După cum observaţi cu ochiul liber, ( sic ) băieţii de la Metropotam au ajuns pe Nandos, au linkuit 2-3 articole, după care au dat iama în Blogroll :)

Să fie într-un ceas bun! :) La fel o să apărem şi pe CNN, în Forbes, etc. :P

ce e ala spiritul Vamii?
sa intreb metropotamul, m-am gandit. asa ca am lasat un comentariu care spunea more or less urmatoarele:
Spiritul Vamii de dupa manelizarea actuala, cu masini parcate pe nisip, terase care ne bombardeaza cu house pe plaja, manelisti cu burti revarsate acoperite cu lanturi de aur? Sau cel din amintirile vamaiotilor?
Putem trimite fotografii cu gunoaiele de pe plaja, pungile de plastic si sacii de moloz de la permanentele santiere?
atat. nu injuraturi. nu spam. o intrebare legitima, din moment pentru mine spiritul vamii asa arata in momentul de fata. nicidecum siroposenii cu rasaritul soarelui peste valuri. nu e meritul Vamii ca rasare soarele, si se pot face poze la fel de spectaculoase langa platforma Petromidia.
comentariul e fost sters rapid.
chiar nu am inteles de ce.
"in cazul in care comentariile nu respecta niste norme minime de bun simt & nettiquette, ne rezervam dreptul in a le sterge fara nici o notificare prealabila." - am incalcat neticheta pe undeva? am fost nesimtita? n-as crede.
ar fi fost bad publicity pentru Stufstock? probabil. n-am spus nici macar ca Stufstock e unul din elementele care, in opinia mea, au macelarit "spiritul Vamii", aducand turisti peste turisti.
asa incat stergerea comentariului mi se pare un gest penibil din partea Metropotam. lipsit de umor, de fair-play. de netiquette.
sa fiti sanatosi, in Vama care a ajuns asa cum ati facut-o voi. adio si n-am cuvinte.

LATER EDIT: Jen imi semnaleaza posibile bube de ordin tehnic. Ca nu a avut nimic Metropotamul cu mine. Foarte posibil, IT-istic vorbind. OK. Intrebarea ramane: ce e ala "spiritul Vamii" si cum il mai putem surprinde azi in poze? Pe mine ma depaseste. Si daca am bombanit degeaba, je vous demand pardon.

SI MAI LATER EDIT: daps, m-am convins ca bubele cu comentariile pe metropotam sunt IT-related, nu editors/admin-related - am mai pus un comentariu pe un eveniment (sa-i anunt ca a fost anulat), oamenii au sters evenimentul dar comentariul apare in continuare pe prima pagina. cu link catre o pagina goala. nashpa cu programarea. need testers?:D

Via metropotam.ro:
"Festivalului International NewJazz
Unde: Iasi, Parcul Casei "Vasile Pogor" - Muzeul Literaturii Romane
Cand: 27 Jun 2008 16:00 - 29 Jun 2008 16:00

In perioada 27 - 29 iunie 2008, va avea loc la Iasi, in Parcul Casei "Vasile Pogor" - Muzeul Literaturii Romane, prima editie a Festivalului International NewJazz.

[...]"

Continuarea:
http://invita.ro/organizer/Metropotam/ev4979502013-Festivalului-Internaional-NewJazz/

Din RSS Feed-ul Metropotam:
"Noaptea muzeelor la Antipa
Unde: Muzeul Antipa
Cand: 17 Mai 2008 18:00Noaptea Muzeelor Editia 2008

„Noaptea Muzeelor" este un program european dedicat publicului larg, lansat în 2005  de catre Ministerul Comunicarii din Franta.

La ora la care în mod normal muzeele îsi inchid portile, în „Noaptea Muzeelor", acestea si le redeschid începând cu 18,00, vizitarea fiind gratuita si continua pâna la orele 01,00. Scopul acestei manifestari este acela de a atrage publicul într-o activitate inedita. În acest fel, muzeele, institutii de cultura si educatie se fac cunoscute si ca locatii de petrecere agreabila a timpului liber, cu atât mai mult cu cât omul contemporan are mult prea putin timp liber pentru a si-l împarti între informare (din alte domenii decât cele din sfera profesionala) si divertisment (entertainment cultural). Desi a debutat timid, acest program are astazi muzee participante din toate statele Europei, Muzeul „Grigore Antipa" fiind unul dintre partenerii care au intrat in program înca de la prima editie.

In fiecare an, ne-am propus o tematica sub care s-au desfasurat evenimentele serii, activitati care au completat vizitarea gratuita a expunerii permanente din Muzeul „Antipa" - desfasurata pe cele trei nivele ale cladirii.

In acest an am grupat evenimentele din programul Noptii Muzeului „Antipa" sub titlul Nocturna în „dreptunghiul galben"

[...]"

Continuarea.

