De exemplu:

Nu de mult, defapt chiar ieri am povestit despre cum a decurs mica explorare a unei ore de inot. Desi finalul a fost apoteotic, vorbind despre posibilii fiori care mi-ar fi trecut pe sira spinarii in cele 3 minute cat am vorbit cu un fost prieten, povestea a fost doar pentru amuzament. Adica n-am simtit absolut nimic - poate doar surpriza - cand l-am vazut. Ba impresiile cele mai puternice cu care am plecat de acolo au fost joaca prin apa, profesorul intepat si libidinosul de 50 de ani.

Asadar, faptul ca nu simt nimic este deosebit de ingrijorator pentru mine, cititoare de tot felul de articole despre cum functioneaza creierul, dar si sufletul (dar sunt in faza de negare ca ceva ar fi in neregula). Dorinta mea, nu foarte indepartata, de a mai incerca, de a mai astepta ca din ramasitele unei relatii stricate sa se mai repare ceva, s-a stins aproape cu totul si asta ar trebui sa fie un prilej de sarbatorire. Un mare capitol de framantari si consumari in exces s-a terminat. Prietenele mele pot rasufla usurate. Cititorii la fel. Tot ce-a fost acolo, chiar si pentru cateva momente, ca sentiment s-a degradat. I-a ajuns din urma termenul de expirare, si nu era nelimitat, asa cum ma temeam. Stiti ce e mai rau? Ca simt lipsa acelei lungi perioade, oricat de geloasa, razbunatoare, veninoasa, plina de penitenta sau pasnica si blanda am fost.

(Numarul acestei insemnari dupa wordpress e 666. Sper ca nu va avea repercursiuni nefaste asupra ei :P)

La mari concluzii n-am prea ajuns caci mai mult mi-am confirmat singura suspiciuni si scenarii ce-mi umbla ca niste fantome prin minte de cateva zile. Si Doamne, cate mai sunt! Cate amintiri apar total nesolicitate:

Ma duc sa ma culc ca ma doare spatele

Stiu sa fac bine masaj... cu diploma!

Ah, nici n-ai idee de cati ani caut pe cineva care sa stie sa faca masaj! Eu nu prea fac. N-am facut decat o data, cand...

Si pac! ma opresc cu o privire reflectiva privind undeva spre orizont, total transfigurata, scotand de la naftalina imagini in care eu stateam peste el si ii faceam incet masaj la gat pentru ca am citit undeva ca durerile de cap pot fi si de la o pozitie incorecta a spatelui sau din cauza stresului si ultimul lucru care-l doream era sa nu fie relaxat. Imi apare apoi un zambet de parca as fi luat Xanax pe fata si eu ma relaxez si ma complac voit in amintirile mele.

In fiecare zi imi amintesc tot felul de lucruri, azi Cristi a venit la scoala purtand un parfum care pe mine ma scoate din minti pentru ca mi-a amintit de cei doi ani in care am stat in banca cu Raf si bineinteles, m-am simtit ca in liceu tot seminarul de Macro. :) Da, am facut si altceva in afara de sa-l adulmec pe Cristi cu parfumul lui vrajit! Nu e nicio problema ca sunt usor solicitata de aceste amintiri delicate, dar daca ma agreseaza in fiecare zi, atingeri, parfumuri, sunete, expresii, toate de-a valma cu aceeasi persoana! Nu e ok! Am avut atatea aduceri aminte ca am ajuns chiar la inceputul relatiei cu ele, la primele intalniri. Sunt ca saracul ala din Eternal Sunshine Of The Spotless Mind care pe masura ce isi sterge amintirile, se intoarce incet la inceputul relatiei, cand totul era feeric. Doar ca eu nu uit chiar de tot si ca sa nu mai chinui alte victime colaterale - decat cele mentionate mai sus, prietenele mele ;) - m-am hotarat si declar acum pe proprie raspundere (nu ca as fi prea aspra cu mine daca as calca pe bec) ca nu ma mai folosesc de altii in scopuri pur personale, fara sa tin cont apoi de ce sentimente si iluzii isi fac ei pe parcurs. Sau macar incerc. Daca nu fac asta, nu spuneti ca nu v-am avertizat!

Ar mai fi fost multe de spus, dar imi promit si mie ca pana ies din inertia asta, din deriva, o sa scriu numai despre lucruri clare!

