O a doua limitare este insituită de art. 9, alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 58/1998, care prevede că băncile se consituie sub forma juridică de societate comercială pe acţiuni. Pe cale de consecinţă, activitatea bancară nu poate fi desfăşurată de orice persoană juridică, indiferent de forma juridică pe care o îmbracă. In primul rând, numai o societate comercială poate avea calitatea de bancă, cu excluderea regiilor autonome, a organizaţiilor cooperatiste, a asociaţiilor şi fundaţiilor; în al doilea rând, banca nu poate funţiona decât sub forma unei societăţi pe acţiuni, fiind excluse societăţilede persoane, societatea în comandită (?) pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.

Reglementarea anterioară (Legea nr. 33/1991, privind activitatea bancară) excludea expres doar societatea cu răspundere limitată. Cu toate acestea, nici sub imperiul
acestei legi nu au fost constituite bănci sub formă juridică decât cea a societăţii pe acţiuni. În doctrina juridică a existat o controversă în materia constituirii societăţilor comerciale: într-o opinie s-a susţinut că societăţile bancare se pot constitui numai sub forma societăţilor pe acţiuni ; într-o altă opinie s-a arătat că atâta timp cât legea nu interzice, în mod expres, decât constituirea societăţilor bancare sub forma societăţii cu răspundere limitată, iar, din interpretarea sistematică a legii, rezultă că sunt excluse şi societăţile de persoane, concluzia ar putea să îmbrace atât forma societăţilor pe acţiuni, cât şi pe cea a societăţilor în comandită pe acţiuni .

Cadrul legal al activităţii acestora este constituit din Legea nr. 101/1998, privind Statutul B.N.R, Legea bancară nr. 58/1998 şi Legea privind procedura falimentului băncilor nr. 83/1998, care se completează cu actele normativeemise de B.N.R., în temeiul art. 50din Legea 101/1998.

Conform prevederilor art. 1 al Legii bancare nr. 58/1998, activitatea bancară în România se desfăşoară prin Banca Naţională şi prin alte bănci.
Alte persoane juridice pot desfăşura activitaţi bancare, numai dacă sunt autorizate prin lege şi numai cu respectarea principiilor legii bancare. Aceste persoane juridice se supun şi ele, la fel ca şi băncile, autorizării, supravegherii prudenţiale şi reglementărilor Băncii Naţionale a României, conform art. 90 din Legea bancară.

Se află sub incidenţa Legii nr. 58/1998 atât băncile, persoane juridice române, cât şi sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine (art. 2, alin. 1).
Băncile reprezintă principalii intermediari financiari în economie. Ele facilitează formarea capitalului disponibil în economie şi coordonează procesul de economisire-investire, în scopul creşterii volumului total de resurse alocate economiei. Băncile sunt caracterizate prin capacitatea lor de a pune în circulaţie creanţe asupra lor însele, sporind volumul mijloacelor de plată şi, implicit, al masei monetare.

Sistemul Bancar se află într-un stadiu avansat de transformare, suficient pentru a plasa acest susbsistem al economiei pe una din principalele poziţii în evoluţia restructurării.

Pornit iniţial cu patru bănci de stat, sistemul bancar românesc s-a dezvolata pe parcurs şi s-a consolidat, băncile noi pătrunzând treptat în sistem şi construindu-şi încet poziţii relativ stabile pe piaţa bancară romănească. Au pătruns pe piaţă băncile străine ce se adresează afacerilor profitabile ale agenţilor economici din România şi care constituie un puternic factor concurenţial ce stimulează băncile româneşti – în dezvoltarea şi modernizarea activităţilor proprii .