Va las cate ceva din revistele trecute sa vedeti cu ce ne indeletnicim unii din noi si bineinteles astept impresii.

Copiii din imaginea de mai sus sunt "eroii" unei scenete compusa si pusa in scena de o educatoare special pentru deschiderea proiectului nostru. Fetita de jos, cu cosuletul, are ceva similitudini cu adn-ul meu. :) Se numeste Ioana Aurelia Dinu, pentru cei care nu o cunoasteti deja. Si are 6 ani si jumatate.

Intre timp imi alint sufletul cu tihna de duminica, sunt multumita ca a plouat, ca e mai racoare, ca am ascultat ceva muzica buna si ca in curand voi vedea un film bun. Incerc sa va postez niste fotografii dar cred ca sunt prea mari si nu pot fi vizualizate pe pagina de blog. In orice caz, insist asupra problemei, stati fara griji, ar fi pacat sa nu va impartasesc si voua creatiile mele.

PS La mine la scara e un bairam (cred) sau cum s-or mai numi azi petrecerile de tineri. Am tras cu ochiul rapid pe balcon si am vazut ca toata strada e plina de masini cu numere de Italia. De la una din ele, cu toate portierele deschise si cu boxele duduind la modul propriu din cauza decibelilor, razbate  pana la mine o muzica apartinand unui curent total necunoscut mie.  Langa masina, trei tineri mimand un dans la fel de necunoscut, dar, ce mi-a atras atentia cel mai mult, dintre cei trei, baiatul imbracat, cum credeti ? - in costum cu vesta. Estimez ca avea max 19 ani si minimum 16, ca si admiratoarele din jurul lui.  Dintr-un apartament vecin razbate rumoarea specifica unui inceput de petrecere dar am iarasi parte de o surpriza: pe langa vocile tinerilor se aude, de data aceasta ceva mai stins, o melodie pe care o recunosc cu evidenta surprindere. Ce credeti ca ascultau tinerii nostri ? Albano si Romina Power ! Va jur ! Eu sunt inca socata si in consecinta am si niste intrebari pentru dvs.: ce tinuta se poarta astazi la chefurile intre tineri ? carui curent muzical apartine muzica ascultata (obligatoriu la maximum) in masinile cu numar de Italia care s-au ingramadit in aceasta perioada in bietul nostru orasel ? ce muzica se asculta la chefurile intre tineri ? Eu sincer as fi bagat mana in foc ca generatia post decembrista nu a auzit vreodata de aceasta melodie si in nici un caz ca ar fi ascultat-o din proprie initiativa. Eu oricum, va las in final melodia pe care am auzit-o, ca sa intelegeti cu ce se distreaza (si) astazi tinerii. Ca sa puteti asculta, dati click pe denumire si se va deschide fisierul. Enjoy it. Eu sper sa revin in seara asta, daca nu imi vine pana la urma musafirul de care vorbeam - sper sa ziceti cu totii o rugaciune pentru mine in acest sens. In orice caz, daca pe azi mai exista vreo sansa, pe maine oricum nu mai scap...

Surpriza zilei

Parcă vîntul care adie aduce răcoare. Am început să-mi iau o bluză cu mînecă lungă cînd ies pe seară din casă (ieri am uitat şi pe la ora 23, pe terasă fiind, am tremurat un pic :). Soarele apune mai devreme şi copiii au început să se întoarcă din vacanţă. Miroase a toamnă, ce mai.  Încă un pic şi schimbăm frontispiciul să fim în ton :) Bem o bere împreună? Că imediat o să trecem la vin fiert :)

Poză pusă la dispoziţie cu generozitate, deşi fără să ştie, de Zlatko :)

Am făcut mulţi ani de voluntariat la viaţa mea şi din ei am învăţat că omul trebuie ajutat să se ajute singur. Fiinţa umană este capabilă, în cele mai multe cazuri, să se ridice folosindu-şi propriile puteri. Dacă-i dai doar, rezolvi problema temporar, dar îl faci pe nenorocit să mai ceară şi altă dată. El va deveni un veşnic nemulţumit căci niciodată nu va primi suficient. Practic faci din el un etern dependent de ajuto(a)r(e).

