Imigranţii asiatici veniţi la muncă în România ne-ar putea îmbolnăvi cu virusurile B sau C, au tras, ieri, un semnal de alarmă specialiştii români, de Ziua Mondială a Hepatitei. La rândul lor, românii plecaţi la muncă în străinătate duc mai departe virusul. Germanii învinovăţesc popoarele din estul Europei pentru o treime dintre infecţiile lor cu virusuri hepatice. Aproximativ două milioane de români au hepatita B şi C, susţin medicii. „Oficial sunt înregistraţi aproape 400.000 de bolnavi cu virus B şi C, însă, din practică, ştim că există mai mulţi bolnavi“, apreciază doctorul Mircea Diculescu, directorul Centrului de Hepatologie de la Institutul Fundeni.

Multe infecţii sunt transmise de estici

Un raport realizat anul trecut arăta că 6% dintre imigranţii români din Spania sunt infectaţi cu virusul hepatic B sau C. Statisticile mai arată că, în Germania, o treime dintre infecţiile hepatice sunt transmise de imigranţii din ţările estice. Mai nou însă, specialiştii atrag atenţia nu numai asupra exportului de hepatită pe care-l face ţara noastră.

În Bucureşti sunt cei mai mulţi bolnavi

La rândul ei, România este ameninţată de hepatita cu care vin muncitorii din ţările asiatice. „La ei, virusurile hepatice B sau C se transmit foarte uşor. Astfel de ţări se găsesc în zona roşie, cu peste 8% cazuri de hepatită“, subliniază prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, director medical al Institutului „Matei Balş“. Bucureştiul este un exemplu pentru riscul ridicat pe care-l are migraţia în România a forţei de muncă din popoarele asiatice.

Capitala, unde există cea mai mare concentraţie de imigranţi asiatici, se află pe primul loc la numărul total al persoanelor infectate cu virusul hepatic B. Un bucureştean din cinci are în organism, în formă latentă sau activă, virusul hepatic B, potrivit doctorului Mihai Voiculescu, şeful Clinicii de Hepatologie de la Fundeni. „O posibilă explicaţie pentru numărul mare de bolnavi este şi contactul sexual neprotejat“, subliniază doctorul Mircea Diculescu.

Oraşul Drobeta-Turnu-Severin se află pe locul doi la numărul de bolnavi cu hepatita B, pe ultimul loc aflându-se oraşul Iaşi.

INAMICUL INVIZIBIL

Virusurile de tip B şi C sunt depistate cu greu

Unei persoane îi este destul de greu să-şi dea seama că a fost infectată cu virusul hepatic B sau C, deoarece simptomele nu sunt foarte vizibile. Pot trece şi şapte ani de la infectare până la apariţia primelor semne. „70-75% dintre cei care sunt infectaţi nu-şi dau seama de acest lucru şi duc boala pe picioare. Cam 25% dintre ei au semnele obişnuite: urină închisă la culoare, galben în jurul ochilor, obosesc repede şi se simt prost. Când bolnavul are ochii galbeni, poate fi prea târziu. Este posibil să se fi instalat ciroza“, avertizează doctorul Adrian Streinu-Cercel.

Testele de sânge descoperă afecţiunea

Analizele de sânge pot fi un reper bun că în organism ceva nu este în regulă. „Nu există o metodă de fotografiere a ficatului, cum este ecografia, care să-ţi spună că acest organ este afectat. Analizele de sânge îţi pot da indicii despre prezenţa virusului în sânge“, sugerează doctorul Mircea Diculescu. Infecţia cu virusul hepatic C este cel mai greu de controlat, împotriva ei neexistând până acum un vaccin. Un virus „mai puţin agresiv“ este cel de tip B, împotriva căruia doctorii au la dispoziţie un vaccin.

Doar jumătate dintre cei bolnavi primesc tratament

În momentul de faţă, toţi nou-născuţii din România sunt vaccinaţi gratuit împotriva virusului de tip B, România fiind una dintre puţinele ţări din Europa unde aceste tip de imunizare se face de la bugetul de stat. „Programe de vaccinare naţionale împotriva hepatitei B se mai fac în Spania, Bulgaria, Portugalia, Italia şi Franţa“, subliniază doctorul Streinu. Din bugetul de stat ar trebui să se acopere şi tratamentul românilor care au avut ghinionul să fie contaminaţi. Tratamentele, care pot depăşi 100.000 de lei pe an pentru un singur pacient, sunt mult prea costisitoare să poată fi cumpărate fără sprijinul statului. Cu toate că, fără ele, riscul de a face ciroză se dublează la doi ani, doar jumătate dintre cei care au nevoie le şi primesc, arată statisticile neoficiale. „În momentul de faţă, 2.800 de persoane primesc tratament pentru hepatita B“, spune doctorul Diculescu. Specialiştii mai arată că aproape 3.000 de pacienţ i cu hepatita C sunt sub tratament.

CAUZE

Acele de seringă refolosite, un pericol

Mulţi dintre bolnavii depistaţi acum cu hepatită B sau C au fost injectaţi, în timpul comunismului, cu ace de seringă nesterile. „În momentul de faţă, transfuziile de sânge sau injecţiile nu mai reprezintă un risc. În schimb, preconizăm că vom avea mulţi bolnavi de hepatita B sau C, contaminaţi în urma contactelor sexuale neprotejate“, adaugă doctorul Mircea Diculescu.

sursa: Evenimentul Zilei

Părintele Ioan Iovan de la Mănăstirea Naşterea Maicii Domnului de la Recea (Mureş) a intrat de mult în legendã. În cercurile ortodoxiei era un adevãrat mit. De-o cuvioşie şi de-o modestie uneori stânjenitoare si o sinceritate vecină cu inocenţa, părintele Ioan, care ajunsese la vârsta de aproape 86 de ani, respingea aura de martir ce i se face, preferând să rămână monahul care urmează calea mîntuirii lui Iisus Hristos, si duhovnicul totdeauna bucuros sã asculte si să aline suferinţele celor care-l cautã si-l cerceteazã.

Din nefericire, acesta a decedat in cursul zilei de Sambata,17.05.2008.Dumnezeu sa îi odihnească sufletul, iar noi să-l pomenim in rugăciunile noastre. Amin!

sursa: http://proortodoxia.wordpress.com

Intalnirea mea cu Parintele Ioan Iovan

L-am cunosacut pe Parintele Ioan Iovan prin anii '91-'92, cand m-am spovedit pentru prima data in viata, la Manastirea Plumbuita. Atunci, in anii aceia eram in cautarea unui sfant, si-l gasisem in persoana marelui duhovnic al Ortodoxiei romanesti. Tin minte ca era vara, cald si lume multa la spovedanie. Pana sa ajung la Parinte am asteptat cateva ore, dar asteptarea mi-a adus in fata pe unul din Ostasii lui Hristos, un barbat si crestin adevarat, unul dintre ultimii mari duhovnici ai Crestinatatii. Am intrat sfios, am vrut sa-i las ceva bani, dar m-a refuzat, si fara sa-i zic nimic, mi-a spus: "Crezi in reincarnare, din aceasta clipa sa nu mai crezi!" Pe atunci practicam yoga, eram plin de fumuri in cap si credeam ca le pot da lectii ortodocsilor despre adevarata credinta, asa cum fac atatia si atatia rataciti de la cele drepte! Parintele nu stia despre credinta mea in reincarnare, decat daca era inainte-vazator cu duhul. Mi-a promis ca-mi da un catehism si am iesit. Eram uluit! Fusesem fata-n fata cu un Sfant. Cat timp a ramas in Bucuresti am fost duminica de duminica la slujba pana a plecat in Ardeal, la Recea. Despre plecarea lui s-a spus ca a fost mana lui Popa Tatu, staretul manastirii si fesenist de-al lui Iliescu. L-am revazut in urma cu vreo doi ani, cand dand sa intru pe usa Bisericii Sfantului Ciprian de pe Calea Victoriei dau nas in nas cu Parintele. "Sa te rogi la Sfantul Ciprian", mi-a zis, "caci si eu ma rog pentru voi la el."

Parintelui Ioan Iovan ii pastrez o vie si netarmurita amintire, si-l rog sa ma ierte pentru pacatele mele, si sper ca rugaciunile mele sa le duca mai departe Bunului Dumnezeu.

România a pierdut un mare duhovic, dar a castigat un mare Sfânt!

Despre intalnirea mea cu Parintele, vezi siaici.

Fragment din predica Pãrintelui Ioan, din 15 august 1992,

la Mânãstirea Recea.

"În numele Tatãlui, al Fiului, si al Sfântului Duh!

..Eu, ca preot si ca frate al dumneavoastrã vã spun: privirile dumneavoastrã sunt primite de Hristos, care-i pe Sfânta Masã, si Dumnezeu care este în cer; toti vã privesc, si nu vã privesc ca sã vã întrebe unde ati fost pânã acum, ci ca sã se bucure cu bucurie negrãitã...
- Uite-i, uite-i cum te cautã, zice Maica Domnului; îi întoarce privirea Mântuitorului când vede asa ceva. Iar când vede cãdere, când vede întinare, asa-i întoarce privirea, ca sã nu vadã. Si când strigã cineva: Doamne, Maica Domnului(!), Doamne ajutã (!), Maica Domnului, ajutã (!), când vã vede prezenti la slujba Maicii sale, atunci Mântuitorul se bucurã cu bucurie negrãitã, iar eu, ca preot, vã spun cã-i aici, si l-ati fericit, l-ati bucurat, si cu o prezentã din acestea, s-a sters absenta de 45 de ani dintr-o datã, a uitat lipsa voastrã, cã asa-i Dumnezeu, tu faci un pas si El face o mie cãtre tine. Asta-i proportia divinã, dã ploaie peste bun si peste rãu, dã soare peste drept si peste pãcãtos, de aceea , scumpii mei, rogu-vã eu din inimã, cãutati sã descoperiti, sã desfaceti inima, si sã împãcati într-însa o bucurie care sã vã tinã mult, si nu numai sã vã tinã asa, ci sã vã hotãrascã ca de acum înainte sã fiti oamenii lui Dumnezeu, oamenii credintei, nu în interesul lui Dumnezeu, cãci El existã de la sine, ci în interesul nostru, iubiti credinciosi. Da, am fost pãcãtosi, mai suntem dar iatã cã Dumnezeu a semãnat o micã putere la tinerii nostri, si au rãsturnat o întunecime de veacuri.
Un preot de dinainte de a ne dezbina de fratii nostri catolici, un preot vede cum se întineazã lumea si simte cã urmeazã pedeapsa lui Dumnezeu, si, frãmântat, se roagã cu lacrimi, întinzându-si mâinile, si zice:
-Doamne, mai iartã-i, mai dã-le timp de pocãintã, nu-i prãpãdi, nu-i distruge! Îi apare în vedenie Mântuitorul, cu toatã autoritatea lui, si alãturi, arhanghelul Mihail, si-i spune:
-Când va suna a treia oarã trâmbita lui, Mihail va pedepsi toatã tara pentru pãcatele ei. Preotul striga la Maica Domnului disperat, si apare Maica Domnului, dupã ce de douã ori se fãcuse semn lui Mihail, când sã se dea al treilea semn, Maica Domnului vine în fatã si spune:
-Opreste-te, Fiul meu, pentru rostul care-l am la tine!
Iar Mântuitorul a dat-o la o parte, si zice:
- Nu îndrãzni sã mã opresti, Maica Mea, cãci au pãcãtuit toti, nu numai poporul de rând, ci si arhiereii, si preotii, si cãlugãrii, toti au întinat jurãmintele, nu mai rabd, lasã-mã sã fac dreptate!
Maica Milei, care nu are opreliste la Fiu, a îngenunchiat si-si frângea mâinile, si-i curgeau brazde de lacrimi pe obraz, si a strigat:
-Ai dreptate, Fiul meu, asa este, ai luat Trup din Trupul meu, Sânge din Sângele meu, rogu-te, iartã-i si de data aceasta, adicã, dã-le timp de pocãintã, te rog, pentru rostul meu la tine.
Mântuitorul, iubiti credinciosi, strigã:
-M-ai biruit, Maica mea , mai biruit! În veci voi schimba dreapta mea mânie si o voi transforma în milã. Le voi trimite alti propovãduitori sã-i învete calea mântuirii !...
Si, se pare cã si nouã ne trebuie asa ceva, sã ne rugãm cu totii ca sã ne primeascã pe noi, pe toti, cã se poate, iubiti credinciosi, Dumnezeu nu tine minte rãul pe care-l fac oamenii, si, pe lângâ toate acestea, sã nu uitãm noi, românii, cã oriunde am fi (si mã bucur cã azi sunteti aici din toate pãrtile tãrii), sã nu uitãm câtã dragoste are Maica Domnului de tara noastrã, de poporul nostru care-l iubeste, care are în el, în sufletul lui, cel mai mult din lume, biserici închinate Maicii Domnului, si cele mai multe hramuri, dedicate ei, Preacuratei.
Dragii mei, am mai spus, dar mai repet, cã si Evanghelia se repetã: cinci cãlugãri pleacã de la mânãstirea Bistrita- Baia, din Moldova, pleacã la Sfântul Munte Athos, pleacã, si n-au apucat doi km.sau trei sã iasã cãci apare Maica Domnului în fata lor si le spune:
-Unde mergeti, fiilor, unde vã grãbiti?
-Mergem la grãdina ta, Maica Domnului, din Sfântul Munte, sã ne mântuim mai usor.
Si rãspunde Maica Domnului, auziti toti:
-Întoarceti-vã înapoi, si sã stiti cã si România este grãdina mea!"

sursa: http://www.geocities.com/oficial1/parintele.html

In cautarea sensului suferintei

interviu cu parintele Ioan Iovan

Parintele Ioan de la Manastirea Nasterea Maicii Domnului de la Recea a intrat de mult în legendã. În cercurile ortodoxiei române este un adevãrat mit. De-o cuviosie si de-o modestie uneori stânjenitoare si o sinceritate vecinã cu inocenta, pãrintele Ioan, ajuns la vârsta de 76 de ani [la momentul luãrii interviului, n.n.], respinge aura de martir ce i se face, preferând sã rãmânã monahul care urmeazã calea mîntuirii lui Iisus Hristos, si duhovnicul totdeauna bucuros sã asculte si sã aline suferintele celor care-l cautã si-l cerceteazã.

Constient cã istoria neamului trebuie rescrisã asa cum a fost pentru cunoasterea adevãrului, pãrintele Ioan a acceptat, nu fãrã retinere, sã conversãm despre anii grei de dictaturã comunistã si suferintã, uneori confesându-se în starea de emotie a celui care retrãieste drama unei existente curemurãtoare, a calvarului din temnitele si lagãrele de exterminare a fruntasilor natiunii române care se împotriveau instaurãrii în România a structurilor comunismului de import si care mai apoi s-a manifestat cu o perfidie si o violentã ce au întrecut si cele mai sumbre previziuni.

