2. De pe la 11.00 la 12.00 am mâncat tort.

Am gustat un picuţ din Polonia - chiar a fost frumos în Polonia, şi un picuţ din Luxembourg - acolo e sediul Curţii Europene de Justiţie... Cine ştie? ;))!

Ideea de a sărbători Europa cu felii delicioase de tort a fost Consiliului Judeţean. Fiecare stat membru UE s-a bucurat de un tort glazurat în culorile propriului drapel.

3. De pe la 12.00 până pe la 13.00 am fost la Facultate, la un seminar despre Uniunea Europenă, unde am avut ocazia să ne prezentăm profesorilor ca echipa care a fost la Moot în Polonia. Nu de alta, dar să ştie şi ei că dacă am chiulit de la cursuri am avut un motiv academic ;))

4. De pe la 13.00 până pe la 13.40, am participat la o conferinţă de presă foooooarte ciudată, la PD, dintr-un şir de conferinţe fooooooarte ciudate... Din care nu am înţeles nimic. Conferinţa de azi a fost a cincia la rând, după ce întreaga săptămână nu a trecut o zi fără să avem conferinţă la PD.

Mi-e ciudă, recunosc, pentru că şi eu pusesem acolo un bileţel de tombolă... Ahhhhh Peougeotul meu s-a dus... Până la urmă, na, era galben, şi nu vreau ca prima mea maşină să fie galbenă :D

În altă ordine de idei: marea tombolă a lui Groza l-a dus în sondaje la uriaşa cifră de 2 la sută (conform unui sondaj comandat de TV Oltenia şi efectuat de nu ştiu ce societate, dat publicităţii azi). Mai mult, rămâne întrebarea: Maşina de la tombola lui Groza a fost plătită de Groza, aşa cum s-a lăudat prin conferinţe? Eu cred că nu. O zi bună să aveţi!

Ultimul răcnet al modei electorale este mita sub formă de tichete de masă. Mai precis, tichete cadou, pentru că ele permit nu numai cumpărarea de alimente, ci cumpărarea de bunuri în genere. Pentru ca totul să capate un caracter estetic deosebit, se recomandă ca tichetele de masă să răsară ca o surpriză din mijlocul felicitărilor de Paşte. Cei care doresc detalii despre noua descoperire care poate aduce succesul în alegeri trebuie să îl contacteze pe specialistul şef: Dumitruuu Dincăăă, candidatul PSD pentru primăria Drăgoteşti şi actualul primar al localităţii.

Felicitările de Paşte cu tichetele de masă în mijloc nu se găsesc în farmacii. Pentru reacţii adverse, contactaţi Biroul Electoral Judeţean. Ca să vă convingeţi că noua metodă e cât se poate de reală şi de testată, apelaţi la fotografiile de mai sus.

Faptele:

A. Berceanu anunţă duminică faptul că îşi depune demisia luni la Senat pentru a se dedica în totalitate campaniei pentru Consiliul Judeţean Dolj.

B. Luni Berceanu anunţă că nu îşi mai dă demisia, decât după ce Tăriceanu semnează că locul rămas liber prin demisia lui ajunge tot la un membru PDL (reţineţi şi că mai sunt cam cinci luni de mandat).

Cu alte cuvinte, e mai important partidul decât judeţul? Sau cum? Că nu mai înţeleg ce bilă să pun în sacoşa electorală cu care o să mă prezint la vot, ca alegător al judeţului ce mă aflu.

2. Bilanţul mandatului lui Prioteasa.

La obişnuita conferinţă de luni a preşedintelui CJ Dolj, Ion Prioteasa, acesta a prezentat un mini-bilanţ al ultimilor patru ani: reînvierea Aeroportului, înfiinţarea Parcului Industrial, proiecte de alimentări cu apă pentru 107 (din care jumate deja si-au receptionat lucrarile) de localităţi din cele 111 şi 259 de kilometri de drum reabilitaţi. Not bad, cum ar zice americanul.

Singurul mod în care te poţi plimba cu o figură admirativă de la kilometrul zero al Craiovei până la ieşirea dinspre Billa, este să îţi imaginezi că te aflii într-un muzeu al monştrilor comunismului. Numai într-un asemenea amplasament şi-ar putea găsii locul blocurile care mărginesc bulevardul Nicolae Titulescu – da, acel bulevard care se află veşnic „în lucrări”.

Pentru că, dacă nu îţi imaginezi că te plimbi într-un muzeu şi eşti conştient că te aflii, de fapt, în oraşul tău – pe cât de urât, pe atât de real, rişti să devii depresiv. Cea mai bună abordare este totuşi ignoranţa. Starea pe care ne-o însuşim cu toţii când trecem indiferenţi printre blocurile care mai au puţin şi cad pe noi în toată splendoarea hidoşeniei lor.

Turnuri degradate gradual

Cele mai lipsite de culoare blocuri „la vedere” ale Craiovei – adică blocurile pe care vizitatorii le observă inevitabil când traversează oraşul, sunt cele de pe bulevardul Nicolae Titulescu. De fapt, giganţii din beton insistă să introducă o nouă categorie în paleta de culori a lumii: griul maroniu, găunos şi cojit al blocurilor lui Ceauşescu. Turnurile care îţi urâţesc întâia dată privirea pe traseul menţionat sunt cele peste care dai după ce treci de Schmit. Degradarea lor se produce treptat, începând cu parterul. Şi asta pentru că, mai aproape de pământ, sunt nişte bieţi copaci care maschează urâciunea faţadei. Până la ultimul etaj, faţada în sine dispare şi rămâne un schelet bolnav, dezvăluit fără voie de cojile din pereţi care s-au desprins sub povara timpului.