Ma bucur ca noi vorbim,
Olivian BREDA (+ tu, care citesti)

_________________
Shape your actions! http://getaresultnow.com/ (English blog)

În episodul de astăzi, o foarte amuzantă ceartă între câţiva români şi un englez aciuiat la porţile Orientului, în care întâlnim câteva tipologii umane interesante.

Sursa: recenzia pubului Wellingtons de pe Metropotam.

O recenzia în sine destul de plicticoasă şi politicoasă, având în vedere cât de puţin i-a plăcut localul autoarei Cristina Petrescu. Singurele aprecieri mai dure mi s-au părut: "serviciul e hilar de-a dreptul", "fetele de la bar sunt uber cabbage" şi "privire de înger refuzat la export" (despre chelneriţă). Metafore un pic cam trase de păr, într-adevăr, dar aşa e cu recenziile adevărate, uneori sunt foarte subiective. Truth hurts.

Daaar, iată cum o nevinovată recenzie se transformă într-un veritabil circ vrednic de toată atenţia noastră flămândă de senzaţii tari (se vede că nu citesc tabloide, nu?)... Patronul localului în cauză atacă:

Hey Cristina you spoon fed chinless wonder! Where the fuck did this shitty website find a mutt like you from? What the fuck do you know about English pubs? Have you actually been to any in England? London doesn't count! So what the fuck is your problem? Sitting alone in my bar laughing at one of my menu's? I've seen countless people in my bar, but none like you, laughing like an idiot? Jesus H Christ! From what I've been told, you should go and seek medical advice for your mental health. Please, please don't ever visit my bar again. Please go to bars for "Fitze" only. You're better off in a shit, souless, dull as ditch water bar like Charme or Yellow bar.

Oooo, devine interesant! Observăm aici numeroase atacuri la persoană, inacceptabile pentru un adevărat urmaş al colonizatorilor anglo-saxoni (vezi sublinieri). Urmează, evident, răspunsul cultivatei noastre Cristina.

:)

Aaaand you must be "the funny English guy who owns the place"? :)

Well, despite the fact that I'm not laughing now, I'd like to point out that we were not laughing then, either.

As regards the "fitze" thingy, I'd also like to gracefully ask you to bugger off, but we have a netiquette policy here which I prefer to see broken by funny chaps like you, instead of contributing to this offensive shit.

Oh, and btw, I meant every word about those waitresses.

Destul de ok, cu excepţia acelui "noi nu râdem" imediat după două smiley-uri. (Chiar, fără legătură - oare de ce tinerii şi adolescenţii din ziua de azi spun "lol" în loc să zâmbească? Oare ei chiar nu ştiu că "lol" este abrevierea de la "laughing out loud"? Probabil că nu. Dar să ne întoarcem la cearta noastră internaţională.) Am mai apreciat mult acel specific românesc (l-am folosit şi eu de curând, când am scris despre Monica Columbeanu): dacă aş fi de căcat, aş spune că eşti un bou. Dar nu sunt de căcat. (Nu retragem însă: eşti un bou!). Sau, ca să parafrazăm un banc (prea) vechi: sunt o doamnă, ce p*** mea.

Mai departe:

Dear Mr. Happy Owner,

I hate to add fuel to the fire but having been there myself at that time I have to say that i) the article was actually polite given the context and ii) we obviously didn't expect a countryside joint, we are living in Bucharest after all.

Even your manners are not really far from our overall impression of your local. Offending people who write what they see don't and won't make a good joint, not even in the case of one targeted for village people.

--
Pentru cei care nu inteleg engleza - comentariul de mai sus este al patronului care ne explica pe un ton suburban faptul ca experienta noastra este incorecta pentru ca nu am inteles ca de fapt locul este intentionat targetat "anti-fitze" - probabil pentru oameni gen Dorel si coniacul Unirea. Faptele insa raman - serviciul este execrabil si o experienta overall foarte jos, chiar si pentru o carciuma de cartier.

Dragoş am impresia că este şi numele patronului de la Metropotam, deci, dacă este vorba chiar despre Dragoş Novac (şi mi-aş cam paria salariul pe o săptămână că despre el e vorba... Dar nu o s-o fac, pentru că eu nu pariez din principiu! :P ), iată o luptă dreaptă între doi patroni - unul, "ţăran" din Anglia, celălalt, "snob" de Bucureşti, conform etichetelor reciproce ale beligeranţilor.

De apreciat gestul cavaleresc al lui Dragoş de a o apăra pe inocenta domniţă Cristina de atacurile invadatorului englez. Totuşi, nu putem să nu remarcăm umorul involuntar de la punctul ii (apreciaţi, vă rog, şi folosirea livrescului "ii"), susţinut mai apoi de acel "village people", care merită toate secundele pierdute cu ochii în faţa calculatorului, în loc să facem ceva mai util, cum ar fi să bem bere liniştiţi acasă. Urmează apoi o explicaţie condescendentă pentru toţi ţaranii care nu vorbeşte englezeşte. De fapt, stai, englezii sunt ţărani, parcă aşa stabiliserăm mai devreme. Ok, atunci, urmează o clarificare adresată tuturor bucureştenilor care nu vor să înveţe engleza. Aici ne dăm seama că de fapt pubul nefericitului investitor englez nu e altceva decât o bombă pentru muncitorii băutori de coniac ieftin, care fumează Carpaţi. P.S.: pentru cei care nu înţeleg engleza, "overall" înseamnă "halat"... Iar ţaranii români care beau Unirea locuiesc în cartierele Bucureştiului. Bulversant? Bulverseala de-abia începe.

