1 La femme ( ?!? ) Nikita aka muierea Ispas .

2 Tineretea vijelioasa da' virila

3 Maturitatea senzuala

4 Casnicia fericita

BISERICA SARBATORESTE la 40 de zile dupa Înviere, Înaltarea la cer, ultimul eveniment din activitatea activitatea pamânteasca a Domnului. Nasterea si Înaltarea sunt cele doua punti care leaga creatura de Creator, pamântul cu cerul, care împaca pe credincios cu Dumnezeu. Cele doua evenimente alcatuiesc axa crestinismului si calea de lumina pe care trebuie s-o si marturisim pe Hristos, ca Domnul si Stapânul lumii.

Sfintele Evanghelii descriu simplu evenimentul Înaltarii Domnului. Iisus a adunat pe ucenicii sai în Betania, pe vârful unui munte numit al Maslinilor. Timp de 40 de zile, de la Sfintele Pasti, Iisus se aratase de mai multe ori Apostolilor Sai si îi convinsese de realitatea Învierii Sale. Acum i-a încredintat ca El este cu adevarat, cerându-le sa verifice cu simturile, ca nu vad o naluca si mâncând "o bucata de peste fript si o parte dintr'un fagure de miere" (Lc. 24, 42) si adaugând: "Si iata Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi, însa, sedeti în cetatea Ierusalimului, pâna ce va veti îmbraca cu putere de sus" (v. 49). Sfântul Evanghelist Matei este si mai precis privind trimiterea Apostolilor la propovaduire : "Iar cei 11 ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Si vazându-l, I s'au închinat, ei, care se îndoisera. Si apropiindu-se de Iisus, le-a vorbit zicând : ‘Datu-mi-s'a toata puterea în cer si pe pamânt. Drept aceea, mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh'" (Mt. 28, 16-19).
Cartea Faptele Apostolilor adauga faptul ca pe când Iisus se înalta la cer, doi barbati îmbracati în haine stralucitoare au stat lânga apostoli si le-a zis : "Barbati galileeni, de ce stati si priviti la cer? Acest Iisus care s'a înaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum l-ati vazut mergând la cer" (F. A. 1, 11).

Acestea zicând, Domnul s'a înaltat la ceruri, tinând mâinile întinse peste ei, ca o ultima binecuvântare, iar un nor venind L-a ascuns de ochii lor. Desi prin Înaltarea Domnului, activitatea Sa pamânteasca lua sfârsit, Iisus a spus Apostolilor chiar în momentul Înaltarii : "Iata, Eu sunt cu voi pâna la sfârsitul veacurilor" (Mt. 28, 20), adica cu noi, toti cei botezati în numele Lui. El s'a înaltat pentru a trimite în lume pe Sfântul Duh, asa cum promisese : "Voi ruga pe Tatal sa va trimeata un alt Mângâitor ca sa fie cu voi în veac" (In. 14, 16)... care "va va aduce aminte de toate câte v-a spus" (v. 26). Acest lucru se va întâmpla zece zile mai târziu, de Rusalii sau Cincizecime, când, prin pogorîrea Sfântului Duh peste Sfintii Apostoli, acestia s'au transformat din oameni timizi si simpli în misionari îndrazneti si priceputi care au raspândit cuvântul Evangheliei în toata lumea.

Înaltarea Domnului ne întareste credinta ca Iisus va reveni iarasi, în glorie, asa cum au spus cei doi îngeri, asa cum L-au vazut Sfintii Apostoli înaltându-se si, apoi acoperit de nor; este norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, este norul care a învaluit pe Iisus si pe cei trei ucenici pe Muntele Toborului; este norul pe care va veni Dumnezeu pentru marirea Sa sa judece vii si mortii la sfârsitul veacurilor.

din Sinaxar (Vietile Sfintilor)

