ÎNCĂ AM CĂŢEI PE INIMĂ. PENTRU BUTE. AŞTEPT REVANŞA INTELIGENŢEI LA ADRESA FORŢEI BRUTE
Welcome to RoxaniaAm dormit două ore, se lumina la culcare. Dimineaţa când m-am trezit, am văzut o gaură-n tavan. Era de la adrenalina mea. De azi-noapte. M-am culcat cu furie şi m-am trezit la fel. Somnul n-a făcut decât să-mi administreze resursele de revoltă. Motanii erau sideraţi, doar pisica a priceput mai mult. Azi vă povestec despre mine, adică am fost plecată de-acasă, alea-alea, nu m-a interesat nimic din ce s-o fi întâmplat în rest (politic, etc) şi tot nu mi-a trecut furia. Nici durerea. Una dură, ofensivă, setoasă de revanşă. Revanşă în sensul cel mai pur, că detest răzbunarea – răzbunarea face parte tot din povestea brutalităţii în care se înscrie victoria lui Froch, adică a omului raportat la statutul de brută; revanşa e altceva, poate chiar contrariul răzbunării, e pur şi simplu sportivitate, o poveste despre elevaţie – cum să spun, cum să spun, deci, cum să spun ca să mă înţelegeţi? Adică e atunci când tu îţi baţi adversarul din respect: în sensul că din respect, nu din ură.







