Oficialul Khasro Goran a spus că 13 creştini au fost ucişi în ultimele două săptămâni la Mosul, aflat la 420 de kilometri la nord de Bagdad. Refugiaţii au căutat adăpost în mănăstiri, în biserici sau în alte oraşe, potrivit Ministerului de Interne irakian.

Atacurile au început după ce sute de creştini au cerut o mai bună reprezentare în consiliile din provincii, ai căror membri vor fi votaţi în alegerile locale.

"Cu siguranţă elemente ale al Qaeda sunt în spatele acestei campanii împotriva creştinilor", a spus Duraid Mohammed Kashmoula, guvernatorul regiunii Nineveh, potrivit AP.

Ministerul de Interne a anunţat că locuinţele a trei familii au fost distruse cu explozibil în acest week-end, după ce proprietarii plecaseră.

Acum o săptămână, au fost distribuiţi fluturaşi în mai multe cartiere predominant creştine, care îi ameninţau pe aceştia "să se convertească la Islam, să plătească un tribut, să părăsească oraşul sau să rişte să fie ucişi", a spus un oficial de la Ministerul de Interne.

Goran a spus că la câteva zile după ce fluturaşii fuseseră răspândiţi, bărbaţi înarmaţi au stabilit puncte de verificare în Mosul, au oprit vehicule pentru a inspecta documentele de identificare şi au căutat nume creştine sau alte semne care să trădeze afiliaţia religioasă. Mulţi dintre creştinii ucişi au fost găsiţi prin această metodă, a spus Goran, citat de AP.

sursa: EZ

Paulson se va intalni cu principalele banci americane

Atacul asupra Bancii Transilvania, asemanator cu cel din 2000 asupra BCR 13.OCT.2008

Uniunea Europeana aloca 1.700 de miliarde euro pentru stoparea crizei financiare

Cine are de suferit în urma crizei?

Merkel: Planul de salvare nu este în interesul băncilor, ci al oamenilor

Deficitul de cont curent ajunge la 10 miliarde de euro

Datoria externă a crescut cu două miliarde euro, într-o lună

Planul de salvare britanic

Islanda, in pragul falimentului. Cere ajutorul FMI

Bancile austriece, expunere de 3 miliarde euro pe bancile din Islanda

Europa se uneste pentru a combate turbulentele din sectorul financiar

Ungaria ar putea cere bani de la Fondul Monetar International

Euforie pe bursele din Europa: cresteri dopate de planul UE

Gigantii IT pierd anul viitor comenzi de 170 mld. $ din cauza crizei

Trezoreria SUA vrea să deţină participaţii în mai multe instituţii financiare

Wall Street Journal: Romania, pe harta statelor cu cele mai mari scaderi ale burselor si valutelor

Criza financiara va fi gestionata de G7

George Soros critică aspru reacţia adminstraţiei Bush la criza financiară

Isărescu: România nu are motive să vorbească de efecte directe ale crizei

Mitsubishi UFJ confirma achizitionarea a 21% din actiunile Morgan Stanley

Guvernul german pregateste un plan de 470 miliarde de euro pentru salvarea sistemului bancar

Seful FMI: Etapa cea mai grava a crizei ar putea sa se fi incheiat

Germania initiaza un program de salvare a bancilor 500 miliarde euro

UE si FMI ajuta Ungaria sa faca fata crizei financiare

Bursa revine spectaculos

Pe aceeasi tema:

Clinton, Bush si stanga americana sunt artizanii crahului planetar

Criza financiara, pasul pentru ca U.E. sa devina un nou U.R.S.S?

Comunicatul ministrilor si bancilor centrale din G7

Criza financiara in link-uri (11-12 oct.)

Criza financiara in link-uri (10 oct.)

Criza financiara in link-uri (9 oct.)

Criza financiara in link-uri (8 oct.)

Criza financiara in link-uri (7 oct.)

Criza financiara in link-uri

Criza financiara in link-uri (6 oct.)

Criza financiara in link-uri (3oct.)

Criza financiara in link-uri (4-5 oct.)

Criza financiara din SUA , etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE

Criza mondiala, control mondial?

Criza financiara in link-uri (1 oct.)

Criza economica globala in link-uri (17 sept.-30 sept.)

Cine e vinovat de criza financiară mondială? Bush vs. Sarkozy

Cine profita de fondul de salvare al Guvernului american

Culisele crizei globale: ce au discutat sefii celor mai mari banci din lume la sedinta de vineri, 12 septembrie

Zece colosi bancari isi unesc fortele si infiinteaza o casa de ajutor reciproc

Sfârşitul unui model economic dezastruos

Comisia Europeana va pregati in lunile viitoare o suita de initiative pentru promovarea Internetului Viitorului, ramanand foarte vigilenta pentru a proteja cetatenii si retelele, a declarat pentru EurActiv comisarul european pentru societatea informationala, Viviane Reding.

Executivul european a identificat urmatoarele subiecte cheie ce urmeaza a fi dezbatute in 2009 in vederea pregatirii Europei pentru noua generatie de internet: primele provocari ale Internetul Lucrurilor, Noua Generatie de Retele de Acces, deschiderea spectrului radio pentru serviciile wireless, banda larga pentru toti, securitatea infrastructurii de comunicatii critice, chestiuni referitoare la intimitate in contextul extinderii masive a indexurilor pentru Identificarea Frecventei Radio (RFID) si guvernarea internetului.

Vorbind la conferinta pentru Internetul Lucrurilor organizata de catre presedintia franceza a UE la Nisa in perioada 6-7 octombrie, comisarul Reding a subliniat pentru EurActiv principalele provocari scontate ale viitorului.

In primul rand, Bruxelles-ul doreste sa deschida calea pentru ceea ce poate deveni cea mai mare revolutie pe care a cunoscut-o internetul: aparitia Internetului Lucrurilor, unde obiectele au o identitate virtuala si comunica intre ele pentru a oferi toata gama de servicii, de la ingrijire medicala la securitatea transportului.

La sfarsitul lui septembrie, Comisia a deschis o dezbatere publica asupra principalelor elemente ale Internetului Lucrurilor, prin publicarea unui document ce cuprinde pozitia sa. In noiembrie este asteptata o recomandare referitoare la riscurile in ceea ce priveste intimitatea si securitatea in contextul extinderii indexurilor RFID, tehnologia care sta la baza Internetului Lucrurilor. Comisarul Reding doreste mentinerea unui echilibru corect intre promovarea RFID si noile riscuri puse de societate.

La inceputul anului 2009, executivul european trebuie sa publice ghidul final al Retelelor de Acces de Noua Generatie, infrastructura cheie a viitorului internet bazat pe servicii acumulatoare de date. O analiza a spectrului radio este in curs, in vederea exploatarii asa-numitor „dividende digitale” care vor rezulta din trecerea de la televiziunea de tip analog la cea digitala pana in 2012. Obiectivul il constituie cresterea acoperirii serviciilor de internet wireless si mobil si, in consecinta, patrunderea internetului de banda larga in Europa.

Protectia infrastructurii critice de internet, cum ar fi retelele sau serverele cheie, ocupa si ea un loc important pe agenda Comisiei. Pentru evitarea atacurilor informatice asemanatoare celor care au avut loc asupra serviciilor publice estoniene din 2007, executivul european va propune actiuni concrete la nivel european intr-un document ce va fi dat publicitatii in 2009.

Guvernarea globala a internetului si a evolutiilor sale ulterioare este si ea considerata ca fiind cruciala la Bruxelles, iar Reding urmareste in mod explicit sa puna la incercare controlul nord-american asupra elementelor esentiale ale internetului.

Interviul complet in engleza, la EurActiv.com

- Acest articol in engleza
- Acest articol in franceza
- Acest articol in germana

sursa: Euroactiv

"Folosirea acestora este inacceptabila", spune Adina Valean, "intrucat reprezinta un atac la adresa demnitatii umane si a dreptului la viata privata".

Adina Valean solicita Comisiei Europene modificarea acestei propuneri si a procedurii prin care urmeaza sa fie aprobata.

Potrivit unui comunicat al Adinei Valean, Comisia Europeana a propus introducerea in aeroporturi a asa numitelor scanere corporale, ca metoda de verificare a pasagerilor. Dispozitivele functioneaza pe baza unei tehnologii numita "unda milimetrica" ce permite vizualizarea persoanei scanate ca si cum aceasta nu ar purta haine. Imaginea astfel obtinuta este extrem de detaliata, expunand inclusiv zonele genitale.

"Daca pasagerii din aeroporturi vor fi scanati cu aceste dispozitive, va fi ca si cum ar trece dezbracati prin punctul de control. Comisia Europeana considera ca masura ar contribui la combaterea traficului de stupefiante sau la detectarea unor eventuale nereguli, dar cu ce pret? O astfel de masura este cu adevarat necesara, este proportionala si mai ales este sigura?", a adaugat vicepresedintele Grupului ALDE din Parlamentul European, Adina Valean.

Europarlamentarul ALDE considera de asemenea ca propunerea Comisiei ar fi trebuit sa fie intemeiata pe rapoarte stiintifice, care sa garanteze faptul ca aceste tehnologii nu pun in pericol sanatatea pasagerilor.

In forma actuala, propunerea de reglementare este prevazuta sa treaca printr-o procedura parlamentara restransa care implica numai Comisia de Transporturi a PE. Adina Valean cere ca o astfel de masura sa nu se decida in urma votului unui numar redus de europarlamentari, ci in urma unei dezbateri care sa-i implice pe toti cei vizati.

"O astfel de masura are un impact serios asupra drepturilor fundamentale ale omului, dreptul la viata privata, la protectia datelor personale si a deminitatii umane asa incat nu poate fi impusa fara o analiza serioasa din acest punct de vedere".

Propunerea Comisiei privind "scanarea corporala" in aeroporturi a fost introdusa in mod exceptional pe agenda de saptamana viitoare a Comisiei de Libertati Civile, Justitie si Afaceri Interne a PE.

Sursa: ALDE

Pana in 2050 aproximativ 200 de milioane de oameni vor fi fortati sa caute locuinte intr-un mediu propice locuirii

Distrugerea mediului prin desertificare si inundatiile cauzate de schimbarile climatice ar putea forta, in urmatoarele decenii, sute de milioane de oameni sa isi paraseasca casele si sa migreze spre zone mai propice traiului, unde vor avea nevoie de noi locuinte. "Toti indicatorii arata ca ne confruntam cu o problema globala care incepe sa ia amploare", declara directorul Institutului pentru Securitate Umana si Mediu din cadrul Universitatii ONU din Bonn, Janos Bogardi.

"Expertii estimeaza ca, pana in 2050, in jur de 200 de milioane de oameni, echivalentul a doua treimi din populatia SUA, se vor muta din cauza problemelor de mediu", se arata intr-o declaratie a oficialilor Universitatii germane. Bogardi a declarat ca, momentan, numarul migrarilor cauzate de schimbarile climatice se situeaza undeva la 25-27 de milioane. Spre deosebire de refugiatii politici, care fug din tara lor, "migrantii climatici" cauta refugiu in propia tara, informeaza Reuters, preluat de NewsIn.

De asemenea, acesta a atras atentia asupra importantei stabilirii numarului exact de oameni nevoiti sa isi paraseasca caminele din motive precum recoltele agricole proaste, cauzate de incalzirea globala, astfel incat guvernul si grupurile de ajutorare din aceste state sa gaseasca o modalitate pentru a interveni. In trecut, cazurile similare erau incadrate la migratie economica, cu toate ca aceasta se refera la oameni tineri care isi cauta un loc de munca. "Migratia cauzata de mediu se refera la oameni mai saraci, la femei, copii si batrani, care se afla in situatii mai disperate in ceea ce priveste mediul inconjurator", a explicat el.