Pentru cã memoria ne însealã de prea multe ori, cu timpul faptele estompâdu-se pânã la disparitia lor din mintea noastrã, am solicitat pãrintelui Ioan câteva mãrturisiri despre ceea ce s-a întâmplat cu sine, cu detinutii politici în puscãriile comuniste pe unde l-a purtat destinul, dar si cu natiunea românã rãvãsitã si bulversatã de evenimentele surprinzãtoare care scãpau rationalului, dacã dupã Revolutia din decembrie 1989 perdelele beciurilor Securitãtii si-ale puscãriilor au cãpãtat o oarecare transparentã.

*

Cornel NISTEA: Pãrinte Ioan, în anul 1955, când ati fost arestat si condamnat la muncã silnicã pe viatã, erati monah la Mãnãstirea Vladimiresti. Nu vreau sã par de tot naiv, dar oricât as încerca, nu pot întelege cum un cãlugãr, chiar preot fiind, putea fi acuzat de uneltirre împotriva statului si a poporului, când misiunea lui era una singurã: de a-i cãlãuzi pe crestinii ortodocsi spre credintã si mântuire.

Pãrintele Ioan IOVAN: Dupã ce mi-am luat licenta în teologie si-am fost admis la doctorat, în 1947 am plecat la Vladimiresti, lângã Tecuci, iar un an mai târziu am fost hirotonit diacon, apoi ierodiacon de cãtre episcopul martir Nicolare Popovici, al cãrui model de credintã si moralitate crestinã m-am strãduit sã-l urmez. Odatã cu instaurarea la putere prin fortã a Guvernului marionetã Groza în 1946, apoi dupã abdicarea silitã a regelui în decembrie 1947, dictatura comunistã a prins rãdãcini si-n România si a început teroarea împotriva valorilor nationale, unul dintre pilonii de sustinere ai societãtii românesti fiind Biserica. În 1955, la recomandãrile Moscovei, regimul comunist-ateu a hotãrât desfiintarea mãnãstirilor, între care printre cele dintâi era vizatã si Mãnãstirea din Vladimiresti. Am elaborat un memoriu în care protestam în termeni foarte duri împotriva acestei decizii aberante, memoriu pe care l-am înaintat Guvernului si Conducerii Bisericii, pe care o acuzam de obedintã si colaborare cu comunismul-ateu.

C.N.: Dar, pãrinte, putea sta o mãnãstire în calea planurilor dictaturii comuniste, când aceasta dispunea de forta uriasã a armatei sovietice? Cum adicã, niste cãlugãri si niste cãlugãrite care în majoritatrea timpului se roagã pot influienta în vreun fel cursul unor evenimente în fata cãrora n-au rezistat armate bine organizate si echipate?

P.I.: Pãi, dupã cum se poate constata, cãlugãrii ãstia în aparentã inofensivi, care reprezentau expresia credintei în Dummezeu, stãteau cu adevãrat în calea planurilor ateiste ale comunismului. Cãci un stat întemeiat pe teroare, pe minciunã si crimã nu se putea întemeia decât prin compromiterea si distrugerea Bisericii si o datã cu aceasta a credintei în Dumnezeu; numai asa oamenii puteau fi manipulati, unii dintre ei puteau fi transformati cu timpul în brute, în tortionari odiosi, care urmau orbeste "învãtãura marxist-leninistã". Trebuiau demolate toate sructurile de rezistentã ale statului national român: Biserica, cultura, structurile politice, traditiile în care omul se recunostea pe sine ca apartinând unei etnii. Cât de mult au reusit, rãmâne sã constate în viitor istoricii, sociologii si altii îndrituiti s-o facã.

C.N.: Ce efect, ce urmãri a avut memoriul Sfintiei Voastre? Dupã câte stiu, Mãnãstirea Vladimiresti a fost desfiitatã.

P.I.: Mai întâi doresc sã precizez cã, cu toatã prigoana comunistã, la slujba închinatã hramului Mãnãstirii Adormirea Maicii Domnului din Vladimiresti din vara anului 1954 participaserã peste 30 000 de credinciosi. Care activist de partid nu si-ar fi dori o asemenea adunare în care sã le vorbeasccã despre "binefacerile comunismului", ale muncii în colectiv. Culpabili de aceastã prezentã masivã la rugãciune erau cãlugãrii si cãlugãritele din Vladimiresti, în fruntea tuturor vinovatilor fiind eu, singurul semnatar al memoriului.

C.N.: Ei bine, si pentru un memoriu în care cereati sã nu se facã atingere mãnãstirii puteau sã vã condamne la muncã silnicã pe viatã?

P.I.: Domnule, acolo acuzam Guvernul de uneltire împotriva Bisericii si a credintei, cã este unealta Anticristului sovietic, cã a schimbat ierhia Bisericii cu oameni obedienti care se lasã manevrati. Pe acesia i-am acuzat cã au pactizat cu regimul-ateu pentru niste decoratii, în loc sã poarte cu credintã Crucea lui Cristos. I-am întrebat de ce au arestat si condamnat cãlugãrii care au venit la mine sã se spovedeascã si sã se împãrtãseascã, de ce fac presiuni asupra preotilor sã dea liste cu credinciosii care se spovedesc. Era prea mult. Îi ofensasem pe guvernantii comunisti, dar si pe mai-marii Bisericii care n-au întârziat sã mã cateriseascã; am fost imediat arestat si a început calvarul.

A trebuit sã fac fatã unei anchete extrem de dure, iar pentru cã erai preot trebuia sã te chinuie si sã te umileascã mai mult decât pe altii. Dictatura comunistã îsi exersase pânã în 1955 mijloacele de represiune si torturã; aveau, din punctul ãsta de vedere, buni meseriasi. Te acuzau de fapte absolut imaginare pe care, dacã nu le recunosteai, te torturau amarnic. Eram tânãr si robust, dar în curând constatam cã aceste însusiri nu-mi erau suficiente pentru a rezista supliciului. Desigur, ceea ce m-a fãcut puternic a fost credinta mea în Dumnezeu, rugãciunea si euharistia zilnicã.

Fusesem initial încarcerat în beciurile Tribunalului din Galati, în prag de iarnã, într-o încãpere fãrã geam si fãrã calorifer, fãrã instalatii sanitare. Când le solicitam sã ies pentru nevoile fiziologice, primeam acelasi invariabil rãspuns: Asteapztã. Zile si nopti în sir îmi spuneau: Asteaptã. În câteva sãptãmâni, datoritã conditiilor insalubre, am fãcut un TBC ganglionar. Datoritã lipsei oricãrei igiene, îmi crãpaserã mâinile pânã la os. Simteam cã cu fiecare clipã mi se scurteazã firul vietii. Cu toate accestea reuseam sã mã rog în genunchi si sã fac în fiecare zi Sfânta Liturghie, iar la sfârsit mã împãrtãseam, singurul meu gând fiind sã mã mântuiesc. Într-o noapte, la începutul lunii februarie, am visat-o pe mama: murise si din rai o implora pe Maica Domnului sã-i ajute fiul. A doua zi am fost mutat într-o celulã la etajul întâi, de unde, la interventia doctorului Schoferman, am fost transferat la Penetenciarul Vãcãresti, unde am benficiat de îngrijirea atentã a doctorului Blidaru, si el fiu de preot ca si mine.

C.N.: În acele momente de suferintã ati fost marcat de vreo trãire sufleteascã dureroasã legatã de cei care vã osândeau?

P.I.: Erau cu adevãrat manifestãri irationale ale celor care ne torturau si ne umileau. De ce ne loveau cu ranga dacã nu mãrturiseam ce doreau ei, de ce ardeau cu mucul tigãrii sfârcul sânilor femeilor, de ce te sileau sã-si mãnânci la o adicã excrementele în ziua de Pasti? Eu, ca monah, gãsesc un singur rãspuns: era lucrarea diavolului prin care Dumnezeu a vrut sã ne încerce atât pe noi detinutii, cât si pe tortionari.

C.N.: Ati avut vreo deceptie fatã de comportamentul celor rãmasi afarã?

P.I.: Asta s-a întâmplat mult mai târziu, cînd am aflat de la avocatul meu cã unii dintre credinciosii pe care îi spovedisem si îi împãrtãsisem dãduserã Securitãtii informatii total neconforme cu realitatea, probabil cu dorinta de a se delimita de mine, pentru a nu fi implicati.

C.N.: S-au lepãdat de duhovnicul lor precum Petru de Iisus.

P.I.: Petru s-a lepãdat de Iisus mai înainte de a fi rãstignit si de a fi înviat. N-a pãtimit si-a murit mai apoi în numele Domnului? Pãi, dãcã avem învãtãtura aceasta... de ce nu suntem vrednici s-o urmãm. Cãci oricât am da vina pe labilitatea fiintei umane în fata marilor încercãri, multe din gesturile reprobabile ale ommului nu mai au nici un fel de acoperire. De data aceasta, nuantele capãtã o importantã covârsitoare. Cãci, de pildã, cum sã-ti explici o ticãlosie a unui român cotat în colectivitate ca om de omenie, iar la o adicã dã o declaratie falsã Securitãtii care pune în pericol viata semenului.

C.N.: Ce-a mai urmat? Rãmãseserãti la momenul Vãcãresti.

P.I.: Aici,la Vãcãresti, am trãit, în conditii grele de detentie, un moment de mare înãltare sufleteascã. Am reusit sã-i conving, nu fãrã dificultate, pe pãrintele vicar romano-catolic Xaveriu, de la Iasi (el a murit în închisoare) si pe pãrintele greco-catolic Nicolae Opris, fost paroh la Bontila de lângã Cluj, sã oficiem împreunã slujba de Înviere. Cu un singur moment de ezitare al pãrintelui vicar, acela al consacrãrii, când s-a invocat coborârea Sfântului Duh pentru prefacerea darurilor, totul a decurs într-o comuniune în care ne regãseam toti, indiferent de confesiune, fii ai lui Dumnezeu, uniti întru Hristos. A urmat împãrtãsirea tuturor detinutilor într-o atmosferã de extaz sufletesc. Realizam acest moment de fericire sublimã ca pe o rãscruce a vietii mele. La încheierea Sfintei Liurghii, animati de o bucurie divinã unicã, am cântat toti detinutii, din tot sufletul, "Hristos a înviat", cu voce tare, ceea ce atras atentia supraveghetorilor. Noi, preotii, eram pasibili de pedepse aspre. La aparitia ofiterului, instantaneu toti detinutii au fost preocupati sã ne apere fãcând un scut de trupuri. În fatã se afla cãpitanul de aviatie Cucu, un om inteligent si foarte bun organizator. Când ofiterul a pretins cã am fãcut slujbã religioasã, ceea ce era strict interzis, cãpitanul Cucu i-a replicat ofiterului ce ne inspecta, pe un ton linistit, dar hotãrât: "Vã rog, domnule ofiter, sã nu ne jigniti în ziua de Pasti. E ziua mea de nastere,iar colegii mi-au cântat Hrisos a înviat."

Curând am fost transferat la Jilava, o altã închisoare de tranzit spre puscãriile din Transilvania. Aici am fost instalat într-o celulã sinistrã situatã lângã camera mortuarã, fãrã gurã de aerisire, aceasta fiind într-o a treia încãpere. Ideea mortii îmi era sugeratã de celula asemenea unui cavou, de întuneric, de umezealã, de cei care decedau zi de zi în alte celule, de executiile nocturne. Îmi aduc aminte de o scenã tristã si în acelasi timp înduiosãtoare: un condamnat la moarte dintr-o celulã vecinã îsi propusese sã evadeze profitând de faptul cã avea o latrinã în celulã si a încercat sã sape un tunel prin aceasta. A sãpat zile si nopti de-a rândul fãrã sã-si dea seama cã era descoperit, iar paznicii se amuzau de el. Cineva dintre detinuti l-a anuntat prin morse sã nu se mai epuizeze fizic cã fusese depistat. La scurt timp l-au executat prin împuscare în Valea Piersicilor.

Aici, la Jilava, în vederea transferãrii la Gherla, ne-au dus în grupuri mici la fierãrie pentru a ne fereca în lanturi de mâini si de picioare. Ne-au arãtat movila de lanturi asemeni unor serpi de metal si ne-au spus sã alegem. Ni se fãcea aceastã favoare, sã alegem lanturile. Deodatã am fost cuprins de o bucurie uimitoare, cãci îmi amintisem relatãrile Sfântului Pavel despre priopria sa înlãntuire si suferintele ce le-a îndurat când era bãtut cu vergele de metal penru credinta în Hristos. Am luat lantul, l-am închinat si l-am sãrutat socotind ferecarea mea ca pe o încercare a credintei în Dumnezeu. Am fost trânt la pãmânt, mai rãu decât un animal, pentru a mi se prinde lanturile cu nituri de picioare. Treaba asta o fãceau detinutii de drept comun, si au fãcut-o cu o plãcere diabolicã. Mi-au strâns cãtusa lantului atât de tare încât mi-au provocat rãni adânci. Abia m-am ridicat când am primit o loviturã puternicã de cizmã în spate. Am fost lovit din nou cu si mai multã sete. În cele din urmã m-am întors spre gardian si l-am binecuvântat: "Domnul Dumnezeu si Mântuitorul nostru Iisus Hristos sã te ierte pe tine fiule duhovnicesc dupã nume si sã-ti steargã tie pãcatele, inclusiv pe acesta de acum, iar eu nevrednicul preot te dezleg de toate pãcatele în numele Tatãlui, al Fiului si al Sfântului Duh". Fãcusem dezlegarea din toatã inima, iar cel care mã izbise bestial a amutit si s-a dat la o parte. Eram din nou fericit sã fiu preot, fie si în aceste conditii. Regulamentul interzicea lovirea rãnitilor, iar colegii m-au sfãtuit sã ies la raport. N-am fãcut-o, nu m-am interesat cine era sau cum îl chema pe acest nenorocit de om, cãci îl iertasem cu adevãrat.

C.N.: În puscãriile din Transilvania, construite de Imperiul Austriac, trebuie sã fi întâlnit o lume civilizatã, cu mai putini tortionari.

P.I.: La Gherla ne asepta o închisoare construitã de Maria Tereza cu 365 de încãperi. Se pregãtise întâmpinarea noastrã, încã din garã, cu huiduieli, înjurãturi si insulte de tot felul: "De ce nu te-ai tinut de slujbã, mãi bandiule, ca sã nu ajungi aici?!"

Era abia în 1956, când tocmai se declansaserã evenimentele din Ungaria, si mi se pãrea cã fusesem închis de-o vesnicie. A doua zi de la sosire ne-au scos în curtea închisorii, ne-au obligat sã ne asezãm pe burtã, cu gura lipitã de ciment, iar la ordinul comandantului au început sã ne calce în picioare, sã izbeascã cu cizmele în noi unde apucau cu o violentã si o cruzime bestiale. Comandantul, ofiterii, gardienii, tot personalul din puscãrie pãreau niste nebuni dezlãntuiti. În timp ce ne cãlcau în picioare si ne loveau, ne strigau scrâsnind: "Hei, banditilor, încercati sã faceti si voi ce-au fãcut ãia din Ungaria, cã trecem cu tancurile peste voi, nu cu cizmele!"

