• Eminescu a scris Luceafărul pentru că l-a văzut mai mare decât toate stelele şi de aceea i-a plăcut” scrie un elev de clasa a XII- a.
• Nu înţeleg de ce Harap Alb este un basm cult. Dacă era cult, adică inteligent, eu nu înţelegeam ce scrie în carte pentru că ar fi trebuit să aibă numai cuvinte neînţelegătoare. Asta nu înseamnă că eu nu sunt un băiat deştept!
• “Luceafărul este cea mai mare poezie a lui Eminescu, cred că are vreo sută de strofe şi acolo e vorba despre o poezie de dragoste pentru că există o fată pe care o iubesc doi tipi şi ea la început nu ştie pe care să-l iubească, dar îl alege pe celălalt şi o doare în cot de Luceafăr”.
• Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amandoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel
• Despre Nichita Stănescu: “este un poet care se miră de orice. El se miră şi de faptul că oamenii aud şi au urechi. Păi de ce? El n-a avut urechi? A văzut el vreun om fără urechi? Mă rog, da se zice că aşa este în poezie, să te miri de toate şi să le pui pe toate unele subt altele, în rânduri scurte, ca să se vadă că sunt versuri”
• Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cât o carte groasa, si are atâtea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intâlnesti cu ea si in final
• Poema „Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. În balada „Miorita” este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul „Mioritei” a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere
• La cerinţa - scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre timp, pornind de la ideea exprimată în afirmaţia “Timpul se schimbă. Trebuie să ne schimbăm şi noi cu dânsul” a lui Lovinescu, unul dintre elevi scrie: “Păi da, trebuie să ne dăm după timp, acum nu mai este vreme de dulcegării, de tromboane, trebuie să ştii să trăieşti, să faci bani, să ai casă şi maşină, să ai un servici uşor şi bănos. Dacă te dai după timp trăieşti bine, cum trăiesc deputaţii”.
• Adica Ion zacea atat de adanc incat nici nu si-a dat seama ca a uitat lumina aprinsa si era atat de lenes ca nici becul nu la (sic!) mai sters de praf si de aceea lumina era murdara
• Cuvintele glas şi lumina au sens conotativ numai când se învrăjbesc între ele”;
• Toată lumea ştie că dacă vremea se schimbă trebuie să ne dezbrăcăm sau să ne îmbrăcăm. Nu putem să ne îmbrăcăm cu geacă şi mânuşi vara şi să stăm în chiloţi iarna. Doar ruşii se duc iarna la scăldat când sunt minus zero grade afară. Aşa că Lovinescu are dreptate trebuie să ne uităm la meteo înainte de a ieşi din casă pentru că timpul se schimbă.
• “Ghilimelele apar numai atunci când vorbeşte cineva, chiar şi în şoaptă”;
• Luceafarul s-a transformat într-un flacău pentru că altfel nu putea so (sic!) iubească pe fata împăratului dar pe urma s-a nasolit treaba pentru ca fata aia iubea pe altul şi Luceafarul s-a întors în cer de unde căzuse”;
• Eu cred că Nichita Stănescu a fost puţin emo. Aşa am văzut eu o poză cu el în carte, avea părul în ochi cum are nişte fete de la noi din şcoală. Nimeni nu le suportă că sunt ciudate. De ce l-a lăsat pe Nichita ăsta cu nume de fată să scrie poezii? Nu ştiau că e sensibil?
• Eminescu nu prea ştia să vorbească. A făcut o greşeală gramaticală, care nu ştiu cum se numeşte dar nu trebuia să-i zică să coboare în jos luceafărului    că nu e corect. E ca greşelile pe care le fac moşii în autobuz când spun să avansăm înainte şi noi suntem pe jos de râs.
• Harap Alb s-a împrietenit cu un burtos care mânca mult de tot şi cu un beţiv care nu se îmbăta niciodată. Şi a mai fost unul care îşi lungea mâinile şi picioarele ca în filme şi ajungea dupe lună. Poate Eminescu a văzut viitorul de s-a gândit el că există oameni de plastic care se lungesc
• Dacă Harap Alb avea muşchii mai mari îl omora pe tacsu când sa ascuns sub pod. Cine la pus să se îmbrace în urs. O cam căuta cu lumânarea Harap Alb Senior

repet.....sunt culese de pe site-uri...deci daca le mai are cineva sa nu se supere...are dreptuirile de autor...oricum drepturile de autor sunt detinute de ratatii care au scris aceste aberatii...

Recunoaşte şi tu te laşi rugat, îţi gâdilă orgoliul, makes you feel important, ai zice că e de bine; dar nu avem cu ce, noi românşii, si nu suntem singurii. Colega nu ştie nici pentru ea la examen, mama nu poate să-ţi facă plăcinta că nu are reţeta, funcţionarul oricum nu e atent că joacă Solitaire. Cu toate astea toţi vor face ce-i rogi, aşa cum ştiu ei mai bine, pentru că 'de!' s-au lăsat rugaţi, însă treaba inevitabil va iesi de mântuială. Aşadar, românaşule, şmecheraşule, lasă neamule fitzza că ne doare!

posted by optimusprimus

Şi apropo de cele ce a spus Claudiu Bleonţ despre Mioriţa...în afară de faptul că mi se pare foarte corect şi că noi am ignorat şi ignorăm adesea detaliile şi ne predăm în seama a ceea ce s-a spus, fără să mai gândim asupra a ceea ce se poate încă spune...

Mă întrebam mai demult ce înseamnă Şi de-o fi să mor / În câmp de mohor, ce vrea să spună cu câmpul de mohor. Şi mi-am dat seama brusc că mohor înseamnă roşu-închis sau stacojiu, e culoarea sângelui care ar împânzi câmpul pe care ar fi ucis cobănaşul. Cei trei ciobănaşi se cobor la vale şi ajung în câmp. Uciderea ar avea loc deci coborând la vale şi nu degeaba insistăm aici, pentru că este o evidentă influenţă teologică.

În Sfânta Scriptură şi în erminiile teologice ortodoxe se afirmă întotdeauna că păcatul se face coborând la vale, căzând de la înălţimea virtuţilor dumnezeieşti în valea plângerii. În parabola Bunului Samaritean, Hristos Se milostiveşte de cel păcătos care venea pe cale şi fusese atacat şi aproape omorât de tâlhari (adică de patimi) în timp ce cobora de la Ierusalim spre Ierihon.

La fel, Raiul a fost zidit de Dumnezeu la înălţime, în timp ce pământul este undeva, mai jos, iar Iadul reprezintă beznele de sub pământ. Aşa învaţă toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii (a se vedea ce zice şi Cazania Sfântului Varlaam). Căzând în păcat, Sfinţii Protopărinţi Adam şi Eva au coborât din Rai pe pământ, în valea plângerii. Cei trei ciobănaşi din Mioriţa, şi ei se cobor la vale, venind de pe-o gură de rai, adică, coboară din Rai la vale.