Experti din aproape 80 de tari se vor intalni la Bonn, intre 9 si 11 octombrie, pentru a discuta cum pot fi ajutati migrantii ajunsi in aceasta situatie din motive ce tin de mediul inconjurator. Cu toate acestea, un studiu efectuat in 22 de tari de catre reprezentantii Institutului din Bonn si ai altor institute de cercetare europene, pe tema motivelor migrarii arata ca retelele de trafic uman, ar putea beneficia de pe urma distrugerii mediului. In Bangladesh, "copiii si femeile, ai caror soti au murit din cauza ciclonului Sidr sau sunt plecati temporar pentru a munci in strainatate sunt o prada usoara si ajung sa fie inclusi in retele de prostitutie sau de munca fortata in India", a precizat Bogardi.

sursa: Ziua

Sfarsitul unei saptamani de cosmar pe burse - scaderi, panica si, mai ales, lipsa increderii

Criza financiară globală, în mâinile a 7 oameni

Atenţie, cad burse: Panică pe pieţele internaţionale!

Libia isi retrage toate depozitele bancare din bancile elvetiene si sisteaza livrarile de petrol catre Elvetia

Islanda, aproape de faliment naţional

Criza economica face topul evenimentelor saptamanii

Bursa americana isi revine, dar Morgan Stanley pierde 25%

Wall Street trece iar pe minus după discursul lui Bush

Căderea se accentuează pe bursele europene după deschiderea de la New York

Bursa din Viena cade cu 10%. Raiffeisen International pierde 21%, Erste Bank – 16%

Libor sare la cel mai inalt nivel din acest an

Se anunta inca o zi neagra pentru Bursa de la New York

Citi renunta la Wachovia

Duma rusa aproba un plan de criza de 63 miliarde euro

Pretul petrolului coboara cu 5 dolari la minimul anului. Investitorii se refugiaza in rezervele de aur

Oligarhii rusi au pierdut 230 miliarde dolari la Bursa din Moscova

Pietele bursiere din intreaga lume continua caderea

Erste are o expunere de 300 mil. euro pe bancile din Islanda

Bursa din Viena a oprit tranzactiile pana la ora 13:00

Olanda arunca pe piata bancara 20 miliarde euro

SUA, pregatita sa garanteze toate depozitele bancare, indiferent de suma

Rusia amana deschiderea Bursei

Bursa de la Bucuresti va da drumul la tranzactii doar la sfarsitul sedintei

BVB cauta alternative pentru a evita caderea: Tranzacţiile cu actiuni si derivate la Bursa se vor realiza numai la sfarsitul zilei

Bursa americana a scazut sub pragul de 9.000 de puncte

Politistii britanici si-au pierdut banii in bancile islandeze

Criza financiara schimba topul celor mai bogati oameni din lume. Warren Buffett urca pe primul loc

GM, Ford sau Chrysler s-ar putea confrunta cu falimentul

Vineri: Bursele asiatice se prabusesc din nou, in asteptarea reuniunii G7 de la Washington

Guvernul SUA iese la cumparaturi. Se pregatesc marile infuzii de capital

Pe aceeasi tema:

Clinton, Bush si stanga americana sunt artizanii crahului planetar

Criza financiara, pasul pentru ca U.E. sa devina un nou U.R.S.S?

Criza financiara in link-uri (9 oct.)

Criza financiara in link-uri (8 oct.)

Criza financiara in link-uri (7 oct.)

Criza financiara in link-uri

Criza financiara in link-uri (6 oct.)

Criza financiara in link-uri (3oct.)

Criza financiara in link-uri (4-5 oct.)

Criza financiara din SUA , etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE

Criza mondiala, control mondial?

Criza financiara in link-uri (1 oct.)

Criza economica globala in link-uri (17 sept.-30 sept.)

Cine e vinovat de criza financiară mondială? Bush vs. Sarkozy

Cine profita de fondul de salvare al Guvernului american

Culisele crizei globale: ce au discutat sefii celor mai mari banci din lume la sedinta de vineri, 12 septembrie

Zece colosi bancari isi unesc fortele si infiinteaza o casa de ajutor reciproc

Sfârşitul unui model economic dezastruos

Politicienii noştri ne reprezintă perfect. Diferenţa e numai de grad de reuşită materială, de "standing".

Dar "românaşul nostru", ipocrit genetic, ia o distanţă indignată faţă de cei care i-au luat-o înainte, în cursa pentru friptură... Ca vulpea, care zice că strugurii-s prea acri.

El înjură parlamentarii şi politicienii, deşi e făcut din acelaşi aluat ca şi ei. Dacă ar fi avut ocazia, ar fi fost poate şi mai corupt decât ei... Da' aşa, rămas pe dinafară, se mulţumeşte să-şi plângă soarta amară şi să-şi înjure conducătorii pe care tot el i-a votat, între două manele sau două înghiţituri prelungi de bere.

Nu atitudinea asta era ceea ce s-a numit "mioritism" ? O văicăreală şmecheră, de tip care se descurcă, dar vrea să pară victimă...

Iar mass media îi cântă în strună, fiind făcută de acelaşi tip uman.

Ca să nu mai vorbim de politicienii înşişi. Ei sunt campionii acestui joc pervers şi perdant al învinuirii celorlalţi şi al neasumării responsabilităţii proprii...

"Nu aş fi debutat în presă, în 1992, fără sprijinul lui Alex. Leo Şerban. Nu aş fi fost primit la România literară cu deschiderea cu care am fost primit fără ajutorul Adrianei Bittel. Nu aş fi publicat la Contrapunct în deplină libertate tot ce mi-a trecut prin cap referitor la „chestiunea naţională" fără încrederea pe care mi-a arătat-o constant, fără rezerve, Hanibal Stănciulescu. Nu aş fi scris niciodată la 22 atît de divers, de abundent şi de liber dacă Gabriela Adameşteahu nu mi-ar fi pus la dispoziţie o pagină săptămînală şi dreptul de a scrie despre orice doresc, la nici un an de la debutul meu în presă. Nu aş fi fost invitat să colaborez la Dilema dacă pasiunea mea pentru „inactualii" Malraux şi Montherlant nu ar fi stîrnit interesul lui Radu Cosaşu. Fără toate aceste ocazii, nu aş fi compus niciodată eseurile pe care le veţi găsi în această carte. În fine, Cerul văzut prin lentilă nu ar fi existat dacă Dan Petrescu nu l-ar fi organizat din capul şi risipirile mele, cu fleru-i şi inteligenţa-i binecunoscute. Tuturor celor menţionaţi le aduc mulţumirile mele."

Edificator este, în această privinţă, în special cazul lui Magdi Cristiano Allam, botezat de papa Benedict al XVI-lea în noaptea de Paşti a anului 2008.

Nu e clar câţi musulmani se convertesc anual în Germania. Mulţi se tem să-şi oficializeze trecerea la altă credinţă, de teama unor represalii.

Experţii apreciază că, în Germania ar fi vorba de aproximativ 500 de persoane care-şi asumă an de an credinţa catolică sau protestantă.

În timp ce în Europa convertirile la religia musulmană se celebrează adesea fastuos şi zgomotos, majoritatea noilor creştini, evrei sau budişti îşi tăinuiesc cu grijă despărţirea de Islam. Nu puţini dintre ei îşi transferă ceremonia de botez în SUA, preferând un ritual derulat în secret, sau cât mai departe de casă, decât să se expună riscurilor inerente denunţării credinţei islamice. Riscuri care încep cu boicotarea, agresarea sau maltratarea prozeliţilor de către membri ai fostei lor comunităţi şi se termină cu ameninţări cu moartea ori chiar cu vărsarea de sânge.

Tabuizarea convertirilor la creştinism şi nu arareori escamotarea lor, inclusiv în occident nu e deloc întâmplătoare, devreme ce pentru musulmanii ortodocşi ele sunt cu totul inacceptabile. În state islamice precum Iranul, Arabia Saudită sau Afganistanul părăsirea mahomedanismului se pedepseşte cu moartea.

Multă vâlvă a iscat nu de mult botezul public al jurnalistului egiptean Magdi Cristiano Allam. Într-un interviu acordat recent, Allam şi-a explicat decizia, reliefându-şi totodată şi opiniile despre situaţia Europei.

Trecut la creştinism din convingere, după un îndelungat proces de reflecţie, Allam s-a confruntat nu doar cu o „fatwă”, un verdict religios musulman condamnându-l la moarte pe apostat, ci şi cu un masiv oprobriu din partea unor membri "luminaţi" ai societăţii vest-europene. Nu puţini i-au luat în nume de rău oficializarea convertirii, pe care au calificat-o drept o provocare la adresa Islamului.

„În mod tragic, mii de alţi noi creştini din Italia se văd nevoiţi să-şi ascundă convingerile, întrucât nu obţin un ajutor adecvat din partea bisericii, iar statul nu le protejează în mod suficient libertatea de credinţă”, a declarat Allam.

Potrivit lui, criticile care-l confruntă din partea apusenilor se datorează aşa-numitei „corectitudini politice”, fiind o expresie a relativismului cultural şi etic prevalent în Apus. Ele se bazează pe teamă, precum şi pe o ideologie, conform căreia religiile ar fi toate o apă şi-un pământ, egale între ele, indiferent de conţinutul lor.

Allam a negat posibilitatea, teoretic intens discutată, a apariţiei unui Islam european, în speţă a unui "euroislamism" de felul moderatului "eurocomunism" italian de odinioară.

Problemele Europei cu Islamul se datorează între altele extinderii opiniei, potrivit căreia "musulmanii s-ar bucura de mai multe drepturi decât alţii" şi refuzului multora dintre ei "de a accepta regulile şi valorile occidentale", a afirmat el.

Allam a precizat că, între timp, „continentul a alunecat într-o profundă criză axiologică”. Degringolada valorilor i-ar fi determinat pe islamişti să considere că Europa e coaptă să fie cucerită.

„Conquista a şi început”, a reliefat Allam textual, evocând în context „ura, care se propagă într-o reţea întreagă de moschei europene, ori occidentalii recrutaţi ca terorişti îndeosebi în ţări precum Marea Britanie”. Ţări, în care multiculturalismul a ajuns să fie atât de adânc înrădăcinat, încât a început să permită pătrunderea şariei, a legislaţiei proprii extremismului islamic în sistemul judecătoresc naţional.

sursa: www.dw-world.de

Clinton, Bush si stanga americana sunt artizanii crahului planetar. Aviditatea lor dupa voturile negrilor si hispanicilor a determinat dictatura SUA in sistemul bancar si prabusirea pietei

Pentru ca epicentrul crizei mondiale a fost pe Wall Street, toata lumea a acuzat "capitalismul salbatic". Re­zol­varea crizei a fost gasita repede: interventia statului in economie, taxe mai mari, reglementari mai multe, ca­pi­talism mai putin. In reali­tate, nu capitalismul a gene­rat criza, ci mai degraba lipsa acestuia.

Crahul imobi­liar, detonator al turbulente­lor financiare, a fost provo­cat de amestecul statului in economie si de inlocuirea regulilor pietei cu activismul social. Dezastrul a fost pro­dus de regulile aberante de pe piata impuse de stanga americana de ani de zile, dar si de Administratia Bush care s-a lasat prinsa in hora.

Creditele comandate politic

Bancile de investitii si com­paniile ipotecare s-au prabusit din cauza ca milioane de persoane nu au mai achitat creditele ipotecare. Nici nu aveau cum. Majoritatea rau-platnicilor provin din randurile negrilor si hispanicilor. Acestia nu ar fi primit credite in mod normal pentru ca nu sunt solvabili. Nu au bani de avans, nu pot dovedi ca au venituri cu care sa achite ratele si nici o istorie anterioara a creditelor. In SUA, in numele luptei impotriva discriminarii, s-a decretat ca membrii minoritatilor trebuie sa primeasca credite cu orice pret. Presedintele democrat Jimmy Carter a emis "Community Reform Act", o lege prin care bancile sunt obligate sa crediteze si clientii din cartierele defavorizate, adica din randul minoritatilor. In cazul in care o banca este reclamata de o comunitate (de fapt ONG-uri radicale de stanga) ca discrimineaza rasial pentru ca nu acorda credite ipotecare negrilor si hispanicilor, banca respectiva nu mai are voie sa deschida filiale, sa faca fuziuni sau achizitii.