Pentru a preveni o eventualã actiune protestatarã, ne-au luat pe fiecare al cincelea detinut si ne-au supus unor bãtãi cumplite. Ne bãteau cu cearceaful ud pânã la epuizare, apoi aplicau fiecãrui detinut câte cincizeci de loviuri de rangã, în prezenta medicului.

C.N.: Pãrinte, sã înteleg cã între "cei alesi" sã pãtimeascã, sã se jertfeascã într-un mod absurd se aflau în primul rând oameni de valoare, fruntasi ai României? Valorile reprezintã prin ele însele elemente de rezistentã împotriva unor imixtiuni distructive?

P.I.: Nu doar un politician de valoare, un universiatar, un poet ci si un tãran sau un muncitor vrednic erau tot atâtea obstacole în calea instaurãrii si consolidãrii puterii comuniste. Toti acestia trebuiau eliminati, suprimati în numele asa-numitei dictaturi a proletariatului.

C.N.: De acord cu Dumneavoastrã, dar cum se justificã tortura, umilintele, uciderea lentã în chinuri groaznice a mii de oameni? Doar n-a fost o agresiune oarecare, ci una elaboratã, de disrugere a fondului genetic al neammului românesc.

P.I.: Aveti dreptate, dar eu zic cã a fost si o încercare venitã de la Dummnezeu. Asta si pentru cei care pãtimeau si pentru tortionari.

C.N.: Cum a fost mai departe? Timpul trecea si în puscãrii.

P.I.: Regimul greu de detentie fãcea numeroase victtime. De pildã, în puscãria din Aiud difteria fãcea ravagii. Medicii treceau pe lângã noi fãrã sã ne ia în seamã, uneori aruncându-ne bajocoritori: "Ãstia-s criminali, nu meritã sã trãiascã.". Apoi era si cinismul fãrã de margini al unor gardieni, care, desi erau proveniti din sate, când veneau sã-i scoatã pe cei decedati exclamau rânjind: "Aici numai doi au crãpat!..."

Trecuse timmpul, iar în urma detensionãrii relatiilor politice dintre Est si Vest, în virtutea unor conventii internationale, sporise încrederea cã multi dintre noi vom supravietui si vom iesi din puscãrie. Regimul comunist a înteles cã nu ne va putea suprima pe toti, cã multi dintre detinutii politici vor reveni în colectivitãtile din care fãcuserã parrte, si-au inventat un perfid plan de REEDUCARE a detinutilor politici.

În schimbul promisiunii cã vei fi eliberat mai repede, trebuia sã-ti rernegi toate principiile si credintele, sã accepti cã esti vinovat si mai ales sã te lepezi de credinta în Dumnezeu. Te puneau sã lauzi toate "binefacerile" comunismului si ale ateismului. Bietii oameni, înfometeti, schigiuiti, umiliti în fel si chip, în speranta eliberãrii au acceptat "reeducarea". Ce nu fãcea omul pentru o farfurie de ciorbã ! Surpriza cea mai mare au constituit-o unii intelectuali reputati, care n-au rezistat presiunilor fizice si psihice si s-au prostituat. Grupul celor care se împotriveau acestor manevre era tot mai restrâns. Eram toti schilavi si slabi, tinuti mai mult la izolator, hrãniundu-ne cu resturile de mâncare de la reeducati, care declarau solemn cã niciodatã nu vor uneli împotriva regimului comunist.

Pentru a nu rãmâne neatinsi de programul lor de reeducare, celor de la izolator ne-au bãgat în celule microfoane pentru a-i auzi pe cei de la reeducare cum se autoflageleazã. Se întreceau într-un spectacol macabru, renegându-i si pe propriii pãrinti. Cãci comunistii îsi propuseserã sã distrugã în oameni pânã ce si cele mai slabe pâlpâiri de demmnitate, sã-i compromitã grav si sã-i dezonoreze încât sã iasã din puscãrie cu un acut sentiment de culpabilitate.

C.N.: Asa se poate explica tãcerea multora dintre ei dupã ce au iesit din puscãrie?

P.I.: E si aceasta una dintre explicatii.

C.N.: Am înteles cã s-au fãcut presiuni asupra Dumneavoastrã sã acceptati reeducarea pânã cu putin timp înainte de a fi eliberat.

P.I.: Dumnezeu m-a ajutat sã nu accept asemenea fapte de umilintã si am supravietuit, mãcar cã în urma unei altercatii verbale cu comandantul închisorii de la Aiud, colonelul Crãciun, care a sperat pânã în ultima clipã sã mã determine sã fac o concesie cât de micã propunerilor lor, m-a bruscat exclamând cã constructia socialismului nu stã într-un popã reactionar si am fost dus la zarcã, unde cei mai multi detinuti politici si-au pierdut viata.

C.N.: Ati iesi din închisore în 1964. De atunci ati trãit în liniste si pace?

P.I.: Securitatea m-a urmãrit permanent. Am fost arestat si condamnat din nou în trei rânduri: în 1966, în 1968 si-n 1970. Ultima oarã au gãsit asupra mea drept corp delict patrafirul...

Dupã treisprezece ani de puscãrie, de hãrtuire de cãtre securitate, uneori mergând pe strãzile Bucurestiului si aminindu-mi de actiunile lor bestiale, mã întrebam dacã Securitea nu-mi poate cunoaste si gândurile.

Ura lor era fãrã margini. Eu mi-am propus sã-i iert si sã-i iubesc, sã mã rog pentru toti tortionarii din puscãrii si nefericitii lor informatori. Si cred cã am reusit.

Interviu realizat de Cornel NISTEA (www.cornel.nistea.com)

ADEVARATII MARTIRI

Domnilor, emisiunea din seara zilei de 26 aprilie 2001, la TVR1, m-a impresionat in mod deosebit; curajul dvs. de a-l interoga pe Amedeo Lazarescu, mare comandor al masoneriei romanesti dupa 1990, curajul de a aborda aceasta tema de colaborationism cu securitatea si toate celelalte puncte de vedere, inclusiv intrebarea domnului C.T Popescu cand Amedeo Lazerescu a spus daca ati verificat si dosarul sotului doamnei Mona Musca. Dar am ramas dezamagit ca nu ati stiut sa puneti intrebarile in continuare sa aflati concret ceva despre dosarul respectiv. A fost un moment de inspiratie a domnului C.T. Popescu. Domnia sa, nestiind cum sa fructifice acea inspiratie de moment.

Domnilor aceste intebari mi se par de bun simt intr-adevar pt. ca tinerii sa cunoasca adevarul despre tortionari, despre colaboratorii securitatii, despre turnatorii de ieri si de azi dar deocamdata mi se par niste susanele (scuzati-mi expresia) pana cand nu plecati de la un adevar: adica oamenilor trebuie sa aratati un model in care cineva nu s-a compromis in nici un fel indiferent cat a suferit fie chiar in inchisorile comuniste find considerati la vremea aceea tradatori de neam si tara, fiind condamnati lamoarte sau pe viata si totusi nu au pactizat cu diavolul de nici un fel.

Domnilor, iertati-ma ca eu va dau lectii, nu, de trei ori nu! Nu va dau lectii! Ci incercam impreuna sa spunem tinerilor, copiilor nostri ADEVARUL! Inclusiv si celor care autnci au tradat, au colaborat si au turnat la mai marii zilei din vremea aceea.

1. Trebuie sa spunem tuturor ca inchisorile romanesti comuniste, dupa 1941 pana in prezent, adica in 2001 sfarsit de aprilie, au creat fii ai luminii, adica fii de Dumnezeu, asemnea lui Hristos fara nici un fel de pretentii ii putem declara pe cei care au stiut sa sufere pana la sfarsit, fara sa-si tradeze crezul lor si slujind cu adevarat lui Dumnezeu avand pe El singurul Stapan si singurul Adevar!

2. Sa aratam tuturor: tineri, parinti si copii ca intr-adevar au existat si asemenea modele. Unele dintre ele dandu-si viata in inchisori si trecand direct la dreapta Tatalui Ceresc iar unii traiesc si acum printre noi, sunt adevarate modele vii de traire si desavarsire. Acest model de la care vrem sa pornim este Parintele IOAN IOVAN, actualmente ieromonah si duhovnic al manastirii Recea de langa Tg. Mures, fost duhovnic al manastirii Vladimiresti, caterisit in anul 1956 de actualul Sinod al BOR, la recomandarile urmatorilor ierarhi pe vremea aceea episcopi: ANTONIE PLAMADEALA - mitropolitul Ardealului, BARTOLOMEU ANANIA - episcop al Clujului si Feleacului, patriarhul TEOCTIST - episcop in perioada1954- 1956, Preasfintitul SEBASTIAN, Preasfintitul TEOFIL,profesor teolog IOASAF POPA, preasfintitul NICA ANTIM, preasfintitul IOSIF si preasfintiul FIRMILIAN si preasfintitul ANDREI, au dat diverse circulare si au vorbit impotriva Vladimirestiului, starnind o adevarat campanie sinodalilor de la vremea aceea impotriva lacasului Maicii Sfinte si al lui Hristos ("Aici sa fie ALtarul Meu, inchinat Maicii Mele" si "Cine e impotriva Vladimirestiului e impotriva Mea". In primul rand a spus-o Hristos si a poruncit in vedeniile din 1938 dar inainte cu o 100 ani o marturiseste insasi marele nostru poet Mihai Eminescu intr-o vedenie-poem scrisa de el ce se afla in Vol. XV-Opere, pag. 805...), sa aratam oamenilor ca parintele Ioan Iovan nu a facut nici un compromis niciodata, fiind un adevarat model de viata pentru noi toti. Traind si acum in acest moment marginalizat chiar daca in 3 ani de zile a ridicat o manastire inchinata lui Dumnezeu (nu si-a bagat banii la ciorap) si Maicii Domnului si ca o minune ciudata este cu Altarul spre apus nu spre rasarit, lucru care ar trebui sa va dea de gandit; o adevarata catedrala a mantuirii neamului romanesc. De aceea nu trebuie sa mai construim o alta catedrala in centrul Bucurestiului, exista cu adevarat una la Recea.

Va spun ca o taina, ca unirea dintre cele doua biserici ortodoxa si catolica, a fost deja facuta in suferinta, cei doi mari martiri ai neamului romanesc in viata: parintele Ioan iovan si cardinalul Todea, se impartaseau impreuna cu crestinii detinuti in puscarie (se afla printre ei Steinhard care a trecut de la religia iudaica la ortodoxie, cunoscandu-l pe parintele Ioan) din acelasi potir, inclusiv potirul suferintei.

3. Un alt model, dar de tradare este Bartolomeu Anania Valeriu care a ajuns lector intr-un club al reeducarii in inchisorile comuniste, ulterior ajungand sa lucreze si sa fie cu Ristea Priboi in serviciul DIE. Ristea Priboi si-a dat demisia, din functiile pe care le avea actualmente dar Bartolomeu Anania pastoreste si aucm eparhia Clujului si Feleacului dupa ce de nu stiu cate ori l-a tradat pe Dumnezeu, slujind anumitor institutii dintr-un stat ateu si fara Dumnezeu.

Domnilor trebuie sa incercam sa vorbim oamenilor prin exemple vii. Adevarul este Viu...

Incep sa va comunic cate ceva ca sa intelegeti un anumit fel de traire, in eventualitatea ca nu v-am suparat prea tare si ca v-am retinut din timpul dvs. pretios cu acordul domniilor voastre, voi continua sa va comunic din ceea ce cunosc eu, Niculae Tudor, inspirat de Dumnezeu si de anumite evenimente ce se petrec in jurul meu dar mai ales din cartile ce le-au scris cei dinaintea mea...

HRISTOS A ÎNVIAT!

PARINTE IOANE, PARINTE IOANE!

"Dupa alte doua-trei luni, din nou am fost adunati, noi cei de la Zarca, într-o camera mare. Colonelul Craciun cu suita lui au luat loc la o masa pe scena. Toti au luat loc pe scaune, în afara de colonel, care a ramas în picioare. Întâi ne-a privit, parca analizându-ne pe fiecare în parte, apoi a zis:

- Domnilor, am venit la dumneavoastra cu un ziar, în care sunt o multime de articole foarte interesante. Dar unul e din cale afara de important. Cine dintre dumneavoastra vrea sa vina aici sa-l citeasca? S-a facut o liniste de mormânt. Toti detinutii cautau pe jos cu ochii, poate-poate vor gasi o crapatura unde sa se ascunda.

Comandantul Craciun din nou a început sa cerceteze din ochi masa de detinuti. Si-a fixat ochii asupra parintelui Ioan, duhovnicul mânastirii Vladimiresti din judetul Tecuci.

La rândul sau, ieromonahul îl privea pe colonel sever, nemiscat, drept în ochi. Parca nici nu clipea.

Parinte Ioane, hai dumneata si citeste!

Zâmbetul din coltul gurii comandantului, din ironic, deveni viclean si insistent. Dar parintele Ioan i-a raspuns demn, pe acelasi ton aspru si plin de sobrietate:

Domnule colonel comandant Craciun, eu nu citesc cartile si ziarele oferite de dumneavoastra. Legea careia eu ma supun îmi interzice sa citesc carti eretice. Pur si simplu, nu citesc!

NOTA: Parintele IOAN IOVAN niciodata nu a acceptat vreun compromis chiar daca îi era în joc viata si iata ca a ajuns sa fie duhovnic la mânastirea Recea, lânga Tg. Mures, unde pastoreste popor ce vine din întreaga tara si români de pretutindeni.

De retinut ca aceasta mânastire a ridicat în 3 ani de zile, el fiind pedepsit sa plece de la mânastirea Plumbuita unde din 1989 i se ridicase caterisirea pe care mai marii bisericii i-o dadusera in 1956. În anul acela a fost caterisit de catre patriarhul Justinian la recomandarile scrise de catre actualul patriarh Teoctist, pe atunci episcop, Antonie Plamadeala, mitropolitul Moldovei si alti ierarhi ai BOR, mai bine-zis întreg Sinodul comunist care-l aveau stapân nu pe Dumnezeu ci PCR-ul.

Colonelul Craciun, vazând ca nu reuseste sa-l pacaleasca pe calugar ca sa se murdareasca cu cititul ziarului “Scânteia”, se prefacu ca ofteaza neputincios la încapatânarea lui si reînnoi invitatia catre ceilalti:

Daca parintele Ioan nu vrea sa citeasca, atunci sa vina un voluntar. Sa vedem, care vrea? Din nou, s-a asternut linistea în sala. Credeam ca aici se va termina totul. Dar, din multime s-a ridicat parintele Anania Valeriu (Bartolomeu) care a urcat la tribuna. A luat ziarul din mâna comandantului si a citit articolul cu pricina. În articol era vorba de presedintele Kennedy al Americii, care tocmai fusese asasinat la Dallas.

