punct decat al nostru, nu as vrea sa imi incurajez perspectiva care sustine ca orice strain, odata scos din sistemul bine pus la punct, devine un animal de prada fara conduita.

As vrea ca atunci cand in Germania cineva se ofera sa ma duca acasa cu masina pentru ca este foarte frig, sa nu ma gandesc ca acel cineva vrea sa mi-o traga, la propriu sau la figurat, as vrea sa nu ma gandesc ca atunci cand cineva imi ofera o caisa proaspata in Franta, mi-o da pentru ca este veche, as vrea sa nu mai pun la indoiala umanitatea elementara. As vrea sa nu mai fac asta. Energia unui om care face asta este cumplita si va atrage numai energie cumplita. Nu mai vreau un astfel de antrenament.

Si, ca un caine care a fost abuzat de stapanii lui si care isi petrece un timp intr-un adapost, astept si eu sa fiu adoptata. Sperand ca strainii nu ma vor accepta fara pic de suspiciune. Si sa va spun de ce. Unui caine abuzat i se fac cateva teste inainte de a fi dat spre adoptie unei familii care sa-l ingrijeasca si care sa-l iubeasca. Unul din ele este, asa cum stiti, luarea mancarii din fata. Daca in clipa aia cainele sare la mana care vrea sa-i ia mancarea, va fi eutanasiat. Daca nu, inseamna ca a scapat nevatamat din comportamentul stapanilor abuzivi si ca poate fi adoptat. As vrea un astfel de test pentru ca, sincer, habar nu am daca as sari sau nu la mana cuiva care ar incerca sa imi ia ceva din fata. Am nevoie de testele unei societati sanatoase pentru a-mi da un diagnostic complet si competent, vreau sa am o evaluare de incredere a presupusei mele purificari din aceste ultime saptamani. Nu vreau sa ramana cine stie ce bucata imputita in mine si sa nu stiu de ea. Ma aflu, la fel ca orice abuzat, in situatia in care nu mai pot evalua singura situatia mea si sansele mele de recuperare.

Când părerile tale sunt luate cu împrumut au mai multe neajunsuri: nu sunt autentice, se schimbă repede, de cele mai multe ori sunt superficiale. Problema cea maimare e când nici despre noi înşine nu avem o "părere personală", să mă exprim uşor pleonastic. Când nu ne mai cunoaştem plusurile şi minusurile şi ne vedem doar prin ochii altora, când uităm cine suntem compromitem şi ce putem fi. Deci, puţină îndrăzneală pentru a cunoaşte, puţină obrăznicie pentru a fi diferit de alte opinii, independent de ce cred ceilalţi. Şi dacă în final replica sergentului va fi a noastră, şi alţii vor zâmbi doar, cine va fi mai câştigat?! ... părerea mea!

]]> http://danielhaiduc.wordpress.com/?p=14 Wed, 20 Aug 2008 21:19:34 +0000 danih http://danielhaiduc.ro.wordpress.com/2008/08/20/care-mi-e-ideea/ Am început să citesc cartea "Sensuri metafizice ale crucii" (Humanitas, 2007)", un dialog între Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici şi Anca Manolescu despre cartea lui René Guénon "Simbolismul crucii" (1931). Nu despre subiectul cărţii vreau să vorbesc. Ca de obicei, în faţa unei cărţi noi mă întreb: de ce să o citesc? Care e ideea cu care pornesc în lectura acestui text?

Îmi aduc aminte de o conferinţă a domnului Liiceanu - cred că era ocazionată de lansarea cărţii "Uşa interzisă" - în care dânsul, amintind de relaţia cu Constantin Noica, povestea că maestrul avea obiceiul să-l întrebe de fiecare dată, la începutul unui nou proiect: "Care ţi-e ideea?". Mi s-a părut o întrebare foarte bună, o întrebare pe care cred că ar trebui să şi-o pună nu doar filosofii, ci fiecare cititor, atunci când deschide o carte.

Sigur că ea nu e obligatorie. Putem să luăm la rând rafturi întregi de bibliotecă. Să citim anumite cărţi pentru că sunt bune, importante, recomandate, sau poate autorul e la modă. Să acumulăm imens şi organizat, în măsura timpului disponibil. Nu-mi place. E mult mai plăcut să străbat în lung şi lat deşertul cărţilor căutând în fiecare oază de idei chipul aceleia pe care o am în minte.

De data asta însă răspunsul la întrebare nu e atât de simplu. Totuşi, ce mă atrage la această carte? Subiectul? Autorii?

Am citit şi eu Guénon cândva şi am fost fascinat descoperind pentru prima dată o viziune amplă asupra universului şi omului. Dar mi-am dat seama că acea cunoaştere pentru mine era perfect inutilă în acel moment. Am înţeles atunci şi cred şi acum că nu pot cunoaşte ceva important despre univers şi despre om fără să-mi înţeleg mai întâi propria persoană. Iar autorul nu-mi prea răspundea la câteva întrebări importante, aşa că am l-am lăsat pentru altă dată.

Aşadar mai mult numele autorilor decât textul m-au adus în faţa acestei cărţi. Sigur, tentaţia de a privi pe gaura cheii, de a vedea cum se desfăşoară un dialog între personalităţi remarcabile ale culturii, e destul de mare. Dar, dincolo de asta, mă întreb: ce conferă autoritate şi credibilitate unui intelectual sau grup de intelectuali? Ce ne face să fim interesaţi uneori de punctul de vedere al unei persoane indiferent de subiectul în discuţie?

Dacă mă gândesc bine, patru criterii îmi par destul de clare: apartenenţa la o şcoală de gândire, filosofia ca preocupare centrală, actualitatea ideilor şi abordarea temei religioase.

Şcoala de gândire înseamnă autoritatea relaţiei maestru-ucenic întărită cu fiecare generaţie. Înseamnă o grădină de idei lăsată moştenire, în care orice nou grădinar învaţă secretul încolţirii şi ofilirii fiecăreia dintre flori.

Filosofia înseamnă curajul de a-ţi pune întrebările fundamentale ale existenţei, înseamnă rigoarea discursului dobândit în ani de goană după indefinibil, dar şi încercarea de a-ţi ordona viaţa după principiile subtile ale lumii.

Actualitatea ideilor indică ancorarea în prezent, capacitatea de a trata teme importante pentru cei din jur, înseamnă înţelegere şi implicare. E refuzul de a coborâ permanent în cavoul istoriei sau de a te închide în turnul utopiilor.

Abordarea temei religioase conduce la hotărîrea asumată şi permanent argumentată de a merge fie pe calea credinţei, fie pe cea a ateismului. Mărturisirea credinţei ne poate face să-l întîmpinăm pe acel om ca pe un vechi prieten, care vine cu bagajul greu al dogmei, dar şi cu seninătatea şi bucuria cunoaşterii de dincolo de cuvinte. Absenţa credinţei o putem resimţii ca pe un gol sau dimpotrivă ca pe o eliberare, oricum ea ne va face mai atenţi la argumentele fondate pe forţa civilizaţiei şi inteligenţa exploratoare. Oricare ar fi alegerea, ea trebui să fie publică. Lenevirea prelungită în fotoliul indeciziei reduce calitatea discursului la o simplă expertiză tehnică.

Cred că o persoană care îndeplineşte aceste criterii trebuie luată în seamă. Ea face în mod sigur parte din elita noastră culturală. Elita este necesară, iar membri ei trebuie să-şi urmeze programul personal sau de grup, fără a căuta neaparat să fie populari sau accesibili. Abordare unor teme universale, indiferent de gradul de opacitate al discursului, poate să ofere cititorului lipsit de îndrumare coerentă acele idei pe care să le urmărească în căutarea cărţilor potrivite etapei sale de cunoaştere. Sau acele răspunsuri particulare pe care să le dezbată în forul său interior şi să le asimileze dacă îi sunt utile. Elita este un reper la care ne putem oricând raporta în căutările noastre.