După blocuri

După blocurile cu vedere la bulevard, se află alte blocuri. Spre deosebire de primele, ele sunt şi mai bolnave. Parcă nu mai văd şi nu mai aud de mult, parcă sunt scalpate şi puse la conservat fără formol. Parcă sunt împietrite în cădere şi imploră să se întoarcă în pământ. E o imagine care ar trebui să descrie urâtul în orice dicţionar cu imagini. Când vezi totuşi o gospodină cum scutură cu voioşie faţa de masă pe geam, drept în grădina din faţa blocului, îţi dai seama nu neapărat că obiceiurile rele ale românilor vor supravieţui integrării în orice-o fi, ci că oamenii trăiesc în spatele acelor pereţi atât de urâţi. Că, practic, singurul lucru care le oferă intimitate, în raport cu exteriorul, sunt aceşti pereţi decăzuţi. Şi poate că locuitorii unui oraş european merită mai mult.

O platformă de beton şi trei fiare ruginite

Tot în spatele blocurilor de la bulevard poţi observa o platformă de beton, înconjurată pe ici pe colo de un gard ruginit, care are în capete câte două bare, ruginite şi ele. Platforma asta, în lumea civilizată, s-ar traduce prin teren de sport. O mână de copii joacă fotbal acolo, în aceeaşi hipnoză sub care ne aflăm cu toţii: obişnuinţa cu locurile urâte. Sau, mai degrabă, lipsa posibilităţii de a alege. Până la urmă, unde să îşi consume copilăria? Terenurile de sport din cartiere sunt într-un fel cireaşa de pe tortul oraşelor europene. Cine a vizitat oraşe de mărimea Craiovei din Uniune, a văzut cu siguranţă astfel de terenuri în cartiere. Craiova însă oferă o platformă de beton şi trei fiare ruginite, ca şi cum ar mai conta cireaşa, dacă tortul oricum nu există.

Cratere în Şcoala 12

Acelaşi bulevard Titulescu oferă o imagine destul de clară a infrastructurii de învăţământ: Şcoala 12. Mai exact, faţada Şcolii 12. Pe care este greu să o observi, pentru că privirea îşi e inevitabil obstrucţionată de craterul aflat în zidul de la intrare. Mai contează că şcoala are termopane?

Până la urmă, şi blocurile de vizavi au termopane. Dar, măcar o dată, să ne uităm dincolo de termopane şi să vedem cum se prelinge smoala pe zonele dezbrăcate de vopsea ale pereţilor lor laterali. Câteva blocuri mai încolo, Craiova oferă o nouă privelişte numai bună de pus în albumele urâtului: buruieni crescute în zidul decojit al parterului unui bloc.

Mutanţii comunisto-capitalişti

Poate cea mai interesantă imagine de pe bulevardul Titulescu este totuşi cea a blocurilor-mutant. Cu alte cuvinte, blocurile ale căror faţade sunt pe jumătate renovate şi pe jumătate căzute. Bulevardul e un exponent de excepţie al acestor mutaţii din logica arhitectonică a oraşului. Pentru că, la parter, s-au deschis tot felul de societăţi comerciale, expresii ale capitalismului: frizerii, marketuri, cabinete medicale, cabinete de avocatură, societăţi de investiţii financiare. Proprietarii lor au avut grijă ca faţada afacerii să fie şi ea capitalistă. Au pus mâna pe gletieră şi au acoperit cariile bocurilor, apoi au pus mâna pe bidinea şi au vopsit în nuanţe plăcute pereţii din exterior. Ce te faci însă când etajele 1 şi 2 se descompun practic peste afacerea ta? Nimic. Nu ai ce să faci.

Balconul Julietei

Şi când credeai că le-ai văzut pe toate de pe bulevardul Titulescu, nu ai cum să nu te opreşi în faţa unui balcon şubred, pe jumătate îngrădit cu bare de fier, pe jumătate zidit, de la etajul I al unui bloc din apropierea Billa. Contrastul e evident, cu atât mai mult cu cât sub balcon este faţada renovată a cabinetului unui medic de familie. Şi nu ai cum să nu te gândeşti că dacă respectivul ar fi fost balconul Julietei, printr-o ghiduşie a soartei, atunci Romeo ar fi fugit mâncând pământul de sub el, de frică să nu i se prăbuşească în cap.

Înainte, nr. 6

Când te preocupă imaginea ta ca ţară, dacă ai fi o ţară sănătoasă la cap, ai avea grijă de cei care pun etichete imaginii tale. Dar dacă te numeşti România şi eşti condusă de nişte incompetenţi duşi cu pluta, o să îi tratezi pe responsabilii cu eticheta ... cu fundul.

Când aterizează, îi laşi de proşti la aeroport, fără posibilitatea să ajungă în oraş. Când într-un final îi încolonezi într-un autobuz oficial, şi le promiţi că vor circula fără probleme pe culoarul oficial, eliberat de trafic, şoferul are grijă să îi ducă fix în traficul celebru al Bucureştiului. Când ajung să îşi ridice acreditările, o problemă tehnică minoră - nu mergea imprimanta, face ca o bună parte din ei să rămână fără ecusoanele de acreditare. Lipsa ecusoanelor, deşi cauzată de organizatori, a lăsat mulţi jurnalişti străini pe dinafara Palatului Parlamentului.

