de Liviu Plesoianu

La inceputurile ei, dragostea este, intr-adevar, oarba. Pe jumatate oarba. Pe jumatate, pentru ca ti se intampla mereu, inevitabil, sa te indragostesti de o singura emisfera. Nici nu se poate altfel. Nu te poti indragosti de un om care nu iti place. Intotdeauna se intampla la fel: te indragostesti de o persoana care, printr-un "ce" necunoscut, te atrage magnetic. Daca atractia e reciproca si legatura se creeaza, urmeaza "luna de miere", care intotdeauna dureaza fix atat cat tine si atractia. Dar cine poate consuma la infinit doar miere, si, mai ales, cine poarta-n sine-atatia stupi!? E firesc ca, mai devreme sau mai tarziu, fascinatia initiala sa se mai dilueze. Ceea ce inainte reprezenta misterul terenului neexplorat, acum ti-ai integrat deja, e parte din tine, e ceva ce "cunosti", ceva digerat. Orice mister digerat inceteaza a mai fi un mister.

Urmeaza apoi – dramatica, de cele mai multe ori – intalnirea cu celalalt el(ori cu cealalta ea). Incepi sa observi din ce in ce mai mult si mai des si cealalta emisfera, pe care nici n-o banuiai. Poate ca nici el(ea) n-o banuia. Poate ca tu ai fost pur si simplu poarta prin care ceva lui insusi necunoscut a iesit la suprafata. Sau poate isi cunostea indeaproape "partea intunecata a lunii", dar nu a lasat la vedere decat ceea ce ochii tai vroiau sa vada. Si nu trebuie condamnat. Ti s-a ascuns pe jumatate pentru ca te dorea. Precum si tu il doreai, ascunzandu-te pe jumatate.

Cititi in continuare: http://www.alt-fel.ro/editorial.asp

Editorial aparut in cartea “STOP! Femeia la urma...”: http://liviuplesoianu.ro/2008/08/05/stop-femeia-la-urma-2/

Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a respins initiativa unor oameni de stiinta de a bloca lansarea celui mai mare accelerator de particule din lume, LHC, pe motiv ca acesta ar duce la distrugerea Pamantului.

Large Hadron Collider (LHC), cel mai mare accelerator de particule din lume urmeaza sa fie lansat oficial pe data de 10 septembrie, dar lansarea sa este insotita de polemici ce par desprinse din scenarii science-fiction, care sunt insa foarte serioase si purtate intre oameni de stiinta.

Saptamana trecuta, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a respins o plangere inaintata de un grup de oameni de stiinta impotriva a 20 de tari ce finanteaza proiectul LHC, care apartine Centrului European pentru Cercetari Nucleare (CERN). Grupul respectiv a cerut oprirea lansarii acceleratorului, pe motiv ca acesta ar urma sa duca la crearea de gauri negre, la inceput de dimensiuni microscopice, dar care apoi vor creste si treptat vor inghiti intreaga planeta din interior. Ei au mai spus ca oamenii nu stiu deocamdata cum sa controleze particulele care ar putea fi create in LHC si ca pun in joc viitorul umanitatii.

Nu este primul scenariu prefigurat in jurul fenomenelor care vor apare odata cu primele ciocniri de particule din LHC, un altul fiind cel al posibilitatii calatoriilor in timp, dar este cel mai alarmist. CERN a admis posibilitatea aparitiei de gauri negre pe langa diverse tipuri de particule, dar a afirmat ca acestea vor dispare la fel de repede cum vor fi create, argumentand ca astfel de ciocniri au loc in natura in permanenta.

Asadar, odata cu decizia Curtii Europene pentru Drepturile Omului se inlatura ultimul obstacol, e adevarat, nu foarte mare, din calea lansarii oficiale a LHC, un proiect gandit inca de la inceputul anilor 1980, la care se lucreaza din 1998 si care a costat pana acum peste 6 miliarde €. Pe 10 septembrie va avea loc prima ciocnire a unor fascicule de protoni in tunelul cu un diametru de 27 km, aflat la o adancime de 100 metri in subteran, la granita dintre Elvetia si Franta, langa Geneva.