Aşadar nu aştept ca dialogul celor patru să mi-l reveleze pe Guénon şi nici să-mi răspundă la marile întrebări ale existenţei. Sunt pur şi simplu curios să văd şi să înţeleg câteva puncte de vedere coerente asupra unei teme extrem de complexe şi să adaug câte ceva la portretul pe care mi l-am făcut despre aceşti oameni pe care îi apreciez foarte mult. Asta mi-e ideea.

Era odată un om care locuia în apropierea unei plaje. În fiecare dimineaţă, omului nostru îi plăcea să facă o plimbare pe plajă, să asculte valurile mării şi să privească cum se trezeşte lumea la viaţă. Într-o zi însă, pornind el la plimbare, a descoperit că plaja era plină de mii de steluţe de mare care eşuaseră pe plajă după furtuna din noaptea precendetă. Fără să mai stea pe gânduri, omul nostru a început să culeagă una câte una din steluţe şi să le repună în mare. Între timp, un alt om care ieşise şi el la rându-i la plimbare, îl observă pe omul nostru şi decide să meargă spre el. Ajuns acolo, îl întreabă "Nu te supăra, dar de ce te chinui ? Pentru că oricât de mult te-ai strădui, nu vei putea să le salvezi pe toate. Nu e mai bine să laşi natura să-şi urmeze cursul firesc ?" Iar omul nostru se opreşte pentru o secundă din ceea ce făcea, culege o altă steluţă în mână şi spune "Vezi steluţa aceasta ? Pentru ea contează".

Îmi place enorm de mult povestirea asta şi morala din spatele ei. La seminarul respectiv am primit de la profa şi câte o astfel de steluţă. Când am ajuns acasă, am luat un pix şi am scris pe ea Pentru ea contează, şi mi-am lipit-o în pat, astfel că în fiecare dimineaţă şi fiecare seară o privesc şi ea mă motivează mai tare să învăţ şi să lupt pentru a-mi atinge visul.

On May 6, 2007, Mark began bicycling from California to Maine planning to stop along the way to perform concerts and participate in special events. Official Mark Across America Website. Originally scheduled to end in New Hampshire, the tour ended on July 8, 2007 in Bangor, Maine.

Mark's inspiration to make this 3,500-mile trek came from a visit he and his wife, Kate, made to orphanages in Mexico. In the spring of 2006, they went on a mission trip with The James Fund, a non-profit organization founded by Family Christian Stores, to meet the needs of orphans and widows in distress. Mark's own adoption drew him to explore this ministry. Seeing firsthand the harsh realities for many orphans and realizing that he could have easily been one of the boys in the orphanage, Mark wanted to make a difference. He made a decision to reach out to orphans through active support of The James Fund.

Point of Grace is a group of Christian pop music singers and authors. This all-ladies trio consists of Shelley Breen, Denise Jones, and Leigh Cappillino. The group started out as a quartet in 1991, with original members Breen and Jones, as well as Terry Jones and Heather Payne. In November 2003, Terry Jones decided she needed to spend more time with her family after giving birth to her third child, and left the group, with Cappillino joining in March 2004 for their 2004 release I Choose You. In June 2008, Payne announced her retirement from the group, in order to spend more time with her husband and four children.

In 1998, they added a touring band, with Cappillino's husband, Dana, and Tommy McGee as permanent band members on guitar and on bass, respectively.

In 2006, former Avalon member Michael Passons added his work to the group's live show.

The group's debut self-titled album was released in 1993; since then, they have been recognized as one of the top Contemporary Christian music bands in the United States. In 2003, they released their ninth album, 24 - a compilation of their 24 consecutive #1 radio singles. To this date, no band in any genre has matched this record.

Bruce si-a sfarsit foarte timpuriu viata din cauze necunoscute, dar cu un diagnostic stabilit de edem cerebral. Anumite surse afirma initiativa unita a aparatorilor traditiei si secretelor artelor martiale chineze, in a stopa cu orice pret propagarea si descoperirea secretelor kung fu-ului. Sursele oficiale au stabilit diagnosticul care a adus moartea acestuia, dar nu si cauza primara care a condus la trecerea marelui geniu sportiv, pe taramul celei de-a doua vieti.

Tony a gasit adevarata menire, pe care Bruce nu a putut-o atinge in ciuda geniului sau sportiv. Dumnezeu i-a aratat adevarata libertate pe care el a cautat-o in artele martiale de mare performanta. Adevarata libertate nu sta in forta si agilitatea de tigru a muschilor, ci in Adevarul care ne face liberi.

Bruce Lee (Noiembrie 27, 1940 – Iulie 20, 1973) filosof, artist in arte martiale, instructor si actor, fondator al stilului Jeet Kune Do.

Bruce Lee definea artele martiale ca fiind o modalitate de exprimare totala a sinelui si totodata o cale de descoperite a acestuia. In perioada relative scurta a vietii sale (33 de ani), a fost incununat de succes in sport, si in cinema.

A deschis o noua era cinematografica, si a fascinat mintile multor adepti ai acestui sport, lasand in urma o bogata mostenire de tehnici si de filosofie de viata.

Ca si multi alti tineri am fost fascinate de fenomenul Bruce Lee – filmele sale au fost unul dintre cele mai puternice manuale de instruire, pt ca spiritul sau exprimat in film a transcens dincolo de gesturi, de cuvinte de miscari.

Pe data de 10 mai, a avut loc un eveniment premergator mortii sale, care avea sa fie mai pe urma cauza principala a trecerii sale intr-o alta lume. Medicii de la Hong Kong Baptist Hospital au reusit sa stabilizeze criza in schimb pe data de 20 iulie 1973 destinul sau a inregistrat o cotitura brusca si totodata definitiva.

Marele geniu al artelor martiale - Bruce murise. Fusese infrant fara drept de replica pentru prima data de un edem cerebral.

Viata sa a fost marcata de genialitate in sport si in actorie – dar destinul sau a fost brusc oprit de limitele sale fizice, desi erau cu mult peste ale noastre ale majoritatii.

Tony Anthony este fondator si evanghelist al organizatiei Avanti Ministries, este triplu campion mondial la Kung Fu si un exeplu extrem de graitor al harului lui Dumnezeu. Este autorul cartii “Imblanzirea tigrului”, carte ce a primit titlul de Cartea anului 2005 din partea CBC (Christian Booksellers’ Convention)

Anthony Tony - un alt geniul al artelor martiale isi povesteste trecutul infiorator - de o cruzime rar intalnita. Descoperirea lui Dumnezeu il transforma radical facand din puscaria unde L-a intalnit, un loc in care traia libertatea unui om transformat, descatusat de spiritul chinuitor mostenit de la strabunii sai, spirit care a fost transmis din generatie in generatie timp de 500 de ani. Comentariile sunt de prisos datorita expunerii facute de el intr-un mod original.

Tony Anthony a avut harul de a-L intalni pe Dumnezeu si de a raspunde afirmativ Dragostei Sale. Viata sa a fost complet transformata, dintr-o persoana deosebit de periculoasa, o masina de frant oase, a devenit un om fericit si liber. Viata sa reinnoita este un izvor de binecuvantare pentru cei care il cunosc sau aud marturia sa.

Bruce Lee desi a fost incununat de mult succes, nu a reusit sa dobandeasca Harul mantuitor al Lui Hristos. Viata sa s-a sfarsit doar intr-o glorie umana, aratand capacitatea deosebita cu care a fost inzestrat de Dumnezeu, dar pe care nu a inchinat-o Celui caruia merita sa o inchine.

