Pentru un moment, mi-am inchpuit ca aceasta personalitate atat de puternica, inzestrata cu o vointa fara limita si fara lege [pamanteasca] este EDENUL meu. Am crezut ca buchetul de fericire, brodat de ea pe opalul diminetelor mele, isi va pastra mereu culoarea florii mele preferate. Sufletul meu, atras irezistibil inspre ea, astepta cu fiecare bataie a inimii tacerea ei sa strige: Tu esti cel ce ma-nplineste atat de bine! Singura mea dorinta in noapte de IUBIRE este sa raman captiva in bratele tale si la lumina unei singure lumini ochii nostri sa scanteieze fericire, intocmai ca si amnarul! Inchide ochii pentru o clipa pelerinule, dupa care ... vino sa-mi furi gandurile!

Valurile marii urlau la mine cu tipat de pescarus.

Tu esti in fata mea, intind mana ca sa te-ating dar nu intalnesc decat golul [vidul] .

Iti strig numele tau, sonor ca si-un blazon, dar nu primesc decat ecoul. Absenta ta ... inima mi-o strange.

Intr-o singura clipa...cat de departe ai plecat! Mult prea departe de mine! Doar gandurile mele te-ar mai putea ajunge.

Gura ta pe buzele mele, privirea ta in ochii mei, numele tau in capul meu ...Tu esti gravata acum in mine.

Eu, pelerin si peregrin, nu mai am nicio-ndoiala. Acum sunt sigur, ca esti o parte din mine, pe care mereu as fi vrut sa o cunosc. Inainte de tine simteam ca ceva-mi lipseste. Nu stiam ce. Acum stiu. In toti acesti ani ... erai tu floarea mea rara si pretioasa, pe care am s-o pastrez vie in gradina mea secreta.

Dimineata se-apropie. Bucuria si tristetea sunt inseparabile. Ele sunt, ele traiesc impreuna si daca una se-aseaza cu mine la masa, cealalta se acomodeaza-n pat.

Pelerinul este in realitate o balanta ce are pe talerul stang tristetile si pe celalat bucuriile sale. Pentru a ramane in echilibru [precar] are nevoie de indiferenta si nechibzuinta ta.

Din liniste se-asterne speranta ... Miroase deja a lemn de tuia.

In ochii tai ma pierd si ma descopar. Tu nu esti decat noptile mele albe si zilele mele negre.

Gratie tie, cu tine ... Si pentru tine!