Totdeauna, în Sfânta Scriptură, omul se coboară spre păcat, în timp ce spre virtuţi urcă munţii sau înălţimile înţelegerilor sau ai vederilor sfinte, ca spre exemplu muntele Tabor. Hristos Dumnezeu, întrupându-Se, El Se coboară pe pământ, în căutarea omului pierdut, ca să-l înalţe din nou la vrednicia de unde a căzut.

Revenind la câmpul de mohor, ciobănaşul avertizat asupra jertfirii sale vede câmpul ca fiind de mohor, adică înroşit cu sângele său, dar şi mohorât, adică trist din cauza uciderii care s-ar petrece pe el. De unde vine această concepţie? Dacă ne întoarcem la Sfânta Scriptură, avem un pasaj foarte asemănător în uciderea Sfântului Abel de către Cain:

După aceea, Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât. (Fac. 4, 8 )

Şi mai departe, Dumnezeu îi spune lui Cain că:

...eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. (Fac. 4, 11)

Credem că avem în Sfânta Scriptură sursa de inspiraţie pentru coborârea la vale venind de pe-un picior de plai şi de pe-o gură de rai, a ciobanilor şi pentru imaginea câmpului de mohor, ca teatru al crimei. Se spune picior de plai, pentru că pe plai se merge cu picioare uşoare, neîmpovărate de păcat, cu picioare vesele, cum glăsuieşte o cântare a Canonului Învierii de la Utrenie. Plaiul este un loc care se străbate repede şi uşor, pentru că ai inima bună, pe când în câmpul de mohor ai faţa posomorâtă (Fac. 4, 5), precum Cain.

Plaiul şi pădurea sau codrul sunt spaţii edenice în cultura românească tradiţională, în timp ce câmpul este un loc al desacralizării, al păcatului şi al crimei. Şi aşa au fost moştenite şi în literatura cultă şi la Eminescu cu prisosinţă. În poezia O, rămâi..., Eminescu dialoghează cu pădurea pe care a-nţelege n-o mai pot fiindcă am ieşit în câmp râzând.

Dar ca să înţelegem acestea trebuie să avem dorinţa de a nu mai mistifica la nesfârşit lucrurile.

Psa. Drd. Gianina Picioruş

Pe-un picior de plai
Unde, habar n-ai
Iata vin cu tot
La aeroport
Jucatori – vedete
Cu cercei si plete,
Ghiuluri, celulare,
Si cu girofare

Se vor îmbarca
Cu toti vor pleca
Spre un campionat
De toti asteptat
Cam de vreo opt ani
Sperante si bani,
Ni s-a împlinit
Pohta ce-am pohtit

Ne-au aruncat sortii
Într-o grupa a mortii,
Cu dârzi olandezi,
Cu cocosi francezi
Si italieni
Iuti si cam vicleni.

Cu toti am crezut
De la început,
Biata Miorita
Va fi chisalita,
Vom fi niste miei
În groapa cu lei,
Cu toti ne gândeam
Si ne planuiam
De la început
Nu-i nimic pierdut,
Sa jucam frumos
Si spectaculos,
Orice gol marcat
Sau punct câstigat
Va fi pretuit
Si sarbatorit...

Umpluti de emotii,
Am înfruntat sortii
Jucând primul meci
C-o echipa – terci,
De cocosi francezi
Ce ai nostri iezi
De se-nvârtosau,
Sigur o bateau.

Dar am remizat
C-un zero barat
Într-un meci închis
De mare plictis...

Apoi a urmat,
Meciul asteptat,
Mare tevatura
Cu echipa azura,
Ce fusese încinsa,
Umilita, învinsa,
De niste batavi
Aprigi rau si bravi.

Dumnezeu din cer
Si c-un tusier
Mult ne-au ajutat,
Gol le-au anulat,
Si-un italian
Putin cam plavan,
S-a cam bâlbâit,
Direct l-a servit
Pe al nostru Mutu,
Care a dat cu sutu’
Le-a bagat-o în plasa
Si mortul în casa.

Dar nu a tinut
Decât un minut,
Ca ne-au egalat
Dintr-un gol ciudat,
Caci un brav fundas
Zis Gabi Tamas,
Da pe lânga minge
Si meciul se-ncinge.

Nenea flueras
Cu capul golas,
Ne face cadou
Ca la anul nou,
Un pinalti mare
De calificare,
Numa’ gol sa dai,
Ca noroc tot ai...

Intra iar în scena,
Vedeta eterna
Tot Mutu suteaza
Si normal, rateaza!
În toata splendoarea
Si calificarea...

Acum olandezii
Au batut francezii,
Facând cu ei bors
Zeama de cocos.

Bietii nostri iezi
Spun la olandezi
S-o lase mai moale,
Capul nu-i mai doare
Sunt calificati
Si-ar fi câstigati,
Meciul lor sa-l dea,
Atunci ar scapa
De italieni
Care sunt vicleni,
Sarmanii francezi
Vad doar stele verzi,
Sunt împrastiati,
Descalificati.

În al treilea joc,
Nu mai era loc
Sa se speculeze,
Sa se parieze,
Miorita laie
Iese la bataie,
Ca e favorita
De lume iubita,
Temutii batavi
Nu mai sunt chiar bravi,
Vor sa se conserve
Au bagat rezerve,
Sunt buni de batut
De la început.

Joaca relaxat,
Rateaza distrat,
Ai nostri stresati
Cad ca secerati,
Cu fundul pe jos
Si joaca fricos.

Dica parca doarme,
Mutu are toane,
Contra are treaba
Tot cade prin iarba,
Banel tot alearga
Mingea s-o culeaga,
Si face marcaj
La kilometraj,
Iar bietul Piturca
E satul de turca,
Schimba disperat
Dar s-a terminat!

Meciul s-a sfârsit,
Rau ne-au umilit,
Jucând cu rezerve
Iar noi cu conserve.

Vor veni în tara ,
Pentru a câta oara?
Spunând raspicat:
IARASI AM RATAT!

*primita pe mail, nu-mi apartine, din popor :) daca stiti cine a scris-o puteti sa-mi spuneti :)

Se vor îmbarca
Cu toţi vor pleca
Spre un campionat
De toţi aşteptat
Cam de vreo opt ani
Speranţe şi bani,
Ni s-a împlinit
Pohta ce-am pohtit

Ne-au aruncat sorţii
Într-o grupă a morţii,
Cu dârzi olandezi,
Cu cocoşi francezi
Şi italieni
Iuţi şi cam vicleni.

Cu toţi am crezut
De la început,
Biata Mioriţă
Va fi chisăliţă,
Vom fi nişte miei
În groapa cu lei,
Cu toţi ne gândeam
Şi ne plănuiam
De la început
Nu-i nimic pierdut,
Să jucăm frumos
Şi spectaculos,
Orice gol marcat
Sau punct câştigat
Va fi preţuit
Şi sărbătorit...