Housing and Urban Develop­ement (HUD), Ministerul american al Locuintei, a devenit sub un alt democrat, Bill Clinton, o adevarata "politie politica". Clinton a decretat ca 21% din credite trebuie sa mearga in zonele defavorizate, locuite de rau-platnici.

George W. Bush, sfatuit sa atraga voturile mexicanilor, a ridicat plafonul pentru anul 2008 la 39%. Presedintele actual a declarat ca vrea ca pana la sfarsitul deceniului sa apara inca 5,5 milioane proprietari de culoare. Carevasazica, in SUA, presedintii ordona bancherilor cat si cui sa dea credite.

Basica s-a spart in 2008. Negrii s-au dovedit rau platnici in proportie de 70%, fata de 20% in randul albilor. De altfel, zonele cu credite neachitate in proportie de masa sunt cele unde negrii si hispanicii sunt prezenti in numar covarsitor: sudul Californiei, Florida, sud-vestul, unele orase din nord-est. Nici nu ar fi putut plati. Gladys Delgado, o menajera emigrata din Honduras, a semnat un contract de credit ipotecar intr-o engleza pe care nu o intelege. S-a angajat sa plateasca o rata de 3200 dolari pe luna, desi impreuna cu sotul sau are venituri de doar 4000 dolari lunar.

Din Harlem la Bucuresti

Creditele acordate persoanelor fara avansuri si fara garantii serioase sunt denumite "subprime mortgages" (SBM). Ipotecile SBM pot fi tranzactionate. Companiile au strans astfel de SBM si le-au vandut la pachet ca titluri de valoare. Cumparatorii au fost marile banci de investitii, dar si fonduri de pensii si alti investitori. Astfel, activele toxice au ajuns pe Wall Street. Analistii economici apreciaza ca Wall Street-ul a investit in asemenea produse riscante din cauza laco­miei, pentru ca erau purtatoare de dobanzi mai mari. De asemenea, investitorii s-au gandit cu cinism ca, la o adica, statul ar prefera sa le rascumpere actiunile, decat sa arunce in strada milioane de rau platnici. Ceea ce s-a si intamplat, prin injectarea a 700 miliarde de dolari de catre Congresul American conform planului de urgenta. Gigantii economici de genul Lehman Brothers s-au prabusit si au creat panica pe piata globala. La bursa din Bucuresti, in zilele bune, 85% din valoarea tran­zactiilor apartinea inves­titorilor straini care acum se retrag. In panica.

Companiile falite sunt monopoluri de stat

Fanny Mae detinea jumatate din piata creditelor ipoteca­re. Aceasta companie finan­ta bancile ipotecare locale cu banii obtinuti din "mort­gage back securities" (MBS), titluri de valoare bazate pe ipoteci, cumparate la randul lor de investitori, banci, fonduri, carora le garanta returnarea investitiei. Banii erau imprumutati apoi bancilor locale care acordau credite otravite.

Pare incredibil, dar SUA, bastionul capitalismului, s-a dus la vale din cauza socialismului care a sapat la temelia sa. Ceea ce se stie mai putin este faptul ca Fannie Mae si Fredie Mac, societatile ipotecare "nationalizate" in urma crizei erau companii de stat. Fannie Mae s-a infiintat cu capital de stat, ceea ce este neobisnuit in America si a avut si monopolul creditului ipotecar, ceea ce este de asemenea cu totul neamerican. Ulterior s-a infiintat si Fredie Mae, cu acelasi obiect de activitate. Capitalul celor doua societati a devenit intre timp privat, dar Fannie si Fredie au ramas sponsorizate de stat, omoloagele ANL din Romania. De asemenea, erau scutite de taxe locale si statale, adica de 300 milioane dolari anual. Au fost acuzate ca sfideaza libera concurenta si ca practica "crony capitalism" (capitalismul de cumetrie).

Aceste companii erau privi­legiate pentru ca titlurile de valoare emise de ele nu trebuiau inregistrate la Comisia de Valori Mobliare. Titlurile erau garantate de guvern, fapt care ii permitea lui Fanny sa obtina bani cu dobanzi mai mici decat companiile private, adica un avantaj de 4 miliarde dolari pe an (2,6 miliarde pentru Fredie, compania sora). Fannie si Fredie au fost preluate de guvernul federal pe 7 septembrie.

Extrema stanga finantata din credite

Fannie si Fredie sponsorizau ONG-urile radicale Acorn, a negrilor si La Raza, a hispa­ni­cilor.

Acestea terorizau bancile care se fereau sa cre­diteze rau-platnici. Pi­che­tele, mitingurile si re­clamatiile la HUD erau arsenalul stangistilor. De frica sa nu fie trecute pe lista neagra a HUD, bancile imprumutau oameni fara salarii, garantii, avansuri. Banii erau, la randul lor, imprumutati de catre bancile respective de la Fannie si Fredie, care apoi vindeau titlurile pe Wall Street. Conform congres­menului repu­blican Michelle Bachman, Fannie si Fredie trebuiau sa verse circa 500 milioane dolari pe an catre National Affordable Housing Fund (Fond pentru locuinte). Fondul avea obligatia sa faca donatii pentru ONG-uri "care au demonstrat capacitatea si experienta de a promova obiec­tivele fondului", adica Acorn si La Raza. Aceste organizatii, cu o agenda radicala de stanga se implica si in politica, sustinan­du-l pe Barack Obama. De altfel, mai multi membri ai Acor sunt judecati in mai multe state americane pentru ca s-au trecut fraudulos pe listele de alegatori furand identitatea unor cetateni din cartile de telefon sau fisele bibliotecilor publice. Fannie Mae a facut si donatii directe catre asemenea organizatii, iar fostul sau presedinte este consilierul lui Obama.

Lacomia a grabit criza

Lacomia oamenilor precum si dorinta de lux au contribuit si ele la criza financiara. Circa 40% din locuintele construite nu au fost locuite niciodata.

Proprietarii le-au achizitionat fie in scopuri speculative fie ca locuinte de vacanta. In Miami procentul a ajuns la 85%. Sefii companiilor de investitii aveau salarii de zeci de milioane de dolari. Politicienii s-au lacomit si ei. Fannie Mae a facut donatia electorala record de 3,8 milioane dolari pentru congresmeni din Comisia de Finante a Camerei Re­prezentantilor. Nesimtirea a continuat si dupa crahul financiar. O companie care tocmai primise ajutor de stat pentru a trece criza, a folosit o parte din bani pentru a achi­zitiona o resedinta de vacanta pentru sefii sai, cu centru de sanatate si alte dotari de lux.

sursa: Ziua

Jim Brown, veteran american de razboi, a declarat pentru RaiNews24 ca SUA au folosit in cadrul operatiunii Desert Storm (razboiul contra Irakului din august 1990-februarie 1991) o "mica bomba nucleara cu puterea de 5 kilotone". Ziaristii italieni sustin ca au realizat o investigatie care ar confirma declaratiile veteranului american, iar informatia a fost deja preluata si de presa spaniola.

Teorii similare au fost lansate constant, dar nici una nu a fost probata.

Potrivit RaiNews24, in 27 februarie 1991 (ultima zi a razboiului) un seism puternic s-ar fi produs in Irak, in apropierea orasului Basra, exact in ziua in care Jim Brown sustine ca armata SUA ar fi folosit bomba nucleara.

De asemenea, sustin ziaristii italieni, numarul cazurilor de cancer a crescut de la 32/an la peste 600/an in zona respectiva in intervalul 1989-2002, citind in acest sens date oficiale ale Spitalului din Basra.

Potrivit sursei citate, Departamentul pentru Aparare al SUA ar fi negat informatia, sustinind ca a utilizat in razboiul din Golf doar "armament conventional".

sursa: HotNews

Desi se misca cu cativa kilometri pe secunda pe orbita geospatiala, satelitul GeoEye-1 este capabil sa furnizeze detalii suficiente pentru a citi numarul de masina, declara Mark Brender, vicepresedinte pentru marketing la GeoEye.

Desi aparatul este decorat cu imaginea Google, conform fotografiei, principalul client al capacitatilor sale este o agentie guvernamentala a Statelor unite care se ocupa cu analiza acestor date in directia securitatii nationale. Aceasta a platit mai mult de jumatate din cele peste 500 de milioane de dolari pentru a cumpara imaginile furnizate. Al doilea client este Google.

Conform declaratiilor lui Brender, acesta nu este un satelit de spionaj pentru ca isi pune imaginile la dispozitie pentru scopuri comerciale. "Acesta este un satelit care poate fi folosit de oricine plateste" se arata in comunicatele oficiale.

Desi tehnologia folosita pentru realizarea acestui satelit nu este noua, inca din anii '70 militarii puteau ne puteau citi ziarul direct de pe orbita, numai de curand aceste imagini devin publice.

Ramane de mentionat ca Google va primi imagini de rezolutie usor micsorata (50 cm) pentru a se incadra in legislatia americana in domeniu.

sursa: Ziua

Sa le multumim fratilor de la http://www.razbointrucuvant.ro pentru munca si stradania lor de a ne fi facut partasi la viziunile acestui vrednic intru pomenire ostas de-al lui Dumnezeu.

Viziunea Staretului Antonie*

“Pe la inceputul anilor ‘70, in vremea oficierii Dumnezeiestii Liturghii, am avut parte de prima viziune. Si iata cum a fost. In vremea aceea, a inceput atractia fata de Occident si, respectiv, dispareau trasaturile proprii slavilor: simplitatea, ospitalitatea, lipsa lacomiei de bani. Lacomia banilor (iubirea de argint), de altfel, este pusa in capul unghiului noii conceptii despre lume: banii si lucrurile sunt mai presus decat moralitatea, spiritualitatea. Cel mai groaznic s-a intamplat sa fie ca modul de viata al oamenilor ce-si zic ortodocsi, adesea, dintre cei care urmeaza cu ravna randuielile bisericesti, devine ca si al paganilor din jurul lor! Aceeasi lipsa de modestie in viata de zi cu zi, aceleasi tendinte de a face cariera, de a ocupa o pozitie inalta in societate.

Pentru copiii din familiile de credinciosi deja nu mai este chinuitoare intrarea in randul pionierilor, ale comsomolului, ale partidului. Iar justificarea le e la indemana: “dar cum se poate fara aceasta, doar nu traim in pustiu, ci intre oameni. Si-apoi, cand vine vorba de pacat si incerci sa intelegi, totul este pacat, asa ca vom merge si ne vom pocai“. Atare atitudine usuratica a provocat mare ingrijorare pentru insasi posibilitatea mantuirii. Eu reciteam Evanghelia, indeosebi pasajele despre vremea de la urma, Apocalipsa: nu ma lasa in pace intrebarea despre pustiul in care oamenii trebuie sa fuga.