1. nu-mi tin promisiunile, mai ales cele facute din constrangere sau respect sau o anumita solidaritate pe care o simt la momentul respectiv. Dificultatea de a-mi pastra promisiunile nu vine de la faptul ca nu-mi pasa de sentimentele celuilalt, ci de la lipsa scopului de a-mi tine promisiunea. Daca cel ce imi impune promisiunea nu se gandeste la mine in primul rand si nu incearca sa se puna in locul meu ci pur si simplu nu gaseste alta cale de a ma domina, de a avea the upper hand atunci gasesc ca e un fel de santaj. Prefer intelegerile corecte, echilibrate: eu fac ceva pentru tine si tu faci ceva pentru mine, daca nu poti face asta pentru ca tii la mine. E intelegerea cea mai buna pe care am putut s-o fac fara compromisuri. Nu-mi tin promisiunile si atunci cand cred ca nu-l afecteaza pe celalalt, dar dup-aia am mustrari de constiinta gandindu-am daca poate nu am facut ceva rau.

2. sunt imprastiata, in ganduri si uneori si in obiceiuri, mereu neobosita si solicitata de ceva, mi-e greu sa ma concentrez asupra unui singur lucru si asupra unei singure persoane pentru mult timp. Cand se intampla asta, tind sa ma intorc la propria persoana, mai ales intr-o discutie pentru a cauta un punct de reper. Mi-e greu sa ma pun in locul altcuiva pentru mult timp, mi-e greu sa fiu tot timpul mentally available si pe aceeasi lungime cu celalalt, de aceea mi se intampla des sa incerc sa multumesc pe toata lumea si sa am senzatia defapt ca nu am fost atenta la nimeni. De aici, situatiile de socially unavailable, emotionally unavailable si mereu desincronizata cu ceilalti.

3 . uit, uit nume, uit lucruri importante despre celalalt, cum ar fi varsta, numele prietenului de acum a prietenei daca au existat multi care s-au perindat in ultima vreme, uit zile de nastere, de aceea am reminder pe telefon pentru ele, uit promisiuni. Asta se intampla pentru ca am capul impuiat cu prea multe detalii, pentru ca imi amintesc mult prea multe alte chestii care poate nici ea/el nu si le mai aminteste si care mi se par mai importante pentru a-ti face o parere decat celelalte. Uit lucruri importante, asta vine din imprastierea de care am zis la 2. :P Uit si pentru ca vreau sa uit, si aici intra evenimente care ar fi considerate importante, persoane importante, de-obicei lucrurile care imi dau durerile de cap de care nu ma prea lipsesc in ultima vreme. :)

4. am schimbari de stare foarte bruste si imprevizibile, ce nici macar nu pot sa spun ca dureaza mult ele insele, ci vin din imprastiere, si din lipsa de plictiseala care este in viata mea in ultima vreme, de care am intr-un fel grija sa ramana acolo sau are ea grija de mine sa nu scap de ea. ;)

5. si sper ca ultimul, lipsa de stabilitate desi eu caut stabilitatea niciodata nu se intampla sa o gasesc. :P Desi imi place sa am obiceiuri, tabieturi, o oarecare rutina (oarecare am spus), in ultima vreme doar de asta nu am parte. In fiecare zi e ceva diferit, nu pot spune ce fac peste 2 zile ca sa ne intalnim pentru ca sunt o persoana deschisa si se poate intampla orice pana peste 2 zile, s-ar putea sa nu ajung. :D Nu pot respecta programul pentru ca intervine ceva tot timpul. Greu de explicat...

Cam astea sunt defectele mele din ultima vreme de care imi amintesc si de care sunt nemultumita, nu pot spune ca sunt toate, dar oricum, cele mai importante si am incercat sa fiu cat de cat obiectiva si sa nu ma raportez la nimeni, oricat de greu ar fi. Mi-ar placea daca ar raspunde si altii la intrebarea asta, "ce defecte am?", consider ca o mica trecere in revista din cand in cand si reflectie ajuta si ma intreb daca o sa le fie usor: Rebecca, Tomata (stiu ca mai ai 3, uite inca una :P ), Vixxen, si surpriza, Gramo. ;) Spor!