Umpluţi de emoţii,
Am înfruntat sorţii
Jucând primul meci
C-o echipă – terci,
De cocoşi francezi
Ce ai noştri iezi
De se-nvârtoşau,
Sigur o bateau.

Dar am remizat
C-un zero barat
Într-un meci închis
De mare plictis...

Apoi a urmat,
Meciul aşteptat,
Mare tevatură
Cu echipa azură,
Ce fusese încinsă,
Umilită, învinsă,
De nişte batavi
Aprigi rău şi bravi.

Dumnezeu din cer
Şi c-un tuşier
Mult ne-au ajutat,
Gol le-au anulat,
Şi-un italian
Puţin cam plăvan,
S-a cam bâlbâit,
Direct l-a servit
Pe al nostru Mutu,
Care a dat cu şutu’
Le-a băgat-o în plasă
Şi mortul în casă.

Dar nu a ţinut
Decât un minut,
Că ne-au egalat
Dintr-un gol ciudat,
Căci un brav fundaş
Zis Gabi Tamaş,
Dă pe lângă minge
Şi meciul se-ncinge.

Nenea flueraş
Cu capul golaş,
Ne face cadou
Ca la anul nou,
Un pinalti mare
De calificare,
Numa’ gol să dai,
Că noroc tot ai...

Intră iar în scenă,
Vedeta eternă
Tot Mutu şutează
Şi normal, ratează!
În toată splendoarea
Şi calificarea...

Acum olandezii
Au bătut francezii,
Făcând cu ei borş
Zeamă de cocoş.

Bieţii noştri iezi
Spun la olandezi
S-o lase mai moale,
Capul nu-i mai doare
Sunt calificaţi
Şi-ar fi câştigaţi,
Meciul lor să-l dea,
Atunci ar scăpa
De italieni
Care sunt vicleni,
Sărmanii francezi
Văd doar stele verzi,
Sunt împrăştiaţi,
Descalificaţi.

În al treilea joc,
Nu mai era loc
Să se speculeze,
Să se parieze,
Mioriţa laie
Iese la bătaie,
Că e favorită
De lume iubită,
Temuţii batavi
Nu mai sunt chiar bravi,
Vor să se conserve
Au băgat rezerve,
Sunt buni de bătut
De la început.

Joacă relaxat,
Ratează distrat,
Ai noştri stresaţi
Cad ca seceraţi,
Cu fundul pe jos
Şi joacă fricos.

Dică parcă doarme,
Mutu are toane,
Contra n-are treabă
Tot cade prin iarbă,
Bănel tot aleargă
Mingea s-o culeagă,
Şi face marcaj
La kilometraj,
Iar bietul Piţurcă
E sătul de ţurcă,
Schimbă disperat
Dar s-a terminat!

Meciul s-a sfârşit,
Rău ne-au umilit,
Jucând cu rezerve
Iar noi cu conserve.

Vor veni în ţară,
Pentru a câta oară?
Spunând răspicat:
IARĂŞI AM RATAT!
by Cristian Ionutz

[......]
Cu toti am crezut
De la început,
Biata Miorita
Va fi chisalita,
Vom fi niste miei
În groapa cu lei,
Cu toti ne gândeam
Si ne planuiam
De la început
Nu-i nimic pierdut,
Sa jucam frumos
Si spectaculos,
Orice gol marcat
Sau punct câstigat
Va fi pretuit
Si sarbatorit…
[......]

Varianta completă a baladei o gasiţi aici.
În orice caz, foarte inspirat autorul. A dat dovadă de multă imaginaţie şi creativitate.

Mersi bă că mi-ai dat un spam cu linku' ;)

Pe-un picior de plai
Unde habar n-ai
Iata vin cu tot
La aeroport
Jucatori - vedete
Cu cercei si plete
Ghiuluri, celulare
Si cu girofare

Se vor îmbarca
Cu toti vor pleca
Spre un campionat
De toti asteptat
Cam de vreo opt ani
Sperante si bani,
Ni s-a împlinit
Pohta ce-am pohtit

Ne-au aruncat sortii
Într-o grupa a mortii,
Cu dârzi olandezi,
Cu cocosi francezi
Si italieni
Iuti si cam vicleni.

Cu toti am crezut
De la început,
Biata Miorita
Va fi chisalita,
Vom fi niste miei
În groapa cu lei,
Cu toti ne gândeam
Si ne planuiam
De la început
Nu-i nimic pierdut,
Sa jucam frumos
Si spectaculos,
Orice gol marcat
Sau punct câstigat
Va fi pretuit
Si sarbatorit…

Umpluti de emotii,
Am înfruntat sortii
Jucând primul meci
C-o echipa - terci,
De cocosi francezi
Ce ai nostri iezi
De se-nvârtosau,
Sigur o bateau.

Dar am remizat
C-un zero barat
Într-un meci închis
De mare plictis…

Apoi a urmat,
Meciul asteptat,
Mare tevatura
Cu echipa azura,
Ce fusese încinsa,
Umilita, învinsa,
De niste batavi
Aprigi rau si bravi.

Dumnezeu din cer
Si c-un tusier
Mult ne-au ajutat,
Gol le-au anulat,
Si-un italian
Putin cam plavan,
S-a cam bâlbâit,
Direct l-a servit
Pe al nostru Mutu,
Care a dat cu sutu’
Le-a bagat-o în plasa
Si mortul în casa.

Dar nu a tinut
Decât un minut,
Ca ne-au egalat
Dintr-un gol ciudat,
Caci un brav fundas
Zis Gabi Tamas,
Da pe lânga minge
Si meciul se-ncinge.

Nenea flueras
Cu capul golas,
Ne face cadou
Ca la anul nou,
Un pinalti mare
De calificare,
Numa’ gol sa dai,
Ca noroc tot ai…

Intra iar în scena,
Vedeta eterna
Tot Mutu suteaza
Si normal, rateaza!
În toata splendoarea
Si calificarea…

Acum olandezii
Au batut francezii,
Facând cu ei bors
Zeama de cocos.

Bietii nostri iezi
Spun la olandezi
S-o lase mai moale,
Capul nu-i mai doare
Sunt calificati
Si-ar fi câstigati,
Meciul lor sa-l dea,
Atunci ar scapa
De italieni
Care sunt vicleni,
Sarmanii francezi
Vad doar stele verzi,
Sunt împrastiati,
Descalificati.

În al treilea joc,
Nu mai era loc
Sa se speculeze,
Sa se parieze,
Miorita laie
Iese la bataie,
Ca e favorita
De lume iubita,
Temutii batavi
Nu mai sunt chiar bravi,
Vor sa se conserve
Au bagat rezerve,
Sunt buni de batut
De la început.

Joaca relaxat,
Rateaza distrat,
Ai nostri stresati
Cad ca secerati,
Cu fundul pe jos
Si joaca fricos.