Ati vazut? E chiar atât de greu sa citesti un articol de ziar? Acum, mergeti înapoi la locurile voastre.

Am plecat cu totii. Parintele Anania Valeriu a ramas pe loc la tribuna. El a fost scos de la Zarca si mult mai târziu am aflat despre dânsul ca e lector la un “club” al reeducarii.”

PARINTELE ANANIA VALERIU BARTOLOMEU, DACA A TRADAT SI S-A PUS ÎN SLUJBA STAPÂNILOR ZILEI ÎN VREMEA ACEEA, FACÂND PE TORTIONARUL, TURNATORUL, ETC. A AJUNS EPISCOP AL CLUJULUI SI FELEACULUI. ACESTA ESTE ADEVARUL, DRAGILOR!

CINE E ADEVARATUL PASTOR AL LUI HRISTOS? CEL CARE NU A TRADAT NICIODATA SAU CEL CARE A TRADAT, A FOST TORTIONAR SI A SERVIT INTERESELE UNU STAT ATEU SI FARA DUMNEZEU. ACESTIA NE CONDUC SI ASTAZI, NE PASTORESC CHIAR SI CRED CA EI CA PASTORESC ÎN NUMELE LUI HRISTOS. ACEASTA ESTE CEA MAI MARE EREZIE! EI SUNT ANTICHRISTII, PARINTELE IOAN ESTE ADEVARATUL PASTOR AL LUI HRISTOS, ESTE ADEVARATUL ARHIEREU, GRABITI-VA CÂT MAI AVETI TIMP SA ÎNTELEGETI ACEST LUCRU!

SI DACA VRETI SA DESCOPERITI UN ADEVAR, E IVAN TURBINCA DE LA SFÂRSITUL VREMURILOR DIN POVESTE, ADICA ESTE IOAN EVANGHELISTUL CEL CARE HRISTOS ÎI SPUNE CA VA PASTORI BISERICA VIE DE LA SFÂRSIT.

NOTA: BISERICA VIE SUNT ADEVARATII CRESTINI IAR PREOTII SUNT SLUJITORII, FIE CA SUNT ARHIEREI, FIE CA SUNT DIACONI. † AMIN. †

Nota speciala: Darâmarea Biserici Sf. Vineri s-a produs într-o zi de vineri, anul vi-l aduceti singuri aminte, a existat si aici un moment culminant: sfintirea buldozerului care intra sa darâme zidurile bisericii Sf. Vineri. Stiti cine a facut-o? A fost si filmarea zilei! Patriarhul Teoctist, a sfintit buldozerul care darâma biserica Sf. Vineri! Nu Ceausescu darâma Sf. Vineri, ci patriarhul îsi darâma propria biserica. Din aceasta cauza îl mustra acum constiinta si vrea sa construiasca Biserica neamului. Exista documente. AMIN †

sursa: www.ortodox.net

Liderii PD-L au intrat pentru prima dată în campanie electorală fără să aibă în spate, în mod oficial, o echipă puternică de strategi politici, după plecarea cuplului Adriana şi Claudiu Săftoiu. Întrebaţi cu cine lucrează în campanie, aceştia indică oficial pe Felix Tătaru (GMP), autorul materialelor publicitare, Andrei Muşetescu (CSOP) pentru sondajele de opinie, Narcisa Iorga (director de comunicare), Ada Meseşan, Carol Sebas­tian (consilieri mai mult pe relaţia cu presa). Lucrurile nu stau tocmai aşa, au dezvăluit surse importante de la vîrful PD-L. Vasile Blaga, Adriean Videanu şi Liviu Negoiţă au un strateg care le interpretează sondajele de opinie şi care îi sfătuieşte în privinţa demersurilor de campanie. Numele lui este Tal Silberstein şi este consilierul premierului Tăriceanu.

“CSOP (Centrul Pentru Studierea Opiniei Si Pietii) culege datele, interpretarea o face Tal. E vorba de tendinţe, de pontenţial de creştere, de raporturi între candidaţi”, au declarat sursele citate de Jurnalul National. Colaborarea Silberstein-Blaga/ Videanu ar fi început de prin luna martie, fiind ţinută în mare taină chiar şi faţă de alţi membri ai conducerii PD-L, şi ar avea la bază relaţia de prietenie dintre consultantul american şi cei doi lideri ai PD-L, încă de pe vremea cînd se afla în relaţii contractuale cu Partidul Democrat.

În prezent însă, în timp ce îi dă sfaturi lui Blaga, Silberstein are contract cu adversarii liberali. Si­tuaţia îi preocupă pe puţinii pe­delişti care au aflat cine e strategul. “E interesant de văzut dacă premierul ştie. Dacă nu ştie, ok, Silberstein îl joacă, nu e treaba noastră. Dacă ştie, atunci e de văzut de ce l-a trimis la Blaga”, a comentat unul din liderii PD-L. S-ar mai putea adăuga însă două situaţii: premierul a căzut de acord cu Videanu şi cu Blaga, cu care a rămas în relaţii bune după ieşirea de la guvernare sau premierul e în relaţii bune acum chiar cu Traian Bă­sescu, date fiind cel puţin numi­rile consensuale de la ministerul justiţiei, dar mai ales de la ministerul de Externe.

Berceanu acuza, în martie 2007, metodele neortodoxe folosite de premierul Tariceanu, susţinând că ştie cine sunt strategii campaniei negative orchestrate împotriva PD. „Eu ştiu foarte bine ale cui sunt aceste metode. Am discutat şi noi acum vreo câţiva ani buni cu Tal Silberstein. Ştim cam ce stil are şi toate aceste chestiuni sunt de provenienţa Sielberstein - Frankenstein (Arthur Finkelstein - tot consilier al premierului - n.n.)“, a afirmat fostul ministru al Transporturilor. „Dacă crede cineva că eu unul sunt dispus ca prim-ministru al guvernului României să fie acest cuplu şi Călin Popescu- Tăriceanu să fie numai purtătorul de partitură stabilit de acest cuplu, se înşeală. Eu îi cer primului-ministru, dacă mai vrea să fie prim-ministru, să nu fie interpretul jalnic al unei partituri scrise de aceşti doi mari strategi politici. Am văzut ce au făcut cu PSD-ul, ştim cu ce metode lucrează şi nu accept ca acest cuplu să fie primul-ministru al României“, a precizat ministrul democrat. El a reluat mesajul ulterior, când a afirmat că Tal Sielberstein şi Arthur Finkelstein au fost plătiţi pentru serviciile lor de până acum cu suma de aproximativ 4 milioane de euro, susţinând că PD ştie amănunte din discuţiile acestora cu liberalii.

„Eu, cel puţin, pe Tal Sielberstein îl cunosc, pentru vreo câteva săptămâni bune a fost o încercare de colabora şi cu noi (cu PD - n.n.), prin 2003. Cunosc şi cât costă“, a declarat el, afirmând, nu lipsit de oarece ironie, că suma de un milion de euro, cu care se zice că ar fi fost plătiţi Tal Sielbestein şi Arthur Finkelstein, le poate fi dată celor celor doi consilieri doar „ca să deschidă uşa şi să facă eventual vreo două focus-grupuri“.

Tal Silberstein reprezintă Greenberg Carville Shrum, compania americană de consultanţă, formată de israelienii care au condus campania lui Ehud Barak împotriva lui Benjamin Netanyahu în 1999 şi strategul lui Bill Clinton (James Carville). De la 1 ianuarie 2006, GCS a încheiat un parteneriat cu firma lui Dan Andronic. Silberstein şi Andronic l-au adus alături şi pe Arthur Finkelstein (fostul strateg al preşedinţilor Reagan şi Nixon), cei trei devenind consilierii cu contract ai premierului Tăriceanu şi ai PNL. Pe sume uriaşe, a speculat presa, invocînd milioane de euro anual. Premierul a recunoscut doar 3,3 miliarde de lei pe an. Relaţiile tensionate dintre liberali şi consul­tanţii lui Tăriceanu au ajuns în ziare după ce aceştia i-au sfătuit să pună capăt războiului cu Traian Băsescu, arătînd că scoaterea PD de la guvernare a reprezentat o gre­şeală pentru PNL. Firma lui Andronic răspunde în prezent de campania lui Ludovic Orban & co pentru Bucureşti.

Tal Silberstein a avut primul contract în România în 2001, pentru Traian Băsescu şi PD. A făcut atunci o amplă cercetare care stabilea bazinul electoral al PD la 25%. De aici, ţinta pe care Băsescu şi-a propus-o în programul politic. În 2003, GCS s-a mutat însă la Adrian Năstase şi PSD şi împreună cu Andronic au făcut campania din 2004, pentru ca în actualul mandat să o vireze spre PNL. Relaţiile lui Silberstein au rămas însă apropiate nu doar cu Blaga-Videanu sau cu Viorel Hrebenciuc. Anul trecut, el a fost fotografiat într-un restaurant din Bucureşti alături de Dan Andro­nic şi omul de afaceri Nicolae Dumitru, patronul grupului Niro şi un apropiat al cuplului Udrea-Cocoş, cu care cei doi strategi ar fi prieteni, potrivit lui Andronic.

Potrivit unor surse din PSD, echipa de strategi israelieni care îl consiliază pe premierul Tăriceanu ar fi fost adusă la sugestia directorului de cabinet al tuturor premierilor - Mihnea Marian Constantinescu. Potrivit unor surse din PSD, în spatele întregului eşafodaj al strategiei liberale ar sta Mihnea Marian Constantinescu, „eminenţa cenuşie“ a tuturor guvernărilor post-decembriste. Adus de nu mai puţin celebrul Dorel Şandor la uşa lui Tăriceanu, MIhnea Constantinescu a fost „pionul din umbră“ al tuturor guvernărilor post-decembriste. Aidoma fostului secretar general al Guvernului, Ion Columbeanu (n.r. tatăl omului de afaceri Irinel Columbeanu), care a avut o activitate neîntreruptă sub toate guvernele începând cu Gheorghiu Dej şi terminând cu Nicolae Văcăroiu, Mihnea Constantinescu a lucrat cu toate guvernările. A fost purtător de cuvânt şi director de cabinet al lui Petre Roman, Theodor Stolojan l-a păstrat şi el tot director de cabinet, iar Nicolae Văcăroiu l-a promovat demnitar în Ministerul de Externe, unde a fost păstrat şi de Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu şi Adrian Năstase. Nici Tăriceanu nu a vrut să facă opinie separată şi l-a „uns“ tot şef de cabinet. Printre funcţiile deţinute de Constantinescu s-a numărat şi cea de consilier principal adjunct al Autorităţii Provizorii a Coaliţiei din Irak, la Bagdad, însărcinat cu restructurarea Ministerului de Externe irakian şi reprezentant special al României pentru relaţia cu Consiliul pentru Coordonare Internaţională, CPA Bagdad.

surse: Jurnalul National , Atac Public

CNA a caracterizat spotul drept "antisocial", "fascist", "negativist", "face apologia comunismului", "se refera la presedintii tarii, dar acum e campanie pentru alegeri locale", "nu indeamna explicit la vot", "este un spot electoral neasumat de nimeni si care nu e difuzat in emisiuni electorale" si "stapanii nu-i alegem, cei pe care-i alegem sunt slujitorii poporului, nu stapani", precizeaza realizatorul emisiunii Saptamana de Stiri.

Petreanu subliniaza si faptul ca CNA a respins "propunerea ca statiei Antena 3 sa i se ceara precizari suplimentare inaintea interzicerii difuzarii".

"Totusi, opinia generala a Consiliului a fost ca spotul e "bine produs" si chiar "ne place"", sustine Vlad Petreanu.

Spot publicitar cu robotei docili care se inchina in fata stapanului lor, tot robot, in fata unei Case a Poporului, a starnit dispute in sedinta publica de marti a Consiliului National al Audiovizualului, pentru "mesajul negativ" pe care il transmite, dupa cum spun membrii CNA. Clipul, difuzat pe Antena 1 si Antena 3, a fost criticat si pentru incalcarea legii care reglementeaza campaniile electorale in audiovizual. In consecinta, membrii CNA au decis sa intrerupa difuzarea spotului pe cele doua Antene pana la intrarea acestuia in legalitate.

Potrivit membrului CNA Ioan Onisei, "acest clip are un mesaj explicit de tip electoral", si, cu toate astea, este difuzat in afara publicitatii electorale care este permisa doar in timpul dezbaterilor sau emisiunilor electorale. Mai mult, mesajul spotului este unul negativ, spun membrii CNA, care au comentat mesajul final al clipului - "Alege-ti stapanii cu grija".

"Astia sunt servitorii mei, nu sunt stapanii mei", a tinut sa precizeze Dan Grigore, membru CNA, revoltat de modul in care realizatorii clipului i-au pozitionat pe politicieni in relatia cu electoratul. "Spotul negativ nu este permis nici macar in afara campaniei electorale", a completat si Ioan Onisei. In plus, acesta considera neadecvata evocarea in clipul amintit a fostilor presedinti, impreuna cu actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, in timpul unei campanii electorale destinata alegerilor locale si nu alegerii presedintelui.

In concluzie, in baza legii 67 privind reglementarea campaniilor electorale, art. 64, care spune, printre altele, ca spoturile publicitare de 20 - 30 de secunde care indeamna electoratul sa voteze un candidat sau o lista de candidaţi pot fi difuzate numai in interiorul emisiunilor electorale sau dezbaterilor electorale, membrii Consiliului au decis intreruperea difuzarii spotului publicitar amintit pe cele doua posturi de televiziune pana la intrarea lui in legalitate. Decizia a fost luata cu 6 voturi pentru si 2 impotriva - cele ale Cristinei Trepcea si Grigore Zanc.

In cadrul dezbaterilor, membrul CNA Gelu Trandafir a cerut Consiliului sa fie consecvent in deciziile pe care le ia si sa nu judece cu masuri diferite. El a amintit in acest sens cererea de anul trecut a agentiei de publicitate GMP, care se ocupa de vanzarea brandului Basescu - presedinte, de a difuza pe posturile de radio şi televiziune campania numita "Indiferenta oamenilor buni", in regim de campanie sociala. Campania, care s-a vrut a fi una "pro vot" pentru referendumul din 19 mai, a fost refuzata, la acea vreme, de CNA.

Asteptam ca ciracii lui Felix sa ne ne spuna pe cine sa ne alegem drept stapani?! Pe Voiculescu insusi? Pe Adrian Nastase? Pe Mircea Geoana? Voiculescu cui ii este sluga/servitor/rob? Numai vazandu-i fata incrancenata si viclenia din priviri si poti usor intui ca in nici un caz nu e robul lui Dumnezeu.

Pe aceeasi tema: CNA a interzis difuzarea spotului electoral “Alege-ti stapanii cu grija”

– Cum apreciaţi cerinţa includerii lui Dumnezeu în Constituţia Europeană?