Principiul meu e simplu: ori dai tuturor, mereu, ori nu dai nimănui, niciodată. Dar ajuţi în alt fel. Mai bine o ascult pe mama cînd vrea să se descarce, îi culeg soacrei merele şi contribui la datul zăpezii din cartier dacă-mi arde de fapte bune. E drept că la formularea acestui principiu au contribuit şi hoardele de "Dăăăăăă şi mie, taaaaanti ..." de pe Dealul Mitropoliei care mă asaltau zilnic în drum spre casă - mi-erau la fel de simpatici ca haitele de cîini vagabonzi din aceeaşi zonă centrală, deşi pe căţei mai reuşeam să-i ocolesc :)

Dar să revin la povestea mea. Doamna cu florile a plecat. Noi ne-am băut cafelele (eu am făcut exces drept pentru care acuma n-am somn :)) şi ne-am văzut de drum.

După cîteva ore m-a trăznit remuşcarea. M-am gîndit că nu-i bine că aplic mereu principiul fără să mai analizez situaţia. În fond şi la urma urmei, femeia nu cerşea, vindea flori. A muncit pentru bani (fie că a cules florile de la ea din grădină sau din pădure), deşi se mişca greu.

De ce, Doamne iartă-mă, nu i-am cumpărat femeii bucheţelul de violete?!! Bine că i-am lăsat bacşiş prost-crescutului de la bar pe care l-am deranjat de la lenevit cu prezenţa, care ne-a luat cu "fetele" deşi sîntem nişte doamne (oi fi arătînd eu a puştoaică, da' dacă eu mă adresez cu "dumneavoastră", mă aştept la acelaşi tratament), şi ne-a zis: "Ciao" la plecare de parcă fusesem la agăţat împreună ... Fui!

Nici măcar n-am reţinut cum arăta femeia respectivă. Parcă avea batic şi o mînă în ghips, dar n-am studiat-o cu atenţie, nu ştiu dacă aş recunoaşte-o în alte haine şi fără coş ... Cred că azi am greşit. La biserică nu merg, asta e o altă poveste, deci asta ar fi o confesiune de fapt ... Ce să fac să repar acum? Papa mai acordă indulgenţe?!!!

Nu m-am mai văzut cu oamenii ăia de zece ani. N-avem nimic în comun. Mint, avem un e-grup. În ultima vreme cele mai frecvente mesaje sînt: "Nu mai zice nimeni nimic?!!!" şi birthday reminderele.

Cînd s-a născut e-grupul am fost isteric de entuziasmată! Credeam că o să povestim, dezbatem, o să "păstrăm legătura". Am scris de cîteva ori, ştiu că i-am întrebat o dată dacă sînt fericiţi. N-au avut timp să-mi răspundă. Deh, îs bancheri, manageri, sorbonauţi etc., bravo lor. Nici măcar "bisericuţa" mea nu m-a băgat în seamă. E în regulă, am crescut, avem alte priorităţi.

Dar atunci la ce să ne vedem? Să ne lăudăm? Căci inevitabil discuţiile de la întîlnire s-ar rezuma la: "Ai? (casă, maşină, nevastă/soţ, copii, cont în bancă etc.)". Eu n-am :) Dar mi-e bine la mine în viaţă!

Mi-a fost simpatică o amică de aici cînd mi-a povestit cum a fost la întîlnirea lor de zece ani: "Toţi şi-au prezentat realizările ca la congresul partidului. Cînd mi-a venit şi mie rîndul, le-am zis aşa: Îl mai ştiţi pe prietenul meu din liceu? Da. Ei, încă e prietenul meu :)". Cică ăia fără simţul umorului au ridicat din sprîncene :) :)

Io n-am chef de judecata nimănui căci mă judec singură după propriile criterii. Vă salut de la distanţă. Poate mă răzgîndesc pentru întîlnirea de 20 de ani :)

Azi am fost în drumeţie pe aici, prin împrejurimi. Urcînd un deal, atunci cînd suflul se accelerează şi cheful de vorbă cu partenerul de drum scade invers proporţional, omul se gîndeşte la tot felul de chestii. Eu m-am gîndit la ce ne-a zis un amic comun cînd i-am răspuns la întrebarea: Unde v-aţi petrecut concediul?: "Păi voi aveţi bani, ce vă pasă ... ". I-am explicat noi că vacanţa cu cortul şi bicicleta costă (mult) mai puţin, că nu sîntem mofturoşi aşa că ne prieşte şi ce n-are cinci stele - fie că-i vorba de mîncare, cazare sau distrare, da' nu l-am convins.