Dica parca doarme,
Mutu are toane,
Contra are treaba
Tot cade prin iarba,
Banel tot alearga
Mingea s-o culeaga,
Si face marcaj
La kilometraj,
Iar bietul Piturca
E satul de turca,
Schimba disperat
Dar s-a terminat!

Meciul s-a sfârsit,
Rau ne-au umilit,
Jucând cu rezerve
Iar noi cu conserve.

Vor veni în tara,
Pentru a câta oara?
Spunând raspicat:
IARASI AM RATAT!

via yahoo mess via spuse.ro

Foto: Mioriţa Albastră crede în relaţia conspirativ - emoţională dintre tricolori şi portocale (Moravu' de Vest)

          Dacă o victorie a tricolorilor, în meciul cu Olanda deseară, ar face ca toată lumea să fie de acord şi ar linişti lucrurile, măcar din punctul de vedere mioritic, Franţa şi Italia încă au şanse la calificarea în faza următoare grupelor. Dacă italienii ar putea trece mai departe şi cu un egal, dacă România pierde, „les Bleus" sunt obligaţi să câştige şi apoi să spere şi să se roage.

         Băbeşte, facem primele calcule, primele profeţii prin contur.

        Franţa este calificată doar dacă bate Italia şi România nu câştigă cu Olanda.

        Italia, la rândul ei, trebuie să învingă Franţa şi România să nu bată Olanda. Sau ar avea nevoie de un egal cu francezii înscriind cel puţin un gol şi România să piardă în faţa „portocalelor" lui Van Basten.

          Pentru „azzuri" există şi o a treia opţiune, să facă meci egal cu „cocoşii sportivi" fără vreun gol marcat şi tricolorii noştri să piardă la cel puţin trei goluri diferenţă şi fără să înscrie vreunul.

        Pentru ai noştri, ai zice că e mai la îndemână calificarea mai departe. Există câteva ipoteze: o victorie a României cu Olanda ar fi suficientă, un egal cu Olanda şi niciun câştigător între Italia şi Franţa.

          Mă opresc însă aici, fără a mai prezenta şi ultima dintre variantele posibile ca România si Olanda să treacă împreună de faza grupelor la Euro 2008.

          Cât este de tristă confruntarea Italia - Franţa acum, în 2008. Erau deasupra tuturor acum doi ani, la Cupa Mondială. Miza era dată de o rivalitate frumoasă, o bătălie mândră între două mari echipe.

          Acum, totul se petrece la cel mai scăzut nivel. Acelaşi destin care se desenează finalmente şi de dorinţa Olandei de a înfrunta România. „Albaştrii" (Azzuri sau Bleus), toţi, trăiesc un veritabil thriller, o dramă. Trebuie să-şi învingă oponentul, dar doar o victorie în această seară nu le este suficientă.

          Atât italienii, cât şi francezii (chiar şi unii români mai potlogari, cum ar zice cineva!) sunt convinşi: Van Basten-ii se vor lăsa înfrânţi de tricolori. În cultura peninsulară italiană, cu precădere în partea sud - siciliană, „biscotto" (rom. Biscuite) este o înţelegere între doi adversari care se pun de acord împotriva celui de-al treilea. Ceva asemănător cu ipostaza mioritică a ciobănaşului moldovan, victima conspiraţiei dintre ceilalţi doi.

          Această teorie a complotului a anului fotbalistic de graţie 2008 sau, de ce nu, a anului de graţie fotbalistică, nu are un argument real. Nici pentru oricare dintre „albaştrii", nici pentru căcănarii româno - balcanico - mitici şi cu atât mai puţin pentru olandezi. Mai ieri se afirmau banalităţi şi enormităţi cum că jucătorii lui Van Basten vor accepta să piardă, doar ca să dea o mâna de ajutor la făcutul bagajelor pentru Italia şi Franţa, situaţia în care România şi Olanda ar trece de mânuţă de grupe, iar la o posibilă reîntâlnire într-o fază ulterioară românii să se pună deoparte, satisfăcuţi şi mulţumiţi că au ajuns suficient de sus pentru alchimia noi generaţii.

          Dacă şi voi consideraţi ca autentică o astfel de abordare, v-aş întreba: şi dacă, totuşi, la o a doua întâlnire dinte olandezi şi români, ai noştri, exponenţi ai aceleiaşi culturi pe care cu toţii o împărtăşim afişand un aer mai catolic decât cel al Papei Albastru, nu s-ar mai da înfrânţi de la bun început şi chiar ar refuza să respecte înţelegerea paranoică enunţată mai sus şi preluată de la aceia pe care îi aminteam odinioară, microbiştii noştri care se pricep întotdeauna la fotbal şi nu scapă nicio oportunitate să mimeze inteligenţa activă?! Dar la asta v-aţi gândit?!

          Iaca şi-o teorie a conspiraţiei deja elucidată! Sigur, rămâne ca meciurile să fie arbitrate de un om, iar  greşelile (care României au convenit!) făcute la golul acordat Olandei cu Italia şi la anularea unui altuia perfect valabil cu România pentru Toni, s-ar putea să aibă o greutate mai mare decât ne-am fi închipuit la momentul producerii lor.

          De ce atunci când erau pe teren Zizou, Totti, Del Piero, Cannavaro, Maldini, Seedorf şi alţii...astfel de maladii nu existau?! Paranoia continuă!

2. Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decat in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.

3. Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.

4. Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cantau sufland din frunza si lasandu-i pe boieri cu buza umflata.

5. Balada e o specie a liricii populare inventata de Ciprian Porumbescu.

6. Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.

7. Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvant atunci cind a spus: de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

8. Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.

9. Mircea cel Batran a fost inmormantat la Cozia impreuna cu umbra sa.

10. In "Sobieschi si romanii" autorul descrie cum o mana de plaiesi au rezistat asediului perfid al puternicei armate din Iasi. In final, plaiesii se predau in mod eroic, lasand cetatea neamtului.

11. Desi s-a ocupat mai mult cu turismul, Calistrat Hogas vorbea latina la perfectie.

12. Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.

13. Conversatia dintre Baiazid si Mircea este descrisa cuvant cu cuvant, cu toate ca autorul n-a prea fost cine stie ce de fata.

14. Mircea cel Mare, care prima data a fost batran, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cand Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate! "

15. Pana la urma Mircea cel Mare, desi batran il va ingenunchia pe trufasul otoman cu cateva proverbe si zicatori bine plasate.

16. Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamant si de baut, dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar cateva de bucati de eniceri si spahii fugind, dintre care este amintita "inspre Dunare, o mana."

17. Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

18. Calin tine de mana mireasa care are parul lung de fericire. Ea lupta sa puna mana pe dragostea flacaului.

19. Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

20. Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Am facut egal cu Franta! Am vazut o echipa a Romaniei in sfarsit motivata, in sfarsit increzatoare ca va sparge complexul pe care il avem impotriva Frantei. Am lacrimat (ca un fraier sentimental, stiu!) cand i-am vazut pe ai nostrii fotbalisti cantand imnul din toti rarunchii. Da' asa-s eu cand ma uit la fotbal.

