Pompierii au răspuns prompt la apel, dar le-a luat mult timp să ajungă la locul incendiului cu autospecialele, din cauza maşinilor parcate pe străduţele înguste ce duc spre fabrică. Între timp, focul s-a extins rapid, alimentat de interiorul din lemn al clădirii.

Nu mai puţin de 80 de pompieri s-au luptat cu focul timp de trei ore. Poliţia, dar şi Ministerul Culturii au declanşat anchete pentru a lămuri cum a pornit focul. Reprezentanţii Ministerului Culturii au afirmat că incendiul a distrus doar o clădire secundară din complexul Moara lui Assan. Potrivit acestora, partea cea mai valoroasă nu a ars.

Pompierii spun că este posibil ca incendiul să fi izbucnit de la un foc aprins de oamenii străzi ce se mai adăposteau în clădirea părăsită sau de la hoţii de fier vechi.

Atât martorii cât şi specialiştii din Ministerul Culturii au lansat teoria conform căreia focul a fost pus intenţionat. Fosta fabrică de pâine este situată într-o zonă extrem de atractivă pentru investitorii de pe piaţa imobiliară. Proprietarii ei s-au abţinut de la orice comentariu.

Conform legii nici un monument istoric nu poate fi dărâmat. Dacă un proprietar ar vrea să transforme o astfel de clădire este obligat să îi păstreze măcar faţada.

Pe de alta parte cei care stau în zonă spun că de ani de zile clădirea s-a transformat într-un adăpost pentru oamenii străzii care au lăsat în urma lor munţi de gunoaie din cauza cărora i-au invadat şobolanii.
***************************
Construcţia Morii Assan a fost realizată în anul 1853, pe un teren cumpărat de Gheorghe (George) Assan de la Epitropia Ghica, proprietatea extinzându-se apoi prin achiziţionarea de terenuri de la locuitorii din jur. Moara a fost ridicată într-o perioadă când în Bucureşti nu exista nici măcar o singură fabrică de cărămida. Ca fapt divers, prima fabrică de cărămidă s-a înfiinţat abia în anul 1855 de către serdarul Ioan Filipescu, undeva în zona Elefterie. Utilajele pentru moară au fost aduse de la Viena, de la firma „Siegel”, transportul acestora pe Dunăre şi apoi pe distanţa Giurgiu-Bucureşti durând aproape o lună de zile. În anul 1865, George Assan se desparte de asociatul său şi rămane singurul propietar al fabricii. După moartea lui, în 1866, conducerea întreprinderii a rămas soţiei sale, Alexandrina, care o lasă apoi în anul 1884 celor doi fii, Basile şi Gheorghe, care îşi făcusera studiile în străinatate. În 1894 a fost înfiinţată de către aceştia o nouă secţie de lacuri şi culori, iar moara măcina la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în Bucureşti încă nouă mori cu aburi afară de moara Assan.

Construcţia propriu-zisă a fost realizată folosind constructori şi meşteri nemţi. La data respectivă, construcţia unui cos al fabricii a fost oprită când atinsese înalţimea de 10 metri, fiind considerată prea mare. După plata unor compensaţii către primărie, coşul a fost ridicat până la înălţimea proiectată de 26 de metri. În registrele comerciale, Moara lui Assan era înregistrată ca «Societatea Anonimă „Fabricile Assan”» pentru industria şi comerţul făinii, uleiurilor vegetale, lacurilor, culorilor şi altor produse similare". De-a lungul timpului, moara cu abur de la Obor a fost botezată de locuitorii Bucureştiului sub diverse forme: Moara lui Assan, Moara cu valţuri, Moara de foc sau Vaporul lui Assan. În anul 1903 a fost sărbătorită o jumatate de secol de la înfiinţare şi cu acest prilej s-au mai adăugat câteva construcţii, iar la clădirea principală în vârful turnului s-a pus un ceas mare, având dedesubt, în cifre de bronz, mari şi vizibile de departe, anii 1853 - 1903. Ceasul lui Assan, care funcţiona foarte exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toţi oamenii din cartierul Obor-Colentina. În 1903 se construieşte un nou siloz de grâne, care a fost la acea dată cea mai înaltă clădire din Bucureşti - 41 metri înalţime, 28 de silozuri (magazii) şi două etaje sub ele având capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grânelor) izolat într-un ambalaj de beton la fund şi zidarie pe laturi (pereţi din scânduri de la Sinaia şi Azuga, puse pe lat şi bătute în cuie - 50 de vagoane de scânduri şi un vagon de cuie), iar acoperişul era de fier.
După 1903, moara Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar în luna iunie 1930 a fost transformată în Societate Anonimă pe acţiuni sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri şi culori, săpunuri şi chit. Înainte ca moara să fie transformată in societate anonimă, fraţii Assan aveau 33 de lucrători iar în ianuarie 1946, după război, fabrica avea 400 de funcţionari şi lucrători. Fabrica a fost permanent adusă la zi cu cele mai noi utilaje şi tehnologii, fraţii Assan fiind interesatţi de tot ceea ce e mai nou şi mai bun în domeniul industrial, făcând numeroase călătorii în toata lumea în acest scop.