Eu sînt convinsă că nu banii aduc fericirea. O carte bună de la bibliotecă, o plimbare prin natură sau o hăhăială cu prietenii nu costă mare lucru din punct de vedere financiar, da' tare bine pică celui care ştie să le aprecieze. Ştiu oameni ale căror venituri sar bine de medie, dar care nu ştiu decît să se plîngă că le e greu în viaţă, la fel cum ştiu oameni care nu cîştigă cine ştie ce, dar care sînt mulţumiţi de viaţa lor, poate chiar fericiţi. Îmi place să cred că aparţin mai degrabă celei de-a doua grupe.

Am petrecut ziua de azi pe coclauri, am avut baftă de o zi excepţională, nici prea caldă, nici prea rece, dar însorită, de un drum mai puţin umblat, de o porţie de iahnie de fasole la cabana din vîrf fenomenală şi de o companie pe măsură. Acasă am stropit cina cu un pahar de vin (nu franţuzesc, din California - ieftin, da' vechi şi bun). Aşa de bine mi-a fost că m-am simţit inspirată să scriu un post :) Oana, eşti bată? Hihihi

..................................

În altă ordine de idei azi se întoarce Ionuţu!!! I-aş aşterne un covor roşu, da' nu ştiu cum :) Aşa că o să-i urez doar, în numele comitetului de primire: BINE AI REVENIT!!! :)

Cel mai mare mit pe care l-aş desfiinţa dacă aş putea: Am văzut o grămadă de grăsune şi grăsuni pe plajă cînd dogoreşte soarele mai cu foc ungîndu-se şi întorcîndu-se pe partea cealaltă ca sardelele în tigaie :) Oameni buni, soarele nu topeşte colăceii de pe burtă, celulita e în continuare vizibilă chiar şi supt pielea bronzată orice ar zice revistele :) Aşa că mereţi pe terasă şi beţi o bere rece, nu vă mai chinuţi la rotisor :)

Cea mai artistică poză (zic io, autor Zlatko. Ce să fac, dacă mi-a lăudat poza Moş Călifar - îi mulţumesc pe această cale, acuma mai pun şi altele :)

Cel mai spooky/buhuhu moment: Pendulam eu între vis şi realitate, cînd aud: "Pş, pş, pş, pş, fş, fş", aşa cum se auzeau The Others prin pădurea din Lost :) Fac eu un efort inuman să mă trezesc să văd dacă vine şi Black Smoke peste noi au ba, cîn' colo, italianul din cortul de vizavi sforăia de zor :)

Cei mai mari eroi ai expediţiei:

Pentru că nu s-au plîns, nu s-au isterizat că le e greu, că nu mai pot, nici măcar lanţul nu le-a picat ca să nu vorbim de pene şi alte nenorociri - aşa partener de drum să tot ai :)

Şi pentru final Cea mai faină terasă:

Iubesc in seara asta ! Mare si negru. Imi place dragostea neagra. O astept cat sa tragem amandoi niste iluzii aproape de port. Cu greu imi stapanesc emotiile de a ma saruta cu marea. Cand imi scuip in san si sper sa am noroc ca restul nu conteaza. Cand imi cant de dorul meu pentru a putea merge mai departe pe alte zece mii de carari.

Nu sunt deprimat. In astfel de momente ma gandesc la orice. Ma hazardez si incerc sa suflu in lumanari. Patru ! Cinci ! Nu se poate. Poti mai mult ! Si ea continua sa-mi suga sfarcurile legate la nord. Continua sa sara ca o petarda in momentul exploziei. Continua sa ma strige. Imi aud numele desi sufletul meu zboara la cateva strazi distanta iar trupul este o perfecta linie continua in coapsa magica a unei printese.
Acelasi model curtezanesc. Cavalerul ! Armura grea si galanta, atragatoare si ofilita in acelasi timp. Traiesc ce mama naibii..