Va recomand cu caldura sa cititi cartea lui Tony Anthony - Imblanzirea tigrului. Este un volum de marca scris de Dumnezeu prin mintea si inima unui om care a atins culmile fortei si salbaticiei unui tigru, ca mai apoi sa fie radical schimbat de Hristos, intr-un crestin devotat.

Exista trei motive de baza pentru care crestinii sunt ipocriti.

1. Crestinii sunt ipocriti pentru ca au inceput sa cunoasca dogma crestina de foarte putina vreme, iar la nivel de comportament inca nu au reusit sa isi sedimenteze trasaturile acesteia.

2. Uneori aspectele care ne determina sa ii consideram ipocriti pe crestini sunt elemente extrase din contextul lor real si puse intr-un alt context impropriu, care le schimba radical semantica. Crestinismul si comportamentul crestin isi au propriul cadru de interpretare, decontextualizarea creeaza un fundal eronat de descifrare. Lipsa detaliilor suficiente pentru a interpreta atitudinile cuiva pot duce la o interpretare total gresita.

3. Crestinii sunt catalogati ca ipocriti pentru ca sunt ipocriti. Aspectul lor comportamental este bazat pe un fundament gresit. Relatia lor cu Hristos este rupta, iar viata lor se alimenteaza din secularism. Viata lor nu reflecta deloc dragostea Lui Hristos.

Cameleonismul sau ipocrizia isi are radacina in comportamentul adamic, caracterizat prin ascunderea aspectelor rusinoase ale comportamentului. Persoanele ipocrite sunt lipsite de transparenta pentru ca le este rusine de faptele pe care le comit, ceea ce le determina sa isi construiasca un scut protector, care sa le confere un cadru de manifestare al propriului sine, nederanjat de parerile externe ale altora.

Fiecare din noi ne confruntam cu falimentul propriu, in schimb cameleonistul considera ca esecurile sau tabieturile noastre mai putin morale trebuie tinute in seiful intim si nu trebuie eliminate. Desigur nu este bine sa ne facem publice falimentele, deoarece multi ne vor cataloga in raport cu aceste fapte, pierzand imaginea de ansamblu si totodata dandu-ne o alta valoare decat cea reala. In schimb cameleonistul isi construieste un comportament paralel si in antiteza cu cel afisat ca si imagine. Minciuna este foarte des utilizata pentru a mentine barajul in spatele caruia isi desfasoara si manifesta adevarata identitate. Cameleonistul se considera falimentar in eliminarea unor aspecte necrestine din viata lui (ma refer la persoane cu convingeri crestine), refuza sa se mai confrunte cu ele si vede chiar un avantaj personal in mentinerea lor.

Cameleonistul crede ca este o persoana adaptata, si ca poate juca rolurile diferite in situatii diferite, putandu-si transforma personalitatea raportat la cerintele reperului de referinta. Manifestarea unor trasaturi de caracter antitetice nu demonstreaza ca este crestin. Crestinul nu poate manifesta si nu are dreptul sa manifeste trasaturi antitetice, sa arate in anumite cercuri ca este o persoana morala, onesta iar in alte cercuri sa demonstreze o etapa avansata de imoralitate si lipsa de onestitate. Adaptabilitatea in sensul de comportament bivalent, secularist versus comportament crestin nu este in sens crestin adaptabilitate ci o mare iluzie.

Desigur sfera sociala incurajeaza crearea unui comportament ipocrit, aratand avantajele care pot rezulta in urma adoptarii unei astfel de atitudini. De aceea este recomandat sa ne alegem cercurile de influenta cu mare atentie. Alegeri aparent banale pot degenera in destine cu final etern foarte tragic.

Interesant de ştiut este cum ne afectează pe fiecare dintre noi. În funcţie de ce anume alegem un produs ori o marcă? Atunci când vreţi să cumpăraţi ceva (orice) care sunt criteriile pe care vă bazaţi în alegerea voastră dintre aceleaşi produse similare? Suntem o societate care a trecut de faza achiziţionării oarbe pentru că acum avem de unde alege.

Cred că este important să aflăm care sunt criteriile care ne ghidează alegerile pentru că ar trebui să conteze şi altceva decât publicitatea. Mulţi dintre români cred că reclamele sunt mincinoase. Ţineţi cont şi de recomandările celorlalţi, de experienţa anterioară, de valoarea mărcilor, de implicarea socială a firmelor şamd? Vă mai duceţi acolo unde aţi fost serviţi prost?

Am avut nevoie de curând de un card debit. Am fost nevoit să mă gândesc la ce bancă să îl fac pentru că am de unde alege. De aceea am ţinut cont de mai multe aspecte şi am ales Raiffeisen:

- este o bancă germană;

- nu are probleme cu cardurile ca BCR;

- prietenii mi-au spus că transferul banilor se face foarte repede la ei;

- se implică în viaţa societăţii având acţiuni de ajutorare;

- au destul de multe sucursale în toată ţara şi implicit bancomate;

- nu am mai avut niciodată card la ei.

Nu le fac publicitate, ci pur şi simplu v-am dat un exemplu de alegere personală. Voi ce, cum şi de ce alegeţi anumite produse ori servicii? Pe ce vă bazaţi?

Los resultados no dejan lugar a dudas, el creador de ‘Mario’, ‘Donkey Kong’ y ‘Zelda’ se impone con más de dos millones de votos sobre el resto. Imaginad que Arnold Terminator Schwarzenegger se llevó cerca de catorce mil, David Beckham unos quince mil o Bono, de U2, sobre los veinte mil.

Y aquí mi pregunta, tomando como base cierta la importancia que Wii ha conseguido alrededor del mundo, convirtiéndose en un icono cultural, estableciendo una nueva forma de jugar, etc.. ¿tan importante es Miyamoto? ¿Tanta influencia creéis que tiene sobre el mercado actual? ¿Tanto daño han hecho, ‘Mario Galaxy’, ‘Zelda’ y ‘WiiFit’ como para que el genio japonés sea considerado el hombre más influyente del año?

Estas cosas no hay que tomárselas muy en serio, pero dan que pensar a cerca de la importancia que está adquiriendo el sector del videojuego en el mundo. Dentro de poco superará a la industria cinematográfica y a la musical, quien sabe ¿acabaremos viendo a programadores y grafistas establecidos como las nuevas celebrities? Si eso pasa, tendremos que fusionar este blog con Poprosa...

Antonio Lucio Vivaldi (Martie 4, 1678 – Iulie 28, 1741) purtand porecla de il Prete Rosso (Preotul Rosu) a fost preot Venetian si compositor de muzica baroca, cat si un violinist virtuos.

Le quattro stagioni (Anotimpurile) o serie de patru concerte de vioara este considerate creatia sa de varf cat si o foarte populara piesa de muzica baroc.

Spring

Summer

Autumn

Winter

The central core of ICR's mission is scientific research, which formed the basis of our founding in 1970 by Dr. Henry M. Morris. A respected scientist in his own field of hydrology, which led to the publication of The Genesis Flood in 1961, Dr. Morris saw clearly that good science—the proper handling and interpretation of scientific evidence—would demonstrate the veracity of the biblical accounts of Creation and the Flood. For nearly forty years, ICR scientists have conducted innovative research in the areas of flood geology, plate tectonics, catastrophic flood sedimentation, radiometric dating, cosmology, DNA analysis, and others. With oversight by the ICR Research Council, scientists from around the world participate in laboratory, field, and literature research in keeping with ICR's mission to study, teach, and communicate the wonders of God's creation. ICR maintains laboratory facilities on its campus in Dallas, Texas.

Paradoxul prostiei este dat de faptul ca exercita o atractie foarte mare asupra oamenilor, am incercat sa inteleg care este mecanismul care determina acest fapt. Din copilarie m-a fascinat sa desfac capacul ceasului si sa ma trezesc cu un pumn de arcuri tensionate in mana, am incercat sa repet experimentul dar de aceasta data cu demontarea capacului prostiei.