Revine în acţiune patronul englez, care între timp şi-a dat seama că trebuia să lase să treacă o noapte înainte să apese butonul "post" (pentru cei care nu înţeleg engleza, "post" înseamnă "poştă").

So Dragos, you’re the other Chinless wonder who knows nothing about pubs! I never said that I knew how to run a bar, but then again does anyone in this city? I bet you Dragos couldn’t even run a bath! And you Cristina, I know you’re reading this because you have got nothing else better to do with your life. I also never said that I was a funny guy. Those are opinions of my very satisfied customers.
You say other people are judging you fast but you visited my pub for one drink on a quiet night and that’s it…you have an article… and you decided that you have the right to write such utter dreary tosh simply because a waitress didn’t pay you enough attention. Anyway if you think you’re so smart and you can judge everything, at least get informed first (those crisps are not Romanian), by the way, who gave you permission to take pictures of my pub? Don’t you know you should ask first? Or your “etiquette” applies only on other people?
And you should tell your buffoon of a friend Dragos that not being fitze does not make you a peasant… but probably he won’t understand because, as too many people in this city, they think the highest level of sophistication is if you show off a lot ….
Don’t worry, you can stay in your Souless Plexiglass, leather couches bars and hang out with other knob heads who know nothing about bars, but don’t you dare talk more shit about my pub .

Numărul de atacuri la persoană per cuvânt scris a scăzut dramatic! Culmea, încep chiar să apară argumente aproape solide, gen, de ce aţi făcut poze fără acordul meu... Totuşi, englezul nu se reuşeşte să se abţină şi îşi termină comentariul cu o ameninţare soft.

Urmează intervenţia unui nou personaj - românul imparţial, bine crescut, împăciuitor şi înţelept. Lucrurile par a se aranja:

O sa-mi spun si eu o parere referitore la acest articol si la comentariile ulterioare, deoarece sunt intr-un fel o parte din Wellingtons.
Incep prin a-mi cere scuze pentru iesirile domnului englez de mai devreme, presupun ca dupa ce investesti munca, suflet si nu in ultimul rand bani intr-un lucru este normal sa-l protejezi cum sti tu mai bine in caz de pericol (in acest context, reclama negativa). Englezii de fel sunt mai agresivi decat noi si nu prea se dau inapoi de la altercatii. Dar, deviem de la subiect.
Domnisoara/doamna Cristina Petrescu, Wellingtons este un bar/pub tipic englezesc, cu cea mai mare varietate de beri englezesti din Bucuresti, daca nu chiar din Romania, si mult ravnita (de catre straini si nu numai) televiziune prin satelit SKY care ofera meciuri de fotbal, cricket, squash, rugby, darts, etc, in direct din majoritatea campionatelor straine, in principal britanice.
La noi vin multi straini, in marea majoritate englezi, asteptand o servire tipic englezeasca si exact asta primind, iar privind la numarul de clienti fideli pe care ii avem cred eu ca ne descurcam destul de bine. Dar, pe langa ei vin si multi romani asteptandu-se la o servire tipic romaneasca si sunt speriati si revoltati cand primesc altceva. Noi incercam sa multumim pe toata lumea dar cum nimeni nu este perfect nu reusim intotdeauna.
Opinia dumneavoastra referitoare la cunostintele de engleza ale fetelor de la servire este cel putin gresita, ambele converseaza in fiecare zi in engleza cu clientii si inteleg accentele scotiene si irlandeze, cand de multe ori scotienii, irlandezii si englezii nu se inteleg nici intre ei. Nu vreau sa le ridic in slavi dar lucrand cu publicul vad si aud multe si sincer cred ca engleza este a 2 a „limba nationala” a romanilor doar teoretic.
In incheiere va multumesc ca ne-ati vizitat „carciuma”, iar spre deosebire de altii eu merg pe convingerea ca orice reclama este buna si va invit sa mai veniti pe la noi si cu alta ocazie, preferabil la un sfarsit de saptamana sa aveti un termen de comparatie cu acea fatidica zi de marti.

P.S. Hmmm, eu stiam ca Walkers Crisp, Mr. Porky, Scampi Fries, Bacon Fries si KP Nuts (produsele pe care le comercializam) sunt produse tipic englezesti.
"Google it . . ."