Meciul a fost intr-adevar plictisitor, nu s-a intamplat nimic. Dar macar nu am pierdut si asta e un lucru bun avand in vedere de cat de complexati suntem in fata francezilor. Francezi care ne-au ironizat in toate felurile de-a lungul anilor si pe care de cel putin 15 ani de zile imi doresc sa ii batem la ceva. Cred ca pot numara pe degete de la o mana victoriile impotriva lor la orice sport. Singura pe care o tin minte este cea de anu' trecut in Campionatul Mondial de handbal feminin de la Paris cand am castigat dupa 4 reprize de prelungiri si dupa ce am recuperat 7 goluri si Radu Naum (care a devenit o marca) deja isi blestema zilele ca s-a nascut roman. Cred ca acest Radu Naum a adormit cu castile pe urechi cand asculta Miorita, altfel nu pot sa imi explic aceasta acceptare a mediocritatii.

Dar, totusi, ar fi trebuit sa ne bucuram pentru rezultat. Insa, nu, noi nu stim cum se face chestia asta. Noi suntem niste romantici incurabili si acceptam cu rusine ironiile presei europene pentru meciul asta plictisitor. De parca noi am fi fost in vreun fel vinovati ca fotbalul specatacol a fost violat cu bestialitate.

Se castiga meciuri din erori de arbitraj si aceste victorii se accepta de catre invingatori cu un ranjet ironic pe fatza. Castigi meciuri la penalty dupa ce ai fost dominat 120 de minute... si accepti asta cu un ranjet superior. Noi pierdem meciuri pentru ca un idiot de tusier nu vede o minge intrata in poarta un metru in meciul cu Bulgaria; pentru ca un arbitru de centru (Urs Mayer - elvetian) da penalty doar pentru ca vede un jucator danez cazut pe jos fara sa vada ca fusese calarit de un coechipier de-al lui; pentru ca acelasi arbitru prelungeste meciul mai mult decat spune regulamentul cat sa dea danezii golul care sa ne scoata din carti. Si atunci blestemam ghinionul nostru de "saraci care au stat la portile Orientului ca sa ii aparam pe vesticii imbuibati de urgia otomana". (m-am saturat de mania asta a noastra a persecutiei)

Si cand putem si noi sa ranjim?!!? Ne rusinam!!!!?! Ne cerem scuze pentru fotbalul plictisitor... Suntem niste fraieri.

Astept cu infrigurare meciul de maine cu Italia. In seara asta simteam ca intru in atmosfera meciului si ma gandeam cum ar fi sa ma bucur, sa ragusesc la victoria noastra. Pana cand il aud pe moderatorul emisiunii EuroStar de pe TVR1, Tudor Furdui, incheind emisiunea si pregatindu-ne pentru pentru meciul de a doua zi, astfel:

"... sa speram ca Italia nu va avea o tresarire de orgoliu maine!"

Cum dracului mergem noi la lupta? Cum mai asteptam de la jucatorii nostri ceva, in conditiile in care tu, comentator la televizor, faci tot posibilul sa zdruncini moralul? Cum vom putea sa castigam ceva vreodata daca oamenii care ar trebui sa incerce sa insufle optimism populatiei, oamenii care ne pot influenta starea de spirit gregara ne sugereaza sa mergem la biserica sa ne rugam ca Italia nu va avea o tresarie de orgoliu. Si astfel poate scoatem si noi un egal cu campioana mondiala! Olanda matura cu ei pe jos si noi ne rugam sa nu se fi trezit bestia ca sa castigam si noi un punct. De ce considera astia ca trebuie sa ne indemne la realism? Se gandesc ca asa ne pregatesc pentru ce e mai rau, sa nu care cumva sa cadem prea de sus si sa ne doara curul. Ei bine, eu vreau sa traiesc meciul ala la intensitate maxima, nu sa il aud pe unu' cum incearca sa ma "protejeze". Mi-am dorit mult sa ajungem din nou la un Campionat din asta si nu am chef sa il aud pe vreun tampit la televizor cum nu se poate stapani sa nu-si ridice balaceala lui in mediocritate la stadiul de model pentru un popor.

Va rog domnilor, cereti-va afara! Si sper, pentru binele vostru, ca nu o sa nu imi spuneti ca daca nu imi convine sa schimb canalu'.

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei.
Unu-i Moldovean,
Unu-i Ungurean
Şi unu-i Vrâncean.

Iar cel Ungurean,
Şi cu cel Vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mîndre şi cornute,
Şi cai invăţaţi
Şi cîni mai bărbaţi!...

Dar cea Mioriţă
Cu lîna plăviţă
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.

- Mioriţă laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Draguţă Mioară?

- Drăguţule bace!
Dă-ţi oile-ncoace
La negru zăvoi,
Că-i iarba de noi
Şi umbra de voi.
Stăpîne, stăpîne,
Iţi cheamă ş-un cîne
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,

Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul Ungurean
Şi cu cel Vrâncean!
- Oiţă bîrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cîmp de mohor,
Să spui lui Vrâncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă îngroape
Aice pe- aproape
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
In dosul stînii,
Să-mi aud cînii,
Aste să le spui,

Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vîntul cînd a bate
Prin ele-a răzbate,
Ş-oile s-or strînge
Pe mine m-or plînge
Cu lacrimi de sînge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!

Iar dacă-i zării,
Dacă-i întîlnii
Măicuţă bătrînă
Cu brîul de lîna,
Din ochi lăcrimînd,
Pe culmi alergînd,
Pe toţi întrebînd
Şi la toţi zicînd:

"Cine-au cunoscut,
Cine mi-au văzut
Mîndru ciobănel
Tras printr'un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grîului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura cîmpului!..."

Tu, Mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.

Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi si păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!...