Si iata ca vad o mare multime de oameni ce calatoresc. Unii se pare ca nici nu merg, unii chefuiesc, altii desfraneaza, altii le fac rau oamenilor, dar, in egala masura, aceasta miscare ii atrage inainte, ca un rau. Toti sunt foarte diferiti, fie mireni, fie clerici, militari, politicieni, toti, toti. Cea mai mare parte dintre oameni pur si simplu o iau inainte si numai unii merg linistit. In calea lor e o prapastie infricosatoare, prapastia ce duce in iad. S-ar parea ca toti ar trebui sa se prabuseasca in ea, dar nu. O mare parte de oameni, e adevarat, se prabuseste. Vad cum ii trage acolo, pe unii, automobilele, pe unii, chefurile, pe unii, banii, pe unii, hainele scumpe. Unii insa trec linistit peste aceasta prapastie, chiar pe deasupra ei, s-ar putea spune. Cate cineva nu se prabuseste, dar se lasa in prapastie - barbati luminosi ii ajuta sa iasa, ii sustin. Se prabusesc nu numai bogatasii, dar si oameni care, in mod evident, nu dispun de cine stie ce mari bogatii. Dar toti au un singur idol - pofta lumeasca.

Era ingrozitor. Din prapastie se auzeau nu gemete, ci urletul celor nimeriti acolosi se simtea duhoare. Nu era pur si simplu un miros, nu. Asa cum buna mireasma nu poate fi descrisa, nu mireasma florilor sau a ierbii, ci mireasma harului daruit de Dumnezeu, pe care o raspandesc moastele, icoanele facatoare de minuni. Putoarea iadului nu e pur si simplu un miros urat, cum ar fi mirosul de pucioasa, ci senzatia groazei si a neputintei intoarcerii, intr-un cuvant - iadul.

Si iata un pustiu. Acolo, pe pustnici ii ispitea ucigasul, incercand sa le trezeasca patima agonisirii, poftei trupesti, mahnirii. Multi cadeau, multi. In acelsi timp, cati domni si cati puternici ai acestei lumi s-au mantuit si nu doar s-au mantuit, ci au si fost proslaviti de Biserica, cu sfintii: ei aveau totul, insa inima lor nu apartinea putreziciunii lumii acesteia, ci celor ceresti.

Timpul nostru prin aceasta e infricosator: ispitele il pandesc pe om la orice pas si, de cele mai multe ori, sunt dintre acelea pe care si sa le intelegi e greu. Cati oameni vin la mine, mi se pare ca pe toti ii intereseaza una si aceeasi intrebare: cum sa se mantuiasca, cum sa procedeze intr-o situatie sau alta? Dar poti oare sa iei binecuvantare pentru orice fapta pe care o faci nu numai in decursul unei zile, ci macar a unei luni?! Inseamna ca trebuie sa ne inchipuim caile ispitei, orientarile sale de baza. Dar ele sunt neschimbate de la facerea lumii, pentru ca diavolul nu este creator. Alta e ca, pe parcursul a mii de ani, el a acumulat experienta, iar acum propunerile lui pentru omenire de a se cobori la el in iad au devenit mult mai viclene; in esenta, lumea actuala e toata o propunere a lui. Propunere, pentru ca el nu te poate obliga, nu-i sta in puteri, dar sa inveleasca pacatul intr-un ambalaj atragator pentru om, aceasta da, poftiti, slugile intunericului va stau mereu la dispozitie: “Ce poftiti?”

O alta deosebire a zilelor de azi e apropierea grabnica a Antihristului. Multi oameni duhovnicesti spun ca el deja s-a nascut. Despre aceasta e greu de judecat. Vrajmasul e viclean, e viclean chiar si cu cei care il slujesc. Dintre ei, multi s-au considerat antihristi, erau asa in esenta conceptiilor lor despre lume, a faptelor lor, dar nu era cel despre care a vorbit Biserica. Poate ca s-a si nascut, poate ca nu, nu aceasta e intrebarea. Cand Sfantul Ignatie (Briancianinov) a fost intrebat despre venirea Antihristului el a raspuns ca nu exista o data fixa, ca venirea Antihristului o determina oamenii cu rautatea lor. Iata ca acum este timpul ultimelor pregatiri pentru venirea lui. E de fata si concentrarea puterii mondiale, el nu va fi doar conducatorul unei singure tari, ci al intregii lumi, si este necesara “indobitocirea” omenirii. Dar pana si aceasta e cam putin pentru a pune toata omenirea in genunchi. Trebuie creat un astfel de sistem de viata, a carui oricat de mica incalcare ar conduce la urmari catastrofale pentru omenire - foame, frig, distrugere. Si sistemul acesta se creeaza acum. Cum se va intampla aceasta vedem mai tarziu, dupa cativa ani”.

“Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivăzută această talpă a iadului. Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului. Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică - cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori în­tr-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj. Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele. Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia - de la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul. Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja se întâmplă”. (Staretul Antonie)

A doua viziune a Staretului Antonie*

“Greu mi-a fost sa inteleg acei ani ai aparentei bunastari sovietice. Nu m-am gandit atunci ca am sa ajung in anii cand voi vedea implinindu-se multe dintre cele ce am vazut.

Asadar, cum am mai spus, a doua viziune n-a fost prelungirea celei dintai, nu. Si, in timp, s-a produs destul de tarziu, si dupa continut e destul de deosebita. Prima viziune e, in felul sau, o povata, o inteleptire, parca. Am cerut un raspuns si l-am primit. A doua viziune e de cu totul alt gen, e cu totul altfel, pot spune. Eu nu am cerut nimic, a fost dat de sus sa vad despre ce ma intrebau oamenii care veneau la mine. Daca prima viziune putea fi povestita, mai mult sau mai putin, cu exactitate, a doua, in principiu, este imposibil de povestit. Eu, parinte Alexandru, in general, pentru prima data incerc sa iti expun acestea cat de cat consecutiv, ori sa le sistematizez. Si anume sa expun intr-o anumita ordine, ci nu asa cum mi-a fost mie dat sa vad. Caci mi-a fost dat pentru vesnic folos, pentru tine si enoriasii tai, banuiesc, intr-o alta consecutivitate. Pana la aceasta, tot ceea ce mi-a fost dat sa vad am folosit doar pentru a raspunde la intrebarile pline de nedumerire ale credinciosilor.

SISTEMUL SATANIC AL CIVILIZATIEI CREATE DE OM SE VA AUTODISTRUGE

Vreau sa mai spun cateva cuvinte, nu despre viziune, ci despre creatie, ca sa poata fi mai bine intelese cele ce vor urma. Dumnezeu creeaza tot ceea ce este viu intr-un sistem unitar, foarte dur. Tot universul este absolut legat, prin fiece actiune, pana in cele mai mici amanunte, de cea mai umila parte a sa, iar pentru o fiinta rationala cum este omul, chiar si printr-o actiune ce nu face parte din lumea materiala - gandul. Faptele fapturilor inferioare nu pot aduce nici o dauna universului. Ele sunt limitate la propriile instincte si acelor asemenea lor, la fel si prin proprietatile de autoreglare a naturii insasi. Altceva e omul. El este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si oricat am polemiza despre ce este chip si ce este asemanare, despre ce se sterge si ce nu, cu ce este inzestrat omul de la nastere si ce e chemat sa agoniseasca pe parcursul intregii sale vieti, in cazul de fata important este altceva - faptele sale, atat in lumea materiala, cat si in cea nevazuta, cum se reflecta ele asupra mediului inconjurator, asupra mediului in care traieste, cat si asupra intregului univers. Nu Dumnezeu a sters de pe fata pamantului Sodoma si Gomora, ci oamenii care s-au dezis de pronia Creatorului. Spun despre aceasta pentru ca toate nenorocirile ce au sa se intample cu natura si cu omul nu sunt o urmare a maniei lui Dumnezeu, pentru ca El este Atotiubitor si Atotmilostiv, ci sunt urmare a actiunilor atotdistrugatoare a omenirii insasi. Iar acum vreau sa vorbesc propriu zis despre viziune, despre ceea ce ii asteapta pe toti, din pacate, intr-un viitor nu prea indepartat, iar unele lucruri se si intampla chiar in momentul de fata. Asadar, iata ce am vazut eu despre viitor.

Intai de toate, tot felul de catastrofe tehnologice. Sistemul de viata creat de om este, in esenta, satanic si, pentru ca vine in contradictie absoluta cu legile lui Dumnezeu, va incepe incetul cu incetul sa se distruga. Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant, secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora- Los Angeles-ul.

Se pare ca greu va fi de gasit pe pamant un loc unde omul se va simti linistit, in deplina siguranta. Omul isi va gasi linistea numai nadajduind in Dumnezeu, pamantul nu il va mai putea ocroti. Cele mai grele urmari ale dezlantuirilor naturii le vor avea de suportat orasele, pentru ca ele s-au rupt cel mai mult de ea. Un singur turn babilonian distrus, o casa contemporana, un bloc si iata - sute de morti fara pocainta, fara impartasanie, sute de suflete pierdute. Aceste case construite pe pari, care sunt, in esenta, niste sageti ce au strapuns pamantul, ca si cum s-ar indrepta incolo, catre iad; ele le vor aduce oamenilor moartea grozava sub ruine. Si cel care va ramane in viata ii va invidia pe cei care au murit intr-o clipa, pentru ca soarta lui e si mai inspaimantatoare- moartea de foame si prin asfixiere.

Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara. Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri. Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi.

Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange. Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastreze averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.

TOATE INCEP DE LA CELE MICI. PERVERTIREA MORALITATII PANA LA CULMI DE NEIMAGINAT, BATJOCORIREA CREDINTEI, INCURAJAREA SUICIDULUI

La inceputul povestirii am rezumat tot ceea ce a precedat toate acestea, si nu intamplator. Foarte des, mai bine zis, aproape intotdeauna, de dupa lucrurile marunte nu le distingem pe cele cu adevarat mari. In sensul acesta, nu observam cum un mic pacat incalca legile fundamentale ale lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea aceasta si, ca un Creator, a creat-o in deplina armonie cu Sine. Va amintiti cuvantul spus despre lumea abia creata: “E buna!” Dumnezeu a spus aceasta, Dumnezeu cel Atotsuficient, Atotiubitor, Atotputernic, Atotdesavarsit, Creatorul Atotmilostiv a gasit creatia ca este buna, adica lumea se afla in armonie cu Binele, cu Dragostea, pentru ca Dumnezeu este Dragoste. Omul este singura fiinta capabila sa influenteze existenta lumii, cununa creatiei, creata de asemenea dupa chipul si asemanarea Binelui si a Dragostei. Si poruncile care i-au fost date de catre Creator nu sunt nimic altceva decat niste indrumari pentru o viata linistita si fericita, in armonie cu El. Tot ce vine in contradictie cu aceste porunci este pierzator pentru lume, pentru tot ce este vital pentru ea, care depinde de ea. Toate incep parca de la niste fleacuri: de la o rochie mai libertina, de la invatamantul colectiv al fetelor si al baietilor, si nu sub indrumarea unei fete duhovnicesti, ci sub cea a unui invatator mirean. Degraba si acest nume se va sterge, ramanand tot unul invatator [profesor]! Invatator de ce si a ce? Multi dintre acesti invatatori, in general, sunt din punct de vedere moral uzati. Altii nu stiu si nici nu vor sa stie nimic despre regulile de convietuire in aceasta lume creata de Dumnezeu. Ce-i pot invata ei pe altii? Ii invata despre lume, insa nu ca o creatie a lui Dumnezeu, ci pentru a trai intr-o lume supusa unor duhuri diavolesti! Iata putinul din care reiese multul.