Aşadar, acest domn, care s-a semnat Chris şi care scrie cu o ortografie aproape impecabilă, la nivelul domniţei Cristina, are o legătură oarecare cu Wellingtons, suficientă cât să se identifice cu localul. Îşi cere scuze pentru "ieşirile" englezului, de parcă i-ar fi şef sau patron, dar, imediat după aceea ne dăm seama că domnul englez a investit "munca, suflet si nu in ultimul rand bani", deci, de fapt, Chris are un alt fel de legătură cu pubul, nu ne putem da seama de care. Englezii sunt agresivi, spune Chris, generalizând exact ca şi ceilalţi - englezul care consideră că bucureştenii sunt nişte fitzoşi, Cristina şi Dragoş care consideră că un pub englezesc e de fapt o cârciumă de cartier pentru ţărani. Am zâmbit însă la foarte înţeleapta concluzie că orice reclamă e bună şi la ghilimelele care zici că-s puse cu degetele (ştiţi, semnul acela agasant, ca nişte urechiuşe de iepuraş, folosit în vorbire de americani şi români snobi).

Ceva mai târziu, englezul revine, cu un nou atac, de data aceasta aproape pueril, dar care ne spune că domnul englez s-a întâlnit cumva cu Dragoş.

Dragos you're running away with yourself now, don't you mean "Reader"! Come on, I think you're kidding yourself now if you actually believe anyone is remotely interested in this shitty website.
By the way, nice slick hair you have, Yuck!

Cristina, din nou, apoi. Lucrurile par a se rearanja, ultimele flăcări pe nări încep să semene a mici scântei inofensive.

and my last 2 cents

Listen, chum, I'm not going to bother with this anymore because you act like a redneck, but I'll try to explain to you in plain English, a tad more refined than your barking, that we did not "really" like your place and I explained just why. I never said it was a dump. Maybe I overdid the metaphors, but what can I say, it was a neverending source.

What does actually bother you? That I said the place looks quite grim? Well, a lot of pubs do! Yours just has a... gruff look. Probably it takes after you.

I'm absolutely sure that plenty of people like your place. You'll be popular in a couple of years. So why bother with a bad review?

...Especially since you can't really take it - British phlegm seems to be overrated.

Datorită lui Chris, urmează apoi un pupat toţi piaţa endependenţi, daaaar, şi aici de fapt am învăţat eu cele mai multe, totul se încheie apoteotic cu vox populi - oameni care s-au simţit datori să-şi spună părerea despre toată cearta ridicolă de pe site.

Prima părere, Andreea. Fată obiectivă şi dintr-o bucată, le cam dă dreptate tuturor, cu o uşoară preferinţă pentru autenticitatea pubului.

A doua părere, KJ. Cred că e băiat după tonul adoptat şi după ce l-a deranjat - şi anume atitudinea condescendentă a lui Dragoş.

Oooops!!

Interesant!!!!! Ha ha ha....
Da bine, ma Dragos cum ne-ai facut tu pe toti tarani... Bravo mai Dragos ... n-am mai auzit ceva atat de profund de mult trebuie sa recunosc... Oameni buni daca n-aveti fite sunteti tarani!!!!! ha ha ha... Eu cred ca ar trebui sa te apuci de scris serios ca e pacat sa irosesti un asemenea talent pe un amarat de website, eu nu am auzit de tine pana acum si ai asa niste idei extraordinare!!!!
Chiar, cine esti tu ma Dragos de le stii tu pe toate si te duci tu asa pe la casa omului si i-o spui de la obraz? Eu as numi treaba asta ..tupeu, dar sunt sigura ca tu ai alta opinie... si crede-ma, chiar daca ai un website sa o spui la toata lumea, eu tot la a mea raman.

Ultima persoană, cea care pune punctul pe i şi încheie circular povestea confuzantă de azi, este irina:

tipic romanesc

Tipic romanesc,criticile adresate barului...
Nu stim sa facem altceva decat sa criticam capra vecinului;eu una, nu am vizitat barul,dar o voi face cand ma intorc in Romania,datorita reclamei facute :)
Well done ! Mr. Happy,u won a client :-)

Ştiu, much ado about nothing, dar recunoaşteţi că data viitoare când o să treceţi prin faţă la Wellingtons o să vă mănânce în fund să intraţi la o bere?

A trecut ceva vreme. Dar m-am gandit in timpul unui trip, pe care il prezint mai jos in curand, ca ar fi bine sa mai am grija de el. Sa tin minte cum a fost. Si cu mare greutate am reusit sa-mi adun puterile. Sa ma ridic si sa imi fac ordine prin ganduri.

Ce urmeaza a fost planificat toata saptamana ce s-a terminat acum o ora si cinzecisicinci de minute ( cici opt secunde ACUM!!! ) .

1. Do you hear?
2. Do you hear?

Urmariti alternanta stanga dreapta. Ca sa nu mai zic de versurile de la 4 si sunetele alea de synth care ma fac sa ma gandesc la un update la Fata care-mi rupe mintea

3. Do you hear?
4. Do you hear?

In timp ce se urca si celeltalte piese in reteaua World Wide Web sa notez ce am mai facut pe ici pe colo. La Wow am reusit sa uit de caracteru meu si lam lasat sa alerge o ora saracul. Vroiam sa fac un filmulet dar nu reusesc. Proiectul asta se pare ca inca nu are final. Pe celalalt plan merge foarte bine am arso chiar tare saptamana asta in care a fost ultimu examen. Daca reuseam sa cred cu adevarat poate chiar il luam dar nu mi-am dorit se pare indeajuns de mult.