Cei care au avut totuşi norocul să intre, au intrat degeaba, pentru că sistemul de sonorizare nu funcţiona, astfel încât nu au putut auzi discursul susţinut de Bush în altă parte a Bucureştiului, transmis live în sala de presă a PP. Mai mult, ştirile de la TV au spus cum organizatorii au avut grijă ca singurele produse alimentare aflate la barul din Parlament să fie biscuiţi, astfel încât presa de pe 7 continente să moară de foame, în cazul în care oamenii nu şi-au adus sandvişul la pacheţel.

Autorităţile române nu îi suportă pe jurnaliştii români. Pentru ei, suntem un fel de insecte bâzâitoare, oribile, care "merită şi trebuie" strivite, în orice fel, moral sau fizic. Dar să îi trateze la fel şi pe cei care ne vizitează din toate continentele lumii, e incalificabil. Şi dacă România are o etichetă găunoasă, să fiţi convinşi că episodul de la summit garantează că eticheta asta va dăinui încă pentru mult timp de aici înainte!

Pentru că presa din străinătate a reacţionat prompt, fără să poată fi acuzată că e tonomat. Iată cum:

Fără taxiuri, fără ecusoane, fără sunet - bun venit în România, gazda summitului NATO din 2008, relatează Reuters, referindu-se la o serie de probleme întâmpinate de jurnaliştii veniţi la Bucureşti pentru acest eveniment.

Jurnaliştii care au sosit pentru o conferinţă a Alianţei în această ţară fostă comunistă, care a aderat recent, au avut primul şoc la Aeroportul Otopeni, ieri, când au constatat că nu sunt taxiuri care să îi transporte până în centrul Bucureştiului, continuă reportajul un jurnalist Reuters.

Reporterii au fost invitaţi să ia un microbuz oficial şi li s-a spus că acesta va putea folosi culoarul unic instalat pe stradă, până în oraş, dar nu a fost aşa.

După ce au rămas blocaţi prin trafic timp de 90 de minute, unii jurnalişti au fost împiedicaţi să intre în centrul de presă al summitului, deoarece calculatoarele nu au putut tipări ecusoanele de acreditare. Altora li s-a spus că cererile lor sunt încă verificate de securitate.

"Reveniţi peste două ore", i s-a spus unui reporter al agenţiei Reuters. Unii jurnalişti încă nu aveau ecuson miercuri, la o zi după sosire, şi li s-a interzis intrarea la summit.

Odată ajunşi în Palatul Parlamentului, care are 3.000 de săli şi a fost construit sub numele "Casa Poporului" de fostul dictator Nicolae Ceauşescu, jurnaliştii au întâmpinat o nouă problemă.

Buzele preşedintelui american George W. Bush s-au mişcat în tăcere, în timp ce susţinea un discurs într-un alt loc din oraş (conferinţa de presă de la Palatul CEC dn această dimineaţă - n.r). Legătura audio nu funcţiona, iar căştile nu sosiseră.

Vocea lui Bush a răsunat dintr-o dată prin sălile de marmură după ce pronunţase două treimi din discurs, conexiunea fiind stabilită.

Căştile au sosit la o oră după ce terminase, dar înregistrarea promisă de la o conferinţă în care miniştri şi lideri de opinie de ambele părţi ale Atlanticului au dezbătut subiecte legate de summit nu a fost furnizată.

În schimb, jurnaliştii au putut viziona imagini cu limuzinele care aşteptau la aeroport.

Preluat de pe www.evz.ro

Calea europeană a oraşului a înlemnit în proiecte ceauşiste: clădiri ştirbe, balcoane în chiloţi, turnuri monstruoase

Cînd cobori dintr-un avion, pe un aeroport dintr-o ţară străină ţie, ai ochii mai deschişi ca niciodată şi încerci să acaparezi totul cu privirea roată. De prima impresie nu scapi uşor. Dacă e proastă, o să fie ca o mîncărime persistentă. Oare cum s-o fi imprimat oraşul pe retina celor cîţiva americani care au aterizat recent la Craiova?

de Gabriela Zanfir

Aşa apare în transcriptul conferinţei de presă a consilierului pe probleme de securitate naţională al preşedintelui american, publicat pe site-ul Casei Albe.

"România este un partener apropiat al Statelor Unite şi s-a dovedit a fi un aliat de valoare al NATO după ce s-a alăturat Alianţei, în 2004. Cei doi preşedinţi vor discuta despre o gamă de probleme bilaterale", a spus oficialul american. Chiar dacă nu se ştie cum îl cheamă pe preşedintele acestei minunate ţări.

=)) Deşi nu ar mai trebui, prostia americanilor continuă să mă surprindă neîncetat, cu fiecare gogomănie pe care o scot pe a lor mouth.

Potrivit directorului de la Administratia Nationala de Meteorologie (ANM), desi cantitatea de precipitatii din 2008 va fi sub media normala, Romania nu se va confrunta cu seceta extrema, comparabil cu anul trecut.

Ion Sandu a declarat ca temperatura medie va fi cu doua, trei grade peste normal, insa perioadele cu temperaturi foarte ridicate nu vor fi de lunga durata. Cu toate acestea, meteorologii sutin ca si in vara lui 2008 Romania se va confrunta cu temperaturi de peste 40 de grade Celsius, mai rar insa decat in 2007 si pe intervale de timp mai scurte.

Potrivit directorului ANM, luna februarie a acestui an a fost cea mai secetoasa din istoria meteorologiei, fiind inregistrati doar zece litri de precipitatii pe metru patrat, in conditiile in care media normala pentru aceasta perioada este de 30 de litri pe metrul patrat.