Dexul defineste PROSTÍA astfel : s. 1. natângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) natângeala, netotie, tontie, (frantuzism rar) sotiza, (înv. si reg.) nataraie, (înv.) narozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbiala.) 2. dobitocie, imbecilitate, natângie, neghiobie, nerozie, prosteala, tâmpenie, (înv.) prostime.

Creanga avea dreptate "Prostia omeneasca" : "un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare, apoi rapede-l însfaca si intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urma iar iesea, îl punea iar cu gura la soare, si tot asa facea... Drumetul nostru, nedumerit, zise:
— Buna ziua, om bun!
— Multamesc dumitale, prietene!
— Da' ce faci aici?
— Ia, ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare în bordeiu, ca sa am lumina, si nici ca-l pot...
— Bre, ce truda! zise drumetul. N-ai vrun topor la îndamâna?
— Ba am.
— Ie-l de coada, sparge ici, si soarele va intra singur înlauntru.
Îndata facu asa, si lumina soarelui întra în bordeiu.
— Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram sa îmbatrânesc carând soarele cu oborocul.
"Înca un tont", zise drumetul în sine si pleca."

Ca sa ma exprim matematic prostia este o stare de minim a omului, in care functia de gandire se situeaza la cea mai joasa cota.

Mi-a placut un experiment realizat de psihologi : in mijlocul unei camere complet nemobilata a fost pusa o cutie goala dupa care o persoana a fost rugata sa ramana o perioada in acea camera dar fara sa deschida cutia, era defapt singura interdictie existenta. Dupa un interval de timp in care persoana a privit din toate unghiurile cutia s-a hotarat sa o deschida. Practic aceasta era goala.

Prostia isi exercita o atractie fata de anumite categorii de oameni, este o stare de absolutum - tabula rasa(latina tradus prin tabla stearsa). Surpriza creata de desfacerea capacului prostiei este ca in interior nu era nimic. Da prostia este caracterizata prin nimic, este o stare de subdezvoltare a gandirii. Privind la valoarea exponentului nerozie la noi incep sa fiu de acord cu evolutionistii, dar in sens invers omul evolueaza spre starea de maimuta, deci este tot o evolutie. Desi tehnologia avanseaza cu un ritm alert starea de entropie a gandirii umane poate fi confirmata, ne indreptam spre inteligenta maimutei.

Prostia a devenit o virtute in Romania post revolutionara, promovata prin televiziune, presa, radio. Banuiesc ca fiecare am vazut secvente din telenovele, personajele care apar acolo sunt subdezvoltate dpdv al gandirii, dominate de o stare de retardare mintala, rolul lor principal este de a intra in conflict cu toti cei din jur, si sunt dominati de atribute negative ca si furt, minciuna, santaj, adulter si altele.  Asociere dintre aceastea cu o stare materiala prospera creaza un duo care impresioneaza si incurajeaza la prostie. Mesajul telenovelelor este clar - prin prostie poti deveni bogat, poti avea o viata de succes. Bestsellarurile de succes au o concurenta mare prin telenovele, primele incurajeaza la o viata echilibrata ajustata rational dupa principii valide de viata, celelalte prin contrast incurajeaza eliminarea valorilor autentice din viata.

Prostia si reclama prostiei sunt un blestem al Romaniei de azi. In perioada prerevolutionara reclama prostiei a fost realizata prin ridicarea clasei muncitoare a strungarului, a frezorului, a santieristului la cotele cele mai inalte, iar intelectualul a fost coborat sub nivelul acestora. In prezent reclama prostiei a luat o alta forma in schimb mesajul ramane constant :"fiti prosti pentru ca asta este starea de echilibru si prosperitate".

Dumnezeu sa aiba mila de o natiune degradata din toate punctele de vedere.

Capacitatea scazuta de gandirea a noilor generatii se datoreaza in speta viziunii asupra sinelui. Este vorba de autolimitare prin stachete gresit amplasate, raportare la un cadru gresit de referinta. Valorile promovate in aceasta perioada sunt decupate din telenovele, manele, stiri socante de la ProTV ora 17. Toate aceste modele sunt caracterizate de un succes grandios in viata prin utilizarea de metode nelegitime, necrestine ca smecherie, minciuna, manipulare, santaj, asuprirea a celor din subordine, dispret, curvie, furt.

Standardele pe care ni le fixam, anturajul determina calitatea vietii si rezultatele pe care le obtinem. Psihologia sociala explica influenta directa dintre cercul de prieteni apropiati si evolutia gandirii noastre, aceste cercuri uniformizeaza conceptia generala despre lume si viata, cat si standardele de viata. In schimb daca nota dominanta este data de persoane care reprezinta un model pozitiv de gandire atunci evolutia este buna, altfel desigur nu.

Cadrul social in tara la noi a fost alterat de modele de viata caracterizate prin lipsa de o gandire dezvoltata, succes in viata obtinut ca urmare a smecheriei si excrocheriei si nu a performantei in munca. Pe de alta parte sistemul de invatamant a scazut drastic la nivel calitativ, oferind o masa de profesori demotivati de a exercita o activitate educationala de nivel European. Invatamantul superior a devenit un apanaj al categoriilor instarite de oameni indiferent ca rezultatele si performantele acestora se incadreaza in barem sau nu. Sistemul de coruptie s-a extins cu o forta spectaculoasa, pe un continent unde aceasta a fost partial sau total abolita. Acest fapt a determinat slabirea sistemului educational, permitand intrarea pe scena a exponentilor prostiei si stupizeniei a retardarii mintale.

Pe de alta parte nici Biserica traditionala nu a intreprins masuri menite sa ridice sistemul de valori la cel autentic, sa propulseze modele reala de viata. De fapt toate institutiile care trebuiau sa isi aduca un aport pozitiv, competent au fost aduse la stare de lesin de catre furtuna prostiei si a coruptiei.

Peisajul seamana f mult cu un baraj care s-a rupt iar apa a inundat imprejurimile, ca mai apoi totul sa se transforme in pustiu. Momentul asa zisei revolutii a fost succedat de o anarhie politica, care a destabilizat structura educationala. O natiune fara un sistem educational robust este condamnat la o reintoarcere in epoca de piatra, fapt care a inceput sa isi faca simtita fata. Nu ma refer aici la disparitia tehnologiei ci la o devalorizare drastica a calitatii caracterului si comportamentului nostru.

Vechiul sistem ne-a creat personalitati dependente total de structurile sistemului, prin faptul ca ne-a limitat drastic libertatea de alegere, astfel odata cu deblocarea barierelor constringente, lipsa unui sistem coordonator, a lasat la latitudinea fiecaruia din noi sa ne creem propria independenta. Trecerea brusca de la o etapa la alta a dus la o dezorientare si o anarhie totala, fapt care a permis celor constienti de situatie sa obtina profit maxim. Aceasta schimbare brusca a dus la un fel de orbire temporara care a lasat libera manifestarea oarba a fiecaruia din noi, incercand sa ne trezim din cosmar prin gesturi paranoico agresive.

Crestinismul ar avea un cuvant greu de spus aici, Biserica si-a pierdut capacitatede originala de a fi un far pe mare. Relevanta a fost pierduta devenind o institutie ca oricare alta marcata de interese financiare si de grup, de decorari si sanctificari a unor personaje dubioase ca si Vlad Craioveanu alis Bucifal(aliasul si l-a atribuit el singur) .

O intoarcere la Lumina, la Adevar, la adorarea unui Dumnezeu plin de frumusete, de bunatate ar reechilibra o tara aproape stoarsa de valorile autentice crestine.