* Citeste si MOARA LUI ASSAN-Wikipedia:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Moara_lui_Assan
* Vezi si articolele:
^ Romulus Cristea - „Moara lui Assan, demolata ilegal” , articol apărut în „România liberă” din 17 august 2006
^ Romulus Cristea- „Monumente istorice luate in lama buldozerelor” , articol apărut în ziarul „România liberă” din 17 august 2006
^ Romulus Cristea - „Dispare patrimoniul industrial” , articol apărut în ziarul „România liberă” din 18 septembrie 2006

Foto: Romulus Cristea

Ayer navegando por la red me encontré con varias sorpresas. De esas pequeñas cosas que posiblemente no cambiaran el mundo pero si que despiertan una sonrisa y hacen el día más llevadero. Comienzo la mañana por enterarme de que Wordpress POR FIN (Gracia Matt se te quiere :D) se dignó a sacar un tema para fotoblog y uno de excelente calidad, el detalle agradable es que cambia el fondo de color de acuerdo a la fotografía. Su nombre, Monotone. Y ya esta funcionando en mi fotoblog.

Luego me entero que Photoshop Express ya tiene por fin soporte para Flickr (aunque luego dijera su mamá que tiene bugs y ocupa raid  :D). Me sigo con Apple y el anuncio de que Telcel (de mi vida y de mi amor) trae el iPhone para México y para otros paises en LATAM (La hueva de no escribir Latinoamerica :D).

Por la tarde y gracias a mi chalan (AKA Prestador de Servicio Social :P) me entero que Editorial VID va a sacar el tomo 13 del manga Death Note, esta en preventa y se ve que es un lanzamiento especial (hasta te lo envían con tu nombre :D), en definitiva lo quiero!

Para rematar y gracias al mismo chalan me entero que Madonna viene a México, y es aquí cuando contengo un grito muy grande de emoción ya que estoy en la office y tengo que tener decoro :D. Así que la reina estará en México el fin de año. Así que ya estoy preparando maletas y lana para lanzarme a verla.

Es sorprendente como podemos tener tanta información, tan variada y tan rápido gracias al Interné (no se por que algunos geeks le llaman así :o). Y me pone a pensar y filosofar brevemente que la vida (es un ratico como dice Juan Esteban) esta hecha de pequeños momentos. De momentos que pueden ser no muy profundos y trascendentales, pero al final momentos que son parte importante de una dieta balanceada en la receta de vivir la vida.

Visto en el foro elfemenino.com

(...)

Las respuestas no tienen desperdicio.....

Dicho esto, solo queda mandaros a Zurrir mierdas con un látigo.

- Escolta! Has vist que no tenim línea al telèfon? No va!
- Hosti, no m'en havia adonat, com que no el fem servir. A veure?
Es veritat, no xuta. Com pot ser, si internet si que funciona?
- Deu ser cosa d'ells. Vaig a trucar a veure si ens diuen alguna cosa.

10 minuts després...

- M'han dit que enviaràn un tècnic, però que es molt extrany que no tinguem línea i internet funcioni.
- Espero que no trenquin res...

4 d'Abril, mateix batlloc.

Riiing, riiing.
- Digui?
- Hola soy el tésnico de Telefónica, que ya les he arreglao lo de la línea
- Hosti, es veritat, m'està trucant al telèfon i no teníem línea. Cual era el problema senyor?
- Nada, el cable de la linea telefónica estaba roto, así que le he quitao el de datos, el de interné, y se lo he puesto en el telefónico. Ahora tiene teléfono pero no tiene interné.
- Comorl! Oiga, no no, que a mi no tener teléfono me la suda, pero curro con internet, vuelva a ponerlo como estaba!
- No puedo, no me permiten tocar nada de la conexión de ADSL que no es nuestra.
- Conyo! Me ha quitado el cable! Cómo que no puede tocar nada?
- Lo siento, tiene que llamar al 1004.

Fillsdeputa... em sentiràn.

To Be Continued

Acum mulţi ani am văzut pe Animal Planet o specie de delfin care trăia în fluviul chinezesc Yangtze, iar situaţia lui nu era prea roz, doar câteva sute de exemplare mai existând la vremea aceea. De-abia azi am aflat, la un search pe Google, că este considerat "posibil dispărut", cercetările oamenilor de ştiinţă chinezi eşuând în încercarea de a prinde un exemplar în captivitate acum mai bine de 2 ani. Mai mult decât atât, ultima apariţie a sa "pe bune" a fost semnalată în anul 2002. Nu ştiam ce să zic imediat după ce am citit ştirea. Eram trist. Nu de extincţia asta, ci din cauza neputinţei.