Din luna iunie, temperatura medie va incepe sa inregistreze valori peste normele climatologice, situatie care se va prelungi si in iulie si august.

Cantitatea de precipitatii va fi sub media multi-anuala in intervalul iunie-august, iar in ultima luna a verii este asteptata si o extindere a secetei.

Rodica lucrează în prezent la "Săptămâna doljeană" (ziar pe care îl găsiţi la www.saptamanadoljeana.ro ) , dar cea mai mare parte din carieră şi-a petrecut-o la "Gazeta de sud".

Mult succes, Rodi :*

Oltenii spun că sunt un fel de arabi ai României, pentru că, deşi se ceartă urât între ei, dacă sunt atacaţi strâng rândurile să se apere.

Afirmaţia îi aparţine preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, care a fost deranjat de discursul premierului Călin Popescu Tăriceanu cu ocazia lansării candidatului PNL la primăria oraşului. Acesta a spus despre Craiova că „arată prăfuit, amărât, cu influenţe pesediste”.

„Chiar dacă primarul reprezintă acum alt partid, noi reacţionăm ca arabii. Ne certăm între noi, dar ne unim când suntem atacaţi. Ne-au deranjat acele afirmaţii. Dacă Tăriceanu consideră că nu s-a schimbat nimic, nu s-a schimbat nici din cauza actualulului guvern”, a spus Prioteasa, care va candida din partea PSD pentru şefia CJ Dolj.

La 9.55 Traian Băsescu aterizează cu elicopterul pe Aeroportul din Craiova. Practic, din acest moment dă startul concursului "cine trage spuza venirii Ford la Craiova pe turta lui." Înhamă toată presa într-o cursă nebună după el prin oraş, astfel încât nimeni nu a putut să se întoarcă la Aeroport la 10.45 pentru elicopterul care l-a adus pe Tăriceanu.

Băsescu se pregătise să spună presei "trei vorbe" odată ce ieşea din întâlnirea privată cu Solomon. Cum a intrat în Primărie, prima oprire a lui a fost, mă scuzaţi, la toaletă. Apoi s-a întâlnit cu primarul. După vreun sfert de oră a ieşit din întâlnire şi a fost condus de conducerea PD Dolj în Sala Mică a Primăriei. Nu se aştepta să fie invitat să se aşeze în momentul declaraţiei, şi chiar a întrebat dacă nu poate să dea declaraţia din picioare. Cu alte cuvinte, pe fugă. I s-a spus că microfoanele sunt deja aranjate la masă şi a acceptat să dea aşa o declaraţie. Apoi a transmis câteva mesaje "mixed up": ba a făcut o întreagă povestioară cu vizita sa în SUA din 2005 când a discutat cu George Bush despre faptul că parteneriatul strategic româno-american trebuie să aibă şi o componentă economică şi când s-a întâlnit şi cu William Ford, ba că e meritul Guvernului că a venit Ford la Craiova.

A aruncat câteva săgeţi cu anexele secrete ale contractului de privatizare Ford, dar cea mai drăguţă declaraţie a fost cea despre preluarea Electroputere de Taher. "Văd că fabrica de locomotive aţi rezolvat-o!", zâmbeşte el. "În ce sens?", întreabă presa. "A preluat-o Taher şi cred că o să producă blocuri pe şine, sau cine ştie", râde preşedintele.

Americanii au dat jos "Daewoo" de pe fabrică şi au pus banner cu Ford. Mie îmi place ;)) Am crescut cu filmele americane, nu mă pot abţine :p

Tot la intrarea în uzină e făcută fotografia. Asta după ce ne-au controlat din nou la poartă de parcă intram într-o bază secretă NATO. Mai ştii?

În fiecare dintre capetele uniformelor gri se derula câte un filmuleţ în momentele acestea. O casă cu etaj, acoperiş roşu, gărduţ alb, o maşină lucioasă în garaj, un grătar în curte cu vecinii şi apple-pie ca desert, pusă la răcit pe pervaz. Bine, variante ale acestui filmuleţ. Doar au venit americanii, nu?

Muncitorii au vrut să se asigure de două lucruri:

1. Vor avea în colecţia personală de amintiri familiale filmuleţul zilei care le-a schimbat viaţa.

2. Să nu uite ca, data viitoare când vor face clipuri video, vor avea telefoane de două ori mai scumpe.

Last, but not least, ladies and gentlemen, I give you... Băse şi Tări! Doamne, un singur lucru mă întreb: Cum or fi tradus săracii traducători schimbul de replici al celor doi pentru CEO Ford Europa, John Fleming şi pentru ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman? Oare le-au înroşit obrajii? Oare le-au explicat ceva despre războiul dintre palate cu titlu de background? Oare le-au dat apoi note de subsol? Oare trebuia să facem circ şi în ziua asta? Iată, sunt mai multe întrebări. Şi chiar dacă unele dintre ele au şi răspunsuri, nimic nu şterge ce s-a întâmplat azi.

În încheiere, vă las cu imaginea Ford la Craiova.

Singurul său contracandidat (aproape) anunţat, este Radu Berceanu. Democratul a spus ieri la Filiaşi că vrea să se retragă în Dolj, pe postul de preşedinte al CJ, dacă va fi adoptat votul uninominal pentru această funcţie. De ce să se "retragă", nu am înţeles eu prea bine din declaraţia lui. Cu alte cuvinte a spus că e dispus să facă un fel de pas înapoi. Nu înţeleg de ce ar fi neapărat un pas înapoi condusul judeţului Dolj.