Ca in orice discutie, intrebarile se intorc si ajung si la ceilalti. Cand a venit randul meu nu am stiut ce sa spun, si asta nu pentru ca nu sunt momente de care o sa-mi amintesc toata viata, dar sunt prea multe, prea multe momente bune, prea multe momente mai putin bune, prea multe momente rele de care o sa-mi amintesc toata viata. Nu am avut niciodata binecuvantarea sa pot sa uit ceva care m-a deranjat, si nu voi uita niciodata momentele de fericire. Majoritatea momentelor de fericire din facultate de care o sa-mi reamintesc sunt legate de acele momente care m-au deranjat, doar pentru ca le-am folosit pentru a pune in balanta si a-mi spori mahnirea. Momentele cu adevarat frumoase, pe care le voi tine minte toata viata si care au legatura cu facultatea sunt putine, e greu sa legi momentele de fericire absoluta cu o institutie (iar ma incapatanez sa iau mot-a-mot expresia si sa elimin acele momente care s-au petrecut in anii studentiei dar care nu au legatura cu facultatea in nici un fel).

Dupa un momente de gandire primul lucru care mi s-a parut ca nu o sa pot sa-l uit niciodata a fost: sesiunea/examenele. Orice as fi capabil sa uit dar niciodata asta. Asta e un lucru pe care o sa-l tin minte chiar daca voi avea vreodata amnezie. Daca o sa ajung sa fiu batran si senil probabil o sa uit unde e baia dar in veci nu o sa-l uit pe Ispas si examenele sale. No sa-l uit pe Leon Zagrean si ale sale teste grila. Nu o sa uit celalalte examene care mi-au albit parul si mi-au accentuat calvitia.

Acestea au fost evenimentele care mau facut sa traiesc intens. Dupa examenele de anatomie cred ca sunt capabil sa fac orice sport extrem, iar dupa examenele de fiziologie sa rezist oricarei situatii tensionate/stresante. Iar din punct de vedere al fericirii ca am luat examenele nu cred ca exista drog care sa iti creeze o stare de euforie mai puternica.

Un alt eveniment de care imi voi aduce aminte e ziua de 24 decembrie 2006. Zilele de dupa, sunt, din pacate (sau din fericire, nici eu nu pot sa-mi dau seama) inceata, asa ca de ele nu o sa pot sa-mi aduc aminte decat fragmentele peste care autoconservarea nu si-a desfasurat valul protector.

Un eveniment poate fara sctralucire, dar care a insemnat mult pentru mine a fost momentul cand am tinut pentru prima data o inima in mana. Stiu ca era la anatomie LP, si ca incepusem sa ma hiperventilez si sa simt ca nu mai pot sa respir. A fost un moment emotionant pentru mine (poate altii l-ar descrie ca fiind macabru, dar... parerea lor). Poate va fi momentul care imi va trasa drumul in viata, acum asa pare.

Restul momentelor palesc pe langa acestea. Micile certuri cu colegii, marile dezamagiri din partea lor nu o sa le uit fiindca asa mi-e firea, nu pentru ca ar fi importante. Iesirile in club, la terasa, in vacanta cu colegii, o sa mi le amintesc, poate pe unele imediat pe altele cu un efort de memorie, dar niciunele nu imi vor veni in minte cand o sa aud cuvantul facultate. Micile "glumite" (©copyright diriguta) din fiecare zi, prostiile din timpul cursurilor, metodele de fentare a cursurilor, minciunile frumoase, astea se vor pierde incet, mai intai cele mai slabe si tot asa pana ce vor mai ramane doar un pumn de amintiri disipate.

In afara facultatii dar in timpul studentiei am facut cele mai mari greseli din toata viata si am luat cele mai importante decizii din viata de pana acum. De ele o sa-mi aduc aminte fiindca mi-au influentat viata de acum incolo, si viata mea imi va aduce aminte de ele in fiecare zi, asa ca e greu sa spun ca nu leo voi uita niciodata, deoarece nu le voi uita fiindca le voi rememora in fiecare zi...