O astept ! Au trecut aproape doua luni de cand tot o astept. Sa-mi spuna iubi ca la urmatoarea statie un microbuz imi va zbura creierii, ori ca m-am aflat fara sa stiu intr-un cadavru scufundat la zece metri sub valuri. O sa-mi refac testamentul si o sa includ in lista celor care au de primit felicitari. Oh doamne..

La Constanta se refac strazile. Se lucreaza de zor si partea cea mai grea este ca de maine nu voi mai avea acces la scara de metal. Ma intreb cate cuvinte imi vor ramane in gat la aparitia ei in umarul meu ?!

Cel mai inventiv moment:

Cine ştie ce reprezintă poza primeşte stima mea :) Ne înţelegem şi la beri şamd :)

Cel mai religios moment: La vale pe serpentine către Bol. Nu folosim frînele căci vîntul bate aşa de tare din faţă că viteza maximă cu care avansăm e 13 km/h!

Cea mai reuşită fotografie a lui Herr Direktor:

Cine ţine minte poza pusă de Ionuţu cu ocazia maratonului din Slovenia - aia e făcută de un profesionist, Zlatko zice că a lui e mai bună :)

Momentul în care m-am simţit ca acasă: Sîntem pe Zlatni Rat (Capul de aur), în Bol, pe insula Brač, valuri (neobişnuit pentru litoralul croat care rareori are mare deschisă), găsit şi bucăţică de plajă cu nisip (la fel de neobişnuit pentru litoralul croat care e mai degrabă pietros), turiştii înghesuiţi cearşaf lîngă cearşaf, aud româneşte în spatele meu şi sesisez pe jos o coajă de banană îngropată între pietricele alături de o sticlă goală de cola :) Da' are cine să cureţe, nu mă enervez :)

Cel mai gustos prînz: senvişul cu şuncă şi brînză în faţa alimentarei din Sućuraj (pe insula Hvar), după 52 de km de pedalat (din care 30 la deal :)) în pregătirea următorilor 52 :) Nu că brînzeturile, pizzele, vinurile, specialităţile locale cu sau fără peşte n-ar fi minunate, da' masa asta a picat la cel mai mare fix :)

Cea mai reuşită fotografie a Oanei:

Vedere spre mare din fortăreaţa din Hvar.

(to be continued)

Oană, ai legătura! ;)

eu:Cît dai porumbu' duduie?
ea:3 lei, şăfu'.
eu:3 lei ?! Da' viu cu cît îl iei?
ea:Cum adică viu domnişorule?
eu:Adică crud, nefiert..de-l dai cu 3 lei..că la conservă e 4,5 lei.
ea:Păi e de la unguri de aia e 3 lei şăfu'!

I-am mai luat doar Dorei. Eu n-am fost dispus să plătesc 6 lei pe doi ştiuleţi de porumb unguresc furat de pe tarlaua vreunui gospodar de prin satele apropiate Braşovului.

***

În altă ordine de idei, aud că Paulie pleacă azi spre Sighişoara la Festivalul Medieval de acolo. Lucru care mi-a adus aminte de festivalul de la Sighişoara de acum cîţiva ani unde am fost împreună cu Mihaiu, Tănase şi cu frate-miu. Amintirile sunt prea multe de acolo, ar necesita un post separat cu care promit să revin. ;) Pînă atunci, dacă Mihaiu sau Tănase intră pe Cronică, îi rog pe ei să povesteacă ce-şi mai aduc aminte. Eu ştiu doar că acolo am dormit prima oară sub cerul liber pe o bancă dintr-un parc, precum un homeless; ştiu că acolo am băut şi ne-am distrat cu o armată de rockeri, noi 4 fiind îmbrăcaţi oricum numai a rockeri nu (tricouri portocalii, albe, crem şi bleu şi blugi + adidaşi :D ) dar am supravieţuit şi am învăţat că după 6 beri de căciulă, eşti prieten cu toată lumea: fie el rocker, punker sau raver.. :D ; acolo a fost frumos, Mihaiule, Tănase voi? Promit să revin cu detalii.
imagine via dordeduca.ro