Moishe Arye Friedman: O raportare la Dumnezeu ar fi importantă, căci cei fără credinţă în Dumnezeu au fost cei care au contribuit la Holocaust şi sunt cei care distrug şi astăzi pacea în Orientul Apropiat. Şi mă refer mai ales la regimul israelian, care a transformat regiuni întregi din Palestina în uriaşe lagăre de concentrare. Cum se poate vorbi în viziunea Uniunii Europene de legătura cu Dumnezeu şi, pe de altă parte, să fie sprijinit atât de puternic regimul Sharon, cum o fac Berlusconi şi Schüssel?! Şi cum se poate vorbi în Constituţie de o raportare la Dumnezeu şi apoi să ne fie interzisă nouă, evreilor ortodocşi, împotriva prevederilor Constituţiei austriece şi a Convenţiilor Europene a Drepturilor Omului (art. 9), formarea unei comunităţi de cult proprii?!...

– Cum apreciaţi atitudinea ministrului Educaţiei [al Austriei], doamna Gehrer, vis-a-vis de recunoaşterea unei comunităţi de cult iudeo-ortodoxe?

Friedman: În anul 1890 autorităţile de stat ale Austriei au avut intenţia de a ne facilita nouă, evreilor ortodocşi, libertatea religioasă deplină. Legea adoptată în cadrul Consiliului de Stat a dovedit însă exact contrariul, lucru de care am fost atenţionaţi încă de la început de către specialişti în redactarea Constituţiei, şi anume că noi, evreii ortodocşi, am fost vârâţi în aceeaşi oală cu evreii sionişti şi cu cei reformaţi. Drept care, aşa cum era de aşteptat, s-a instalat o situaţie insuportabilă iar, odată cu moartea împăratului Franz Joseph n-a mai fost posibilă formarea unei comunităţi de cult evreieşti ortodoxe (O.J.K.G. – Orthodoxe Judenkultusgemeinde) pentru întreaga monarhie, care să fie strict separată de comunitatea reformată şi sionistă.

Sioniştii au colaborat cu Hitler

În anii 1934-35 au existat alte cereri pentru întemeierea acestei comunităţi, dar care au fost amânate ca urmare a presiunii sioniste. Până în 1938 mulţi ortodocşi s-au separat din motive religioase de acea Comunitate de cult israelită (J.K.G.) care a colaborat cu autorităţile naţional-socialiste şi din rândurile căreia câteva mii de funcţionari au supravietuit fără nici o problemă celui de-al doilea război mondial, prin colaboraţionismul lor. Adolf Hitler personal a dat ordinul de menţinere a J.K.G., spre deosebire de toate celelalte comunităţi de cult.

După terminarea războiului, în 1945, întreaga conducere a Comunităţii de cult israelite din Viena a fost arestată pe motivul acestei colaborări şi parţial condamnată de acele tribunale populare de atunci. Dar, înainte de a fi arestată, această conducere a Comunităţii de cult israelite s-a decretat exclusiv răspunzatoare de toată comunitatea evreiască. Acest decret a fost considerat ulterior, de aproape toţi experţii constituţionali, ca fiind ilegal, căci ar fi trebuit abrogată mai înainte de toate legea din 1890. De aici rezultă, după părerea mea, că întreaga existenţă a J.K.G. este ilegală.

În cadrul acestei comunităţi, evreii traditionalişti ortodocşi aproape că nu-şi pot exercita credinţa, din pricina directivelor pe care trebuie să le urmeze. Lui Adolf Hitler îi datorează această Comunitate de cult israelită privilegiul, pe care nu-l are nici o biserică creştină, de a-şi lăsa neachitate contribuţiile de membru, fără nici un fel de acţiune de execuţie a datoriei. Această lege s-a păstrat şi în timpul celei de-a doua Republici. Şi această situaţie este menţionată de doamna ministru Gehrer, care lucrează cu aceleaşi metode ca ale J.K.G. – sub conducerea lui Ariel Muzikant, în contradicţie cu articolul 9 al Drepturilor Omului din cadrul Convenţiei Europene.

Austria este singura ţară din lume în care drepturile la credinţă ale cetăţenilor ortodocşi evrei sunt împiedicate şi care interzice recunoaşterea evreimii tradiţionaliste. Şi asta deşi, după cunoştinţele mele, conform Legii 31/79 din 1981, evreii ortodocşi au dreptul, fără nici o altă condiţie, să-şi întemeieze propria comunitate. Dar doamna ministru Gehrer se opune arbitrar Curţii Constituţionale.

– În curând va avea loc aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Theodor Herzl, întemeietorul sionismului. Cum apreciaţi personalitatea lui Herzl şi ce părere aveţi despre festivităţile ce urmează să aibă loc?

Fondatorul sionismului a fost psihopat

Friedman: Theodor Herzl a fost o catastrofă pentru evrei. Un om fără Dumnezeu. După studiile unor psihologi englezi şi americani de renume mondial, un adevărat psihopat. Copiii săi s-au sinucis, iar el nu s-a bucurat de o înmormantare evreiască. Nu a crezut [nici] el însuşi în ceea ce a propovăduit în cărţile sale, iar prin politica sionistă pe care a dus-o, a contribuit la catastrofa evreilor, pentru ca statul Israel să poată fi fondat. Herzl este pentru mine tatăl spiritual al acelei linii evolutive care a dus la Holocaust. Faptul că urmează să fie sărbătorit cu mare tam-tam se potriveşte coaliţiei Schüssel-Sharon.

– Relaţiile austriaco-israeliene par să se îmbunătăţească şi, ca urmare, în curând va fi acreditat un nou ambasador israelian în Austria. Ce părere aveţi despre asta?

Friedman: Relaţia austriaco-israeliană nu are nimic de a face cu relaţia austriaco-evreiască. Trebuie să se facă distincţia dintre evrei şi Israel, ceea ce nu fac cei care vor cu orice preţ să împiedice orice critică adusă Israelului. Dacă austriecii ar şti ce s-a întreprins pentru reîntoarcerea ambasadorului israelian, şi anume împotriva intereselor Austriei, ar exista un cutremur politic. Nici un guvern austriac nu s-a lăsat până acum atât de tare şantajat ca regimul Schüssel.

În special doamna ministru Gehrer s-a făcut sluga intereselor sioniste. Doamna ministru Gehrer abuzează de banii contribuabililor austrieci pentru instituţii îndoielnice ale Comunităţii de cult israelite, precum şcolile sioniste în care se prepară hrana spirituală pentru coloniştii violenţi din Palestina. Asta este fără îndoială ilegal în cadrul Uniunii Europene.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=156 şi este publicat la Active Information Media.

După hotărârea Parlamentului de la începutul anului 2001, de a se pune capăt cererilor de despăgubire şi de a se mai efectua noi plăţi, doamna ministru Gehrer i-a supus la presiuni pe aleşii statului, pentru a efectua în continuare plăţi la dispoziţia sa, ceea ce contravine vădit intereselelor naţionale ale Austriei. Pe termen îndelungat, această politică poate duce Austria la ruină. Ar fi mai bine ca ambasadorul israelian să rămâna la el acasă. Odată cu el ar veni şi alţi agenţi secreţi ai Mossadului [serviciul secret israelian] în ţară, care au participat şi până acum la acte criminale şi care i-ar pune în mare pericol pe evreii ortodocşi.

Israel - un pericol pentru pacea mondială

– În Uniunea Europeană s-a realizat de curând un sondaj care a scos la iveală faptul că 59% din europeni consideră statul Israel drept cel mai mare pericol pentru pacea mondială. Sunt din acest motiv 59% din europeni antisemiţi?

Friedman: În Europa, şi mai ales în Austria, libertatea de opinie este deja de mai mult timp ameninţată, în contradicţie cu articolul 10 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.

Trebuie să constatăm că tot mai multe idei şi păreri ce sunt legate de principiul libertăţii de opinie devin teme tabu şi sunt interzise. Dacă s-ar face un sondaj printre credincioşii evrei traditionalişti din întreaga lume şi antisionişti, cei intervievaţi vor răspunde 100% că statul Israel este cel mai mare pericol chiar pentru noi, evreii, şi pentru siguranţa noastră de pretutindeni.

Evreii sionişti poartă o parte din vina Holocaustului şi dăunează extrem de mult evreimii credincioase din întreaga lume. Se poate dovedi că cercuri sioniste au provocat chiar pogromuri pentru a încuraja disponibilitatea de a se merge în Palestina.

– Aleksander Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel, a publicat de curând al doilea volum al operei sale despre ruşi şi evrei: 200 de ani împreună. El relatează în detaliu că Revoluţia bolşevică din 1917 şi teroarea bolşevică ce a urmat au avut loc cu o participare puternică a evreilor ruşi. Este aceasta consecinţa unui antisemitism tipic rusesc? Şi dacă corespunde realităţii, de ce a fost aşa?

Bolşevicii au fost sionişti

Friedman: Sunt total de acord cu constatările lui Al. S., cu precizarea că persoanele de origine evreiască participante la revoluţia şi dictatura bolşevică nu aveau absolut nimic de a face cu populaţia evreiască tradiţionalistă, ci erau extremişti fără Dumnezeu. Evreii traditionalişti, credincioşi, s-au numărat printre primele victime ale bolşevicilor. Nenumăraţi au fost omorâţi sau alungaţi. Mai trebuie luat în considerare faptul că nu toţi bolşevicii evrei erau într-adevăr de origine evreiască, la fel ca şi în cazul Comunităţii de cult israelite (J.K.G.) a Austriei, unde multi membri nu sunt de origine evreiască, ca de exemplu secretarul general Dr. Arshalom Hodik. Asta este cu atat mai de remarcat cu cât această Comunitate de cult israelită are în realitate puţin de a face cu religia evreiască, ci ne urmăreşte pe noi, adepţi credincioşi ai religiei evreieşti.

– Cel care a fost pentru mulţi ani premierul Malaeziei şi care a demisionat de curând din funcţie a precizat, într-un discurs foarte critic, că lumea islamică ar trebui să ia exemplu de la evrei, care au reuşit să exercite o influenţă în întreaga lume atât în politică, cât şi în economie. Ce părere aveţi?

Friedman: În primul rând, premierul malaezian a vorbit explicit despre statul Israel şi a explicat că nu s-a referit la evrei ca evrei (populaţie). În al doilea rând, nu avem voie să interzicem nimănui dreptul de a-şi exprima părerea. În al treilea rând, a intenţionat prin aceasta să împărtăşească poporului său ideea unui ajutor frăţesc islamic, fără teroare sau vărsare de sânge, care să se impună prin metode exclusiv economice şi politice împotriva statului terorist şi de apartheid Israel. Idee bine fondată din punct de vedere moral, umanitar şi religios.

Prin acest discurs, el a încercat să contribuie la o rezolvare reală a conflictului. Că cercuri sioniste s-au opus, nu este de mirare, căci, ca nişte adevăraţi terorişti, reprezentanţii acestora au nevoie de teroare pentru a-şi justifica propriile fapte în faţa opiniei publice mondiale şi pentru a-i reduce la tăcere pe critici. Premierul malaezian Mahatir, recent demisionat din funcţie, este în realitate un bun prieten al comunităţii evreieşti tradiţionaliste şi, prin aceasta, absolut deloc duşman al evreilor, ci numai al sionismului politic.

– Un politician creştin-democrat stă zilele acestea în focurile criticii din Germania pentru că a susţinut că atât infractorii naţional-socialişti, cât şi infractorii bolşevici au fost oameni care s-au depărtat de Dumnezeul poporului lor, fie ei creştini sau evrei. Ce părere aveţi despre această declaraţie?

Friedman: Hohmann are dreptate deplină cu declaraţia sa. În primul rând, în religia evreiască este exclus şi absolut fără sens să desemnezi un întreg popor ca responsabil pentru faptele unor indivizi. În al doilea rând, evreii sunt un popor doar prin religia lor. Atât bolşevicii, cât şi sioniştii nu aparţin în nici un caz, ca oameni fără credinţă, poporului evreu. Evreimea strict tradiţionalistă a fost mereu urmărită de cele două grupări. Este grav că în Germania nu-ţi poţi exprima părerea critică vis-a-vis de Israel, de sionism sau de bolşevicii de origine evreiască, apostaţi de la credinţă.

Amintesc doar de mult apreciatul politician german şi fost ministru de Externe, Jürgen Möllemann, care, din pricina declaraţiilor sale cinstite, echilibrate şi documentate despre politica jignitoare a Israelului împotriva tuturor rezoluţiilor ONU, nu numai că s-a împotmolit politic, dar a fost, după toate probabilităţile, omorât cu sânge rece. Or, Möllemann a făcut în mod justificat deosebire între evrei şi sionişti; mâinile a numeroşi politicieni germani sunt pătate cu sânge vis-a-vis de moartea misterioară a lui Möllemann, indiferent dacă a fost crimă sau sinucidere.

– În Austria, conform sondajului de opinie citat, aproape 70% din populaţie este de părere că Israelul reprezintă cel mai mare pericol pentru pacea mondială. Rezultă de aici că austriecii sunt într-un procent mai mare antisemiţi? Dumneavoastră, de când trăiţi în Austria, aţi simţit acest antisemitism?

Friedman: Nu, problema este a austriecilor care nu vor să deosebească între evrei şi sionişti. Critica Israelului nu trebuie confundată cu anti-iudaismul sau anti-semitismul. O mare parte a sioniştilor nici nu este de origine evreiască, pe când arabii sunt fără îndoiala semiţi. Israelul este răspunzător pentru o politică catastrofală de purificare etnică, de teroare şi apartheid.

Israel - catasrofa evreilor

Noi, ca evrei tradiţionalişti de bună credinţă, nu avem nici un fel de simpatie pentru acest stat, pe care îl privim ca pe o catastrofă pentru adevărata şi credincioasa populaţie evreiască.

Numai pe cale spirituală, îndeplinind voinţa lui Dumnezeu, ne va fi înapoiată Ţara Făgăduinţei, niciodată însă prin exercitarea forţei, prin măsuri militare sau politice, pe care noi, evreii tradiţionalişti, le respingem categoric. Soarta care ne-a fost hărăzită nouă este diaspora, iar aceasta implică supunerea paşnică faţă de legile acelei ţări în care trăim.

– Cum vedeţi problema unui presupus sau efectiv antisemitism în alte ţări?

Friedman: Adevăraţii antisemiţi sunt aceia care conlucrează cu sioniştii. Sioniştii au pus în Israel bazele unui stat terorist, de apartheid, care îi urmăreşte pe palestinieni si şi alungă, iar pe plan internaţional au pus la cale, din interese de afaceri sau de putere, industria Holocaustului.

Noi, evreii credincioşi, nu vrem nimic altceva decât să trăim conform normelor ţării voastre, ca nişte cetăţeni buni şi paşnici, şi să ne putem exercita religia în libertate. Pentru aceasta nu va găsi nimeni motiv de antisemitism. Dar atâta timp cât dreptul la opinie şi exprimare nu este respectat, iar oamenii cu gândire de dreapta sunt reduşi la tăcere prin cele mai odioase şi criminale metode, atâta timp cât mijloacele industriei Holocaustului mai sunt utilizate împotriva unei lumi întregi, se va tăia în continuare în propria carne şi antisemitismul va fi o veşnică poveste.