LHC este conceput pentru a crea fascicule de protoni care se deplaseaza la 99,9% din viteza luminii, un astfel de fascicul avand o energie de 7 tera electron volti (TeV). Aceasta, de 7 ori mai mare decat cea posibila in acceleratorul de particule Tevatron din Statele Unite, cel mai puternic pana la LHC, este echivalenta cu o masina care calatoreste la o viteza de 1600 km/ora sau cu 2,3 trilioane de baterii de 3 volti inseriate. Un fascicul de protoni va parcurge un tur de tunel in 90 microsecunde, ceea ce inseamna ca un fascicul care va fi activ timp de 10 ore va parcurge in total o distanta de 9,97 miliarde km, adica aproximativ dublul distantei dintre Pamant si Neptun.

Astfel de fascicule, ce circula la asemenea viteze, vor fi ciocnite intre ele, in ideea ca in acest mod se vor crea o varietate de particule care vor raspunde la intrebari esentiale ce tin de fizica, de istoria Universului si de legile care ne guverneaza. Marele “premiu” este detectarea bozonului Higgs, o particula prezisa de modelul standard al fizicii particulelor, si care, teoretic, este responsabil de masa altor particule, subiect care reprezinta unul din misterele fundamentale ale naturii la ora actuala.

Crearea conditiilor experimentale in care bozonul Higgs sa poata fi detectat este extrem de dificila. Aceasta cere coliziuni foarte puternice de particule si detectori extremi de sensibili care sa inregistreze rezultatele coliziunilor, care vor fi de ordinul sutelor de milioane pe secunda.

Mai trebuie spus si ca LHC nu va fi pornit din start la capacitate maxima. Pe 10 septembrie, fasciculele de protoni vor fi circulate cu o energie de injectie de 0,45 TeV, aceasta urmand sa fie crescuta apoi pana la 5 TeV, dupa care, anul viitor, aceasta va ajunge pana la capacitatea maxima de 7 TeV.

Lansarea LHC va putea fi urmarita pe 10 septembrie si pe internet, intr-un webcast accesibil la webcast.cern.ch, intre orele 9 si 19 (ora Romaniei).

(Sursa: TG Daily, PhysOrg)

Lucrez de dis de dimineatza si cheful e plecat la mare. Scriu un studiu despre Vama Veche (nu cred k se mira cineva), numai despre asta vorbesc... ca un nebun obsedat de creionul lui rontait.

Stau la masa VIP-urilor sub visinul ganditorilor internauti. Vine si bolul meu (numai al meu) plin cu betisoare rascolite in parmezan. Ce deliciu! Mananc si revin k nu-i frumos sa murdaresc tastatura! - din respect pentru  degetele macar.

Sa-mi fie de bine! Bucatar destoinic, se descurca parca mai bine ca mine sau foamea ma face sa devin subiectiv. Nu conteaza imi place sa mananc aici! Azi cel putin.

Ma tot gandesc la proiectul meu legat de serile culturale... si iar imi pun paie in cap si imi vine sa mai incerc o data.

Cert e ca acuma eu scriu. Si pe moment ce scriu, imi trec prin minte atatea idei incat mi-e foarte usor sa le trec pe toate pe foaie, dar foarte greu sa le exprim in asa fel incat sa sune atragator.

Poate ca despre asta este vorba atunci cand scrii bloguri. Sa scrii si sa devii un magnet de pareri. Daca nu iti iese cu frumosul, atunci incearca in alt fel, cu uratul. Magnetizarea asta sa atraga si puncte pro, si contra. Sa faci pamflete e foarte usor, ne-am nascut si am crescut cu acest lucru in sange. Totodata si cu subtilitatile care ating muuult mai rau decat sinceritatea, spusa direct, pe fata.