***

Am auzit că e furtună în paradisul celor de Rebelde..ciumpalacii ăia latini care au succes la fetiţele şi băieţii virgini şi-n aşteptare, un soi de emo ne-sinucigaşi. Cică unul dintre băieţi, că sunt trei gagici şi trei gagii, ar fi gay. Iar asta n-ar da bine la fani. Ete' fîsss.. Din . meu de vedere, să se ducă învîrtindu-se cu tot cu muzica lor de cacao... :D
Mno..hai pa bonjour că e weekend şi aştept musafiri. :D

Acum ca stiti subiectul, trecem la predicat. Nu aveam ce face zilele astea, fiind in pauza de hfall dar inca in perioada de practica. Asa ca m-am gandit sa rescriu acest plug-in. Iau codul sursa al omului si constat cu stupoare ca nu avea comentarii deloc si ca era si scris destul de aiurea. Ma mai documentez eu pe net si aflu ca trebuie sa lucrez in linux sau sa-mi pun cygwin. Cum nu vroiam cygwin o tai in linux. Constat din nou ca nu-mi functioneaza castile. De vineri pana duminica seara incerc sa rezolv problema asta. Si reusesc la un moment dat. Sa instalez toate kernel-urile disponibile printr-o singura comanda. Si apoi am aflat ca oricum nu exista solutie, la fel ca la placa video. Next time I'll be more carefull when chosing machines.

Am reinstalat kubuntu si m-am pus luni pe debug. Dupa o oarecare deplosnitare am inteles cum vine codul si ce fac functiile alea. Comentez cateva bucati si compilez. Primul .so obtinut fara a fi cerut de altcineva. Testez in pidgin for kubuntu si sunt mirat ca functioneaza. Era ora 20.

Ma apuc sa fac un cross-compile ca sa obtin si dll-ul pt windows. Pe la 23 realizez ca nu pot face chestia asta in linux, asa ca ma intorc la msw si instalez cygwin. In acest moment noul plug-in functioneaza perfect.

Cat am stat pe linux am mai completat si documentatia despre virtualizare, care este aproape de final acum.

Si sa nu ma mai lasati sa fac upgrade dintr-o singura comanda. Decat daca vreti sa patiti asta.

PS: to myself: sa nu uit data viitoare de

i586-mingw32msvc-gcc

Daca nu ma credeti aveti aici, pe anaconda, demonstratii.

Probabil pana la finalul acestei perioade de practica chiar il vom avea 90% terminat, urmand ca in vacanta sa ne gandim si la jocul care va fi implementat utilizandu-l.

Dupa cum puteti vedea din demonstratii, totul merge super ok pe linux. Merge la fel de bine si pe windows, cu anumite mici exceptii la incarcarea texturilor. Dar aceste probleme se vor rezolva rapid.

Si cum am ajuns la grafica 3d pe mai multe sisteme de operare trebuie sa spun "someone's wrong on the internet". Este vorba de cei de la VIA care inca nu au scos drivere open-source cu accelerare 3D desi lumea se plange la ei de mai mult de 2 ani. Asadar, sa nu va luati sisteme cu placi video de la VIA (sau ATI ca si aia am auzit ca face probleme) daca doriti sa folositi linux. Altfel veti petrece multe zile instaland distributii si deregland servere X. Cred ca Suzi va mai avea o sansa saptamana asta.

Voi reveni.

Iunie.. portile spitalului ! Largi, mari, fieruite gros si intunecate. Primeam sms-uri de dupa aceste granite si imi parea rau ca nu sunt o parte a aerului libera in experienta sa. Asistentele ma supravegheaza neincetat. In jurul meu sunt numai toamne. Fiecare cu un semn distinctiv in frunte. Stau pe o banca foarte apropiata de sosea pentru a auzi sunetul rotilor de automobil. Pentru a simti pasii oamenilor liberi si latratul cainilor vagabonzi. Gandesc fara lacrimi. Probabil as fi fost la suc impreuna cu ea sau cel putin m-as fi pierdut pe un mal urmarindu-i destinatia langa o cutie mare de tuborg. Uit gandul rapid. Aici timpul are alt pret.

Iunie si vara aproape a trecut. As fuma o tigara dincolo de acest monument al tacerii. Sunt aici ca sa nu mai iubesc. Sunt aici ca sa ador. Sunt aici ca sa .. Plang. Undeva canta o melodie din vremuri mai bune. Deep Purple -  Sweet child in time. Superba piesa..
As caria si restul poporului. Mama lui. Imi amintesc..