Sursa: http://active.info.ms/ (Articol preluat din Puncte Cardinale)

Incidentul a avut loc anul trecut şi a fost făcut public acum de nepotul episcopului, relatează Mediafax. Prelatul i-a găzduit pe cei doi români în casa sa, iar aceştia i-au furat din casă mai multe obiecte de valoare, printre care şi o cruce pe care monseniorul o primise din partea Papei Ioan Paul al II-lea.

Incidentul a fost ţinut secret de către rudele prelatului, care s-au temut să-i spună despre furt, de teamă să nu i se facă rău. Chiar şi nepotul prelatului a fost victima celor doi tineri de origine română. Bărbatul povesteşte că unul dintre hoţi se pregătea să devină preot ortodox.

Sursa: Realitatea TV

Hristos a înviat !

Iubiţi credincioşi,

Astăzi prăznuim praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor. Astăzi este bucurie duhovnicească pretutindeni în lumea creştină. Astăzi Domnul şi Dumnezeul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin învierea Sa. Cerul şi pămîntul după cuviinţă să se veselească, căci lumina Învierii Domnului a umplut de lumină cerul şi pămîntul şi iadul şi pe toţi cei ţinuţi în legăturile morţii cu nădejdea învierii, la veşnică veselie i-au adus prin coborîrea Mîntuitorului în iad. Astăzi Hristos, viaţa noastră a pus temelie nouă neamului omenesc prin învierea Sa şi a încununat toate minunile preaslăvite făcute de El pe pămînt.

Astăzi este ziua Învierii Domnului, biruinţa împăcării, surparea războiului, stricarea morţii şi înfrîngerea diavolului. Astăzi după dreptate ni se cade să repetăm cuvintele profetului Isaia: Unde-ţi este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi este, moarte, boldul tău? (Osea 13, 14; I Corinteni 15, 55). Astăzi uşile de aramă le-a zdrobit Stăpînul Iisus Hristos şi pe însăşi numirea morţii a schimbat-o, căci nu se mai numeşte moarte, ci somn. Mai înainte de venirea lui Hristos şi de iconomia Crucii, însuşi numele morţii era foarte înfricoşat. Că omul cel dintîi, după ce a fost creat de Dumnezeu, cu moarte a fost ameninţat: Din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănînci, căci, în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit (Facere 2, 17).

Şi proorocul David zice prin Duhul Sfînt: Moartea păcătoşilor este cumplită (Psalm 33, 20). Dar nu numai moarte se numea despărţirea sufletului de trup, ci şi iad. Ascultă şi pe patriarhul Iacob, zicînd: Veţi pogorî bătrîneţele mele în iad (Facere 42, 38). Iar proorocul David zice: Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mîna iadului (Psalm 48, 16).

Dar după ce Hristos Dumnezeul nostru S-a adus jertfă pe cruce pentru noi şi a înviat din morţi, a transformat moartea în somn, ca un iubitor de oameni. Căci în loc de moarte, adormire şi somn se zice mutarea noastră din cele de aici. Ascultă însuşi pe Mîntuitorul, zicînd: Lazăr, prietenul nostru, a adormit şi merg să-l trezesc (Ioan 11, 11). Căci precum ne este nouă uşor a scula pe cel ce doarme, aşa şi Stăpînul nostru Cel de obşte poate învia pe cei morţi. Însă de vreme ce cuvîntul zis de Domnul era nou şi străin şi ucenicii nu l-au înţeles, mai arătat le-a zis: Lazăr a murit! (Ioan 11, 14).

Încă şi marele Apostol Pavel, dascălul lumii, scriind tesaloni-cenilor, zice: Despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. Noi cei vii, care vom fi rămas pînă la venirea Domnului, nu vom lua înaintea celor adormiţi (I Tesaloniceni 4, 13-15).

Aţi văzut, fraţilor, că pretutindenea moartea se numeşte adormire şi somn? Aţi văzut cît de strălucită este biruinţa Învierii lui Hristos? Prin Învierea Domnului nenumărate bunătăţi ni s-au dat. Prin înviere amăgirea diavolilor s-a pierdut. Prin înviere biruim moartea. Prin înviere trecem cu vederea viaţa cea de acum. Prin înviere către răsplata cea veşnică ne sîrguim. Prin înviere, cu trup fiind înfăşuraţi, de cei fără trup ne apropiem dacă vom voi.

Astăzi biruinţele cele strălucite ale noastre s-au făcut. Astăzi Hristos Domnul a biruit moartea şi pe tiranul diavol l-a surpat, iar nouă cale către mîntuire prin înviere ne-a dăruit. Deci toţi să ne bucurăm, să săltăm şi să ne veselim că Mîntuitorul a biruit moartea şi iadul şi pentru mîntuirea noastră pe toate le-a lucrat.

Iubiţi credincioşi,

În cele ce urmează dorim să arătăm pe scurt cu ce fel de trup vor învia sfinţii şi drepţii lui Dumnezeu, precum şi păcătoşii, în ziua învierii cea de obşte de la sfîrşitul lumii. Despre acestea vorbind, aducem în mijloc cuvîntul Sfintei Scripturi, care arată că patru vor fi însuşirile şi darurile sfinţilor şi ale drepţilor la învierea cea de apoi. Acest adevăr îl arată prealuminat marele Apostol Pavel, care zice: Se seamănă trupul întru stricăciune, înviază întru nestricăciune. Iată darul nestricăciunii! Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă. Iată darul strălucirii! Despre acest dar al strălucirii, şi Domnul a zis: Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor (Matei 13, 43). Se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere. Iată darul puterii! Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Iată darul subţirătăţii! Cei înviaţi vor avea trupuri uşoare, duhovniceşti, nestricăcioase, adică nemuritoare, asemenea îngerilor (I Corinteni 15, 42-44).

Dar fiindcă am amintit şi de trupurile păcătoşilor din vremea învierii, să ştiţi că mare deosebire vor avea trupurile celor răi de ale sfinţilor şi drepţilor în ziua judecăţii de apoi. Trupurile păcătoşilor vor arăta starea cumplită în care au trăit pe pămînt şi înfricoşatele pedepse ce îi aşteaptă, cînd le va zice Domnul: Duce-ţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui (Matei 25, 41).

Şi vor fi trupurile acestora înfricoşate la vedere şi pline de spaimă. În locul strălucirii se vor îmbrăca cu adînc de întuneric, care va semăna cu întunericul cel din afară al iadului. Şi după cum strălucirea fericiţilor va fi însoţită de frumuseţe preaminunată, tot aşa, trupurile păcătoşilor vor avea mare spaimă şi urîciune. Şi măcar că vor avea nestricăciune ca şi drepţii, această nestricăciune o vor avea pentru a se chinui veşnic în iad şi niciodată a se mistui.

Însă, dacă dorim să avem fericire veşnică la învierea de apoi, să nu fim fără de grijă, ci cu frică şi cutremur să slujim Preabunului nostru Dumnezeu pînă la ultima noastră suflare. Chiar dacă cineva ar fi împodobit cu toate faptele bune, nu poate fi fără grijă în veacul de acum. Mîntuitorul ne spune că: Cine va răbda pînă la sfîrşit, acela se va mîntui (Matei 10, 22). Să luăm pildă de la corăbierii care vin cu corăbiile pline de multe bogăţii şi bunătăţi. Ei priveghează pururea, chiar cînd ajung la liman sînt cu mare grijă ca nu cumva să se lovească cu corabia de vreo stîncă şi să li se întîmple primejdie şi pagubă mare.

Auziţi ce zice dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur în această privinţă: "Să nu fim nepăsători şi nerecunoscători faţă de binefacerile care le-am luat prin Învierea Domnului. Nici să zicem: iată, Postul Mare a trecut, de acum putem să fim fără de grijă. Căci acum, mai mult decît înainte, trebuie să avem mare grijă pentru suflet ca nu cumva trupul întărindu-se, pe suflet să-l facă mai neputincios. Ca nu purtînd grijă pentru rob, de stăpîn să ne lenevim. Căci nevoinţa noastră duhovnicească este pentru toată viaţa".

Iubiţi credincioşi,

Zice Sfîntul Apostol Pavel: Oricine se luptă, se înfrînează de la toate (I Corinteni 9, 25). Iar Sfîntul Ioan Gură de Aur zice: "Am lepădat povara postului, dar n-am lepădat şi rodul postului. Căci este cu neputinţă şi osteneala postului a o lepăda şi rodul postului a-l secera. A trecut osteneala nevoinţelor, dar să nu treacă rîvna faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămînă evlavia. A trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut şi postul cel duhovnicesc, care este mai bun decît acela, iar acela pentru acesta s-a făcut".

Prin postul duhovnicesc înţelegem lucrarea faptelor bune, pe care sîntem datori să le facem toţi cei ce sîntem botezaţi în numele Preasfintei Treimi şi credem în Hristos Cel înviat din morţi. În fruntea faptelor bune care ne ajută cel mai mult la mîntuirea sufletului este iubirea creştină. Fără iubire, fără iertare şi milostenie nu este mîntuire, nu sînt Paşti, nici bucurie în suflet, nici înviere din moartea păcatelor, nici pace în inimile noastre.

Iată o istorioară adevărată despre doi creştini certaţi unul cu altul, care s-au împăcat în noaptea de Înviere.

Doi oameni, buni prieteni creştini, au ajuns la o ceartă din lucrarea diavolului de la nişte lucruri de nimic. Unul, din fire mai iute, l-a înjurat şi l-a insultat greu pe celălalt cu prilejul unei întîlniri familiare. Şi astfel s-a aşternut între ei o mare duşmănie. Deşi cel ocărît şi batjocorit dorea să-l dea în judecată pe cel ce l-a nedreptăţit şi l-a înjurat, mai ales că la acest lucru îl îndemnau mulţi, el totuşi n-a făcut aceasta şi dorea din toată inima să restabilească pacea şi prietenia cea mai dinainte. Dar celălalt nu voia cu nici un chip să-l înţeleagă, ci spre duşmănie îl pornea prin purtările şi vorbele sale cele rele.

A început Postul Mare, se apropiau Sfintele Paşti şi între ei nici o schimbare nu se făcuse, măcar că mergeau amîndoi în fiecare Duminică la Sfînta Biserică. În Sîmbăta Mare s-au spovedit amîndoi, urmînd să se împărtăşească la Sfînta Liturghie, în noaptea Învierii. Preotul, care cunoştea bine ce se petrecea între ei, îl povăţuia de multe ori pe cel ce întreţinea starea de duşmănie, ca să-şi revizuiască gîndurile şi vorbele sale şi să-şi ceară iertare. Acelaşi îndemn şi canon stăruitor de pocăinţă i-a dat şi la spovedanie. Dar el, deşi s-a făgăduit, n-a făcut aceasta. Spre miezul nopţii, clopotele cu sunetul lor duios, chemau poporul la Sfînta Înviere. Unul a păşit pragul bisericii cu adîncă mîhnire în inimă, că nu este iertat de vecinul său. Al doilea a intrat în biserică cu frică pentru că nu şi-a îndeplinit canonul, ci avea încă răutate şi duşmănie, la care îl îndemna mereu blestematul diavol.

Slujba Învierii se desfăşura înălţător în mireasma dumnezeiască ce plutea în Sfînta Biserică. Duios şi convingător a început la strană cîntarea: "Ziua Învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Şi să zicem, fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru înviere şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". Fiori puternici i-au zguduit sufletul şi trupul, lacrimi fierbinţi i se prelingeau pe obraz şi rotea ochii în toate părţile ca să vadă pe vecinul său. Nu i-a fost greu să-l descopere.

Chiar în acel moment, acela se strecura prin mulţime către dînsul, i-a ieşit înainte şi s-au îmbrăţişat, zicînd încet: "Hristos a înviat!" După răspunsul plin de dragoste al vecinului: "Adevărat a înviat!", a adăugat cu şi mai multe lacrimi în ochi: "Iartă-mă, dragul meu, iartă-mă! Nu se va mai întîmpla niciodată felul cum m-am purtat cu tine. Sfînta Înviere a lucrat puternic asupra mea şi m-a învăţat că nu-i bine, nici evanghelic, nici creştineşte, nu-i omeneşte ceea ce am făcut eu cu tine, în timp ce tu ai răbdat şi aşteptat cu încredere acest ceas al împăcării. Astfel satana s-a prăbuşit, Hristos Domnul S-a preaslăvit prin lucrarea puternică a Învierii Sale, duşmănia s-a spulberat, pacea şi dragostea s-au reaşezat între ei la vremea cuvenită şi cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste au primit Sfînta Împărtăşanie. Domnul Cel pururea viu şi prezent în Taina Sfintei Euharistii i-a binecuvîntat şi le-a întărit împăcarea, care n-a mai fost tulburată în timpul vieţii lor, deşi răutăciosul diavol căuta să-i tulbure din nou.

Cît de mult are de învăţat fiecare din noi, din acest exemplu zguduitor de reîntoarcere sinceră la Hristos a acestor două suflete şi de retrăire adevărată în El, prin biruinţa puternică a Sfintei Învieri! Cît de mult ar trebui noi să ne revizuim gîndurile, simţirile şi purtările şi să ne apropiem cu inima înfrîntă şi smerită, cu inima plină de credinţă şi dragoste de Potirul Sfintei Împărtăşanii, ca să-L primim pe Hristos Domnul nostru Cel pururea viu şi gata oricînd să se sălăşluiască între noi, precum spune aşa de limpede în Sfînta Sa Evanghelie: Cel ce mănîncă Trupul Meu şi bea Sîngele Meu, rămîne întru Mine şi Eu întru el (Ioan 6, 56).

Vrem noi să ne hotărîm pentru aceasta? Este spre folosul nostru, spre folosul vieţii pămînteşti şi cereşti. Pentru că numai uniţi cu Domnul nostru Iisus Hristos vom putea înţelege mai bine şi mai adînc adevăratul rost al vieţii noastre pămînteşti. Vom păşi sigur biruitori pe drumul sfintei desăvîrşiri morale şi spre slăvile nesfîrşitei vieţuiri în cele cereşti.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este Paştile Domnului. Astăzi Hristos, Viaţa noastră, a biruit moartea, iadul şi pe diavolul. Astăzi ni s-au deschis porţile raiului şi ale Împărăţiei Cerurilor. Astăzi îngerii se bucură împreună şi preamăresc pe Dumnezeu.