Societatea romaneasca post revolutionara, inregistreaza o scadere continua a nivelului de cultura. Exista o tensiune a constiintei comune care atrage intr-o directie diametral opusa, studiului, culturii, artei, stiintei.

Am intrat azi in magazinul central pentru a vizita standul de carti Teora, de obicei intru ca sa vad noutatile editoariale la psiho, filosofie si informatica. Am fost neplacut surprins sa vad o tanti de serviciu maturand acel loc - si mobilierul era deja mutat :( .

Pretutindeni observam ca magazinele de cosmetice, imbracaminte, electrocasnice, studiourile de infrumusetare se extind vazand cu ochii iar intr-un oras de dimensiunea Clujului sa fie relativ greu sa gasesti carti. Evident nu trebuie sa subliniez faptul ca ultimele aparitii editoriale de marca din strainatate vor apare si la noi in 20 de ani sau niciodata. Pentru profesionistul care vrea sa fie bine informat singura sansa este www.amazon.com

In schimb gasim tot mai multe tineri pe strada, liceeni si nu numai tinand un telefon celular deschis cu manele la maxim, pe un ritm prostesc de o muzica lipsita de profesionalitate, cu un text exprimat intr-o limba analfabeto-romana pe care nu as utilizao nici daca as lucra ca si agricultor low level, sau ingrijitor de animale in gradina zoologica.

Prostia are un rating f mare in ultimii ani, oameni de cultura apar la TV cu o prestatie total sub calificarea lor, oameni politici cu o educatie f reprosabila. Asistam din pacate la un o distributie cu un tiraj f mare a cotidianului "Prostia cu orice pret".

George-Mihail Pruteanu (n. 15 decembrie 1947, Bucuresti, d. 27 martie 2008, Bucuresti) a fost un profesor universitar, politician si critic literar român.

Perioada de implicare in sfera politica am considerat-o un element negativ in viata profesorului. In schimb spiritul sau ascutit, capacitatea sa de critica, aparator al puritatii limbii - l-au postat in istorie intr-o categorie a celor care au avut ceva de spus in educatia unei natiuni dominate de parvenitism si prostie.

Sper ca modelul lui Pruteanu va fi urmat si de altii care au capacitatea si constientizeaza directia total negativa in care ne indreptam. O natiune lipsita de cultura, dominata de non valori, de retardare manelista este sortita esecului. Cultura, religia, arta sunt exponentii lumii civilizate, fara de care natiunea se indreapta spre un canibalism, o forma de viata dominata de regula junglei.

Am vazut si 'No country for old men' , fericitul castigator al nu mai putin de 4 Oscaruri. Surprinzator, consider meritata numai nominalizarea pentru 'Ce mai bun actor intr-un rol secundar' a lui Javier Bardem.

Cel mai mult imi place cand se discuta despre actiunea si starea pe care o transmite filmul acesta atat de valoros. Parerea mea: este static, are doar 2 actori cunoscuti, este mult prea lung, nu are punct culminant, iar finalul nu ma incalzeste prin filozofiile unui serif frustrat si in cele din urma resemnat ca nu poate eradica raul din lumea asta .

Per total, imi starneste acelasi dezgust cu anumite filme romanesti (nu dau nume, dar va sugerez sa va ganditi si la unul cu multe cifre in titlu si care are un subiect care 'ne misca' pe noi toti) care ajung in centrul atentiei tuturor si care in cele din urma nu transmit nimic. Mai mult chiar, ale noastre productii reusesc sa si raneasca, regizorii utilizand teme la care nici nu au dreptul sa se gandeasca (sunt prea tineri ), nu mai zic sa le foloseasca pentru a atrage necunoscatori si naivi ca ei.

Dupa atatea Oscaruri si atata crime, m-as uita la un film de Sergiu Nicolaescu. Macar acolo vad si eu cum se tine corect un pistol in mana:)

Occident. Un cuvânt care de atâta vreme a inspirat libertate, modernitate şi progres. Dar oare cât adevăr stă în spatele acestui cuvânt? Şi de ce este românul atât de vrăjit de acest Occident? Putem vorbi oare de existenţa unui mit în adevăratul sens al cuvântului? De un mit al Occidentului? Am ridicat aceste întrebări în măsura în care tot mai mulţi tineri de azi sunt tentaţi să emigreze. Fapt bizar dat fiind că suntem deja de cincisprezece ani într-o societate democratică. În timpul regimului Ceuşescu era firească această dorinţă însă acum - când ea ar trebui sa se domolească si din contră ia amploare – fenomenul apare pe undeva puţin depăşit.
Voi încerca în aceast mini documentar să ating anumite aspecte pe care le consider relevante în a pune pe tapet mentalitatea tânarului român de azi.
        Invazia americană
După căderea comunismului, România asistă la un fel de ritual cvasinaţional care se desfăşura în fiecare seară de sâmbătă între ora 8.00 şi 8.30: foiletonul american. O oră de cultură dedicată serialelor de gen Dallas sau Colombo. Nici o recepţie mondenă, nici o masă festivă sau mai familială nu începea până când saga incoerentă a miliardarilor texani sau perspicacitatea poliţistului bleg cu inima largă nu umpleau câmpul de iluzii al miliardelor de români. Comentariile spectatorilor erau o sursă inepuizabilă de glose din care înţelegeai în ce măsură foiletonul american (Dallas, în special) făcea dovada tangibilă a prezenţei unui posibil paradis terestru, mai apropiat sau mai îndepărtat, după perspectivele de viitor ale fiecăruia; accesibil, poate a doua zi candidaţilor la emigrare în Vest, în timp ce pentru ceilalţi, care reprezentau majoritatea, foiletonul impunea un viitor probabil, dar nesigur, de abundenţă, înscris, orice s-ar întâmpla, în esenţa unei dezvoltări tehnice chiar dacă era, ca în România, bucla unui vârtej ameţitor de febrilitate, de anxietate dezordonată şi de nepricepere care mobiliza toate forţele ţării. Călătorul occidental, amator de alte emoţii şi care nu doreşte să-şi admire în altă parte propria imagine, mai mult sau mai puţin fidel reprodusă, nu poate să nu-şi arate surpriza în faţa unor evenimente, nesemnificative pentru unii, dar care se dovedesc pertinente de îndată ce ţinem seama de valorile culturale sau politice cu care oamenii le investesc. De pildă, goana după blue jeans sau T-shirts care o întâlnim şi în cele mai îndepărtate cătune ale Carpaţilor românesti, unde locuitorii nu duc lipsă de îmbrăcăminte rezistentă şi funcţională confecţionată după procedee mai mult sau mai puţin tradiţionale. Aici, ca în multe alte părţi, modernitatea se confundă cu modele propuse de cinematograf, televiziune şi alte reviste venite de peste ocean. În general, se pare că inovaţiile tehnice, ca mediul cultural, sunt capabile să cuprindă şi să depăşescă politica ce le dă naştere. Astfel, datorită cd playerului si apoi a internetului, muzica rock a reuşit să facă mai mult decât toate emisiunile Europei libere pentru succesul modelelor şi al aspiraţiilor sugerate de lumea americană.[1]

Acestea sunt doar câteva aspecte care, după părerea mea au influenţat generaţiile de tineri de acum. De ce spun aceste lucruri? Pentru că am convingerea că o mare parte a ceea ce orice tânar îşi doreşte reprezintă reminiscenţe ale dorinţelor neîmplinite ale părinţilor şi că într-o măsură cât de mică dorinţele de reuşită sunt implementate în mintea adolescentului înca din faza copilăriei, prin educaţia pe care o primeste. Dar dincolo de partea frumoasă a acestei poveşti sunt aspecte care de cele mai multe ori sunt ignorate de părinti şi chiar şi de tineri, adesea pentru că mesajele subliminale trimise de Occident nu sunt descifrate de tânărul român de azi, ba chiar mai mult, dacă sunt susceptibile acesta refuză adesea să le accepte ca reale. Sunt câteva aspecte problematice pe care le voi dezbate în continuare

Stephen R. Covey (nascut pe October 24, 1932 in Salt Lake City, Utah) este autorul best sellerului "The Seven Habits of Highly Effective People"("Eficienta in 7 trepte") volum care l-a si facut cunoscut in intreaga lume.