Cu asemenea doi competitori, alegerile pentru Consiliul Judeţean o să fie mai tari decât cele pentru primărie. Şi Prioteasa şi Berceanu sunt mult mai inteligenţi şi mai versaţi decât candidaţii la primărie, şi deci disputa lor o să fie una frumos de urmărit. Abia aştept!

Mulţumită conferinţelor de azi, cred că mi-am dat seama care e răspunsul pe care nu ştiam să îl dau aseară, şi anume ce vrea Berceanu de la Groza.

Pam pam pam... suspans.... şi iată răspunsul: Berceanu vrea de la Groza primari, viceprimari, aleşi şi preşedinţi de organizaţii PNL.

Iată câteva declaraţii ale lui Cosmin Enea - prieten bun cu Groza şi unul dintre protejaţii lui Mihai Voicu:

"Dânsul nu a discutat cu noi. Ieri am avut alegeri la OT. A fost invitat. Nu a venit la alegerile respective, după care i-am telefonat şi l-am invitat în altă parte. Dânsul a spus că o să vină cam în două ore. A spus că are o problemă de sănătate cu fiica lui. Primăriţa de la Perişor a întârziat şi ea un pic, spunându-ne că are întâlnire cu domnul Groza. Aflăm cu stupefacţie apoi că la acea întâlnire, domnul Groza, împreună cu domnul Berceanu şi împreună cu domnul Dascălu au mers la primăriţa liberală să o convingă să treacă la PD.

A mers mai departe la primarul de la Pleniţa. Tot domnul Groza, tot vicepreşedintele PNL. În acel moment învăţa oamenii, ruga oamenii să treacă la PD. A spus că e cea mai mare rugăminte pe care o putea avea faţă de ei."

"Am om care a primit într-o zi 50 de telefoane de la PD. Am om care stătea cu mine la masă, şi apoi vine om de la PD şi spune că se aşează şi el la masă."

"În această dimineaţă am convocat şedinţa extraordinară a biroului politic şi am luat în unanimitate decizia de excludere a lui Ion Groza. Se vede treaba că activa în PDL de mai mult timp."

Dar ce i-a oferit Berceanu lui Groza? Ce i-a promis?

Tot Cosmin Enea susţine că Berceanu i-ar fi promis lui Groza că o să fie al treilea om din partid, după el şi Marijean. Groza şi-ar fi frecat palmele de încântare la auzul acestor cuvinte, după următoarea logică proprie: "Dacă Marijean e mereu la Bruxelles şi dacă Berceanu e mereu la Bucureşti, eu rămân primul şi singurul care se ocupă de treburi pe aici" :)))))))))))))))) Dacă e adevărat că s-a gândit aşa, atunci înseamnă că nu a învăţat nimic din politica doljeană. Tot conform lui Enea, Berceanu i-ar fi promis lui Nelu Groza că o să fie primul pe liste la orice. Consiliu local, consiliu judeţean, unde vrea el. :))))))))))))))))))) Scuze, trebuia sa râd din nou.

Care e varianta lui Groza?

Bineînţeles, şi Groza are o variantă. Nu mă bag peste varianta lui. O să vă las tot câteva declaraţii:

"În urma evenimentelor survenite în perioada care a trecut, am constatat că oameni de o anumită factură sunt marginalizaţi în filiala PNL Dolj. Fără să trădez principiile liberale, am considerat că oamenii nerespectându-mă pe mine, nu merită respectul meu."

"E posibil ca în următoarea perioadă, şi cu ajutorul meu, să se creeze un partid puternic la nivelul judeţului Dolj şi oamenii care pot să coordoneze bine anumite instituţii să fie apreciaţi. Marginalizându-mă pe mine într-un mod mârşav, vreau să îşi demonstreze singuri valoarea în alegerile care vor veni, şi fără mine să obţină singuri rezultate mai bune."

"Cu siguranţă voi face tot posibilul ca prin toate mijloacele organizaţia PDL Dolj să fie întărită şi cu aportul meu. Există persoane de foarte bună calitate în PNL pe care le voi contacta. Sunt şi primari de foarte bună calitate"

Trebuia să fie mai explicit de atât? Iată ce vrea Berceanu de la Groza. În fapt, singur a spus ce i s-a cerut.

Şi o ultimă dilemă.

Ce face Groza cu mult înjuratul Solomon?

Tot pe el îl las să vorbească:

"O să îi spun că e cel mai frumos băiat din generaţia lui. Nu e cazul să îmi cer scuze faţă de nimeni."

"Voi susţine orice persoană care vine din partea PDL."

Mai contează că l-a făcut mafiot şi şpăgar?

Înainte să închei, un singur lucru vreau să mai remarc: Groza a fost singur în conferinţa de azi, în sensul că nimeni din PD nu i-a stat alături. El a spus că la sfârşitul săptămânii o să mai fie o conferinţă la care vor lua parte şi liderii PD Dolj, în care va fi prezentat oficial.

Străine sunt de mine mecanismele politicii. Poate pentru că politica nu are mecanisme. V-aţi gândit vreodată că politica nu e decât o înşelătorie? Un fel de scamatorie, mai exact. Politica nu e decât un nume elegant care să acopere ca o umbrelă lupta pentru bani, putere şi orgoliile din spatele ei.