Deci să lepădăm din casele şi inimile noastre toată răutatea, toată întristarea şi păcatul şi să primim cu bucurie pe Hristos Cel înviat. Să ne închinăm Crucii pe care S-a răstignit Hristos. Să sărutăm mormîntul din care a înviat Domnului. Să urmăm cu credinţă şi nădejde pe Mîntuitorul nostru, împreună cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu toţi sfinţii, cu părinţii şi înaintaşii noştri. Să ne sărutăm duhovniceşte frate cu frate, să ne împăcăm, să ne iubim unii pe alţii căci astăzi am dobîndit iertarea şi mîntuirea prin Înviere. Nimeni să nu fie trist, nimeni să nu-şi piardă credinţa şi nădejdea în necazurile vieţii, căci Hristos Cel înviat este cu noi. Îl purtăm în noi şi rămîne în veci cu noi, de vom rămîne în dragostea Lui şi-I vom păzi poruncile.

Cu această credinţă dătătoare de viaţă, care ne dă putere şi biruinţă, să cîntăm împreună cîntarea Învierii: "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". Amin.

Hristos a înviat !

Calugarul din ordinul capucinilor a fost sanctificat de Papa Ioan Paul al II-lea, in 2002, in fata celei mai mari multimi pe care a vazut-o vreodata Piata Sfantul Petru din Roma. A fost salutat de milioane de oameni din lumea intreaga drept facator de minuni, iar micul oras din sudul Italiei in care a trait si murit a devenit locul unui pelerinaj in masa si a prosperat in mare masura in urma acestui eveniment.

Padre Pio a murit in septembrie 1968, la varsta de 81 de ani. Luna trecuta a fost exhumat, astfel ca starea in care se afla corpul sau sa poata fi certificata inainte de a-si gasi locul permanent de odihna, in cripta marii biserici moderne a orasului sau, proiectata de cel mai faimos arhitect al Italiei, Renzo Piano.

Oficialii care au examinat corpul au declarat ca se afla ''in stare buna'', cu exceptia capului, o mare parte din acesta fiind redus la os. O echipa formata din oameni de stiinta din domeniul medical si biochimisti au lucrat de la exhumare pentru a aduce corpul la o stare prezentabila. Fata a fost acoperita cu o masca de ceara, comandata companiei care furnizeaza produsele de ceara Muzeului Madame Tussauds.

Padre Pio a devenit cel mai carismatic sfant din istoria moderna a Bisericii Catolice, in mare masura vazut drept sfant chiar in timpul vietii, creditat cu cel putin 1.000 de miracole, indeosebi vindecari de boli. Cel mai faimos indiciu al sanctitatii sale au fost ''Stigmatele'' - ranile similare celor ale lui Hristos pe palmele mainilor si pe spate. Milioane de oameni din lume, dintre care 80% din Italia, iar restul din Irlanda si SUA, cred cu fermitate ca Padre Pio "nu a refuzat niciodata o cerere" si nici moartea sa nu i-a redus puterea.

Se prevede ca corpul sau va fi pus intr-o racla de cristal pana la Craciun, dupa care va fi inmormantat in cripta bisericii. In timpul vietii, Padre Pio nu putea ridica un deget fara sa suscite controverse si acelasi lucru ramane valabil la 40 de ani de la moartea sa.

San Giovanni Rotondo a devenit al doilea loc de pelerinaj cel mai vizitat din Crestinatate dupa relicvele Fecioarei din Guadalupe din Mexic, atragand circa 7 milioane de vizitatori anual. Oficiali din ordinul calugarilor franciscani al lui Padre Pio au spus ca 800.000 de pelerini urmeaza sa viziteze ramasitele sfantului inainte de Craciun.

Calugarii care au raspuns de exhumare au negat zvonurile ca un deget al sfantului va fi prelevat si prezentat Papei, precum si alte moaste.

Care este pozitia Bisericii Catolice? Dupa decenii de indoieli si suspiciuni, conducerea Bisericii a adoptat pozitia ca nu trebuie combatuta reputatia si faima colosala a lui Padre Pio, iar singurul lucru ce trebuie facut este ca el sa fie binecuvantat. Nu a fost intotdeauna asa, insa. Timp de mai multe decenii, Padre Pio a fost foarte stanjenitor pentru Biserica. Era in mare masura suspectat de inselaciune. A fost acuzat ca purta manusi pentru a acoperi 'Stigmatele'. Padre Pio spunea ca sangele curgea constant din rani, dar multi afirmau ca ranile erau auto-provocate si tinute deschise cu acid, o opinie reafirmata anul trecut intr-o noua carte in care se prezinta marturia unei femei care-i procura acid dintr-un magazin de chimicale.

Se crede totodata ca "mireasma de sanctitate" care il inconjura era obtinuta cu apa de colonie. Mult timp i s-a interzis sa celebreze liturghii. Padre Pio a beneficiat insa de o schimbare radicala de spirit la Vatican, odata cu Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea. Acesta a fost un devotat al lui Padre Pio inca din tinerete, calatorind de la Varsovia in Puglia, in 1947, pentru ca acesta sa-i poata asculta spovedania. Multi ani mai tarziu, pe vremea cand Karol Wojtyla era asistent al Episcopului de Krakovia, l-a rugat pe calugar "sa intervina" pentru o prietena de-a sa care suferea de cancer in gat si care s-a vindecat 11 zile mai tarziu.

Ioan Paul al II-lea l-a reabilitat rapid, iar in iunie 2002, in fata unei multimi ce numara jumatate de milion de credinciosi adunati in Piata Sfantul Petru din Roma, l-a declarat sfant, al 462-lea sfant creat, sub numele de Sfantul Pius de Pietrelcina, dupa numele satului in care s-a nascut.

Calugarii ordinului sau spera ca reabilitarea patronului lor sa fie cimentata de o vizita a Papei Benedict al XVI-lea - cu toate ca, pentru moment, Vaticanul a pastrat tacerea privind acest subiect.

In favoarea sanctitatii lui Padre Pio pledeaza faptul ca cele 7 milioane de pelerini care vin anual la San Giovanni Rotondo nu se pot insela; ca a facut mai mult pentru a transforma economia sudului rural al Italiei decat toate cele 61 de guverne ale Italiei de pana acum; precum si faptul ca a obligat o Biserica adesea intransigenta sa-l accepte pe el si minunile sale.

sursa: Romania Libera

Autoritatile romane au inceput sa-si manifeste brusc ingrijorarea fata de cresterea necontrolata si artificiala a pietei imobiliare, care ar putea duce - pe de o parte la o supraindatorare a populatiei si - pe de alta parte - la o criza similara celor de pe alte piete europene, unde preturile au cazut brusc. Nivelul de interes al institutiilor statului fata de "balonul imobiliar" este fara precedent. BNR a initiat, in ultimele saptamani, o serie de discutii cu notarii, pentru a obtine o imagine reala a pietei imobiliare. In acelasi timp, Ministerul Economiei si Finantelor si Asociatia Nationala a Evaluatorilor au anuntat, in urma cu cateva zile, ca vor realiza, impreuna cu Uniunea Notarilor si Agentia de Cadastru o baza de date cu tranzactiile imobiliare la nivel national, in timp Consiliul Concurentei si-a manifestat intentia de a analiza aceasta piata, iar Institutul National de Statistica a anuntat primul studiu bazat pe date si calcule reale din domeniu.

"Se creeaza o intreaga fantasma privind piata imobiliara. Notarii pot sa furnizeze date reale despre tranzactii. Trebuie sa avem o analiza pe baza de realitate", a afirmat Isarescu, la un seminar organizat de BNR privind politicile monetare. Acesta a comentat pe marginea analizelor privind prabusirea pietelor imobiliare, spunand ca daca la vanzare sunt afisate preturi fictive de 2000 de euro, dar tranzactile se vor incheia in viitor la 1000 euro, nu inseamna neaparat un "crash". "Exista foarte multe comentarii ca se va prabusi piata, depinde de unde, de la pretul real sau de la cel afisat fictiv", a spus Isarescu. Intrebat cum comenteaza posibilitatea ca actualele cotatii afisate sa fie de fapt cele reale, Isarescu a spus: "ar trebui sa ne speriem, daca ar fi reale".

Analistul imobiliar Ion Zilisteanu sustine ca Guvernatorul BNR, "ca reputat economist", ar fi trebuit sa faca referire, in momentul in care a lansat declaratiile, la "raportul cerere - oferta", cererea fiind, in opinia sa, mai mare decat oferta.

"Sigur, atunci cand vorbim despre cerere ar trebui sa ne referim la o cerere solvabila, care nu exista in cazul majoritatii populatiei. Este clar ca o familie cu venit mediu nu va putea face un credit din care sa-si poata cumpara un apartament. Ponderea creditelor ipotecare in piata imobiliara este neglijabila. Majoritatea proprietatilor se cumpara cu bani cash, si aici este vorba despre bani din economia neagra si gri. In mod normal agentiile imobiliare ar trebui sa declare orice tranzactie suspecta, insa nu toate tranzactiile se fac prin agentii." Zilisteanu a adaugat ca, daca piata imobiliara nu ar fi un mediu propice pentru spalarea banilor, preturile nu ar fi avut cum sa creasca atat de mult. "Este singura piata cere nu are o autoritate de reglementare: oricine isi poate face agentie imobiliara cu 200 de RON, nu e nevoie de aprobari prealabile ca in cazul bancilor, de exemplu. Autoritatile au lasat-o de izbeliste si a scapat de sub control. In mod logic, ar trebui elaborata o legislatie si o autoritate de reglementare", a conchis Zilisteanu.

Preturile pe piata imobiliara nu ar fi crescut atat de mult, daca aceasta nu ar fi fost un mediu proprice pentru spalarea banilor negri si gri din economie, a afirmat Ion Zilisteanu. Analistul imobiliar a mai afirmat ca statisticile notarilor nu reflecta fidel nivelul tranzactiilor de pe aceasta piata, deoarece, in multe cazuri, cumparatorul si vanzatorul prefera sa nu declare valoarea reala a tranzactiei, pentru a plati un impozit mai mic, sistemul de impozitare fiind impovarator. "Ma uimeste faptul ca, pana acum, BNR nu a avut o discutie cu reprezentantii agentiilor imobiliare, cei mai in masura sa cunoasca realitatile din piata imobiliara", a mai spus Zilisteanu.

"Furtuna" declansata pe piata imobiliara de anchetele autoritatilor are, de fapt, un iz electoral, considera Vlad Vlasceanu, presedintele targului imobiliar TIMON.

"Ce pot spune despre declaratiile domnului Isarescu, ale carui declaratii, ca Guvernator al BNR sunt luate foarte in serios.... Numai ca se intampla lucruri foarte stranii incepand din ianuarie si le putem pune pe seama campaniei electorale. Aceasta pentru ca e campania care beneficiaza de cele mai putine fonduri stranse de la diverse companii. Mai precis, e vorba de refuzul dezvoltatorilor si a celor care activeaza in piata imobiliara pe partea de constructii noi de a sprijini diverse campanii electorale. Cred ca majoritatea partidelor spera la un asemenea sprijin. Nu pot spune de la care partid anume s-au primit cererile. Numai ca au inceput sa se lege lucrurile: declaratiile lui Dinu Patriciu, iesirile lui Tariceanu, mai nou ale lui Isarescu... duc catre amenintarea dezvoltatorilor cevala genul: nu ati vrut, acum va aratam noi ca putem sa influentam pe aceasta piata. Vlasceanu este de parere ca "momentul de cumpana", al pietei, aflata int-un blocaj "circumstantial", va fi depasit, si ca, in final, nu vor avea de suferit decat preturile apartamentelor vechi, care au scazut deja - de la inceputul anului - cu circa 10%. La randul sau, Nicoae Musat, directorul agentiei Nick Intermed, crede ca declaratiile Guvernatorului reflecta "interese de grup". "Pot sa va spun ca, de exemplu, pretul unui apartament in cartierul Militari, a scazut si cu 20.000 de euro. In ce priveste locuintele noi, una promit dezvoltatorii si alta descopera omul in contract", a spus Musat.

In opinia analistului economic Ilie Serbanescu (foto), pe piata imobiliara autohtona si-au facut loc o serie de "speculanti si sarlatani", iar demersurile BNR sunt de bun augur.

"Preturile nu sunt reale din mii de motive, pentru ca nu exista reglementari. Nu exista reglementari, pentru a permite smecheriile. Marile tunuri din Romania se dau in imobiliar. Sa nu se mire nimeni ca nu exista reglementari. Nu se vor reglementari, nu se doreste asta" a afirmat Serbanescu. Analistul este de parere ca nu speculantii - cei care cumpara zeci de apartamente pentru a le revinde - sunt de vina, ci dezvoltatorii imobiliari care "au venit intr-o tara bananiera, care se numeste Romania desi nu produce banane, si vor sa faca bani. Isi construiesc nu pe banii lor, ci pe banii speculantilor carora le dau mai ieftin ca sa aibe ei bani sa continue productia. Aici au venit numai sarlatanii si deschid productia (...) Dezvoltatorii sunt niste speculanti, sunt niste sarlatani, ca aia adevarati n-au venit". Un studiu recent al firmei de consultanta REAS arata ca o jumatate dintre locuintele finalizate anul trecut in Bucuresti stau goale, desi au proprietari. Cel mai probabil, cumparatorii sunt, de fapt, speculanti.

sursa: Ziua

Shri Yogacharya Ajita, în calitate de presedinte al Consiliului European de Yoga al Aliantei Europene de Yoga, a hotarât excluderea MISA din Federatia Internationala de Yoga. Va reamintim ca, din noiembrie 2007, Gardianul a publicat mai multe articole care au dezvaluit faptul ca în spatele MISA se ascunde de fapt un imens studio pornografic, precum si ca persoane importante din Miscare, dar si adepti ai sectei sunt actori porno în filme marca MISA. Unul dintre ei este chiar Mihai Stoian, mâna dreapta a lui Bivolaru.

Explicatie foto:Oltea Mutulescu, una dintre locotenentele lui Bivolaru, protagonista in filmul porno Sisters in love, in care joaca si mai multe adepte MISA

Un paravan pentru practici ilegale

Shri Yogacharya Ajita a anuntat Federatia Internationala de Yoga urmatoarele: „Am decis oficial ca Mihai Stoian, Grieg Bivolaru si toate persoanele legate de MISA / NATHA sa fie excluse fara întârziere din organizatia noastra si calitatea de membru sa le fie retrasa“. Motivul: nu sunt interesati de

yoga, de standardele organizatiei internationale, iar MISA este un paravan pentru practici ilegale. Marti 15 aprilie a.c., Shri Yogacharya Ajita, în calitate de presedinte al Consiliului European de Yoga al Aliantei Europene de Yoga, a anuntat Federatia Internationala de Yoga urmatoarele: „Am decis oficial ca Mihai Stoian, Grieg Bivolaru si toate persoanele legate de MISA / NATHA sa fie excluse fara întârziere din organizatia noastra si calitatea de membru sa le fie retrasa, pentru ca s-a dovedit ca nu sunt interesati de nici o forma de yoga, ca se folosesc chiar de yoga ca de un paravan pentru practici ilegale, ca nu respecta regulile si standardele organizatiei noastre, ca manifesta o lipsa inimaginabila de integritate morala si ca nu pot fi convinsi sa îsi schimbe atitudinea.“

Mihai Stoian, mâna dreapta a lui Gregorian Bivolaru, protagonist in filmul porno Pasajul magic

În aceste conditii, Mihai Stoian, liderul NATHA, filiala MISA din Danemarca, nu mai poate fi reprezentant onorific al Federatiei Internationale de Yoga pentru tarile scandinave si nici membru în Consiliu. De asemenea, ca urmare a corespondentei din ultimele saptamani dintre Shri Yogacharya Ajita si Mihai Stoian, derulata pe grupul yahoo al Federatiei Internationale de Yoga, lui Mihai Stoian, Gregorian Bivolaru si Swami Mahalayananda, conducatorul filialei MISA din Portugalia, le-a fost retrasa calitatea de membru pe acest grup de discutii, iar Federatia Internationala de Yoga a trimis scrisori oficiale prin care a solicitat încetarea comunicarii cu MISA.