Stateam in fata unei cofetarii. O silueta imi facea cu mana iar alte cateva sute de trecatori respirau foarte greu. Un chelios era impreuna cu iubita lui si incerca sa o impresioneze laudandu-i suvitele de par. Parul ei era ca un intreg oras, cu multe alei si parcuri……
Un zgomot imens, asurzitor dupa care am simtit gustul sangelui plin de praf de pe asfalt. Am simtit mana asisetentei care ma ingrijea si imbulzeala de cuvinte ale strainilor.

Iulie ! Portile spitalului…. Vara s-a dus !

Am vizitat o particica din Romania,una frumoasa, care pe mine nu ma atragea din simplul motiv ca era plina de tantzari.Pe drumul spre lumea tzantzarilor, adica Delta Dunarii, am facut noi descoperiri, descoperiri pe care le fac cam de fiecare data cand merg la bunicii mei in Vrancea,dar care de data asta m-au marcat mai mult.

Sa iti spun ce am descoperit?....Sa incep cu inceputul....Intr-o lume in care fiecare se gandeste ce "Mintsubishi" sau "BMdubluV" sau chiar "golan" sa isi ia, exista inca sate in care carutzele cu 2 cai putere sunt printre cele mai rapide mijloace de deplasare.Pe o planeta unde marii arhitecti proiecteaza zgarie nori, a caror etaje sa se miste dupa soare, exista inca sate in care casa facuta din chirpici, mica la inaltime, cu geamuri uneori inexistente este cea mai des intalnita. Ceea m-a socat a fost imaginea unei case, nu mai mare decat sufrageria apatamentului in care stau, cu o patura in loc de usa si cu nailon in loc de geamuri, dar care in curte avea doua boxe mari la fel de inalte ca si casa( si nu exagerez) si din care se auzeau la maxim manele. Sau....o casa mica darapanata, in fata careia se afla o batranica cu un caine care ii tinea companie, langa o vila cu termopane, sistem de securitate cu camere video, paznic la intrare, fantana arteziana in curte si masini luxoase....te socheaza imaginea.

Am trecut insa mai departe...

Mi-am propus ca ma voi bucura de fiecare moment petrecut in Delta, ca voi admira fiecare fir de iarba, nufar, peste prins.Si asa am facut. Am vazut Delta din elicopter....o imagine...pe care nu ti-o poti imagina...A fost un moment super haios, cand un copil din sat a venit la noi sa vada de unde suntem, daca vrem rame...chestii d-astea.S-a uitat la elicopter...s-a uitat la noi...si ne-a spus"Daca aveti elicopter...sunteti rude cu Basescu!". Ne-am distrat noi cat ne-am distrat..dar copilul tot cu impresia asta a ramas..ca suntem rude cu Basescu:)).

Am si pescuit....da.....nu te mira....eu am pescuit....Desi la inceput nu eram prea incantata, nu ca acum as fi. Nu intelegeam cum Leo putea sa stea cu batul ala in balta atata timp fara sa se plictiseasca....Dupa vreo 2 ore privind la ceilalti cum pescuiesc...am incercat si eu....am prins unul...mic ce-i drept,dar dupa nici 2 secunde l-am scapat...In a doua zi de pescuit, am spus...pescuiesc.....dar nu pun mana pe ei. Si asa am facut. M-am plimbarit cu barcile....a fost fain.

Privind la nuferi, pasari, apa...am descoperit o altfel de creatie a lui Dumnezeu...una de-a dreptul de neimagiant. Totul este mult mai frumos decat in pozele si vederile pe care le-am vazut. Am primit un colt din ceea ce Dumnezeu a creat pentru noi. Si asa cum spunea si un prieten azi...suntem creati de Dumnezeu, suntem printi si printese, iar saptamana ce a trecut mi-am vizitat imparatia....sau cel putin o mica parte, o ilustratie in miniatura a ceea ce a fost la inceput....dar mai ales a ceea ce va fi....

Deci de acum inainte trebuie sa privim la noi ca la niste copii de imparat...:D