Că tot veni vorba de orgolii, să vorbim un pic despre orgoliul lui Nelu Groza. Orgoliul lui Nelu Groza a fost practic jucat în picioare de colegii lui de la PNL odată cu susţinerea Cristinei Calangiu pentru scaunul de şef al organizaţiei Craiova, care scaun îi aparţinea chiar lui Groza, care Groza se şi vedea candidat la primărie din partea PNL, care candidatură nu i-a fost oferită cu mult înainte să se vehiculeze că Gigi Nedelescu ar candida din partea PNL. Ptiu. Câta şirul de lung de complicaţii partizane. Acum, s-o spunem pe-a dreaptă, orgoliu lui Nelu Groza era cam umflat, în comparaţie cu contribuţiile aduse partidului. Dar chiar şi aşa, umflat sau nu, orgoliul i-a fost făcut ţăndări, numai şi prin prisma faptului că a fost învins de o femeie.

Teoria 1: Răzbunare. A stat el cuminte la cutie, Nelu Groza zic, lingându-şi rănile şi clocind un plan care să îi repună orgoliul în drepturi şi care să îl şi ajute să le-o plătească cu vârf şi îndesat celor care l-au adus în situaţia asta. Şi ca să nu dea de bănuit, şi-a luat şi responsabilităţi adiţionale, cum ar fi conducerea organizaţiei din Dăbuleni. Ieri seară, bomba nu a mai putut fi oprită: Nelu Groza membru PDL. Nelu Groza este în echipa lui Solomon, cel pe care l-a pocit în toate felurile de câte ori a avut ocazia. L-a acuzat chiar şi că a cerut şpagă de la Andrea Bocelli, ceea ce e destul de mare lucru, zic eu. Acum, imaginaţi-vă câte ştie Nelu Groza din bucătăria PNL? Practic, ştie şi ce chiloţi are PNL Dolj. Şi acum Nelu Groza e acasă la duşmanii PNL, chiar în buza campaniei electorale. Vă daţi seama acum ce nestemată e Groza la casa lui Berceanu? PDL-iştii o să se poarte frumos cu el, el se răzbună pe cei care i-au călcat orgoliul umflat în picioare.

Teoria 2: Putere. Nelu Groza are bani. Are atât de mulţi bani, încât nu vrea să dea nimănui. E ca avarul din poveste. Şi cu cât îi ţine ma mult pentru el, cu atât are mai mulţi. Deci nu a făcut-o pentru bani. A făcut-o atunci pentru putere. Nelu Groza ar putea să fie următorul viceprimar al Craiovei. Nu mă gândesc la o funcţie judeţeană - nu a fost niciodată atras de judeţ, şi aproape că nu mă gândesc nici la o funcţie naţională - cum ar fi cea de parlamentar, pentru că, zic eu, tre să fi mai mult decât Nelu Groza ca Berceanu să îţi ofere în negocieri un post eligibil de parlamentar. Aşa că singurul lucru la care mă gândesc e postul de viceprimar. Groza asta îşi doreşte cel mai mult, să aibă putere de învârteală în Craiova. Bani are, după cum spuneam, aşa că mai are nevoie doar de puterea de a regiza lucruri. Şi cum PDL stă cel mai bine în sondaje, hop şi el.

Teoria 3: Vetuţa Păsculescu. Vetuţa Păsculescu îşi doreşte atât de tare Primăria Dăbuleni, încât l-a implorat pe Berceanu să o scape de concurenţă - lupul cel rău şi spilcuit de la Craiova, plin de bani, care tocmai ce a preluat şefia PNL Dăbuleni. Oki. Am pus teoria 3 la bâză :))))

Şi înainte să trag o concluzie, în care să vă spun că teoriile 1 şi 2 par foarte plauzibile luate împreună, trebuie neapărat să mă întreb: lui Berceanu ce îi iese de la faza asta?

Lui Groza i s-a dus buhul că nu prea e un cotizant model. Funcţie mare în PNL nu mai avea. Şi atunci? Eu cred că întreaga cheie a transferului e la Berceanu, nu la Groza. Adică, întreaga cheie e în motivele lui Berceanu, nu ale lui Groza. Iar dacă Groza mai poate fi citit sau bănuit, la Berceanu e mereu greu să îţi dai seama ce anume urmăreşte. Scopul lui adevărat e surprinzător mai tot timpul, şi, cel mai important, e ascuns de câteva scopuri mărunte. Aşa că, din păcate, nu pot să ofer un răspuns la întrebarea pe care am formulat-o.

P.S.: Dacă Groza e membru PDL, nu m-aş mira să îl văd pe Buzatu înapoi în PNL.

Societatea româneasă s-a aflat mereu într-o glumă a istoriei, repetată periodic, devenită până la urmă un clişeu: formele fără fond. Dacă mai acana în timp românii au împrumutat formele francezilor, Franţa fiind considerată la vremea respectivă cea mai importantă ţară de pe gogoloi, de data aceasta era timpul ca românii să împrumute din formele americanilor. Ultimul exemplu în acest sens: campaniile electorale.

Speţă: oraş de circa 350.000 de locuitori, cu trei luni înaintea alegerilor locale. Primarul în funcţie vrea să se lanseze oficial în faţa publicului, după ce se lansase deja de trei ori în timpul unor conferinţe de presă.