Astazi am avut ocazia sa particip la o lansare de carte: HOTIA LA ROMANI, a lui Marius Ghilezan.
Am apucat doar sa o rasfoiesc dar mi-a lasat impresia de parodie, o tragi-comedie de un umor fin, de o subtilitate fragila, o rascolire delicata de istorie si istorii si istorisiri, de etimologii si psihologie, de literatura si politica si marketing si... Dumnezeule, pare un ghiveci, nu-i asa?! Ei, bine, nici pe departe!
Iata cum este impartita cartea, pe capitole: cuvant-inainte (Cornel Nistorescu); hotia la romani; moralitatea - ca stare de tensiune impusa de constiinta; cultura placerii; si alti crestini jefuiau; elocinta raului, nascator de bine; capatuiala; in Miorita, baciul moldovean este omorat pentru ca era mai ortoman; tulburarile metafizice, tablouri de arta naiva; autoritatea, mult pretuita; la inceput a fost cuvantul; riturile de trecere, furtul miresei si frica de moroi; semnele Apocalipsei printre argouri si jargoane; "Ce 'ot e copilul meu!"; un simplu caz psihologic; actiunea "prostit babe"; caderea in obisnuinta si mansardarea raului; lipsa unei culturi si fuga in ironie; comunismul nu a dat, doar a luat!; de la "mit stock" la baronii post-ceausisti; FSN-ismul sau "cum s-o-mpartit norocu'..."; coruptia de unii inventata; de la inginerii financiare la gainaria de toate zilele; de la Legea Talionului la Codurile Penale moderne; Decalogul, necunoscut; de ce fura romanii?; jocuri bune, jocuri rele; plagiatul nu suna rau; alegeri furate, destine pierdute, minciuni patriotice; finalul ca ultim inceput; cuvant-inapoi (Bedros Horasangian).
Si toate acestea, tratate in doar 150 de pagini (cu toatele!)...
"Furtul la romani e sport national. La siretlicuri sunt campioni. Daca s-ar desfasura olimpiade, podiumul ar fi asigurat. Ceva este totusi neobisnuit. Se pune multa pasiune in joc. Exista insa un acompaniament comic, unic in lume, in acest proces cu agresori volatili si victime neanuntate. Romanii fac haz de necaz. Dupa ce au patit-o, pagubitii nu cad in stare de colaps, isi scuipa in san si rostesc intremator: "Mai rau sa nu fie!"."
"La romani, vorba populara veche: "cine fura azi un ou, maine va fura un bou" s-a adaptat contextului: "cine fura un ou e un bou". Asta ca o bascalie la mult-comentatele condamnari cu ani grei de puscarie pentru insusirea necuvenita a unei gaini si la necunoscutele sentinte pentru devalizarea bancilor nationale."
"E clar ca oriunde in lume - si istoria civilizatiei ne-a dovedit-o - razboaiele au avut ca prim scop jefuirea altor triburi. Secole de-a randul, popoarele s-au luptat pentru dobandirea bogatiilor, a teritoriilor altora prin crima si jaf armat. Ce erau "sfintele" cruciade decat campanii de praduire? Principalul scop de eliberare a Ierusalimului nu a fost niciodata realizat. Pana si azi se mai duc lupte intre crestini si pagani pe teritoriul unde s-a nascut Iisus Hristos. Din istorie se stie ca Cetatea Sfanta se afla de multa vreme in mainile arabilor musulmani, oameni civilizati care nu deranjau cu nimic pelerinii veniti sa se inchine la Mormantul Sfant. Un cavaler parlit si avid dupa castig, Othon de la Roche, prin 1.200 DC a impachetat Giulgiul lui Cristos, gasit printre obiectele sfinte din Manastirea Vlahernelor, si l-a trimis spre vanzare la unchii sai. Astazi, obiectul din Torino e considerat o minune."

Vrem nu vrem, machiata sau goala pusca situatia economiei mondiale tinde de la un declativ roz bon-bon la un mai realist kakaniu, reliefat pentru prima data de FMI dupa luni de framantari si sfortari, ca da-de intorc sufletul mortului "de pe canalul luminos" (vezi "literatura" cu viata de dupa moarte) in papuci si izmene, la viata adicatelea...

De intors nu s-a mai intors nimeni de la Jesus incoace de pe "drumul ala", so ce-i de facut? Anii 30 chicago-ieni vor veni acum peste toata planeta? Pana acum doar ne-am facut ca murim de foame (90% din populatia lumii), dar sunt sanse ca de acum sa chiar o gustam (moartea de foame)?... Pana acum traiam ca in marketingul modern, cu promisiunea la ce bunatati vom trai oarecand, similar generatorilor de "trend" (statele si oamenii cu adevarat bogati), "daca suntem cuminti, ascultatori, devreme acasa si mutzi contempland belfereala unora", o forma mai evoluata de prostire pe fata a multimilor ca si cea de pe vremea inchizitiei si obscurantismului religios, cand saracilor li se promitea accesul neconditionat in rai, in contrapartida cu capra vecinului, bogatul-boierul ce cica neaparat ar fi ajuns in iad pentru "al sau trai bun"....

Dar sa revenim... [ :) ]

Se vorbeste intens ca "balonul economic de sapun", un "marketing mix" intre indicatorii macroeconomici mondiali & situatia reala din teren va colapsa soon, dar cica dracul nu va fi chiar asa de negru (kaki..) ca lumea va folosi ocazia sa-si reconfigureze de la zero, pe principii sanatoase si "profilactice" echilibrele financiar economice. Cu alte cuvinte trebuie sa ne refugiem in budism-taoism (filozofie) si sa ne bucuram cand e raul maxim, cu gandul ca de acum inainte vor urma fluvii de beatitudine ecstatica ("trai neneaca" in traducere literara pe limba d-nei Mioritza)... Cool!

China, Brazilia, India, etc, asa zisii tigri economici se dovedesc in aceste conditii doar "de hartie", un fiasco propagandistic a tehnocratilor de tip Greenspan (US), cresterea lor economica ce sa traga restul cresterii mondiale (la shtanga) ramanand in pom si pomu' in aer, rezultatul productiei lor "ieftine si profitabile" depinzand exclusiv de capacitatea de absorbtie a statelor bogate, ce acum iata sunt in recesiune si fara bani pentru pietzuit la tescherea. Cu alte cuvinte relocalizarea industriilor sunt sanse sa se faca in sens regresiv (sa revina la tzara sursa) pentru reusita incheierii unui posibil pact social de criza cu propriile societati isterizate de foame, sau cel putin de perspectiva reducerii nivelului lor de trai.

Ce sa mai vorbim de Europa sau Lumea Sociala, de solidaritate si echitate in conditiile cahectizarii tolbei cu venituri...Sa vorbim mai bine de o continua subzistenta, la fel cu situatia in ce am fost, suntem si vom fi...FOR EVER!

1=

Iubit sau detestat, apreciat sau luat peste picior datorită înverşunării cu care şi-a apărat convingerile privitoare la limba română, omul de care fac vorbire mă duce cu gândul la acel păstor din Mioriţa... nu cioban, ci păstor...

a tradus Infernul lui Dante lăsând de-o parte orice speranţă de-ntoarcere

iar uneori, când vremea e târzie, petreceţi timp cu albatroşi pe mări

A murit ultimul gladiator al limbii române,
Substantivele şi verbele s-au înnorat,
Interjecţiile se ridică, de parcă ar vrea să-l îngâne,
Clopotele se-ndoliază, lăcrimează şi bat.

(Adrian Păunescu- La moartea lui George Pruteanu, versuri publicate in Jurnalul Naţional la 28 martie 2008)

Lapusneanu s-a tinut de cuvant cand a zis “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!” Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

Zoe si Tipatescu se iubeau pe la spate.

Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889.

Imparatul avea o gradina si in fund un mar.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Eminescu se indeparteaza pentru a lumina dorintele celei moarte.

Este bine sa mai si citesti, decat sa tai frunza la caini degeaba.

-Liviu Rebreanu cand a scris romanul era putin trotilat.

Cristofel Columb a plecat in America unde s-a insurat cu o bastinoasa.