Eh... Dar de ce sa ne invartim dupa deget? Sau degete? Sau toata mana?

Mie imi place sa scriu pentru ca imi doresc sa fiu citit. Altfel, daca nu as vrea sa fiu citit,  dar totusi mi-ar fi placut sa scriu, probabil as fi inceput un caiet A4 si l-as fi terminat. Pe urma altul si altul, ca la varsta de 15 ani cand am pornit o asa ceva si imi iesise jumatate de nuvela cu o poveste legata de piese de sah. Asa, umanizate, descrise intr-un hal prea descriptiv incat fiecare cuta avea o caracteristica psihologica. Dar m-am lasat, ca adormeam, si ma gandeam ca si cine ar fi citit respectiva nuvela ar fi adormit la randul lui. Aveam nenumarate Almanahe de sah pe care le citeam inainte sa adorm, si mai toate erau pline de povesti din astea. Asa ca de ce inca una?

Probabil ca asta ma face sa ies putin din tiparele scrisului plictisitor. Sa-mi pun ochii in gand si priceperea in maini si sa tastez in asa fel incat tot ce iese ca produs final sa fie indragit de cititor. Sa vina la mine si sa-mi spuna: "Ba baiatule, ce frumos scrii... ca un curcubeu asa, si stii si tu ca astea, curcubeele, sunt cam rare in momentul de fata".

Ce sa mai spun... M-am luat cu scrisul...

Iar daca m-am luat eu cu scrisul si voi nu prea va faceti preferinta in a citi, am o singura dorinta totusi pentru ziua de maine:

Stingeti lumina! Macar o jumatate de ora, daca nu mai mult.

made by little black dress .

Sau scoateti calculatorul asta din priza, daca nu va place.

De la Tranda am aflat ca i-ar placea sa traiasca in niste filme. Mi-ar placea si mie sa traiesc in filmele pe care le vrea el, dar eu nu le-am vazut pe toate, asa ca am sa mai rontai niste floricele pana ma hotarasc.

De exemplu, as vrea sa traiesc in filmele la care nu adorm. Sau... mi-ar fi de foarte mare ajutor sa zic macar un "hello" intr-un moment dintr-un film, in care se plange. Sau vreun punct culminant din ala in care se impusca sau ea ii striga lui "Criminalule, era fractu'!".

Sau in Naruto, pentru ca pot avea abilitati legate de natura. Imi ajunge cat casc gura la ce tehnici folosesc aia ca sa ii bata pe ceilalti rai. Vreau si eu. Chiar vorbeam acum cateva minute de "temptation tehnique".

Sau in vreo emisiune de pe Discovery. Myth Busters. Sau Brainiac. In care sa testez ciorapii de lana (care aluneca muuult mai bine decat cei de bumbac).

Saaau... in Lord Of The Rings. Un var mai indepartat de-al lui Merry sau Pippin. De-ala micu' asa care sa se tina de astia doi: "Hai ma, luati-ma si pe mineeee, maaaa!" sau vreun elf pitic, care sa-i tina mantia lui Gandalf.

In Star Wars nu, ca ma dor ochii de la luminile alea colorate. Nici in Harry Potter, ca la ce indemanare am eu, ma paleste vreo bila de-aia de quidditch si ma trezesc abia la sfarsitul cartii. Cu un cartof in loc de ochi.

Dungeons And Dragons da, ca-mi place de Jeremy Irons. Dragon Heart, pentru ca imi place dragonul cu vocea lui Sean Connery. Shrek, unul din cei trei purcelusi (Charley, Barley, and the other one).

Intr-o telenovelaaa, ca s-o stric.

Intr-un videoclip de Peter Gabriel, cu toate ca si intr-un spectacol live mi-ar placea; 2D din Gorillaz... pfff.

Sau in Islanda. Acolo nu e film, e de film. Chiar si de poze pe film.