Covey isi centreaza intreg efortul pe ideea de eficientizare, spre deosebire de orice alta modalitate de a ne defini vietiile, varful piramidei se poate atinge doar daca ne putem eficientiza potentialul personalitatii noastre. Intregul effort crestin al nostru se materializeaza prin modificarea caracterului, defapt ca si crestini am devenit sportivi ai caracterului - ideea de schimbare permanenta in bine, trebuie sa fie numarul unu pe lista de prioritati.

"Studiind  comportamentul persoanelor din ţările bogate, descoperim că marea parte a populaţiei respectă următoarele reguli (ordinea nu este importantă): 1. Etica( morala, frica de Dumnezeu); 2. Ordinea şi curăţenia; 3. Integritatea şi cinstea; 4. Punctualitatea; 5. Resposabilitatea; 6. Dorinţa de perfecţionare; 7. Respectul pentru legi şi regulamente; 8. Respectul pentru drepturile celorlalţi; 9. Dragostea pentru muncă; 10. Efortul pentru a face economii şi cheltuiala cu chibzuinţă". Succesul pe toate planurile este in primul rand rezultatul disciplinei, al unei bune organizari, al dezvoltarii unor trasaturi de caracter capabile sa ne transforme in persoane eficiente. Dar cum sa obtinem toate acestea?

Covey in Eficienta in 7 trepte descrie 7 deprinderi utile care pot contribui la un nivel calitativ mai inalt al vietii.

1. Proactivitatea - este legata de modul in care luam deciziile zilnice. Persoanele proactive in contrast cu rele reactive, recunosc ca sunt direct responsabile asupra deciziilor si performantelor lor, cele reactive considera comportamentul lor ca o functie de mostenirea genetica, circumstante, noroc, etc. Datorita acestor factori reactivul isi limiteaza capacitatea de actiune punandu-si bariere artificiale de care nu trece, isi micsoreaza gradul de libertate de decizii fapt care desigur il limiteaza. Eu nu pot sa fiu decat ceea ce m-au educat parintii sa fiu, sunt sarac - ce pot sa fac?! nu sunt inteligent deci nu merita sa studiez, oricum nu voi avea succes indiferent ce fac, sunt indispus din cauza vremii ploioase, etc. In contrast proactivul isi extinde gradul de libertate considerand ca elementele care il blocheaza pe reactiv pot fi invinse, depasite.
2. Incepe cu finalul - paradoxal vizualizarea mentala a finalitatii unui lucru creaza o forta intrinseca care alimenteaza tot procesul de realizare a ceea ce ne-am propus. Cand construim o casa mai intai intocmim proiectul ca doar in faza secunda sa realizam cladirea propriuzisa. In copilarie ne imaginam ceea ce dorim sa fim ca si adulti iar acea poza mentala ne alimenteaza intreg efortul pana la materializare. Un sportiv eficient intotdeauna isi imagineaza finalul, isi vizualizeaza performanta, chiar daca in acel moment nu o are, aceasta propulsandu-l spre un antrenament mai calitativ. Intotdeauna imaginea finala ne motiveaza cel mai bine, lipsa creerii unei imagini pozitive a finalului actiunii induce o stare de demotivare, succes partial sau insucces.
3. Respecta ordinea prioritatilor - fiecare din noi are o viziune asupra ordinei prioritatilor in viata lui. Activitatea multora este bazata pe rezolvarea lucrurilor care exercita o presiune momentana, lipsind o anticipare, un planning corect al vietii, astfel marile crize sunt create nu de circumstante ci de viziunea noastra asupra ordonarii. Studentii intra intr-o criza puternica in perioada sesiunii desi studiul relaxat in tot timpul anului ar duce la rezultate mai bune si lipsa momentelor extreme. Sanatatea se degradeaza la un moment dat fapt care ne induce o stare maxima de panica, in schimb niciodata nu am fost interesati de prevenire, de dobandirea cunostiintelor legate de medicina preventiva, fapt care poate insemna un final tragic.
4. Gandirea bazata pe avantaj reciproc - cei mai multi isi definesc valoarea de sine prin comparatii si competitii. Vizualizam victoria in termenii esecului celuilalt - daca eu pierd tu castigi, daca tu castigi eu obligatoriu am pierdut, viata devine astfel un joc de suma zero. Exista o singura placinta - daca tu iei o parte mai mare atunci mie imi ramane una mai mica, daca patronul castiga eu in mod implicit trebuie sa pierd. Orice alegere in viata trebuie facuta in termenii unui echilibru - eu castig dar si tu castigi, alegerile care le facem in termenii totul sau nimic nu ne sunt utile in viata.
5. Asculta inainte de a fi asculta - comunicarea este cea mai importanta calitate in viata. Petrecem ani buni din viata invatand sa scriem sa citim, dar nu sa ascultam. Cominicarea este frustrata de permanenta concentrare asupra sinelui asupra autobiografiei. Cand cineva ne povesteste framantarea lui noi reactionam in mod autobiografic - dand solutiile care le-am adoptat, solutii care pot fi gresite in viata celuilalt. Pentru eficientizarea dialogului este necesar sa adoptam urmatoarea schema:
evaluarea - prima data judeca lucrurile, faptele, apoi emite o concluzie
analizeaza - pune intrebari ajutatoare
sfatuieste - ofera un sfat competent
interpreteaza - interpreteaza comportamentul si motivatiile altora bazat fiind pe propria experienta
6. Sinergia - intotdeauna doi pot face mai mult decat unul singur. Este o deprindere care creaza colaborarea, se creaza o munca de echipa. Cand oamenii incep sa interactioneze in mod autentic si sunt cand sunt capabili sa se influenteze reciproc ei pot dobandi o viziune interna mai buna, capacitatea de elaborare creste in mod exponential.
7. Ascutirea ferestraului - capacitatea fizica, psihica, mentala, si emotionala trebuie reinnoita, potentialul nostru se miscsoreaza, se "uzeaza" odata cu trecerea timpului. Corpul pierde din capacitate odata cu trecerea anilor, gandirea noastra isi pierde din agilitate, etc,. Pentru a remedia aceste neajunsuri putem actiona in urmatoarele directii:
pe plan fizic - alimentatia corespunzatoare, sportul, si odihna
pe plan socio emotional - realizarea unor relatii pline de sens cu altii
pe plan mental - invatatul, cititul, scrisul si educarea altora
pe plan spiritual - petrecerea timpului in natura, meditatie, muzica, arta, rugaciuni

Covey prezinta pe larg aceste 7 deprinderi in volumul sau, ele oferind odata cu punerea lor in practica o forta interioara, o modalitate de a dobandii succesul -in termenii fiecaruia. Ca si crestini modelarea caracterului trebuie sa ne fie un cap de lista, defapt aproprierea de Hristos rasfrange un magnetism, o forta, o presiune interioara spre modificare, spre perfectionare.

As pune aceasta carte in bibliografia obligatorie a crestinului alaturi de alte carti ca si Esentialul crestinismului C.S.Lewis, volumele lui Watchman Nee si multe altele, dar desigur pe prim plan Sfanta Scriptura.