Moromete plecase in excursie sa vanda cerealele.

Ea ii zice copilului ca taci dragul mamei ca te pune mama la mamela unei capre.

Femeile ramaneau acasa in loc de barbati.

Agripina il baga si il acoperi pe Paun cu o capita. Agripina se simtea ca o vaca lovita intre coarne. Agripina avea scheletele unei nebune si maruntaiele uscate, ea cazu moarta si spuse ca nu mai pot.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

Calistrat a facut pipi pe el cum se mai spune in popor, cand a observat ca Vitoria e atat de desteapta.

Moromete facea partie pe salcam ca sa se dea cu sania.

Eminescu este trist pentru ca nu a reusit sa faca nimic in viata lui.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai intoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

Miron Costin vrea sa ne arate ca este bine ca din cand in cand sa mai deschizi o carte si sa o citeste pentru ca nu face rau.

Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca: tantarul, viespea, soarecele si ursii care se urca in fagi unde sunt albinele stranse in colonii si depun miere.

In padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

In nuvela “La vulturi” de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei.

Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.

Zgripturoaica, in zbor, ramane fara energie si il roaga pe Praslea sa-i dea o bucata din fesa lui, dar pe care i-o va inapoia si i-o va lipi cu saliva.

Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In “Scrisoarea a treia” se desfasoara batalia de la Rovinari.

Poemul “Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice.

Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.

Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica.

Datorita faptului ca Lapusneanu chinuia pe boieri taindu-le nasul, urechile, mainile, etc, el le-a devenit antipatic acestora.

Pescarul din Lostrita s-a inecat fiindca nu a putut sintetiza oxigenul din apa.

Ilie Cutiu era botezat buza de iepure deoarece un iepure violent i-a luat buza si a mestecat-o.”

In multe poezii Octavian Goga a scos in evidenta natura si treieratul pe caldura.

Miron Costin nu foloseste cuvinte de tip gramatical pentru gramatica limbii romane.

In China traieste foarte multa lume care mananca o abundenta de orez, se incheie la gat si a inventat guma de la capatul creionului.

Harap Alb era femeie se imbraca in alb si semana cu Mihaela Radulescu.

La batranete imparatul naste un fecior.

Eminescu descrie faptele care se petrec la plural care demonstreaza ca tot timpul sunt mai multi.

Bivolul a furat branza in cioc si a fugit cu ea in copac.

Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decat in scris.

Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni. Vitoria este de 3 ori femeie pentru ca umbla cu capul pe sus.

Vitoria, pe langa calitatea de mama avea si pe cea de tata, calitate care este mult mai dificil de indeplinit.

Podul de la Drobeta Turnu-Severin, a fost construit de Apollodor din Damasc, al carui picior se mai vede si astazi.

Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima.

Rascoala de la Bobalna a inceput pe un deal si s-a terminat in 1438.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred in Danemarca.

In poezia lui Toparceanu gazele, gandacii si insectele, cum e cotofana, stau de vorba: “Ce ne facem fetelor?”.

Cand a intors capul Agripina a vazut cai cu cap de turc.

Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.

Calistrat Bogza a fost strangulat de caine.

Gheorghita este foarte tacut, dar explicit.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avand in zona o prezenta statornica.

Lebada moare de cate ori canta.

Si un top 5:

1. Cristofel Columb a plecat in America si s-a insurat cu o bastinoasa

2. Inima este impartita in doua atricule si doua testicule

3. Imparatul avea o gradina si in fund un mar.

4. Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.

5.La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred in Danemarca.

, , , , , , , , , ,

a tuturor mioritzelor si mioroilor din Romania

(   )

vor trebui sa fie vesnicile promisiuni politicianiste

ce le fac cei mai egali dintre noi cei (cele) egali...

( , ,  )

odata pe cincinal

si ce au ca unic scop sa ne adoarma vigilenta

pentru a ne pune a n-oara pielea in batz...

ATENTIE MARE (deci)!

1=

Fatooo, mi-e atât de scârbă că n-aş irosi un glonţ pe tine.

Mi-e silă să continui, aşa că voi sfârşi printr-o scurtă retrospectivă a speluncii bloggeristice româneşti.
P.S. Îs curios dacă ştie vreuna cum se transformă lichidul în gel...

Vomit... : "There was a time cand imi placea sa merg la piata. Era o placere sa ma agat de mana celui care ma ducea la cumparat diverse “d-ale mancarii” si sa ma dau interesanta sugerandu-i ce sa mai ia….nu stiu nici acum daca a fost o pasa sau mie chiar imi place sa merg in doi la cumparat legume&fructe (”…si sa mergem la piata-mpreuna…“)."

Logică tembelă - filosofia omului care spre deosebire de ea, e sarac cu duhu' : "Realizez din ce in ce mai mult cata greutate pot avea cuvintele celor ce ne inconjoara. E suficient sa fii cat de cat neincrezator in sine pentru a realiza un teren propice dezastrului psihic. De cealalta parte trebuie sa se afle un om inconstient, nepasator, egoist sau de-a dreptul rau care sa fie in stare sa arunce cuvinte gratuite la fel cum isi arunca sosetele la spalat."

Să-ţi pleznească maţul, nu alta : "Oamenii mari sunt naspa dintr-o mie de motive.

N-as putea acum sa-mi dau seama care e mai important, care e mai ..”mare”, sau care e mai greu de suportat. Cert e ca oamenii mari uita sa zambeasca for free (’cause time is money and there’s no such thing as a free lunch), nu sunt amabili decat daca le iese si lor ceva la faza asta si sunt tot timpul obositi."

Asta e mai ieşită din casă : "Cam pe vremea asta, anu' trecut, ma complaceam intr-o relatie cum nu se poate mai cracanata de zoale. Dup-aia mi-au venit mintile la cap si subit mi-am si bagat tirlicu-n fericirea baiatului. Nu-mi amintesc sa mai fi urmat ceva serios de-atunci. Numai mime si spoieli de bilci. Mi-am amintit in seara asta, dupa ce-am stat la o tacla cu L., fix la poala bisericii Silvestru. Adica acolo si-a aratat intiia oara scafirlia curiozitatea maladiva de-a pricepe mecanismele. Hirciog circotas ce sint, i-am barat scumpului meu prieten toate pornirile optimiste. Desi, daca scot ocaua mea rabatabila din buzunaru' de la spate, as zice ca si-a luat tzepe mai multe si mai nasoale decit ale mele.Nu stiu totusi care dintre noi iese mai cistigat la final."