Am castigat un album Kate Nash pe metropotam.ro. Am raspuns la trei intrebari si peste 2 zile am primit un mail de la Gina prin care imi anunta succesul.
Check it out
Kate Nash Last.fm page

Tocmai am purtat o discutie serioasa care m-a marcat. Sunt super tripat pe naspa.

Sunt doua mari posibilitati de stocare a pozelor unui site (si a documentelor incarcate in general) :

a. In sistemul de fisiere ("pe disc")
b. In baza de date

Eu totdeauna am ales, si raman la practica asta, sa le pun in baza de date. Macar pentru ce au patit cei de la Metropotam (a scris Orlando despre hackuiala celor de la Metropotam, s-a lamentat o don'soara Cristina Foarfa si Dragos Novac a scris si el). De fapt de la asta mi-a venit ideea acestui post.

Pe scurt cineva le-a spart site-ul, le-a sters tot, au recuperat textele (din backup-ul bazei de date) dar pozele erau tinute mai mult ca sigur in sistemul de fisiere si nu s-a facut backup si la acesta. Guess what... au ramas fara cele circa 13.000 de poze. Nasol. Poate invata ceva (cel mult ei ca cei din jur tot n-or sa invete ca de obicei).

Intr-un articol Scott Mitchell compara cele doua politici de stocare a fisierelor venite din exterior. (In zip exista un fisier PowerPoint cu descrierea detaliata) si concluziona ca in majoritatea situatiilor e cel mai rentabil sa ai fisierele in baza de date si nu in sistemul de fisiere.

______________

Acum lasand asta la o parte ma intreb ce vor invata ceilalti din intamplarea celor de la Metropotam. Sper ca macar cei de la Metropotam vor invata ceva. Ma tem ca cei din jur vor concluziona ca "mie nu o sa mi se intample" si nu vor schimba nimic privind siguranta site-urilor lor. Pana li se va intampla. Am vazut asta intamplandu-se la un cotidian/ziar/etc. si am vazut si la un alt site despre care nu pot vorbi (sper sa ma intelegeti).

Deci s-a intamplat, se intampla si se va mai intampla. Partea trista (din punctul meu de vedere) este ca de obicei nu ia nimeni nici o masura. Si apropos de luat masuri : ce credeti ca li se va intampla celor care sunt responsabili de proasta politica de backup respectiv de prostul sistem de securitate al site-ului Metropotam? Va zic eu : NIMIC.

Ce sa inteleaga un angajat care o face de oaie in stil mare si nu pateste nimic in urma asta? Ca firma il iubeste si il iarta de data asta dar sa nu se mai intample? NUUU!!! Va intelege ca poate sa o faca de oaie oricum ca nu va pati nimic niciodata.

Editare ulterioara nr.1 (o numerotez ca nu stiu daca va fi singura) : vedeti comentariul nr.2 de la Dragos Novac? :

"inainte de a afla cine e foarte important sa aflati cum. in urma cu 2 luni cineva a spart unul din forumurile pe care le administrez prin interfata de administrare. am descoperit cine, insa nu si cum. si de atunci sunt nevoit sa tin inchisa interfata de administrare pentru ca nu stiu ce sa repar.

imi pare rau si va urez recuperare usoara :(

Ciprian

p.s. pot sa inteleg ca nu aveati backup la fotografii pentru ca 13.000 nu e tocmai usor de backuput. Stiu cum e la mine cu 1000..."

Bietul ... ăăă.... cum sa ii zic.. om. Daca nu poti administra un forum (upgrad-a, migra, eventual chiar depana) mai bine te apuci de altceva. Sau mai degraba te-ai perfectiona.

Insa gafa majora a lui "Ciprian" este faza cu dificultatea salvarii celor 13.000 de fotografii. O fotografie in medie ocupa sa zicem 100kB. 13.000 x 100 kB = aproximativ 1,3 GB adica o treime de DVD. Cat de fraier sa fii sa nu poti face backup la 1,3GB. Adica pana la urma un DVD Writer costa la eMag 91,84 RON. O fi asa mult?! Il cumperi o data si il folosesti MACAR un an. Un DVD blank nu stiu cat costa ca nu ma intereseaza. Cand am nevoie de cateva le cumpar si platesc la casa cat imi cere. Oricum trei backup-uri integrale de poze intra pe un singur DVD. Daca faci o data pe zi backup atunci ... Un DVD la 3 zile maxim.

Daaaaaaaaaaar iata ca ajung la alta chestie : BACKUP-URI INCREMENTALE!!! Asta mai greu faci la documente daca sunt in sistemul de fisiere, nu?! Daca erau in baza de date era alta viata... Dar nuuuuuuuuuuu romanul e puturos si ii e mai usor sa tina in sistemul de fisiere.