Pervertirea moralitatii. De cate ori a incercat satana s-o faca generala, atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea, scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric, fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea e in intunericul placerilor unei duzini de tari “dezvoltate”, pe care vrajmasul le-a ales ca sprijin in misiunea de innebunire a intregii lumi. Arma principala in aceasta afacere este lozinca libertatii. Cat sange a fost varsat in revolutii si rasturnari de putere, in actiuni sociale si pseudoreligioase, rafuieli politice si mistice pe altarul diavolului “libertate”! Acesta este el, diavolul rasculat si invins, zidirea care a vrut sa ia locul Creatorului- acesta este cel mai de seama iubitor de libertate. Si “libertatea” lui nu e capacitatea daruita omului de a fi desavarsit in virtuti. Nu, “libertatea” lui sunt cele mai grele lanturi, al caror scop e ca, lipsindu-l pe om de orice posibilitate de a alege intre bine si rau, sa-i lase liber doar drumul spre iad.(…) Esenta acestei miscari e sa faca drum, intai de toate pentru tineri, catre satan. Observati, parinte, un drum intr-un singur sens. Incearca sa te opui: imediat vei fi stopat. Biserica Ortodoxa - ea nu-i lasa pe toti sa doarma linistit. Toti catolicii sunt gata pentru orice, ei primesc civilizatia draceasca, “progresul”. Sustinand sionismul, ei spun, de fapt, “da” venirii lui Antihrist.

Si am vazut eu cate incercari face raul mondial pentru a pata Sfanta Biserica, preacurat Trupul lui Hristos! Intai de toate o vor defaima in toate ziarele, la radio si televiziune. Iudei cu nume slave vor defaima in fel si chip clerul si pe crestini, isi vor bate joc de randuieli, de posturi, de modul de viata, de tot ceea ce a fost intotdeauna baza viabilitatii poporului. Chiar in Biserica, in mediul duhovnicesc vor patrunde mii si mii de distrugatori catoliciti ai Ortodoxiei. Aparent evlaviosi, duhul lor e altul, strain, si poporul va parasi lacasurile lor. Vor sta restaurate si proaspat construite, dar pustii. Unde va straluci luminita adevaratei sfintenii si credinciosiei duhului credintei stramosesti? Dar cine cauta gaseste. Nimeni nu se va putea indreptati spunand: “Doamne, am cautat dar n-am gasit!” In intunericul necredintei si al ateismului, pe tot pamantul ard luminitele adevarului. Si vor fi prigonitii si stramtorati dreptii slujitori şi supuşi hulelor de tot felul. Slugile diavolului nu se vor sfii nici să ucidă, dacă va îngădui Dumnezeu unui cuvios să primească cununa mucenicească. Mulţi vor fi ei, drepţii mucenici ai timpului de pe urmă!

Dar cei de duh străin îşi vor aştepta conducătorul, pe antihrist. Şi lor însă li se va mai oferi posibilitatea de a se salva, adică să-şi dea seama cine este el, numai că puterea şi banii le vor închide multora ochii. Cumplite vremuri! Dar toate încep de la mărunţişuri. Clerul a încetat să mai poarte hainele cuvenite cinului. De acum şi bărbile rase, după moda catolicilor şi a protestanţilor, nu mai stârnesc mirare.

A doua „libertate”, umflată în fel şi chip, e libertatea pervertirii moralităţii. Din păcate, oamenii au primit-o şi ea a devenit o parte organică a zilelor noastre. Desfrânarea nu mai e desfrânare, ci emancipare sexuală (uitaţi-vă cum ascunde vrăjmaşul fapta după cuvinte, la prima vedere, frumoase: nu desfrânare, ci sex; nu hoţie, ci expropriere ş.a.m.d.). Coruperea începe la cea mai fragedă vârstă, educând, chipurile, cultura sexelor şi a relaţiilor dintre ele. Vor începe (iar pe alocuri aceasta deja se întâmplă) să le arate copiilor corpuri dezgolite, actul sexual în desfăşurare, aprinzând poftele, lăsând aceasta să treacă drept ceva normal. Cărţile şi televizorul vor fi pline de oameni goi, scene groaznice de desfrânare. Dezgolirea din zilele noastre e doar începutul. Scopul e mult mai spurcat: grădinile Astartei şi ale lui Baal, unde se împerecheau ameţiţi de băutură şi de droguri sute şi sute de păgâni. Iată acolo, spre închinare dracilor, târăsc lumea luptătorii pentru libertate. De cine eşti învins, aceluia îi eşti rob. De această robie în ambalaj de libertate se lasă ispitiţi oamenii.

Dar şi desfrânarea propriu-zisă le pare puţină slugilor întunericului. Ca o manifestare a culmii iubirii de libertate, a descătuşării gândirii, se va servi sodomia şi zoofilia. Propagarea acestei scârboşenii va atinge proporţii de necrezut, poate mai mult chiar decât coruperea sexuală. Cazurile căsătoriilor între homosexuali vor beneficia de tot atâta publicitate ca şi inventarea, pe timpuri, a antibioticelor! Sodomiţii vor apărea peste tot: vor fi artişti, întâi de toate, politicieni, administratori. Păcatul sodomiei va deveni eticheta viitorului apropiat. Deja acum au loc orgiile lor sălbatice, carna­valurile anuale în America. Toate astea se vor întâmpla şi la noi, într-un chip nu mai puţin respingător. Toţi cei care se vor împotrivi acestei invazii drăceşti vor fi declaraţi potrivnici ai libertăţii altora, înapoiaţi şi persoane antisociale, fiindcă toate statele, în fruntea activităţilor lor, pun nu apărarea moralităţii, ci apărarea libertăţilor drăceşti.

Anume drăceşti, pentru că nici acum nu prea întâlneşti o publicaţie ortodoxă, decât cele propriu-zis bisericeşti. Iar la televiziune, arhiereii au acces numai de sărbătorile cele mari. Câte prostii se scriu şi se spun, dar nu e nicio confruntare de idei, puncte de vedere privitor la concepţiile despre lume. Bună libertate, când poţi numai să-ţi baţi joc de sfinţenie! Restul e tabu.

Dar şi aceasta s-a început de la fleacuri şi, vai, ce demult. S-a început aceasta odată cu transmiterea şcolilor parohiale în administrarea zemstvelor, a puterii laice. Şi au mers acolo ateii ca să educe cadre pentru revoluţia din 1917!

Tinerii, nimerind sub puterea satanei, din cauza păcatelor săvârşite, ameţiţi de băutură şi droguri, nu vor putea rezista ultimei chemări către iad a ucigaşului din veac şi îşi vor pune capăt zilelor. Numărul cazurilor de suicid va creşte peste măsură. Şi va creşte într-atât, încât nu va mai trezi mirarea nimănui, ca o consecinţă firească a celor ce se petrec. Cu atât mai mult cu cât numărul celor care suferă de boli înfricoşătoare, ca rezultat al plăcerilor desfrânate sau al necumpătării, va fi atât de mare, iar suferinţele acestora - atât de groaznice, că sinuciderea va părea societăţii ceva de genul unui act caritabil. Vor ajunge până acolo încât vor propune oamenilor această cale, fapt ce s-ar explica doar într-un singur fel - totul este orientat spre pierderea sufletelor rătăcite.

TREPTELE SCARII SPRE ANTIHRIST. CAPCANA SISTEMULUI DE DEPENDENTE. LACOMIA SI ATASAMENTUL PENTRU BUNURI MATERIALE

O altă înfricoşătoare şi drăcească capcană va fi îndemnarea oamenilor către câştiguri, către mărirea veniturilor personale. Această patimă a iubirii de avuţie este păguboasă, ca orice necumpătare. Iar necumpătarea duce la distrugerea naturii, în orice sferă ar fi câştigaţi aceşti bani, şi se reflectă asupra mediului înconjurător. A doua parte a acestei capcane constă în folosirea acestor bani, a acestor mijloace. Mai repet încă o dată că acest sistem de viaţă e nemaipomenit de fragil, monstruos de fragil. Deci şi folosirea de către oameni a banilor e supusă acestei fragilităţi.

Ce prezintă, în sine, banii actuali? O înşelare, o fantomă, o iluzie, ca şi acele „minuni” diabolice. Toată tehnica produsă devine ceva semnificativ doar în prezenţa a o mulţime de „dacă“: dacă este combustibil, dacă sunt piese de schimb etc. Pe lângă toate acestea, automobilul modern, în absenţa unor ateliere specializate, nici nu poate fi reparat! însemnă că, în cazul în care dispare un „dacă”, toate acestea devin o grămadă de metal inutil. Exemplul este de faţă: ce are un ţăran acum mai de preţ - calul şi vaca.

Iar mai departe e şi mai şi: cea mai mare parte de bani se păstrează fie la bancă, fie în hârtii de valoare. Vor dispărea aceste bănci, vor da faliment, ca să poată fi îngenuncheaţi oamenii. Vor dispărea într-o clipită; asemenea repetiţii au mai avut loc şi cu destul succes. Iar întreprinderile se vor stopa din cauza cataclis­melor naturale şi a războaielor. Şi cu ce se va alege omul? Cu o groază de lucruri inutile, pentru achiziţionarea cărora s-au cheltuit ani de viaţă, a căror valoare cărora e destul de relativă chiar şi într-o lume mai reuşită, iar într-o lume a catastrofelor e praf, e nimic.

Îmi amintesc că femeile mă întrebau: să ai în casă covoare şi cristaluri e păcat sau nu? Toată Uniunea a grămădit acestea prin case, chiar mai mult decât a avut nevoie. Şi mai departe? Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate.

Şi dacă a venit vorba de lucruri, cât de raţional era construită lumea până la nebunia secolelor 19 şi 20. Hainele se făceau trainice, de nădejde. Se depunea efort pentru a le face şi se întâmpla să le rămână şi nepoţilor, într-atât îşi preţuiau oamenii timpul! Şi timpul, poate de aceasta, le ajungea pentru toate, să dovedească şi la câmp, şi la biserică, şi de sărbători să stea cu rudele la masă. Dar acum? Încălţămintea - pentru un sezon, hainele - pentru două, ei hai, trei! Dar nu mai e timp pentru rugăciune, nici pentru biserică - lasă că mă rog acasă -, nici pentru copii. Din păcate, aceştia cresc fără supraveghere, părinţii doar sunt preocupaţi să câştige bani. În schimb, nu trăim mai rău decât alţii. Dar trăim?! Trăieşte doar omul liber, iar cel din robie, robul, doar există. Dumnezeu L-a dat pe Fiul său Unul Născut ca să ne scoată din robie, din robia păcatului şi a patimilor, iar noi, ca evreii ieşiţi din robia egipteană, cârtim şi vrem înapoi, în captivitate. Las’ să ne moară copiii şi apropiaţii să fie umiliţi, numai supa să fie la vreme! Numai că supa aceasta e tocmai caşcavalul din capcană. Când uşa s-a închis, iar caşcaval mai este, şoarecele oare ştie că s-a prins? I-a venit ceasul, dar caşcaval mai este şi el îl roade cu râvnă, fericit de prânzul căzut nu ştiu de unde! Dar cel ce a pus capcana a auzit cum s-a închis uşa şi ştie că jertfa e acolo. El poate veni îndată să ucidă victima, dar o poate lăsa să-şi digere în voie prânzul. Pentru moment, poate că îi va fi strâmt, iar apoi se va obişnui. Ţi-e foame? Mai ales că nici nu te ucide. Iar sfârşitul e bine ştiut. Bănuiesc că şi şoarecele îşi dă seama de aceasta.

Da, cumplite vremuri. De exemplu, ultimul război, de ce s-a dezlănţuit? Iată: Hitler, războinicul popor german, refacerea Europei şi a lumii. Comuniştii mai adaugă la aceasta imperialismul şi lupta pentru colonii. Şi încă multe altele, numai că nu aceasta contează. Este, mai curând, vorba despre posibili­tatea de a centraliza puterea, puterea asupra întregii lumi. Orice copac se cunoaşte după rod; orice ţi-ar spune vânzătorul de puieţi de la piaţă, vei afla şi vei preţui totul abia atunci când, în sfârşit, vei culege rodul. Dar care sunt roadele războiului? Milioane de ortodocşi omorâţi şi schilodiţi, atât în Rusia, cât şi în Balcani. Principalul bastion al Ortodoxiei la sud-vest, Serbia, a ajuns în mâinile croaţilor, a catolicilor - Iosif Broz Tito e croat şi Croaţia devine cea mai dezvoltată republică. Regiunile ortodoxe ale Iugoslaviei nu sunt doar în uitare, ci Kosovo se populează intens cu musulmani, precum astăzi Rusia şi Moscova.