Watchman Nee (倪柝聲 pinyin: Ní Tuòshēng;, 1903-1972) a fost un crestin de origine chineza si un lider al bisericii Chineze dealungul secolului XX. Nee devine crestin in 1920 la 17 ani si devine scriitor in acelasi an. In 1921 el intalneste un misionar britanic pe nume M.E. Barber care a exercitat o influenta puternica asupra acestuia.

Din lucrarile lui Nee amintim:
The Spiritual Man - CFP
The Church and the Work: Rethinking the Work - CFP
Spiritual Authority - CFP
Mystery of Creation - CFP
Gospel Dialogue - CFP
The King and The Kingdom of Heaven - CFP
Interpreting Matthew - CFP
"Come, Lord Jesus" - CFP
The Better Covenant - CFP
Aids to Revelation - CFP
The Overcoming Life - CFP, LSM
The Normal Christian Life - CLC, Kingsway Publications
The Normal Christian Church Life - LSM
The Breaking of The Outer Man and The Release of The Spirit - LSM
The Song of Songs - LSM

Opera sa cea mai impozanta ramane "The Normal Christian Life"(Viata crestina normala) ea reflecta viziunea teologica a sa asupra primei jumatati a cartii Romani, scriere pe care o consideram pivotul de baza al vietii crestine normale.

Teologia si viziunea lui Nee evidentiaza nota dominanta a gandirii asiatice focalizata in special pe HOW? nu pe WHAT? sau WHY? Datorita acestui pattern de gandire Nee considera, ca mult mai important decat motivarea cuiva sa devina crestin este sa ii arate cum poate sa se ridice la nivelul standardului de conduita crestina si totodata sa ii ofere un nou flux de viata o noua natura capabila de un comportament crestin. Gandirea non asiatica pune un accent mare asupra celor doua intrebari WHAT? sau WHY?(ce? si de ce?) iar HOW? (cum?) ramane in limitele evidentului,dar cum in matematica "evidentul" este defapt cel mai putin evident - ramane sa constientizam ca acelasi principiu ramane valabil si in stradania noastra de a ne defini un caracter crestin.

Falimentul vietii crestine ramane desigur o consecinta a neintelegerii mecanismului al parghiilor interiore, delimitarea zonelor si a fortelor care se exercita in noi, granitele dintre natura umana inclinata permanent spre rau, natura divina si primita de la Dumnezeu.

In viziunea lui Nee, natura umana originara actioneaza ca o forta gravitationala care exercita o atractie permanenta spre rau, rau exprimat in diferite moduri, fapt pe care noi il putem observa in lupta cu viciile noastre. O persoana cu inclinatii spre agresivitate dupa convertirea la viata crestina normala va simti o dificultate crescuta in a-si subordona pornirile, irascibilitatea, o persoana obisnuita cu o viata mai putin morala va constientiza in orice moment ca tendintele lui se exprima spre imoralita in ciuda eforturilor sale de franare. Incapacitatea noastra de a invinge aceasta natura este practic cauza care determina actiunile noastre in opozitie cu caracterul crestin. Succesele temporare ale noastre de a ne invinge viciile sunt niste zvacniri ale vointei, care reprezinta o victorie de scurta durata.

Succesul crestinului apare ca urmare a convertirii prin puterea data de Dumnezeu, care actioneaza ca si o forta gravitationala permanenta dar care isi exprima atractia in opozitia cu prima, totodata oferind potentialul de a iesi de sub tutela primeia.

Desigur ca specificul gandirii non asiatice care are tendinta de a elimina de la inceput orice teorie relativa la parghiile interne care compun si determina atitudinile noastre, va considera o aberatie viziunea lui Nee, in schimb cei care au incercat sa isi invinga viciile mai mult sau mai putin vizibile in exterior cunosc dificultatea, defapt in Romani cap 7 Pavel afirma dificultatea de a face ceea ce isi propunea, descriind astfel directiile diametral opuse de deplasare ale gandirii si comportamentului propriu zis, antiteza dintre ele.

Evident ca pentru o persoana sensibila la standardul de comportament si gandire specific unui caracter crestin integru, viziunea lui Nee va reprezenta o provocare la a patrunde mai mult cartea Romani, care in esenta nu este doar un manual autentic de teologie crestina ci si un curs de "mecanica interna".

Clive Staples "Jack" Lewis (29 Noiembrie 1898 – 22 Noiembrie 1963) pe numele sau complet a fost un scriitor irlandez. Este cunoscut pentru publicatiile sale in literatura medievala, apologetica crestina, critica literara si fictiune. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este seria "The Chronicles of Narnia" dintre care au fost ecranizate "The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe" in 2005 iar in 2008 "The Chronicles of Narnia: Prince Caspian".

Lewis a fost un prieten apropiat al J. R. R. Tolkien autorul lucrarii "The Lord of the Rings". Ambii au fost figuri importante ale universitatii din Oxford.

C. S. Lewis a fost botezat la nastere in "Church of Ireland" dar nu s-a implicat in religia sa ramanand la o anumita distanta de ea. La varsta de 30 de ani se reconverteste la crestinism ca si laic al "Church of England". Noua sa convertire a marcat profund lucrarile sale.

Capodopera lucrarilor sale de apologetica crestina o reprezinta "Mere Christianity"(Crestinismul redus la esenta), ea fiind adaptata dupa o serie de lecturi radiodifuzate la BBC. Obiectivul lucrarii este de a descrie fundamentul crestinismului, remarcand esenta acestuia.

In capitolul moralitate si psihanaliza el aduce in discutie diferentele de potential relativ la gradul de ascultare de Dumnezeu, facand astfel diferenta intre crestini pe baza alegerilor lor si nu a actiunilor exterioare.

"Materialul psihologic rau nu este un pacat, ci o boala. Nu este ceva de care trebuie sa te pocaiesti; este ceva ce trebuie vindecat, si lucrul acesta este foarte important. Fiintele umane se judeca unele pe altele prin prisma actiunilor lor exterioare. Dumnezeu le judeca prin prisma alegerilor lor morale. [...] Cand un om, care a fost pervertit din tinerete si a fost invatat ca cruzimea este un lucru normal, face un gest mic de bunatate, sau de retinere de la o cruzime pe care ar fi putut-o comite si, de aceea, poate risca sa fie batjocorit de tovarasii sai, este posibil ca el, in ochii lui Dumnezeu, sa fi facut mai mult decat eu sau tu ne-am fi dat chiar viata pentru un prieten."

In realitate o persoana deosebit de irascibila dupa convertirea sa va avea foarte mult de lucru pentru a-si modifica temperamentul, astfel alegerea sa de a nu fi irascibil inaintea lui Dumnezeu valoreaza, in schimb pentru cineva care are un fundal psihologic neirascibil acesta va putea judeca foarte aspru neputand intelege diferenta de comportament, catalogand-o nu ca o diferenta de potential ci ca o decizie gresita.

Decizia interioara a fiecaruia dintre noi o stim doar noi si Dumnezeu, in schimb cei din jurul nostru pot observa doar actiunea exterioara, ca atare problema de baza este vindecarea si luarea deciziilor corecte, ramanand ca potentialul nostru sa creasca putand fi vazut si in exterior rezultatul alegerilor noastre.

Sigmund Freud oferea ca si solutie de tratare a nevrozele metoda psihanalitica, prin aducerea în constient a dorintelor inconstiente si refulate. Hristos a propus o alta Cale afirmand ca El este Calea Adevarul si Viata, Adevarul va va face liberi.
Hristos a adus singura solutie reala pentru omenirii , Freud in schimb [desi genial] a deschis cutia Pandorei.