De fapt, ca sa divaghez nitel, asta e buba noastra, a multora dintre romani : suntem destepti dar tare puturosi. Preferam sa luam o cale care  e usoara la inceput si apoi grea mai incolo sau chiar infundata. La fel cu sistemul de fisiere versus baza de date la stocarea de documente si la scrierea unei aplicatii folosind o arhitectura dovedita in timp (3-tier, MVC etc.) cu source-control, versioning, framework intern samd. NUu... hai sa o facem *ORICUM* sa vedem ca merge si mai vedem dup'aia. Bonusuri:

- Cod duplicat
- logica de business PESTE  TOT (in UI, in BLL, in baza de date, in pzd-ms...)
- hard-coding la greu
-...

Pretextul meu a fost sa ma cunosc cu Cristinica de la metropotam. Si ne-am cunoscut!

Tre' sa spun ca de cand cu jobul asta al meu, cunosc tot felul de oameni – unii frumosi, altii destepti, altii... mai putin, cool sau nu, artisti sau nu si lista poate continua... Si stau de vorba cu oamenii astia despre chestii generale sau despre chestiuni universal valabile doar de dragul conversatiei. Dar aseara am vorbit cu Cristina despre ce iubesc eu mai mult : carti, autori, prietenii! Am vorbit de brumaru, iaru, sociu, vladareanu, bucowski, ianus, bookblog, rocultura, am vorbit despre cat de dor ne e de vama, am aflat cine e blonda care scrie pe... blonda.ro (nu va spun asa k nu incercati :) )

Si asa mi-am adus aminte de ce iubesc eu oamenii ca ea – ptr ca sunt destepti si frumosi inauntru, pentru ca isi tin coloana vertebrala dreapta mereu, pentru ca muncesc cu drag, pentru ca le sclipesc ochii cand vorbesc despre o carte buna, un proiect la care pun umarul sau pur si simplu despre viatza; pentru ca oamenii asa ca ea au viata in ei cat zece! Si se simte! Si se miroase! Si e contagioasa! :)

Bravo Cristina ptr tot ce esti si ce faci si la mai mare!

Au intrat si au spart metropotam. Au pierdut cam 13 mii de poze.

In mod normal... cineva care face dinastea intra si stergea ceva mic... sau baga niste stiri ciudate... E clar ca era cineva ori foarte suparat... ori necunoscator.

Nu cred ca politia ii va ajuta intr-un fel.

Este aproape sigur ca asta se poate intampla si cu colegdecamera.ro.

Detalii aici

Deadline 15 februarie, ora 12. Concursul este aici .

Metropotam organizeaza multe concursuri. De saptamana aceasta dam si noi premii la acest concurs. Si daca tot suntem aici, poate va intereseaza o excursie la Festivalul Europavox .

Asa se cheama ceea ce scrie la mine pe tricoul meu cel nou. Despre ce este vorba mai exact? Despre un site cu si despre Bucuresti, cu bucuresteni, scris de bucuresteni. Site despre viata in metropola din capitala. Metropotam.ro se intituleaza si este un concept ce mi s-a parut a fi mult prea fein pentru a nu-l baga in seama. L-am descoperit citind o revista, am vazut scris site-ul si l-am accesat imediat. Apoi, in acelasi imediat, am zarit acest animalut ce mi-a facut cu ochiul. Cum? Prin rubrica vrei tricou?. De aici si pana la a scrie pe mine animal urban in libertate a mai durat vreo 2-3 mail-uri si cateva saptamani de asteptari (din cauza unei poste romane pe care o reneg).

Cum ar spune si ei: urbanizeaza-te! 

Luni, m-am trezit... aaa stai ca nu m-am culcat Duminica. Da, mi-aduc aminte, nu m-am culcat Duminica pentru ca, Tezeu doarme ca porcul si sta degeaba cand e cazul si nu doarme si sta ca prostul cand stie ca-i suna ceasul. Deci, pe la ora 0.00 zic "gata, destul cu frecatul mentei" asa ca m-am apucat de facut ce aveam de facut. In primul si in primul rand articolul pentru metropotam pe care-l promisesem de joi inca. Da, sunt lenes. Apare Diana Duminica noapte pe net. si cand o vad incep sa transpir de frica "daca-mi cere articolul si eu nimic" asa ca-i zic eu repede. "Nu l-am scris dar pana dimineata e gata!!!" Desigur ca ea sta cateva secunde si-mi zice "Sa nu mai zici niciodata asa ceva, zi si tu ca e a work in progress sa nu ma sperii", asa ca pana la 3 noaptea a stat Tezeu al meu si-a scris 2 articole pentru metropotam, pe cel despre Biserica Bucur si pe cel despre Manastirea Radu Voda. Imi ceruse Diana doar 1 dar eu am zis ca na, sa fiu sigur ca macar unu' e bun asa c-am scris doua.