Alt bilanţ e Israelul. Propaganda a fost astfel organizată ca să se creadă că principalele victime ale războiului au fost evreii şi nicidecum slavii sau, să zicem, francezii. Revenind la Balcani, pentru Tito au luptat sârbii, creaţii au fost cu nemţii, iar, în fine, au câştigat croaţii. Aşa şi evreii. întâi de toate, pe cine au nimicit nemţii? Cea mai mare parte au fost evreii pe jumătate, fie botezaţi, fie toleranţi în privinţa altor religii, nu iudeii, şi, cu atât mai mult, nici unul dintre capii sionismului n-a nimerit în temniţele lui Hitler, ei au reuşit să plece, pentru că ştiau dinainte cele ce se vor întâmpla. Dar persecuţiile, într-un fel anume tratând cele întâmplate, au avut ca rezultat crearea statului Israel. Pământ li s-a dat - puţin de tot, dar, cum se zice pe la noi, pune-i şi la masă. Au luat pământul ăsta cu japca de la arabi. Şi, iarăşi, arabii sunt terorişti, iar evreii - nu!

Al treilea considerent ţine de Europa. Ce altceva ar fi silit-o să se unească dacă nu un război global? Şi, iată, acum o putem considera o ţară unică, din Turcia până în Norvegia. Totul va fi comun - Guvernul, banii, legile. Totul este pus de acord cu America, astfel încât, în cazul unei uniuni comune, să nu apară probleme.

Care dintre aceste considerente e cel mai important pentru satanişti? Nu putem şti. Gândesc şi am văzut că acestea sunt treptele uneia şi aceleiaşi scări ce duc în împărăţia lui antihrist. La venirea lui aici, totul deja e pregătit, centralizarea e deplină, poporul e numărat, fiecare e cu numărul său şi cu cartela sa, iar în ea e inclus totul, până şi opiniile omului şi concepţia lui despre lume. Cu această cartelă se va putea controla orice mişcare a omului şi pe pământ, şi sub pământ, şi sub apă. Totul va fi.

Desigur, el va vrea ca lumea să i se închine de bunăvoie, aşa cum L-a primit pe Hristos. Dar aceasta va fi voia liberă a animalului dus spre tăiere. De mers, merge el singur, numai că în jur stau ciobanii cu bicele. Omenirea e deja în capcană, chiar dacă a mai rămas o bucăţică de caşcaval, fapt despre care a şi spus Mântuitorul, că greu se va mai găsi un suflet credincios. Noi deja am acceptat condiţiile acestei lumi. Oamenii nu pur şi simplu au fost de acord, ci singuri îşi zidesc sistemul dependenţei de lume şi, dacă ai intrat în horă, trebuie să joci până la capăt, iar în cazul de faţă, până la Judecata de Apoi.

Asemenea grozăvenii ţi-am povestit, de nici nu ştiu. Cel mai înfricoşător, însă, e faptul că a auzi nu înseamnă a si vedea, iar la vedere toate sunt mai groaznice şi mai mârşave. Şi-apoi nu trebuie spus totul, ca nu cumva imaginile viitorului să umple de mâhnire prezentul.

Da, se pare că cel mai real fapt existent în lumea aceasta e moartea. Numai că în realitatea aceasta nu vrea nimeni să creadă şi, mai exact, să măsoare realitatea morţii cu iluzia vieţii omeneşti. Iluzia nu în sens de minciună, la Dumnezeu nu există minciună, Dumnezeu este Adevărul. Înşelarea vieţii constă în grabnica ei trecere şi în atitudinea pe care o are omul faţă de ea, ori, cum se mai zice, cauza tuturor nenorocirilor se află în noi înşine. Omul se uită la trecerea vieţii ca la o veşnicie, uitând de realitatea morţii. Vorbeşte-i cuiva despre moarte, mai ales despre propria sa moarte, şi ţi-l vei face duşman. Dar ce, parcă el va trăi veşnic, sau eu, sau oricare altul? Noi, pur şi simplu, ne străduim să nu ne gândim la moarte şi să fugim de ea după metoda struţului - ţi-ai vârât capul în nisip şi-ţi pare că nu mai există niciun pericol! Dar aminteşte-ţi câţi sfinţi au trăit cu sicriul în chiliile lor. De ce? Pentru amintirea morţii, despre care Sfânta Tradiţie spune că e zălogul mântuirii! Ce oameni au fost, adevăraţi oameni, fii ai lui Dumnezeu, dar aveau mereu înainte o amintire a morţii - sicriul! Şi pentru ei, dar şi pentru noi, păcătoşii, oamenii vremurilor de pe urmă, pentru că tare ne mai atrage o viaţă veşnică pe pământ, aşa ne-am mai învăţat să ne amăgim, încât ni se pare că iată-iată, încă puţin, şi vom căpăta elixirul tinereţii veşnice.

Cum i se leagă măgarului un morcov în faţa ochilor, ca să alerge după dânsul tot drumul şi să nu-l supere pe stăpân cu opririle, tot aşa satan momeşte omenirea cu morcovul vieţii veşnice şi păcătoase pe pământ. Adică, ce să te mai nevoieşti cu lucrările duhului, cu rugăciunea şi postul, sau, mai ales, cu iubirea aproapelui, tu ori crezi că după coşciug e numai pământul rece în care ai să putrezeşti şi tu, şi sicriul se va face putregai, sau în aceea că există deja diferite modalităţi de întinerire, de prelungire a vieţii, de prevenire a bătrâneţii, tot ce vreţi. Ei, dar dacă sunteţi prea neîncrezători, iar de trăit, vreţi să trăiţi, vă îngheţăm! Când vă vom dezgheţa, atunci totul va fi deja descoperit şi veţi trăi veşnic. Aiureli de om nebun, dar cred, săracii, cred. Da, pe pământ poţi sâ te uneşti cu veşnicia şi cu ochii tăi să te convingi de realitatea veşniciei, dar nu de mirajul satanic. Apostolul Pavel, Sfântul Serafim de Sarov şi câţi alţii s-au învrednicit să vadă frumuseţile grădinilor raiului! Tot aşa precum un şi mai mare număr de rugători au fost luminaţi de lumina necreată a Taborului. Dar însăşi înfăţişarea oamenilor lui Dumnezeu şi a oamenilor lui satan nu e un zălog al realităţii?

Cum, deci, să ne mântuim în această vreme de pieire? Au spus nişte teoreticieni cum că nu se poate omul mântui; dacă va vrea Dumnezeu, îl va mântui, dacă nu, e imposibil. Şi toate acestea independent de nevoinţele omului. Calvinism, nu altceva, dar principalul e că nici să tinzi spre mântuire nu are sens, de vreme ce nu te poţi mântui. Păcătuieşte, frate al meu, cât îţi pofteşte sufletul - vei fi pe plac sau nu, nu depinde de tine.

Numai că nu, tocmai că nu este deloc aşa. Da, fără ajutorul lui Dumnezeu, nimeni nu se poate mântui. Însuşi Mântuitorul le-a spus aceasta ucenicilor, ce să ne mai frământăm zadarnic minţile. Dar ajutorul Domnului se adaugă la râvna omului, la munca şi la străduinţele lui. Cum marele ierarh Ioan Gură de Aur spunea că tu trebuie să aduci tot ce e al tău, iar ce nu ajunge, va împlini Dumnezeu! Şi pentru că râvnă nu este, ne mântuim cu necazuri şi boli. Cumpătare trebuie, cumpătare în toate. Boala boarfelor, consumismul, iată povara satanică ce stăruie asupra oamenilor. Toate sunt puse în slujba agoniselii şi nu mai au capăt.

Am început povestirea mea cu prima viziune, cum se prăbuşeau oamenii în iad, ce-i trăgea pe ei încolo. Ce înseamnă aceasta? Că nu trebuie să ai nici maşină, nici casă, nici mobilă?

Cu vreo doi ani în urmă, au venit la mine, pentru rugăciuni, două familii de ruşi care au fugit din Georgia. M-a uimit evadarea lor, felul cum s-au petrecut toate. Era deja imposibil de plecat. Toţi cei care voiau s-o facă legal, adică să respecte toate formalităţile, ca să aibă posibilitatea să-şi ia cu ei tot ce-au agonisit, maşini şi ce mai aveau de preţ, fie la hotarul ţării, fie în drum spre el, au fost jefuiţi şi supuşi violenţelor, iar în unele cazuri - omorâţi. Vizitatorii mei au judecat cu înţelepciune: „Domnul a dat, Domnul a luat, noi să supravieţuim, celelalte ni se vor adăuga“. Aşa cum erau îmbrăcaţi s-au urcat în maşini, şi-au luat doar haine călduroase în portbagaj şi au fugit. Dumnezeu, cu purtarea Lui de grijă, le-a dat atunci şi locuinţe, şi maşinile şi le-au legalizat, aşa a fost să fie.

Iată, aşa stau lucrurile cu ataşamentul faţă de obiecte. Unul le salvează fără a se mai gândi la propria siguranţă, cum altfel, doar toată viaţa a muncit pentru ele. Pentru altul, ele sunt nişte mijloace, nu un scop în sine. De aceea, un asemenea om cu o asemenea atitudine faţă de lucruri nu se va orienta niciodată la ceea ce se cheamă „demnitate”. Să-mi fie comod, şi-atât. Iată o mentalitate potrivită, mai ales pentru vremurile noastre. Nu trebuie să adunaţi lucruri a căror însemnătate nu vă e clară sau de care vă puteţi lipsi. Vi le procuraţi doar pentru că toţi le au. Nu e bine aşa. Mulţumiţi-vă cu ceea ce e absolut necesar, nu foarte scump, ci simplu şi trainic. Aceasta se referă îndeosebi la haine şi la hainele călduroase, de iarnă. Principiul este acesta - să fie trainice, din fibre naturale şi să ţină cald.

LIPSA DE TIMP SI DE COMUNICARE. PERICOLUL TELEVIZORULUI. PREGATIREA PENTRU PRIMIREA LUI ANTIHRIST.

Foarte atenţi trebuie să fim cu aparatele electronice. Acestea, din aşa-zişi prieteni, într-o clipă se pot transforma în duşmani nemiloşi; orice receptor este în acelaşi timp şi un emiţător. Nu o singură dată am discutat despre aceasta cu oameni competenţi. Aceasta priveşte îndeosebi televizorul. Această „minune” a civilizaţiei iscă mari bătălii în jurul său. E vorba, cred, nu atât de televizor, cât de întrebuinţarea lui.

Pe de o parte, oamenii timpului nostru au un surplus de comunicare cu oamenii, iar pe de altă parte, oricât ar părea de straniu, simt lipsa comunicării. Şi iată din ce cauză: comunicarea, ca, de altfel, tot ce face omul zilelor noastre, se produce în fugă. Comunicare; are loc fie la serviciu, fie pe drum, când omul e în­tr-o dispoziţie nu tocmai paşnică - e neliniştit, obosit. Lipseşte atmosfera necesară pentru o comunicare liniştită.

Omul zilelor noastre are o cantitate imensă de timp în plus; nu greşesc, pentru că „liber” înseamnă „în plus”. Şi aşa în toate: în ceea ce ţine de hrană, de haine, de locuinţă. Peste tot, ceea ce este în plus este dăunător pentru suflet. Dar cel mai mare pericol constă în timpul de prisos, pentru că însăşi apariţia timpului liber este o mărturie a lipsei vieţii duhovniceşti şi a unui mare răsfăţ în viaţa de zi cu zi. In contul a ce apare timpul liber? în contul lucrului? Nu, orice altceva, numai nu lucrul va rămâne pe ultimul loc. Despre oamenii decăzuţi, desigur, nu vreau să vorbesc, despre alcoolici şi narcomani. Tema aceasta, chiar dacă se înrudeşte cu a noastră, e totuşi diferită de ea.