Desfăşurarea acţiunii: Se ia o sală mare de sport. (Sala Polivalentă nu e gata, deşi onor candidatul jurase cu mâna pe inimă şi lacrima în colţul ochiului drept că în mandatul său o termină, aşa că a fost nevoit să se mulţumească cu sala sporturilor din Valea Vlăicii). Se decorează cu baloane, se tipăresc afişe, flyere, insigne, chiar şi abţibilduri şi se dau fiecărui participant. Se pune o scenă mare, cu un ecran mare, încadrat de două preşuri mari cu faţa zâmbitoare a candidatului. Să nu uităm artificiile de la început şi de la sfârşit. Intrarea oficialilor de la centru se face pe "We will rock you". Pe ecranul mare rulează un clip cu momente fericite ale candidatului. Publicul exaltează cu steguleţe, pancarte şi alte chestiuţe fluturate în aer. Oficialii de la centru ţin discursuri scurte, la obiect. Ei fac warm-up-ul pentru candidat. Candidatul este prezentat ca un mare star rock. Vine din mulţime spre scenă cu un copil mic în braţe, şi cu alţi 10 după el, ţinându-se de mânuţe. Candidatul ţine un discurs scurt şi la obiect, precedat de discursuri scurte şi la obiect ţinute de oficialii de la centru şi de personalităţile din afara sferei politice chemate pentru credibilitate şi pentru sentimentul de siguranţă al publicului că nu este manipulat. Candidatul îşi cheamă fiul pe scenă, din întâmplare, cerându-i iertare pentru că nu are timp pentru el, şi cerându-i permisiunea să nu aibă timp pentru el încă un mandat.

De ce suntem în Craiova: Pentru că oamenii din public nu au venit din convingere. O mare parte a părăsit sala după câteva minute de la începerea ceremoniei. Pentru că organizatorii s-au pierdut undeva între "We Will Rock You" şi Petrică Mâţu Stoian. Pentru că gazda ceremoniei a încurcat numele candidatului (Aurel Solomon?) şi a încurcat momentele artistice (canta popularoşii înainte să vorbească onor candidatul?). Pentru că au fost momente artistice cu cei trei cântăreţi de casă ai candidatului. Pentru că or avea şi americanii momente artistice, dar e puţin probabil ca ele să reprezinte toate ode la adresa candidatului. Pentru că, pentru că...

Una peste alta, casa formelor fără fond e la noi acasă. Chestiunea e următoarea: formele astea fără fond pot reprezenta un foarte eficient pas înainte dacă ştim să învăţăm din ele. Nu zic că ele reprezintă un lucru rău, ba dimpotrivă. Problema e să nu fie copiate fără cap şi să fie adaptate cu măsură. Sinceră să fiu, nici nu prea ştiu ce să cred exact despre lansarea de azi. Cert este că a început oficial campania neoficială a alegerilor locale, chiar dacă data lor nici măcar nu e stabilită.

Nu am reprodus fraza domnului Schelee întâmplător, pentru că, fără a fi fatalist, înclin să fiu de acord cu aprecierea sa. Intr-adevăr, cu sau fără rea intenţie, tensiunile politice nu pot fi motor pentru progresul unei ţări. Cu atât mai mult în România, ţară care – fie că ne place sau nu – a avut câţiva ani în care reformele au încetinit sau chiar au stagnat. Ne-am luptat cu lipsa de viziune, cu lipsa unor strategii economice coerente şi, nu în ultimul rând, cu obstinaţia de a bloca privatizarea din cauza unor mentalităţi depăşite. Se pare însă că nici acum, când am devenit membri ai Uniunii Europene nu scăpăm de acea sintagmă păguboasă „nu ne vindem ţara!”. Cum altfel mi-aş putea explica cele câteva voturi împotriva Legii privind măsurile de privatizare a Automobile Craiova, exprimate zilele trecute, în Senatul României!?

Nu numai în calitatea mea de senator de Dolj, dar şi ca liberal, cred cu convingere că privatizarea Automobile Craiova de către compania Ford reprezintă un proiect extrem de important pentru România, care va genera câteva mii de locuri de muncă şi care va avea un serios impact marco-economic prin crearea unor capacităţi de producţie pentru un număr de 300 000 auotvehicule moderne pe an.

Nu este cazul să insist aici asupra unor detalii tehnice, pe care le cunoaşteţi bine. Aş sublinia totuşi că este prima mare investiţie industrială americană în ţara noastră estimată la aproximativ 1 miliard euro. România are astfel şansa să se transforme în cea mai importantă ţară producătoare de automobile din sud-estul Europei .

Şi întrucât unora dintre colegii politicieni le place să invoce – evident din raţiuni electorale – faptul că guvernul Tăriceanu nu este preocupat îndeajuns de nivelul de trai al cetăţenilor României, ei bine, eu susţin că privatizarea Automobile Craiova are şi această componentă socială, cu consecinţe benefice asupra oamenilor Doljului.

Intr-adevăr, cetăţenii României au nevoie de proiecte mari, care să vină în întâmpinarea intereselor lor. Altfel, ce motiv ar mai avea să ne urmeze pe noi, cei aflaţi în câmpul politicii?!

20.02.2008

De unde şi ideea că o căsătorie de probă ar fi numai bună în toate cazurile. Încerci 24 de ore, şi dacă nu îţi place, ai scăpat a doua zi fără dureri de cap şi avocaţi. Dacă îţi place, cu atât mai bine. Repeţi isprava şi mai iei nişte cadouri ;))

Revenind la cuplurile noastre, fericiţii soţi de 24 de ore se pot declara preafericiţi, pentru că, pe lângă faptul că s-au plimbat cu limuzina, s-au procopsit şi cu o cină romantică, fără să mai fie nevoiţi să alerge din restaurant în restaurant pentru a găsi un loc liber diseară. Limuzinele şi cina au fost însoţite de covor roşu, marş nupţial, şampanie şi, bineînţeles, pişcoturi.