De la 3 am stat pana la 4 dimineata si apoi m-am apucat de invatat la franceza pentru ca da, eu aveam lucrare pe la 14.00 sau test sau cum i-o zice la faculta unei foi de hartie pe care scri ce n-ai invatat. Ma rog, am scris eu pe o coala alba ce ne ceruse profa pentru chestia aia si apoi m-am intins in pat de la 5 la 6 ca si asa de invatat nu puteam invata nimic datorita sentimentului acelui ciudat pe care-l ai cand nu dormi toata noaptea. Norocul meu ca i-am zis mamei sa ma trezeasca la 6 pentru ca, doar avand in gand lucrul acesta, la 6.20 eu ma trezeam si-mi puneam niste maioneza vegetala peste niste gogoloate de soia care cic-ar fi chiftele. Sa fim cinstiti. SUNT GOGOLOATE DE SOIA! Nu conteaza... iau cafeaua, fumez tigara, imi fac flotarile cu un sictir ireprosabil si ma spal etc. Ies pe usa afara.

Mergand dinspre complexul vechi spre intersectia ce duce spre Planorama, dau cu ochii de macaralele ce prindeau viata odata cu intreg Bucurestiul. Nu stiu de ce am ramas cu gura cascata. In timp ce piciorul lung statea semet, in jurul lui se misca un gat lung, avand o trompa magnifica din fire. Datorita miscarii, zapada ce se depusese in timpul noptii era eliberata si cadea peste lume ca si cum ar fi fost fulgi reciclati pentru ce-a de-a doua ninsoare. Poate era semiintunericul de la 7 dimineata si buricul macaralelor ce lasa in aer o lumina calda, poate eram obosit sau poate, poate era pur si simplu o imagine antropica ce-ar fi putut sa rivalizeze cu Jepii Mici.

Ma rog, metrou, aglomeratie, coate, lovituri, uitaturi nervoase si desigur... FACULTATEA! Mi-am pus in gand "gata, de azi ma fac cuminte si merg la facultate". Cand ajung la facultate, 10 baieti in sala de curs. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta. NEMA profesor. A ajuns si el pe la 9. Desigur ca lucrare la franceza n-am mai dat dar am stat dupa profesoara pana la ora ei. Ma rog, ideea e ca eu am zis ca ma fac baiat cuminte si merg la facultate dar cand colo, a plecat facultatea. Asta e, poate de la anu'... sau poate nu :D

Ajung eu acasa si cand sa bag cheia-n usa primesc mesaj de la Diana "Unde e articolul meu ca te spanzur cu cablul de la USB!" Ajung eu repede in fata calculatorului si vorbesc cu Diana pe mess. "Pai MeCul nu vede OffLine-uri". Atunci de ce le foloseste lumea? Eu facand 13-14 ca si-a pus femeia baza-n mine si eu dau rateuri (n-ar fi prima data cu domnisoarele dar nu pe plan profesional pana acum) ii trimit link-urile care nu trebuiau ma rog, pana la urma articolul nu a aparut decat marti. N-a fost vina ei, n-a fost vina mea dar si-a cerut scuze si m-a facut sa ma simt penibil. Desigur ca apoi am inceput sa rad si ma gandeam eu ce s-ar intampla daca noi doi am fi cuplati. Ala ar fi cu adevarat haosul: "Hai, o facem?" "DA!!!'' dau sa ma dezbrac "Asa vrei sa mergi la patinoar?".... intelegi cum ar veni treaba. Norocul meu ca Diana nu mai are net. acasa ca dac-ar citi asta m-ar vana cu tot cu animalul ei urban prin Bucuresti :D

Ideea e ca vine Craciunul. Ce sa mai vina ca e deja aici! Adica facultate nu prea se mai face, lumea e vesela, Mos Craciun se pregateste sa aduca cadouri si sa nu-mi aduca nimic pentru ca, sa stii de la mine, sa nu te certi cu parintii de inainte de Craciun. EI SUNT MOSUL!!! (maine merg la OTV "ZENZATIONAL = PARINTII SUNT MOSU'")

Deci, era o concluzie pe aici pe undeva. Aaaa... data viitoare.

Cand fusei la Gaudeamus cu Diana i-am recomandat o carte, "Lordul Luminii" pe care ma tot chinuiam s-o citesc de ceva vreme dar care-mi placuse din motive necunoscute (cunoscute dar vreau sa par misterios) in ciuda naratiunii lente. Acum vreo 3 zile Diana apare pe YM si ma intreaba daca pot sa scriu o scurta recenzie la acest roman pentru metropotam si eu am zis "Sigur" doar sunt "AN ATTENTION WHORE" asa c-am scris recenzia care a aparut pe metropotam, eu fiind foarte fericit deoarece, ei bine, sunt mediocru si cand apare cate ceva scris de mine intr-un loc vizitat de multi am orgasme multiple. Ba nu am. Pacat ca barbatii nu pot avea orgasme multiple pentru ca atunci le-as avea.