PS: asta ca sa stii si tu, Cosmin :)

S. - persoana cu cercel in ureche din una din insemnarile anterioare in care ma intrebam daca nu sunt cam superficiala sa accept o asemenea relatie

R.1, R.2 - in functie de importanta (R.1 mai important decat R.2), doua persoane care nu prea au in comun decat numele si faptul ca sunt ambii niste oameni de treaba. Dar in rest, diferenta ca de la cer la pamant, R.1 avand calitati incomparabile si fiind o persoana cu totul deosebita pentru mine

Ra - o alta persoana draga mie

Acum doua seri l-am visat pe S. si pe R.1. Venisem de la ziua Taniei si eram toata ravasita si sifonata si asa a fost si somnul meu, nu ca ar fi ceva neobisnuit sa visez noaptea, eu sunt una dintre acele persoane care stie cat a visat in noaptea respectiva, dar in noaptea aia m-am trezit de-a dreptul obosita si vlaguita de ce am visat si de cat am visat. Pentru ca Ra, S. si R.1 mi se perindau prin fata ochilor mintii de cum am pus capul pe perna, visele mele au inceput sa descurce si sa calmeze marea dezordine (amoroasa) din capul meu. Iesisem in oras cu colegii de grupa si pastrasem aparentele unei relatii de colegialitate cu S., motiv de frustrare pentru mine, apoi ajunsesem nu stiu cum la el acasa, unde in sfarsit puteam sa fiu eu insumi, dar aparusera si colegii si descoperisera ca noi doi suntem impreuna (alt motiv de agitatie pentru mine). E ciudat ca nu-i visez niciodata pe cei fata de care nu exista niciun fond emotional, care nu-mi provoaca nicio reactie interioara. Pe R.2 nu l-am visat niciodata, desi ma simt foarte bine cu el si sincer, nu mi-a facut nici pe departe atata rau pe cat mi-au facut ceilalti, involuntar sau nu. Apoi, spre dimineata, l-am visat pe R.1, tot ca reactie a faptului ca vorbisem cu el cu o zi inainte dupa o gramada de timp. Stiam ca are prietena, dar nu o cunoscusem - nici macar nu stiam cum arata - insa am visat ca a venit la Timisoara cu prietena lui cu care am stat putin de vorba, care parea draguta, dar tot imi starnea o reactie in mine foarte greu de descris si de inteles, de speranta. Pe R.1 il visasem deja de nu stiu cate ori pana acum, aveam perioade in care il visam aproape in fiecare noapte, asa cum o visam pe Alma cand mi se facea dor de ea sau cum imi visam colegii daca nu ma intalneam cu ei o saptamana. E ciudat ca visez persoane pe care le-am vazut numai in poze si cu care am vorbit numai prin messenger, in detalii foarte marunte, cum ar fi, cat de ascutit este osul de la genunchi pe care mi-am pus eu capul in vis. :-|

Ieri noapte insa n-am putut dormi, n-am putut visa. Stiu cat de jenant suna, dar din cauza lui S. care m-a suparat si rascolit atata de tare incat n-am putut dormi gandindu-ma a cui e vina mai mare: a mea, ca l-am ascultat sau a lui, ca nu mi-a spus de la inceput. Si trecand prin toate gandurile alea negre, cand nu stii exact de ce se intampla ce se intampla tocmai tie? Ai gresit cu ceva? Ai fost prea naiva? Nu esti la fel de buna ca cealalta? Ce are in plus si ce ai tu in minus? Dar ce are el in cap? Nu putea sa-ti spuna de la inceput? Ca sa ajungi la concluzia ca daca renunta asa usor inseamna ca e un om nepasator si nesimtit, care a mai si profitat de tine. Si ca putini oameni sunt aceia care chiar te iubesc inapoi asa cum ii iubesti tu, majoritatea oamenilor nu te iubesc pentru ca altfel s-ar gandi inainte sa-ti faca rau (intentionat sau nu). Si in timp ce lacrimile mi se prelingeau siroaie-siroaie in jos pe tample pana pe perna, subconstientul meu obosit m-a dus spre Dornesti, unde noaptea singurele sunete care se aud sunt trenurile care mai trec prin gara si respiratia linistita a celui ce doarme langa tine si am adormit. Nu mult, dar am adormit. Macar am fost aproape de oamenii care ma iubesc.

I know I would erase you.