Senatorul Mario Oprea, preşedintele PNL Dolj, este, de astăzi, 4 februarie 2008, chestor al Senatului României. El a fost ales în şedinţa de plen din această după-amiază cu 100 de voturi pentru, 3 împotrivă şi o abţinere. „Funcţia de chestor este una foarte vizată şi importantă, pentru că problemele de buget sunt prezentate Senatului de către chestori. La începutul fiecărei sesiuni parlamentare se anunţă funcţiile ce revin partidelor în cadrul Biroului Permanent al Senatului. În această sesiune, Partidului Naţional Liberal i-au revenit un post de vicepreşedinte, unul de secretar şi unul de chestor, iar eu am fost propunerea PNL pentru postul de chestor”, a declarat senatorul PNL Dolj Mario Ovidiu Oprea.

Postul de chestor al Senatului României este inclus în structura organizatorică a Biroului Permanent al acestei instituţii.

A doua ştire nu e chiar ştire, e un fel de pre-ştire, în sensul că mâine are loc o conferinţa la PNL şi s-ar putea să fie chiar prima conferinţă comună PNL cu PNG Dolj. Asta nu e sută la sută sigur. Cam atât pentru azi.

P.S.: luni am examen la contracte speciale :(( cât de trist poate să fie

Eu mă îndoiesc în primul rând că bucureştenii ar vota un craiovean să le fie primar general. Asta chiar mi se pare imposibil. În al doilea rând, să fim sinceri, Berceanu nu ar câştiga nici primăria Craiova. Şi asta pentru că Solomon candidează indiferent de partid, iar Solomon o să ia mereu mai multe voturi decât Berceanu în Craiova. Şi nu doar pentru asta. Nu ştiu de ce, dar Berceanu nu e un personaj foarte popular în oraşul său, chiar dacă notorietate are cu duiumul.

Într-o conferinţă de presă de azi, mai marii de la judeţ au anunţat oficial schimbările. Motivul cu care au ieşit în faţă este blocajul decizional de la nivelul filialei. Cu alte cuvinte, în Biroul Permanent, propunerile lui Călin erau acceptate de el şi de încă două persoane, restul de 18 membri punându-se de-a curmezişul.

De remarcat însă propoziţia pe care Prioteasa a folosit-o la începutul motivaţiei pentru îndepărtarea din funcţie a lui Călin: „Domnul Călin şi-a alterat relaţiile interpersonale cu majoritatea membrilor Biroului Permanent.“ Este mai importantă decât blocajul decizional invocat ulterior.

Adevăratele motive le ştiu doar ei. Şi alte câteva persoane apropiate lor. Cert este că Ion Călin e singurul om politic pe care Solomon nu a reuşit să îl învingă într-o confruntare directă, fie ea şi în interiorul partidului. Drept pentru care Solomon a şi plecat din PSD. Atunci, ca şi acum, sau poate într-o mai mică măsură, nimeni nu îi dădea multe şanse lui Călin. Situaţia este însă puţin diferită acum. Călin e mai bătrân, Geoană are mai multă experienţă în fruntea PSD. În plus, Călin are mai mulţi duşmani declaraţi.

Iar aceştia şi l-au ales reprezentant pe Ion Prioteasa. Vor să îl scoată pe el preşedinte. Iar Prioteasa pare că a acceptat, dar nu pe termen lung. De altfel, singur a spus-o azi în conferinţă: e posibil ori să nu accepte deloc, ori doar până trec alegerile locale.

Înaintea ei, postul a fost ocupat de Ion Groza, care şi-a dat demisia cu trei zile înainte de alegeri, hotărându-se să se implice mai mult în organizaţia judeţeană. Cu alte cuvinte, a renunţat la ideea de a candida pentru Primăria Craiovei.

Se pare că doamna doctor Calangiu este şi singura preşedintă a unei organizaţii de reşedinţă de judeţ a PNL din ţară.

Preşedintele CJ Dolj, Ion Prioteasa, a anunţat la începutul acestei săptămâni că a apărut o problemă atipică în momentul în care specialiştii instituţiei au pus la punct bugetul pentru 2008. „Noi avem un principiu la nivelul CJ la care ţinem foarte mult: «Niciun program european nu trebuie să treacă pe lângă noi fără să depunem un proiect.» Mulţumită echipei de la Direcţia Afacerilor Europene, am reuşit să obţinem foarte multe proiecte cu finanţare externă în ultimul an. Acest lucru ne bucură enorm, şi nu o să renunţăm la principiu. Numai că a apărut o problemă când am însumat toate cofinanţările pe care trebuie să le asigurăm. Suma se ridică la aproape 34 de milioane de lei, ceea ce pentru noi înseamnă foarte mult“, a explicat Prioteasa. Acesta a mai spus că, de regulă, cofinanţarea reprezintă zece procente din valoarea proiectului. Chiar dacă pare mică, în momentul în care este calculată pentru proiecte de anvergură, suma devine importantă. „Pentru a rezolva situaţia, ne-am gândit la două posibilităţi: fie accesăm nişte fonduri special făcute pentru cofinanţări, fie contractăm un credit bancar“,a conchis Prioteasa. CJ Dolj a obţinut anul trecut şapte proiecte, totalizând 2,5 milioane de euro şi a primit confirmarea finanţării prin PHARE a altor două proiecte mai vechi ce însumează 17,3 milioane de euro.