Ideea e ca articolul tocmai a aparut si pe deasupra am voie sa-l postez si la mine pe blog. Nu ca n-as fi avut oricum odata ce e articolul meu si am drepturi asupra lui conform legii 8/1996 dupa cum imi spunea mediocrul ala de pseudo-fotograf, dar e frumos sa ceri voie inainte de a publica pe propriul blog articole scrise pentru oriunde altundeva sau cel putin eu ma simt nevoit sa cer voie deoarece, ei bine... deci... recenzia.

Lordul Luminii este romanul S.F. al scriitorului american Roger Zelazny, roman câştigător al premiului Hugo în anul 1968, nominalizat în acelaşi an şi pentru premiul Nebula pe care însă nu l-a primit.

Autorul, Roger Zelazny, este cunoscut în special pentru combinaţia de magie şi tehnologie, combinaţie pe care reuşeşte adesea s-o măiestrească aşa cum nici un alt autor din perioada sa nu a reuşit să o facă, aducând pe piaţa literară S.F. idei noi şi povestiri ce combină tehnologia avansată cu diferite împrumuturi din mitologia greacă, hindusă, sau egipteană.

Lordul Luminii este un roman ce păstreză tiparele naraţiunii lui Zelazny având o puternică influenţă din partea mitologiei indiene, dar, deşi capitolele încep cu diferite fragmente din texte sacre, dialogurile citează uneori din Upanishad iar personajele adoptă numele zeităţilor hinduse, folosindu-se de doctrina religioasă a hinduismului şi a budismului pentru a dezvolta discursul narativ, Zelazny reuşeşte să distanţeze povestirea de ideile religioase, dezvoltând o proprie teologie sau mai degrabă anti-teologie.

Romanul începe cu un eveniment ce urma să zguduie întreaga lume şi anume reîntoarcerea lui Budha din Nirvana, prin maşinării folosite de zeul morţii Yama, avândul ca ajutoare pe Tak (o maimuţă).

Astfel, Budha, sau Sam, prescurtarea de la MahaSamAtman, este rupt de Nirvana, norul ionic ce înconura planeta, în care-şi petrecea existenţa ca şi conştiinţă şi ajunge din nou în trup, cei ce-l invocaseră având nevoie de prezenţa sa pentru a începe un nou război împotriva zeilor.

De aici, orice cititor se aşteaptă la o călătorie liniară ce va duce personajele spre un final fericit, sau nu, pentru ele după o luptă magică cu diferite personificări ale zeităţilor. Autorul însă nu este de acord cu aşteptările cititorului şi de aceea, cel de-al doilea capitol ne poartă într-un cu totul alt loc şi timp, acolo unde şi când personajul principal, Sam, are un alt supranume şi desigur, un alt trup.

Romanul se învârte în jurul unui rebel, în jurul unui personaj ce se opune sistemului şi legilor pe care chiar el le-a ajutat în a fi impuse. Zelazny de asemenea se foloseşte de ideea religiei ca unealtă a controlării maselor şi desigur că şi de aceea a puterilor neînţelese aşezate pe un piedestal şi adorate, puteri care sunt, de fapt, doar tehnologii folosite în impunerea unor zeităţi false.

Nu vreau sa zic mai multe pentru că sincer aş strica satisfacţia oricărui cititor hotărât care are o plăcerea absurdă de a-şi pune întrebări a căror răspunsuri vin foarte greu.

Dar, trebuie să mărturisesc faptul că autorul oferă tot ceea ce promite pentru că, reuşeşte să dea cititorului câte puţin din adevăr odată cu fiecare capitol. Reuşeşte să aşeze cititorul în faţa unui puzzel a cărui piese se găsesc de-a lungul dezvoltării povestirilor.

Stilul literar folosit de Zelazny este unul amplu, cu descrieri vaste, cu dialoguri puţine, încercând şi reuşind să aducă înaintea cititorului scene complexe, atent pictate, în care personajele îşi joacă rolurile impecabil dar... pe alocuri, tocmai aceste descrieri ample opresc din vioiciunea naraţiunii astfel reuşind uneori să devină enervante.

Aşadar deci şi prin urmare, Lordul Luminii este un roman greu de digerat, mai ales de-a lungul primelor două capitole, timp în care cititorul trebuie să se obişnuiască cu întreaga mutare dintr-o parte şi dintr-un timp in altele, fără a primi explicaţii veridice dar Lordul Luminii este un roman care intrigă cititorul şi-l face atent la cele mai mici detalii, reuşind să-l captiveze, să-l uimească şi să-l facă să-şi dorească mai multe informaţii despre interiorul întregii maşinaţiuni ce ţine în viaţă marea putere a zeilor.

Le gasiti aici:

http://dordeduca.ro/stiri/tricouri_pt_gospodari/4924/

respectiv aici:

 http://metropotam.ro/La-zi/2007/10/art7407191941-Esti-animal-urban-Ia-ti-tricou/