Deci, pentru omul societăţii contemporane, lucrul se află pe primul loc. Mai mult decât atât, chiar şi credincioşii, primăvara, se ocupă de lucrările pământului şi în zilele de duminică şi în săptămâna Patimilor şi în săptămâna Luminată; se produce un fel de nivelare, un fel de mitocănie generală. înseamnă că nu e timp de pierdut. Mai mult decât atât, toţi, literalmente, suferă din cauza lipsei de timp. Dar, totuşi, acest timp liber există şi încă e foarte mult, însă de unde se ia?

Acesta e timpul care trebuie folosit pentru lucrările duhovniceşti - fie rugăciune, fie lecturi duhovniceşti - şi pentru comunicarea duhovnicească, folositoare pentru suflet. Numai că timpul acesta se foloseşte numai pentru distracţii. Aşa l-a învăţat satana pe om să-şi organizeze viaţa, ca din ea să lipsească cu desăvârşire timpul de liniştire, de cugetare asupra celor ce s-au întâmplat peste zi, pe parcursul săptămânii, a lunii. Toate acestea sunt înlocuite de distracţii. Iar în acest sistem de distracţii televizorul îşi are locul său de onoare, privilegiat. Cea mai mare parte a timpului liber el o „înghite”, acest idol al civilizaţiei contemporane. Iar eu aş zice că e un tiran înfricoşător şi un despot care ţine sub dominaţia sa cea mai mare parte a omenirii, aflată într-o robie nemaivăzută, pentru că robii îşi simt situaţia înjositoare în care au nimerit, căci au ajuns la aceasta fiind forţaţi. Iar aceasta e o robie benevolă şi, la prima vedere, chiar plăcută. Şi doar roadele amare ale desacralizării, ale cruzimii şi desfrâului dovedesc că şi în acest caz, ca în orice altă robie, de câştigat are doar stăpânul. Iar coarnele stăpânului se iţesc de după ecran. De aceea, în acest sistem de pregătire a oamenilor pentru venirea lui antihrist, televizorului îi este destinat rolul nu doar de mâncător al timpului liber - rolul său distructiv e mult mai mare. Se uită omul la ştiri, chiar şi ortodoxul, şi i se pare că lucrul acesta e necesar şi util sau, în orice caz, nedăunător. Numai ca propriu-zis ştirile ocupă puţin loc, iar restul e ocupat de analiza celor întâmplate, adică o anumită viziune asupra lucrurilor, care trebuie să i se inducă consumatorului tele-produsului. Numele celor ce comandă aceste opinii, a celor ce comandă informaţia servită, nici nu trebuie numite - şi aşa este clar. De aceea, sub acţiunea programelor TV, omul îşi pierde capacitatea de a gândi independent şi de a recepta maxim conştient evenimentele ce au loc şi, în sfârşit, să-şi creeze propria concepţie despre lume.

Începusem a vorbi despre carenţele actualei comunicări dintre oameni. Rădăcinile acestor slăbiciuni sunt de căutat în lipsa unei gândiri individuale şi a deprinderii de a medita asupra celor ce se întâmplă, în corelaţie cu modul propriu de a vedea lumea. Aceasta nu e nicidecum o îndreptăţire pentru căutările „individului” actual, nu.

Am mai spus că în bucătăria mamei întotdeauna se afla cineva. Seara, după cină, se punea un samovar enorm şi, împreună cu toţi cei care rămâneau peste noapte, ne aşezam să bem ceai. Începeau discuţiile. Cât de interesant era! Câte aveam de învăţat din povestirile acelor oameni simpli. Tata ironiza pe seama plăcerii noastre de a ne petrece serile la bucătărie, considerând că un om instruit nu are ce învăţa de la nişte oameni cu puţină ştiinţă de carte. Dar, petrecând câteva seri cu noi, şi-a schimbat părerea. Oamenii care veneau la noi erau cu toţii ortodocşi şi cunoşteau lumea nu din comunicatele crainicilor de televiziune. Ei povesteau despre evenimente, fapte din viaţă, la care fuseseră martori ei înşişi sau despre care auziseră din gura oamenilor care au fost de faţă. În toate acele întâmplări căutam partea moralizatoare, ceea ce s-a întâmplat şi ca acţiune a Providenţei Divine, şi ca manifestare a liberei voinţe a omului. În acele judecăţi se manifesta varietatea gândurilor omeneşti, diferenţele în concepţiile despre lume. Oamenii, pe atunci, ştiau nu doar să vorbească, ci şi să asculte şi, în general, le plăcea mai mult să asculte decât să vorbească. Cu toate că, am să mă repet, toţi cei prezenţi aveau ceva de povestit.

Am să mă îndepărtez de subiect, dar este interesant faptul că aceşti oameni simpli, cu toată aparenta bunăstare din imperiu, încă de pe atunci vedeau că se apropie dezastrul. Şi aceasta nu doar ca o urmare a comunicării lor cu stareţii de la Optina şi de la Kiev şi a ascultării predicilor dreptului Ioan din Kronstadt, ci şi ca urmare a deprinderii de a observa cele ce se întâmplă şi a trage concluzii nu reieşind din abundenţa materială a celor din jur, ci în baza păstrării duhovniciei în societate. Împuţinarea credinţei îi ducea pe aceşti oameni cu gândul că se apropie o nenorocire de neocolit. Mă voi întoarce la această comunicare „de bucătărie”, dar acum vreau să vorbesc despre viaţa noastră.

Da, comunicarea actuală, la nivelul aceleia de atunci, e imposibilă. Chiar şi atunci când oamenii se adună împreună la o masă, îi deosebeşte, întâi de toate, atitudinea lor faţă de credinţă. Cum a spus înţeleptul David: „Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu!” Însăşi negarea existenţei lui Dumnezeu e şi nebunie, şi un drum sigur către nebunie. Şi aceasta nu e nebunia acelor păgâni pe care îi luminau Apostolii şi Sfinţii Părinţi din primele veacuri ale creştinătăţii. Despre păgânii de astăzi, Apostolul a spus că „nu vor primi învăţătura sănătoasă, dar după poftele lor îşi vor alege învăţători care le vor mângâia auzul, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi vor crede basmelor”. Ce fel de comunicare poate avea loc în asemenea condiţii?! Oamenilor le place să vorbească, dar nu să asculte, să dea învăţături, dar nu să înveţe. Ce-i adună pe toţi la aceeaşi masă? Băuturile ameţitoare, mâncarea abundentă, adică ceea ce se află pe masă şi nu cei adunaţi în jurul mesei. Nimic folositor pentru suflet nu se poate ivi în acest mediu, pentru că despre Dumnezeu, după cum ne învaţă sfinţii, nu se vorbeşte cu burta plină, iar cu capul ameţit - cu atât mai puţin!

Şi încă un mare rău ce vine de la televizor şi, din păcate, nu ultimul. Acest rău constă în subminarea autorităţii Bisericii. Subminarea sistematică şi diabolic-vicleană e în toate: în batjoco­rirea clerului, a obiceiurilor ortodoxe, în contrapunerea creştinis­mului cu ocultismul, cu păgânismul, cu toate. Totul e îmbibat cu ură faţă de Adevăr. Nu va trece încă mult timp şi producătorii de televiziune vor începe să-şi bată joc pe faţă de Hristos, de sfinţi. De o ură mare vor fi pătrunse emisiunile despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, totul va fi plin cu otrava răutăţii infernale. Abia acoperit cu vălul umorului, al comediei, „iadul atotrâzător” va duce lucrarea de luare în derâdere a tot ce este dumnezeiesc, duhovnicesc la bun sfârşit. Iar sfârşitul va fi acela că va apărea acela care va încerca să ia locul lui Dumnezeu. Şi va intra în acelaşi moment în toate casele. Cum, cum poate intra un om dintr-odată în toate casele? Noi spunem că aceasta e una dintre calităţile lui Dumnezeu - omniprezenţa, căci îngerii se deplasează în spaţiu şi există în timp. Iar Biserica învaţă că antihristul va intra dintr-odată în toate casele şi aici parcă am avea de-a face cu o contradicţie.

Dar nu, Biserica, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca este vasul adevărului, al adevărului Divin. Ca să mimeze omni­prezenţa, antihristul va intra în toate casele în acelaşi timp cu ajutorul televizorului. Fiecare om îl va primi în locuinţa sa şi-l va primi de bunăvoie! Şi-l va primi, îl va primi, pentru că a vrut să fie pregătit de aceasta şi s-a pregătit cum trebuie, pentru că n-a acceptat învăţătura Păstorului cel Bun de a fugi în pustie, nu îi e pe plac - se plictiseşte de uscăciune, şi mai ales încă în pustie!

CUM VA FI PRIMIT ANTIHRIST SI CUM VA FI SFARSITUL. CAUZA NENOROCIRILOR. INDRACIREA OAMENILOR SI CHINURILE ULTIMILOR CRESTINI

(…) Eh, raţiunea aceasta! Unii taie cu cuţitul pâine, iar altul îi ia cu el omului viaţa. Iar raţiunea, raţiunea e un lucru alunecos, nu există ticăloşie şi mârşăvie pe care raţiunea să nu le poată justifica, să nu găsească cauza din care toate acestea n-ar trebui făcute. Aşa va găsi o scuză şi pentru numerele personale şi pentru paşapoarte şi pentru … 666! Că doar nu pe cadavre vor fi puse numerele astea şi nici nu vor adormi simţurile oamenilor, nu, nicidecum. Toţi, toţi vor înţelege, dar raţiunea va găsi justificări, numaidecât va găsi, iar omul, pregătit deja în forul său interior să trădeze, se va autolinişti cu argumentele raţiunii. Amar îmi este mie, unui bătrân de o sută de ani, să spun aceasta, dar pregătirile vor fi de aşa natură că despre materii înalte, vă rog să mă credeţi, nici vorbă nu va fi! Ce vorbă mai poate fi de „iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău“? Pe sine însuşi se vor trăda, pe nevestele şi copiii lor, trup din trupul lor. Apostolul Iubirii îi demasca pe cei care se băteau cu pumnul în piept că-L iubesc pe Dumnezeu şi-l urau pe aproapele, zicând: Cel care nu-l iubeşte pe aproapele său pe care îl vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede? (Ioan 4: 20) Aproapele, nu ca rudă de sânge, ci toţi oamenii care ne înconjoară. Trădătorul timpurilor de pe urmă e şi trădătorul sângelui său, gata să distrugă totul pentru o clipă de viaţă pământească, care nu vrea să-şi ia de seamă, să înţeleagă că, întâi de toate, pe sine se trădează, că se dă nu în mâinile despoţilor de pe pământ, ci la chinuri veşnice în iad. Se trădează, se trădează. Iată-l născut şi botezat până se află în mâinile Domnului. însă el are voinţă liberă de alegere şi înţelegere a binelui şi răului, şi conştient se leapădă de dreptul de fiu al Iubirii şi trece în robia răului! Dar cât e de înfricoşător acolo! (…)

Stareţul s-a lăsat pe pernă şi a tăcut. De sub pleoapele lăsate cădeau lacrimi - una, două, trei… Buzele i se mişcau mute în rugăciune.