Mânca-te-ar mama de fornicatoare vulgară: "Andrei purta blugi stramti. Foarte stramti.
Ne intalneam cam de 4 ori pe zi. Accidental.
Intr-o zi Andrei a batut la mine la usa, sa imi ceara un foc sa isi aprinda o tigara. Era nefumator. Stiam.
I-am raspuns "da, poti sa intri".
Mie imi placea foarte mult Andrei. Cu blugii lui stramti.
Andrei a intrat la mine in casa, si s-a facut comod.
"cafea? suc? apa?"
"adu-mi un pahar de suc te rog"
Acesta a fost momentul meu. A mers calma pana in hol, si apoi am dat fuga in baie.
"Parul, e ok parul, hmm, ce dracu e cu sutienul asta? Il dau jos.
Daca ma gandesc mai bine, imi dau si chiloteii jos."
Purtam o fustita scurta, putin sub genunchi.
M-am intors cu paharul de suc al lui Andrei, i l-am pus pe masa.
Din tenebrele cacatului uman, suna telefonul. Era in spatele lui.
Nu am stat sa ma gandesc prea mult, si m-am aplecat peste el sa ridic receptorul.
Picioarele lui erau intre ale mele, si nasul lui aproape de sanii mei.
Nu a ezitat. A lasat paharul jos si a inceput sa ma sarute pe sani ca un animal. Am aruncat receptorul din mana si am inceput sa ma conformez.
M-a sarutat. De sus pana jos. Din cap pana in picioare. Din por in por. M-am imbatat cu estrogen. In 2 minute devenisem mai umeda decat un uragan. Zbierau toti nervii in mine.
M-a fixat cu privirea. Nu am putut sa fiu romantica sau subtila. I-am tipat in ochi:
"FUTE-MA"
Si m-a futut. M-a futut Andrei pana am cazut amandoi pe jos epuizati.
La sfarsit zaceam intr-un amestec de sange cu sperma. Nu mai eram virgina. Unde s-a dus inocenta mea? Unde? S-a dus in pula lui Andrei.
Asa incepe povestea mea."

That's all folks!

De ce 'uram' femeile -Mircea Badea

Barbatul este o oaie! "Pai, o oaie este capabila de ura?" – o sa ma intrebati. "N-ai citit Miorita?" E adevarat. Acolo, oaia nu era capabila de nimic. De unde si asemanarea cu barbatul. Suntem natangi, neajutorati, de cele mai multe ori chiar pampalai. (Sper ca nu va deranjeaza exprimarea colocviala.) Credem ca suntem duri, ne construim in cap statui de eroi mitici, suntem virili in spatele volanului, coplesiti de propria importanta cand platim intretinerea, impetuosi cand deschidem o bere, atragatori pana la lesin cand ridicam o spranceana catre duduia de la benzinarie care poarta o bluza decoltata. Pornim chiar si la vanatoare, din dorinta de "cuceriri" care sa ateste, daca mai era nevoie, ca suntem barbati adevarati, stapani ai Universului, forte in stare bruta. In fata noastra, femeile, aceste fiinte neajutorate, care tanjesc dupa protectia noastra indispensabila, nu au nici o sansa, sunt victime sigure prin propria conditie. Ce papagali! Ma scuzati, pornisem de la oi. In ritmul asta, barbatii vor fi comparati cu o menajerie intreaga. Ceea ce poate fi posibil, cu exceptia unei singure categorii: animalele de prada. Varful lantului trofic este ocupat, fara indoiala, chiar de femei. Ele conduc, de fapt, ritualul vanatorii.

In realitate, barbatul nu alege niciodata, ci este ales. El cel mult isi face campanie electorala. Asta o sa va confirme orice barbat incununat cu aura si reputatie de seducator (a nu se intelege ca e cazul meu), daca este sincer. Smecheria e ca, din experienta, el nu incearca niciodata acolo unde simte si stie ca nu are sanse, acolo unde nu este deja ales. Aparentele fragilitatii, gingasiei, nevoii de sprijin sunt componente esentiale ale arsenalului feminin. Toate sunt puse in scena cu o arta atat de inalta, incat aceasta nu poate veni din premeditare si luciditate, ci din instinct, reflex si menire. Ofensiva ei nu e niciodata zvacnita, ci insinuata si continua, pana cand barbatul este legat fedeles cu fire pe care el nu le va vedea niciodata, dar ale caror consecinte sunt evidente. Isi da seama ca de mult nu a mai iesit cu prietenii la o bere, ca hainele pe care le are sunt toate alese de ea, ca nici papucii nu si-i mai poate gasi singur si ca, in general, nu mai exista initiative si actiuni la singular.

Pluralul este la guvernare, cu exceptia momentelor cand ea are nevoie de intimitate, chiar daca momentele lui in acest sens au disparut de o vesnicie. Femeia face pasi mici si abili, in timp ce el este furat de peisaj, si cand se uita din nou la ea isi da seama ca nu mai e la distanta la care o lasase, ci e lipita de el, incolacita in jurul lui, iar marele barbat e vulnerabil si dependent. Uneori, cei mai optimisti, si, prin urmare, mai naivi, cred ca pot rezolva situatia si redobandi teritoriul pierdut prin discutii. Ha, ha! Ce eroare! Ce iluzie! Nimeni n-a rezolvat niciodata nimic prin parlamentari cu o femeie. Premisele sunt gresite, intrucat ele nu au un sistem de gandire bazat pe aceleasi axiome si guvernat de aceleasi legi cu cel al unui barbat.

Apropo, cea mai stupida intrebare pe care poti sa o pui unei femei este: "De ce?". Nu va sti sa-ti raspunda niciodata. Intreband-o asta, o chinuiesti si nimic mai mult. Ba starnesti si resentimente. Singurul lucru pe care il poti face unei femei este sa o parasesti. Atat. In rest, odata inceputa relatia, esti pe orbita catre pozitia de sclav pe plantatie. Uneori, cand au de-a face cu exemplare masculine mai indaratnice, ele scot la iveala arma totala, bomba atomica, pe care o lanseaza direct in calcaiul lui Ahile: incep sa planga. Aici s-a terminat. Nu pot exista supravietuitori. Si gata. Batalia este castigata fara drept de apel. Multi vor intelege ca sunt un misogin teribil sau, mai amuzant, ca n-am intalnit eu femeia potrivita. Gresit. Nu fac altceva decat sa recunosc superioritatea rasei feminine asupra celei puerile, masculine.

De fapt, generatiile de barbati sunt crescute de femei. Cu totii am ramas undeva, intr-un cotlon al subconstientului, negat cu vehementa inutila, baieteii mamei. Si observ ca aceasta stare de fapt este perceputa inconstient si de regnul masculin, la care se observa o feminizare din ce in ce mai hotarata. Probabil din motive aspirationale catre puterea rasei superioare sau poate din mimetism, barbatii desfasoara, din ce in ce mai dezinhibati, actiuni odinioara strict feminine: isi fac manichiura si pedichiura, se penseaza, isi dau cu crema, ba chiar se si epileaza. Aproape ca ma simt vinovat si anarhist daca inca mai fac pipi din picioare. Nu cumva din asezat e mai comod?

Se spune ca IN SPATELE fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica. In curand, IN LOCUL fiecarui barbat de succes se va afla o femeie puternica.

P.S.: Si mi-a dat mama voie sa scriu acest articol!