Dau mai departe la Di, nu inainte de a posta ceva:

La revedere si in curand pe ecrane... hihi.

Interzis e sa bei apa rece de la fantana, dupa ce alergi ca descreieratul cu ceilalti copii, care culmea, si ei transpira. Ca vine o tiganca pe nume Amigdalita si-ti taie niste chestii acolo in gat si faci buba si te doare.

Interzis e sa mananci paine de-aia facuta la cuptor. Adica asa, gata iesita din incubatorul de paini, caaalda, cu mirosul ala de faina putin arsa... pe alocuri, in moleculele care miros cel mai puternic si mai imbietor si mai... bunicesc asa. Un coltuc (ce-mi place cuvantul asta, include toata esenta si gustul unui coltuc propriu-zis) rupt cu mana, frumos, salbatic, cu pofta.

Interzis e sa mananci un pepene mare inainte de culcare, asta ca sa rimeze. Asa cum am facut eu cu Diana si Alex. Verii mai mici. Rezulta un mare... pipi. Exact in locul interzis chiar si de noi. Patul. Care si acum mai are o pata de-aia mare (mersi, oaie).

Interzis e sa stranuti sau sa tusesti fara sa iti tii mana la nas. Sa-i spui asta unuia cu doua sacose pline de Carrefour sau de Billa in mana dreapta si restul de Cora si o chiuveta de la Practiker in mana stanga. Stranutatul intens e libertate. Abtinerea de la stranutat e "end of your life". Zice statistica. Ia sa citim.

Interzis e sa nu saluti batraneii din bloc. Adica tot aia care arunca dupa tine, de la o departare (pardon, inaltime) de 3 etaje, cu cartofi si coltuce de paine tari, pentru ca bati mingea in fata blocului si faci galagie... ca orice copil.

Interzis e sa imbratisezi lumea pe strada. Iti dau astia voie doar cu aprobare. Semnaturi, buletine, oficialitati si alte documente. Iar saracul om emo (e om nu? adica...), parca-l si vad tot asteptand la Universitate, distrugandu-si vena cu vena, doar-doar o veni vreun hippiot sa-l intrebe de sanatate. Adica voi sa va imaginati un dialog de genul: "Free Hug?" "Daaaaa, oooo, daaaa... dar mai intai... o intrebare (stai sa-mi pun vena la loc, stii, doar m-am muscat aici... cum faceai si tu ceasuri cand erai mic)... Ai aprobare, nu?"

Si desigur, multe altele, care iti pot schimba lumea, iti pot da fericirea implinirii lor, dar sunt anumite obstacole prin care daca nu treci, nu afli ca lucrurile alea sunt interzise, de fapt. Logic.

Un plus mic: interzise sunt si manelele la maxim si fara numar la 3 dimineata in blocul 103, sc. A, ap. 47, dar aia sunt bezmetici. Sau mutzufani. Nu intra in nici o categorie placuta.

Si... da. Dar mai intai, sa citim multe lucruri si sa invatam. Pentru ca astea erau interzise odata.

Si cei de la magazinele enumerate mai sus sa stie ca imi place La Fourmi. Multumesc.

Azi, in metrou, statea o aschimodie intre doi grasi imensi. Aschimodia se numeste (inca, bine c-am scapat) Transp si nu-i era prea bine.

Intrebare in multitudinea de:

Unui nufar ii trebuie 30 de zile sa acopere suprafata unui lac. Tinand cont ca nufarul isi dubleaza in fiecare zi numarul, cat ii ia sa acopere jumatate din lac?

Multumesc testuitorilor pentru acest moment destinzator.

Si daca se fac asa pariuri, sa se iste un sport national, cum ar veni, dupa vreo 5-6 shoturi de tequila sa se faca iar pariuri pe cine prinde buchetul. Si tot asa.

Ceea ce va iesi in final se va numi "imagine codac".

Va urma...