Populaţia de gaviali este puţin sub 200 de exemplare în momentul de faţă. Gavialul este un alt animal pe care l-am admirat în atlasele zoologice chiar înainte de anul 2000. Aceeaşi neputinţă mă roade şi acum.

Situaţia păsărilor mă îngrijorează cel mai mult, fiind animalele mele preferate. Următoarele trei au ajuns să trăiască numai în captivitate (grădini zoologice sau parcuri sau ce-or mai avea oamenii pe acolo). Tragic este că, evident, un animal "de casă" nu se mai poate descurca de unul singur în sălbăticie. Natura (sau ce a mai rămas din ea) nu-i va mai primi niciodată în sânul ei... deşi sunt cazuri când omul a reuşit să reintroducă specii în diverse zone. Concluzii cum ar fi "există o şansă" nu-s, totuşi, cele mai bune în cazul ăsta.

În situaţia celor 3 păsări frumoase sunt NENUMĂRATE altele. Mai grav este când ai extrem de puţine exemplare pe care trebuie să le găseşti în sălbăticie, iar şansele să mai salvezi o specie se micşorează cu fiecare nouă zi. Unde e farmecul acestor fiinţe dacă le ţinem în cuşti, colivii, ţarcuri etc. ? De ce trebuie să ne transformăm planeta într-o lume cu structuri uriaşe de beton, muzică proastă, îmbrăcăminte gay, filme porno şi jocuri pe calculator? Cum o să reacţionezi când la ştirile de pe postul tău preferat o să auzi că ultimul exemplar de panda uriaş şi-a dat duhul? Sau când, dacă vrei să vezi o gorilă, ţi se recomandă "King Kong"? Repet, ştii că sunt mari şanse să nu vezi pe viu niciunul din animalele alea marfă de la televizor?

Omul este un trădător. Ca şi Iscarioteanul, se va căi după. Câte generaţii vor regreta distrugerea în masă a valorilor oferite de natură pe nimic omenirii? Unora li se rupe pula când altora li se rupe sufletul.

Ce poţi să faci tu? Dacă eşti un burtos mediocru, comod şi leneş, poţi să te rogi pentru iertarea tuturor păcatelor. Unora ne-ar fi de folos... Dar dacă vrei să iei măsuri, nu uita că numai începând cu tine se poate realiza ceva! O schimbare uriaşă pentru un om ca tine nu este decât un pas mic pentru planetă, într-adevăr. Totuşi, sigur. Acest pas poate face diferenţa dintre "a fi sau a nu fi?" în atâtea şi atâtea situaţii. Fă-l tu primul ca să aibă lumea pe cine să urmeze. Şi ce te poate costa? Nimic. Poate doar 10 minute pe zi din somnul tău. În jur de o oră pe săptămână. Alţii şi-au dedicat o viaţă întreagă naturii (să-l amintim pe regretatul Steve Irwin). [...]

Detalii carte:
Titlu: 21 decembrie 1989-Martorii de la baricadă;
Autor: Romulus Cristea;
Coperta: Titi Amzăr
Editura: Romania pur si simplu;
Nr. pagini: 313;
Foto: Lucian Alexandrescu, Toni Bedros, Cristian Popa, Romulus Cristea, Arhiva Asociatiei 21 Decembrie si altii;
ISBN: 978-973-88313-6-0;
Un proiect: Romulus Cristea & Asociatia 21 decembrie & SSPR
Semnal editorial la Omnigraphies/ Marina Nicolaev

Une rencontre de l'ANDRH (association des directeurs des ressources humaines) du Loiret, Com'45 s'est déroulée dans les locaux d'Hitachi. Après une visite du centre de production, a eu lieu un é

La rencontre a permis de partager sur un sujet assez peu évoqué, la communication interne. Le dosage entre l'envoi d'infos par mail, par un intranet, l'expression orale ou la diffusion de documents imprimés n'est jamais chose facile !

vezi stirea

vezi stirea

vezi stirea

vezi stirea

vezi stirea

Tuenti no es conocido hasta que entra en tu grupo. Vas rechazando invitaciones hasta que un día te da por entrar y esta todo tu entorno. No somos zombies, somos infectados .

- Comentario de Menéame.net sobre Redes Sociales parafraseando a Enjuto Mojamuto

Creo que es el mejor vídeo de Enjuto xDD

PD: No sabía que se podían poner citas así xDD

vezi stirea

vezi stirea

vezi stirea

vezi stirea

vezi stirea

vezi stirea

vezi stirea

vezi stirea