Tu crezi, continuă el peste câteva minute, că făcătorului de minuni de la Sarov, atât de simplu înălţat până la sălaşurile raiului, i-a fost uşor să fie gata să meargă în iad, doar ca alţii să se salveze?! Nu, aceasta e treapta cea mai înaltă a Iubirii, e o totalitate a tuturor virtuţilor, dacă vrei, Vedere a lui Dumnezeu, Cunoaştere a lui Dumnezeu. Dumnezeu pe Fiul Său L-a adus ca jertfă pentru păcatele noastre, pentru păcatele întregii omeniri. Apostolul Pavel se oferă pe sine ca jertfă pentru neamul iudeilor, preafericitul Serafim - pentru creştinii din păgâni. Ei şi alţii ca ei, mii, care au mers pe calea agonisirii virtuţilor, pe calea asemănării cu Dumnezeu, au fost gata să se jertfească pentru oile rătăcite. Ei nu doar au citit, ci au şi cunoscut, căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat (Ioan 3: 16).

- Părinte Antonie, întreb, dar, totuşi război va mai fi?

Stareţul a zâmbit cu amărăciune. O, neam puţin credincios, până când voi fi cu voi?! - îţi aminteşti aceste cuvinte, părintele? Despre ce vorbesc eu, părinte Alexandru?! Războiul merge de la facerea lumii şi va continua până la a Doua Venire a lui Hristos Răscumpărătorul! Vor participa sau nu oamenii la acest război, nu e chiar atât de important, mai exact, aceasta este urmarea, nu cauza. Cauza e în spiritualitate, în eforturile spiritului. Aminteşte-ţi, Constantinopolul asediat de către păgâni, de strămoşii noştri slavi. Dar asediaţilor, cu toată decăderea lor, li se păstrează conştiinţa faptului că motivul nenorocirilor sunt anume păcatele, ele sunt pricina acestor necazuri. Dumnezeu e cu noi atâta timp cât noi suntem cu El. Se întorc grecii de la păcat, cu post şi rugăciune, şi Dumnezeu arată o astfel de minune a Maicii Domnului că începe o furtună şi corăbiile păgânilor sunt împrăştiate în toate părţile. Cât de minunate sunt lucrurile Domnului o dovedeşte faptul că după această minune o mare parte din slavi au primit botezul. Iată şi războiul. Fiecare trebuie să ducă război cu propriile sale păcate. Iar de rezultatele acestei lupte în plan duhovnicesc vor depinde şi succesele în viaţa pământească.

Vremurile de pe urmă. De cum Evanghelistul începe a povesti despre ele, dintr-odată dispare meticulozitatea expunerii. Uite cum Scriptura e plină de mici detalii, ce exactitate a expunerii, lucru de înţeles, căci ştim că scriau oameni inspiraţi de Duhul Sfânt. E cu totul altceva când vine vorba despre timpul din preajma Venirii a Doua a lui Hristos. Despre ce scriu Evangheliştii? Ei vorbesc despre sărăcirea spirituală a oamenilor. Aceasta deja nici sărăcire nu mai poate fi numită, e un fel de îndrăcire a omenirii. Pentru că ele, duhurile căzute, sunt purtătoare a tuturor viciilor: mândria, beţia, desfrânarea, iubirea de arginţi, setea de putere, ateismul. Şi de acum, ca urmare a acestora - catastrofele terestre, cutremurele de pământ, arătări cereşti înfricoşătoare, boli necunoscute, războaie şi altele. Distrugerea spiritualităţii va duce la pieirea vieţii pe pământ. însuşi Mântuitorul spunea că ziua şi ora sfârşitului nimeni nu o ştie, doar Tatăl. Trebuie să veghezi ca să nu fii luat prin surprindere, ca gospodarul cel rău când dau buzna tâlharii. Nu e nicio aluzie în Scriptură la o dată anume, sau la un soroc lăsat, ca să poată fi făcut vreun calcul.

Dar omul întotdeauna se străduieşte să pătrundă cu mintea sa căile Domnului. Câte încercări au făcut să numească anul cu pricina - în zadar! Subit va fi acest sfârşit, adică neaşteptat. Şi aici apare senzaţia contradicţiei - Evanghelia va fi propovăduită întregii creaţii, ştim că acesta este unul dintre semnele sfârşitului lumii, iar glasul trâmbiţei Arhanghelului va fi neaşteptat. Nu e nimic de mirare aici şi nu-i nicio contradicţie. Şi iudeii au aşteptat mii de ani venirea lui Mesia, au studiat Testamentul şi prooro­cirile, dar a venit Mântuitorul şi nici într-o locuinţă omenească nu s-a găsit un loc pentru Dumnezeiescul Prunc!

Ei primii aveau să audă Vestea cea Bună din gura Domnului Însuşi. Şi ce? întâi „osana“, iar peste câteva zile - „răstigneşte-L, răstigneşte-L!” Această Veste Bună le era incomodă, le strica liniştea, modul obişnuit de viaţă. Mai simplă şi mai accesibilă era învăţătura omenească, învăţăturile bătrânilor, pe care le-au şi urmat. Conform lor, aşteaptă şi acum venirea lui mesia ca împărat al împăraţilor, pe care poporul evreu îl va face rege al întregii omeniri. Şi îl vor primi. Il vor primi pe antihrist.

Aşa şi acum, toţi vor auzi cuvintele Evangheliei, mai exact, le vor asculta, dar nu le vor auzi. Nu le vor auzi. Nu vor auzi învăţăturile Bisericii, Corabia salvatoare a vremurilor din urmă, şi vor merge după învăţăturile omeneşti, vor respinge adevărul, se vor mulţumi cu poveşti, aşa cum ne avertizează Apostolul. Nu le e comodă lor, le încurcă modul de viaţă format din deprinderea de a-şi satisface poftele. Şi vor huli, şi vor batjocori peste măsură Biserica ce le-a dat Sfânta Scriptură. Păcatele slujitorilor nevrednici vor fi luate drept vicii ale Bisericii. Ea lor le încurcă. Pentru că Biserica este vasul plin de Duhul Sfânt, iar el este Duhul Adevărului! Demascatorul lumii în lume. Nu al lumii create de Dumnezeu, al neprihănitei lumi a naturii primordiale şi a duhului, ci al lumii căzute în păcat. Al lumii desfigurate de poftă, muri­bunde, care vrea să şi-i facă copărtaşi ai pieirii sale pe cât mai mulţi oameni, iar ca rezultat, pieirea sufletelor lor.

(…) Şi cel din urmă care va duce sufletele oamenilor la pieire nu poartă un nume al său - pentru rău, aceasta e prea mult şi pur şi simplu imposibil, de aceea antihrist înseamnă anti Hristos, duşman al lui Hristos. Toate acţiunile lui, pe de o parte, sunt îndreptate către o imitare a lui Hristos. întâi de toate, să atragă oamenii de partea sa, astfel încât ei să-l urmeze de bunăvoie, nu forţaţi, cu toate că nici aşa nu se va lipsi de „anti”. Pe de altă parte, aceasta e o cale cu totul opusă celei a lui Hristos. Calea lui Hristos e ducerea crucii pe pământ, şi e dulce, încununată în Cer, în lăcaşurile împăratului Slavei. Drumul puturos al antihristului nici pe pământ nu e dulce, iar sfârşitul lui e în iad! Cu aceasta totul e spus, iar fiecare alege ce vrea. Dar mulţi vor vrea să fie atraşi de amăgeala falselor lui minuni. Nu antihristul, dar înşişi oamenii care vor fi de acord să primească semnul satanei, semnul de împotrivire faţă de Dumnezeu, îi vor descoperi pe cei care nu l-au primit şi îi vor trimite pe cei drepţi la chinuri. Primii creştini primeau chinurile în faţa tuturor oamenilor. Groaznice vor fi chinurile mărturisitorilor ultimelor vremuri, chinurile le vor fi pricinuite pe ascuns de restul lumii, de către oameni învăţaţi de duhurile răutăţii, care se vor afla de faţă.

Iată încă un rău pricinuit de stăpânii televiziunii - faptul că îi deprind pe oameni cu chipurile dracilor! Această învăţătură se desfăşoară din plin: din toate părţile oamenii sunt priviţi de monştri! îi numesc acum extraterestri sau nu mai ştiu cum, dar aceştia sunt draci. Va trece timpul şi ei se vor arăta liber oamenilor, fiind în slujba antihristului şi a slugilor lui. Cu mult mai greu va fi atunci de luptat cu ei!

DE LA IMBUIBARE LA FOAMETE. CUM VOR FI JUDECATA SI IADUL. CAT DE IMPORTANT ESTE SA NU PIERDEM TIMPUL SI SA NE OSTENIM PENTRU DOBANDIREA DUHULUI SFANT

Şi peste toate acestea va domina foamea. O foame dublă - şi fizică, şi, în principal, spirituală. Vor fi câţiva ani neroditori, secete, toate acestea vor duce la o foame cumplită. Dar nici acesta nu este motivul principal, doar oamenii s-au deprins să consume mai multă hrană decât le este necesar pentru întreţinerea vieţii, cu mult mai multă. Cuvioasei Măria Egipteanca îi erau de ajuns câteva boabe de grâu şi puţină rouă, ca să trăiască şi să reziste căldurii pustiului. Cuviosul Serafim de la Sarov, făcătorul de minuni, se hrănea cu ierburi, iar în fiecare zi muncea fizic din greu. Ei erau plini de har. Dar oare numai ei? Respingând putreziciunea, ei se uneau cu Viaţa, până şi trupurile lor rămâneau neatinse de putreziciune, contrar legilor morţii, aduse în natură de către păcat. Cu oamenii ultimelor timpuri se întâmplă ceva contrar: unul dintre idolii lor este mâncarea. Mănâncă nu atunci când le e foame, ci pentru că au ce mânca. Încearcă, cunoaşte oare omul contemporan adevărata senzaţie de foame? Puţin probabil, altfel de ce i-ar mai trebui atâtea condimente, mirodenii, sosuri, reţete de mâncăruri rafinate. Căci menirea lor e să trezească dorinţa de a mânca cele preparate. Cel care are, într-adevăr, nevoie de mâncare pentru a-şi menţine puterile nu are nevoie de toate acestea. O bucăţică de pâine şi o înghiţitură de apă îi sunt de ajuns.

Dar băuturile spirtoase care inhibă senzaţia de saturaţie? Toate acestea sunt o repetare a orgiilor păgâne. Dar noi uităm că, de fapt, consumând moarte, ne logodim cu ea, devenim ostaticii ei. Acum are loc îndoparea omenirii. Aşa cum ţăranul îndoapă vitele şi păsările, pregătindu-le de moarte, de tăiere, aşa şi omenirea se pregăteşte de moarte, de moarte spirituală, întâi de toate. Diferenţa e doar că animalele nu au libertatea de a alege şi nici raţiune, iar omul şterge limitele naturale, alegând indivizii ce încalcă aceste limite. Dar omul are raţiune şi libertatea de a alege şi nimeni nu poate să-l oblige; tot ce face, face de bunăvoie. Iată Viaţa şi iată moartea. Iată Biserica-Adevărul, pentru că este Trupul lui Hristos şi e plină de Duhul Sfânt, şi iată orgia morţii, atotviclenele legi şi ispite ale lumii. Fiecare alege liber una dintre ele.

Despre ziua de azi, mulţi îşi vor aminti la Judecata de Apoi cu mare căinţă şi amărăciune, pentru că nu s-au folosit de ea ca să agonisească Duhul Sfânt. Nu au ascultat chemările Bisericii să se adape din râurile cu apă vie ale harului lui Dumnezeu. N-au vrut să se deprindă cu rugăciunea şi postul, cu faptele bune, cu lucrarea duhovnicească. Au agonisit moarte şi pe ea o vor primi. De aceea s-a şi spus că nu se va îndrepta tot cel viu. Că doar nu va fi o judecată aşa cum ştie lumea - cu procuror, avocat, cu ultimul cuvânt al inculpatului, nu. Vor acuza sau îndreptăţi înseşi faptele omului - faptele şi gâ