Gardianul a dezvaluit afacerea porno

In toamna anului trecut, „Gardianul“ a dezvaluit in exclusivitate faptul ca in spatele filmelor pornografice turnate in doua biserici din Constanta se afla MISA. De asemenea, am aratat ca persoane importante din secta, precum Oltea Mutulescu ori Mihai Stoian, joaca in filme pornografice marca MISA. Tot „Gardianul“ a dezvaluit faptul ca actorii Teatrului Sophrozin controlat de MISA sunt protagonisti in mai multe filme pornografice care au ca subiect orgasmul urinar sau continenta sexuala. Niciodata MISA nu a recunoscut ca are vreun amestec in filmele porno in care joaca adeptii sectei. Insa, de curand, chiar Gregorian Bivolaru, gurul fugit in Suedia, a recunoscut faptul ca filmele sunt realizate de persoane apropiate sectei. In opinia acestuia, nu ar fi vorba de pornografie, ci de o manifestare de inalta spiritualitate. Hotararea pe care a luat-o Shri Yogacharya Ajita in calitate de presedinte al Consiliului European de Yoga al Aliantei Europene de Yoga este absolut fireasca. Asta pentru ca MISA nu are de fapt legaturi cu yoga, ci cu pornografia ori cu practicile ilegale, cum spune chiar presedintele Consiliului European de Yoga al Aliantei Europene de Yoga.

sursa: Gardianul

Mircea Geoană a declarat într-un discurs susţinut la lansarea candidaţilro PSD pentru alegerile locale că misiunea PSD este să redea "România românilor şi bogăţia să fie redistribuită echitabil în această ţară".

"Suntem partidul care a impus creşterea pensiilor în România şi aş vrea să nu uităm nicio secundă că primul care s-a opus creşterii pensiilor a fost însuşi preşedintele Traian Băsescu. Domnul Tăriceanu şi guvernul liber a încercat să mintă că ar fi fost ideea lor. PSD este cel care a crescut pensiile", a declarat preşedintele PSD Mircea Geoană, în această seară în cadrul lansării candidaţilor pentru alegerile locale.

Cu ocazia lansării candidaţilor pentru alegerile locale, preşedintele PSD, Mircea Geoană, a făcut apel către toţi membri partidului „să se ducă şi să spună vecinilor despre haosul în care a ajuns ţara noastră din cauza guvernării lui Băsescu”. Geoană încurajează oamenii „să dea o şansă României”, conştientizând, totodată, că nu e normal ca economia românească să crească, dar ca poporul să nu trăiască mai bine.

„De ce se miră Tăriceanu că sunt greve? Atunci când economia o duce bine, trebuie să o ducem şi noi bine”, spune Geoană.

Potrivit lui Geoană, tot Tăriceanu este cel care a minţit poporul spunând că PNL şi PD-L au propus mărirea pensiilor, când în programul lor de guvernare nici nu exista aşa ceva.

Mai mult, guvernarea de dreapta se face vinovată de multe probleme cu care se confruntă România.

"Cine au fost cei care au construit un kilomentru de autostradaă? Oare nu au Orban şi Berceanu? Acum Ludovic Orban are tupeul să meargă la Bucureşti", a spus Geoană.

Discursul lui Geoana a avut drept tinta alegerile parlamentare, care sunt cele mai importante pentru evolutia unui partid

Discursului preşedintelui PSD i-a urmat cel al lui Cristian Diaconescu, care a promis că va scăpa capitala de guvernarea liberală care "a îmbolnăvit Bucureştiul". Diaconescu spune că nu este normal ca însăşi Primăria Capitalei să taie copaci şi să priveze copiii de spaţiul verde.

"Acum vi se propune continuitatea. Priviţi în jurul vostru, bucureşteni! Ce doriţi să continue? Această politică de haos, de dezordine, de bătaie de joc sau altceva? Un model european, un model pe care noi bucureştenii îl meritărm cu toţii", a fost mesajul candidatului PSD la Primăria Capitalei, Cristian Diaconescu.

Dan Tudorache intră în cursă la sectorul 1. Neculai Onţanu va încerca să obţină al patrulea mandat la Primăria sectorului 2. Doru Giugulea va candida la sectorul 3, Vasile Mihalache la 4, Marian Vanghelie la 5 şi Dan Darabonţ la sectorul 6.

În PSD s-a ajuns greu la o înţelegere în privinţa persoanei care se aruncă în luptă pentru Primăria Generală, de unde şi întârzierea în lansarea candidaţilor. S-au vehiculat, pe rând, numele lui Sorin Oprescu, Marian Vanghelie, Victor Ponta, Ion Iliescu, Miron Mitrea, pentru ca în cele din urmă să fie ales Cristian Diaconescu. Numai că acesta a declarat deja, de mai multe ori, că nu şi-a dorit deloc această postură.

sursa: Ziua

Va prezentam mai jos articolul din Cotidianu, PSD se aliază din nou cu trădătorul Felix:

Liderii PSD au decis ieri, în şedinţa Biroului Permanent al partidului, să-i arunce lui Dan Voiculescu, din nou, colacul de salvare. PSD şi PC vor încheia o alianţă politică, înscrisă la tribunal cu acte în regulă, care să-i ajute pe conservatori să supravieţuiască în politică, după ce liberalii l-au refuzat pe Voiculescu, oferta maximală a lui Tăriceanu fiind o fuziune prin absorbţie.

Adrian Năstase a cerut Biroului Permanent să convoace pentru ziua de mîine o şedinţă a Consiliului Naţional, singurul for care are atribuţii statutare legate de aprobarea politicii de alianţe a partidului. Preşedintele Consiliului Naţional al PSD avea nevoie de această şedinţă deoarece s-a negociat un protocol politic cu PC şi, pentru ca acesta să poată fi aplicat la alegerile locale, trebuie aprobat de un for de conducere.

Năstase a declarat că în şedinţa de mîine va fi validată politica de alianţe pentru alegerile locale. „Vor fi discutate eventuale înţelegeri, politici de alianţe şi înţelegeri locale. Vom vedea în funcţie de materialele şi chestiunile concrete. Miercuri se va decide la CEx în mod concret“, a precizat Adrian Năstase, după şedinţa BPN.

Şi noul purtător de cuvînt al PSD, Marius Lazăr, a anunţat că PSD va decide, miercuri, la Consiliul Naţional, asupra unei eventuale alianţe cu PC. „La Consiliul Naţional va fi luată în discuţie şi politica de parteneriate şi de dialog politic a PSD: relaţiile cu celelalte partide politice, în special cu PC, şi partidele stîngii, partidele ecologiste, precum şi palierul discuţiilor cu federaţiile de pensionari şi sindicatele“, a spus Lazăr. Întrebat dacă PSD intenţionează să facă o alianţă preelectorală cu PC, Marius Lazăr a răspuns: „Vom decide asupra acestei chestiuni la Consiliul Naţional. Există un dialog cu PC pe această temă. Luni şi marţi vor fi discuţii în acest sens“.

De cîteva săptămîni, o echipă de negociere de la PSD, formată din Mircea Geoană, Adrian Năstase, Miron Mitrea şi Viorel Hrebenciuc, poartă discuţii cu echipa de negociere de la PC, pentru refacerea alianţei politice din 2004, la vremea respectivă partidul lui Voiculescu purtînd numele PUR. Ideea negocierilor cu PC i-a aparţinut lui Adrian Năstase, care are faţă de magnatul Voiculescu o datorie morală, pentru că acesta a fost singurul său aliat în perioada în care PSD îl marginalizase şi încerca chiar să-l elimine definitiv din partid.

Ideile principale ale protocolului negociat pînă în prezent arată că PSD şi PC participă fiecare pe cont propriu la alegerile locale, dar cele două partide se angajează să nu se atace în campania electorală şi să-şi susţină reciproc candidaţii în al doilea tur de scrutin. Pentru alegerile din noiembrie va fi înregistrată la tribunal alianţa politică PSD-PC, cele două partide prezentîndu-se împreună în campania pentru parlamentare şi apoi participînd împreună la guvernare, dacă se va pune problema formării Guvernului.

Trădaţi de Dan Voiculescu în 2004, cînd PUR, deşi intrase în Parlament pe listele PSD, a rupt alianţa la cererea lui Traian Băsescu, liderii PSD au cerut în mod expres ca de data aceasta să se depună documentele oficiale la tribunal, pentru a preîntîmpina o nouă ruptură.

Potrivit declaraţiilor unor surse din echipa de negociere a PC, “pesediştii primesc ce au primit şi data trecută - accesul la imperiul media al lui Dan Voiculescu”. În ceea ce-i priveşte pe conservatori, aceştia primesc şansa nesperată de a intra din nou în Parlament, căci, chiar şi pe vot uninominal, au nevoie să treacă de pragul de 5% ca să-şi poată păstra statutul de partid parlamentar. Însă, faţă de anul 2004, cînd Dan Voiculescu obţinuse pentru PUR nu mai puţin de 32 de locuri eligibile pe listele PSD, de data aceasta liderii social democraţi se arată mai zgîrciţi. “Se merge pe vot uninominal şi noi le vom oferi cîteva colegii acolo unde PSD nu-şi va prezenta candidaţi, probabil în 5-6 zone ale ţării”, a declarat ieri, pentru Cotidianul, preşedintele PSD, Mircea Geoană. Acesta susţine că membrii PSD nu au motive de supărare, deoarece este vorba despre puţine posturi de parlamentar care vor fi puse la dispoziţia PC; şi că vioara întîi în această alianţă va rămîne partidul pe care îl conduce. “Nu se pune problema să schimbăm structura de conducere sau să punem una nouă, după alegeri discutăm condiţiile în care ne vom prezenta la guvernare”, a mai spus Mircea Geoană.

Consiliul Naţional al PC ar putea decide marţi mandatarea conducerii conservatorilor pentru a negocia cu PSD o alianţă în perspectiva alegerilor parlamentare, a declarat pentru NewsIn senatorul PC Codruţ Şereş. „Este o alianţă posibilă, dacă ea urmează să fie evident validată de forurile de conducere ale celor două partide. Deocamdată nu am ajuns în acel stadiu“, a declarat conservatorul. (Adriana Duţulescu)

DIP şi Rodica Stănoiu se întorc la matcă

AlianŢa PSD-PC i-ar putea readuce “acasă” pe unii dintre foştii lideri pesedişti. Senatorii Rodica Stănoiu, Teodor Niţulescu şi deputaţii Dan Ioan Popescu şi Tudor Constantin au făcut pasul de la PSD la PC în ultimii ani. Ultimul a plecat însă în decembrie 2007 la PD. În ultimul an al legislaturii trecute, cinci deputaţi din PSD au trecut la PUR, dar numai unul singur - Petre Naidin - era intrat în Parlament pe listele social democraţilor, ceilalţi provenind din PRM. Înainte de alegerile din 2004, unul dintre numele grele ale PSD, Codrin Ştefănescu, a trecut cu un număr foarte mare de membri ai tineretului PSD la PUR, printre aceştia fiind şi o serie de consilieri municipali din Bucureşti ai PSD. (L.G.)

O căsnicie cu năbădăi

Social democraţii şi conservatorii au un trecut comun.

La alegerile parlamentare din 2000, PC - la vremea respectivă se chema PUR (Partidul Umanist Român) - a participat în alegeri pe listă comună cu PDSR (PSD-ul de astăzi). Alianţa purta numele de PSD - Polul Social Democrat. În noiembrie 2003, în urma unor divergenţe - legate de trecerea la PSD a unor membri PUR cu funcţii în teritoriu - dintre Adrian Năstase şi liderul PUR, Dan Voiculescu, ultimul decide ca partidul pe care îl conducea să nu mai continue colaborarea cu PSD. Imediat, “fratele mai mare” trece la represalii. Foarte mulţi aleşi locali şi patru parlamentari ai PUR trec la PSD, iar în teritoriu, umaniştii sînt epuraţi din funcţii.

Cu trei luni înainte de alegerile locale din 2004, PUR atacă în permanenţă (şi mult mai violent decît o făceau PNL şi PD) PSD. Pe site-ul umaniştilor apăreau zilnic comunicate extrem de dure referitoare la liderii centrali şi locali ai PSD. Cu cîteva zile înainte de alegerile locale, umaniştii au încheiat protocoale de colaborare pentru turul II al alegerilor pentru primari, dar şi pentru stabilirea ierarhiilor în Consiliile Locale şi Judeţene cu PNL şi PD. Relaţia dintre PUR şi cele două partide din Alianţa D.A. a fost benefică pentru ambele părţi, în multe localităţi, candidaţi ai PSD cotaţi ca mari favoriţi fiind învinşi.

Pe 6 septembrie 2004, Consiliul Naţional al PUR îl mandatează pe Dan Voiculescu să negocieze o reapropiere de PSD. Votul nu a fost însă categoric: 202 membri ai PUR au optat pentru o alianţă cu PSD, 142, pentru liste proprii, şi 19 pentru o listă comună cu Alianţa D.A. Dan Voiculescu a fost cel care a propus reapropierea de PSD, susţinînd că PUR ar urma să primească 32 de locuri eligibile pe liste şi că, în urma negocierilor cu Alianţa D.A., oferta a fost mult mai mică. La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004, PUR participă pe listă comună cu PSD şi obţine 18 deputaţi şi 9 senatori.
Exact în ziua în care premierul în exerciţiu, Adrian Năstase, urma să stabilească ultimele detalii privind prezentarea Guvernului PSD - PUR - UDMR, chiar cu 10 minute înainte de semnarea protocolului de guvernare, umaniştii denunţă colaborarea cu social democraţii şi anunţă că se alătură Alianţei D.A. pentru formarea unui cabinet de coaliţie. (Lucian Gheorghiu)

PSD cîştigă avantaj media

PC-ul aduce în alianţa cu social democraţii al doilea trust media din România ca bani şi audienţe.

Trustul Intact a fost evaluat la 600 de milioane de euro, estimările apărînd în media mai ales în contextul posib