Richard Wurmbrand intr-una din expunerile sale povestea despre un securist care batut fiind la randul sau de altii securisti din cauza unor controverse, a ajuns in celula unui pastor batut de el cu foarte putin timp in urma, atat de crunt incat sfarsitul acestuia era iminent. Pastorul vazand ca "ucigasul sau"[cum il numea Wurmbrand] este la un pas de moarte si el, a venit ajutat de altii doi, la patul acestuia sa il mangaie pe cap si i-a spus :"ai fost tanar, n-ai stiut ce ai facut, eu te iubesc din inima intreaga eu ti-am iertat tot si nu numai eu -te asigur- ci toti credinciosii pe care i-ai chinuit sau ce le-ai facut - toti te-au iertat". Ca mai apoi tanarul sa creada in Hristos in puterea Sa de iertare si de iubire si dupa cateva ore ambii au trecut pragul acestei lumi impreuna iertati si mantuiti.

Aceasta relatare a lui Richard W. m-a impresionat foarte mult si am inteles cat de departe poate merge puterea iubirii si a iertarii. Generatiile contemporane incearca prin forta intelectului sa arate celor din jur iubire[transmitand defapt elemente contradictorii mesajului expus], dar rezultatele sunt mai degraba teoretice in schimb impactul unei afectiuni asa puternice ca acelui pastor ramane pe departe o solutie net superioara.

Incapacitatea multora de a intelege Dragostea Divina de a-si schimba comportamentul, este o consecinta a unei culturi crestine doar teoretice lipsita de miracolul frumusetii dragostei Divine exprimata prin noi. Teoria lipsita de capacitatea in sine - este practic ca o busola care indica nordul in doua directii diametral opuse.

Intrebarea fundamentala este : teorie sau practica?

* Dezvoltarea umană este înţeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
* Aparatul psihic refulează dorinţe, în special cele cu conţinut sexual şi agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconştiente.
* Conflictele inconştiente legate de dorinţele refulate au tendinţa de a se manifesta în vise, acte ratate şi simptome.
* Conflictele inconştiente sunt sursa nevrozelor.
* Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conştient a dorinţelor inconştiente şi refulate.

Lumea moderna este de neimaginat fara Freud, gandirea noastra este atat de impregnata de mentalitatea Freudinana, el a creat practic un nou numitor comun de gandire, a deschis o noua epoca in care este considerat inventatorul mentalitatii moderne. [Freud: Inventor of the Modern Mind].

Daca conflictele inconstiente sunt sursa nevrozelor iar refularea dorintelor, în special cele cu continut sexual cauzeaza conflictele inconstiente, lumea moderna a considerat ca este momentul spre o acceptare pe scara larga a dorintelor cu continut sexual.

Cu ceva vreme in urma discutasem cu o avocata crestina in legatura cu rata dezintegrarilor nucleelor familiale in mediul crestin, astfel incat cresterea acest factor devine de-a dreptul ingrijoratore. Cu toate acestea semnalele de alarma in circuitul crestin sunt inobservabile incercandu-se punerea sub titlul de classified a acestor subiecte. Intr-adevar sunt o pata neagra in vietile noastre, dar pacatul in prima faza se constientizeaza apoi se cauta o modalitate de eliminare si tratare a celui care sub presiunea ispitei a cedat. In general tacerea este un acord tacit cu sensul evenimentelor - ceea ce evidentiaza discrepanta dintre gandirea noastra exprimata si gandirea neexprimata cenzura societatii - dar adanc inradacinata in noi,  sau o incapacitate de constientizare a pericolului .

Un articol recent intitulat "Aventuri clandestine la locul de munca" descrie cauza si efectul dezbinarilor in familii. "Multi angajati petrec saptamanal mai mult timp impreuna cu colegii decat cu familia sau prietenii. La serviciu, se creeaza tot soiul de relatii, apar noi prietenii, fulgera flirturi, iar “orele fericite” alimenteaza libidoul angajatilor care cauta cu disperare un sens al vietii in aceea atmosfera plicticoasa."

Desigur conflictele familiale, cauzate de lipsuri de ordin material[foarte in voga la noi], incompatibilitati de caracter, neintelegerea corecta a ce inseamna un cuplu, necunoasterea si nestapanirea mecanismului de rezolvare a divergentelor, o insuficient de stransa relatie cu Dumnezeu, neitelegerea umblarii zilnice cu Hristos si multe altele produc nevoia de cautare "...cu disperare un sens al vietii in aceea atmosfera plicticoasa". Sensul??? se va gasi sensul ori se va pierde sensul? Cu siguranta sensul vietii crestine se va pierde ducand la o ruperea a relatiei cu Hristos urmata de o recuperare lunga si anevoioasa aceasta daca lucrurile nu au avansat pana la limita ireversibilitatii.

Defapt epoca Freudiana a deschis un razboi al tentatiilor, practic pentru un crestin presiunea firii, a societatii care incurajeaza relatiile libere de orice gen, a neintelegerii de sine si a incapacitatii de depasire a ispitelor din partea celui mai vechi inamic al omului inca de la intemeierea lumii, toate acestea pot duce la un final tragic, o amortirea a constiitei si apoi un final tragic la marea judecata finala a omenirii cazute in pacat.

Sigmund Freud
Freud and the Modern Mind
Aventuri clandestine la locul de munca I. Alexa

Richard Wurmbrand (n. 24 martie 1909, Bucuresti – d. 17 februarie 2001, Glendale, California) a fost unul dintre cei mai mari predicatori crestini ai secolului al XX*.

Am avut intotdeauna o deosebita admiratie fata de o inteligenta iesita din comun si o dedicare totala Gloriei lui Hristos. Alaturi de multi alti colosi ai credintei Richard Wurmbrand a adus un deosebit aport valoric gandirii crestine. Mesajul lui permanent a fost: "Urati sistemele rele, dar iubitii pe persecutori, si incercati sa-i castigati pentru Christos"*. Contrastul dintre lumea crestina actuala si realitatea traita de predecesorii noastri e legat de atitudinea fundamentala vizavi de valoarea acordata unui om. Hristos a dat o valoarea de grad unu omului, aducandu-se ca si jertfa pentru rascumparea oamenilor care in acel moment aveau ca si statut juridic in fata Creatorului, cel de vinovat.

Pe parcursul istoriei crestinismului au existat cateva strategii de destabilizare, una din ele a fost intelegerea eronata a Scripturii, formandu-se o gama f larga de formatiuni care afirma ca detin Adevarul Absolut, iar ce-a de-a doua avand ca si element de baza formarea atractiei pentru valorile seculare complementare crestinismului. Desigur comparatia dintre valorile divine, frumusetea divina si valorile non crestine inclina clar balanta in favorea elementelor divine. Desigur diferenta este data de optica prin care percepem acestea.

Viziunea noastra in raport cu elementele care ne inconjoara este intr-o continua schimbare o continua prelucrare de date. Intensitatea viziunii si a trairii crestine tine de umblarea cu Hristos, defapt gandirea si sistemul de valori se redefinesc permanent in functie de succesiunea de evenimente cotidiene. Lipsa lui Moise din mijlocul evreilor reflecta dinamismul gandirii, evreii dupa scurta vreme si-au schimbat reperul de referinta radical inlocuindu-l cu altul care le conferea un oarecare echilibru psihologic. Lucrurile se petrec in aceiasi maniera si in ziua de azi doar cadrul este diferit. Daca vom privi prea mult valorile contemporane, schimbarea gandirii va survenii neconditionat ne vom raporta la alt set de valori care va schimba indubitabil si viata noastra.

Datorita dinamicitatii gandirii noi depindem de umblarea zilnica cu Dumnezeu, dar multumiri fie aduse Celui care poate si face mai mult decat ne imaginam noi.

Cred ca culmea intelepciunii divine si dragostei fata de cei vinovati, de cei imperfecti a fost atinsa inca odata prin oameni ca si Richard Wurmbrand. Modelul exprimat de Dzeu prin acesti oameni ar trebui sa fie pentru noi o noua tinta de atins.

*[....]

**[Videos....]