Pai pentru ca in ultimele 3 zile am ascultat destul de mult albumul. Si imediat a inceput " a series of unfortunate events". Muzica e de vina sau din cauza de mishaps am inceput sa ascult? Nu stiu. Cert este ca trebuie sa fie o legatura, ar fi o coincidenta mult prea mare. Sau poate e din cauza de funk, nu stiu.

Unfortunate event #1.

Luni am fost anuntata, cand stateam si eu ca omul la o bere in Green Hours, ca prezenta mea in asociatia studentilor s-a incheiat. Cu alte cuvinte, am fost data afara. S-a votat aproximativ unanim impotriva mea la o sedinta la care nici macar n-am luat parte, si s-a decis : contributia mea la proiectele realizate din octombrie si pana acum a fost relativ zero ( zic ei). Eu zic undeva spre un 2-3 onorabil. In fine, sa zicem, mi-a picat destul de prost, am comandat si a 2-a bere, indeajuns ca sa fiu destul de light-headed incat sa o reped pe mama cand m-a sunat . Therefore, alt event foarte tare. Ador sa ma cert cu mama, mai ales prin telefon.

Unfortunate event #2

Ajung acasa, bineinteles morcovita de asociatie & shit, intru pe net, si imi vine o idee stralucita , cel putin asa parea la momentul respectiv. Si anume, daca tot a fost o zi de .... , hai sa rezolv acum toate chestiile cu care sunt in dubiu ( prost spus sunt in dubiu, eram convinsa ca e de rau , da asa se zice, "sunt in dubiu" cand stii ca iese prost). Si spun o anumita chestie unei anumite persoane , ceva cu totul deplasat, cica in ideea de a ma elibera. Bullshit, nu m-a ajutat cu nimic, dar cat de coerent mai gandeam eu dupa doua beri. In fine, ma izbesc de atitudinea la care ma asteptam, evident : flatant dar n-am nici o treaba. Stupid din partea mea, absolut stupid, nu stiu de ce nu accept chestiile evidente si umblu sa mai scormonesc ca poate totusi pica ceva. Prost.

Unfortunate event #3.

Inainte de a merge in Green, fusesem la BCU, semi-constiincioasa, mi-am xeroxat de 12 ron jumate dintr-o carte pentru un seminar de marti. Pe care planuiam sa o citesc luni seara dupa ce ajung acasa. Evident ca numai de citit nu mi-a mai ars. M-am culcat si le-am dat undeva, fapt care incepe sa devina o practica obisnuita. Marti nu m-am dus la seminar, evident. Astazi m-am intalnit cu seminarista, si mai evident.

Unfortunate event #4

Cand m-am mutat in Bucuresti in octombrie mi s-a parut extrem de fain. Si am zis ca la primavara n-o sa mai merg cu 69 cel vesnic aglomerat, ci o sa merg frumos pe jos.... universitate - drumul taberei. Cat poate sa dureze? Mai mult de o ora in nici un caz.

Nu stiam ce vorbesc in octombrie. Ieri am iesit de la facultate, am baut un suc cu o colega in ideea ca poate se mai opreste ploaia aceea draguta. Nici gand. Asa ca pe la 18:45 m-am dus in statie la universitate, pe aceeasi ploaie care nu se oprise ci din contra se intetise, fara umbrela, doar in camasa. Needless to say ca m-a plouat. Si am asteptat. Si am asteptat. Si am mai asteptat putin. Intr-un final a venit un 91 full de tot, in care sa zicem ca as fi reusit sa ma inghesui daca eram ceva mai disperata. Dar logica mea a fost urmatoarea : "oricum sunt uda leoarca, hai ca mai astept, trebuie sa vina ceva mai liber, eventual stau si jos..." .

Si am mai asteptat. Si s-a facut 19:30. A venit un 90, la fel de plin, m-am aruncat in el si am zis ca asta e, nu se mai poate. Geamuri inchise, mirosuri pestilentiale, eu picuram pe oameni care se uitau urat. Merge acest magnific troleu pana la cismigiu, dupa care se taie curentul. Si se opreste, de tot probabil. Dupa 10 minute se deschid totusi usile si iau o hotarare fatala : hai sa merg totusi pe jos, poate gasesc un taxi...

Si cobor, si merg pe jos... si merg. Ajung la eroilor. Mai merg. Ajung aproape Academia Militara. Urc dealul. Ajung aproape de Razoare. Mai merg. Ploua in continuare, bineinteles. M-am simtit bine ca am vazut si alti amarati care mergeau fara umbrele. Bineinteles nici un taxi pana acolo, daramite vreun troleu. Si merg si merg si merg, ajung aproape de Orizont, ma alearga nitel niste indivizi care nu pareau sa aiba intentii onorabile, dar pana la urma renunta ( se pare ca unul dintre ei vroia sa dea si cu o piatra, ceva, dupa ceva parlamentari cu liderul haitei s-a razgandit- cineva acolo sus tine cu mine ). Oricum, indeajuns incat sa blestem putin Bucurestiul, viata, etc. Ca sa nu ma plictisesc, ma mai fluiera 2-3 din masina, inclusiv un tip care parea extrem de respectabil, putea sa fie si profesor universitar dupa aspect. Ce treaba. Altii se plangeau ca "uite frate cum n-am luat camera la mine tocmai astazi". Nu inteleg ce merita filmat si pus pe youtube. Eram plouata rau si usor ( mai mult) speriata. Si atat. Nimic interesant.

Intr-un final, dupa aproximativ 45 de minute am ajuns si acasa. End of story. Sper sa nu mai repet povestea.Ever.

Unfortunate event #5

Astazi am mers la biblioteca, in ideea de a xeroxa niste chestii pentru o lucrare, n-am reusit sa fac treaba decat pe jumatate caci era o coada infernala - toata lumea are impresia ca daca vine vacanta, poate o sa reuseasca sa citeasca acum ce n-au citit tot semestrul - evident, si eu cred la fel. Asa ca maine dimineata va trebui sa merg din nou. Oh joy.

Dar ce a fost cu adevarat unfortunate? Am calcat intr-o balta adanca de cel putin 10 cm la universitate. A fost o adevarata placere. Ma bucur totusi ca n-am cazut cu totul, caci un domn binevoitor care cobora din troleul in care vroiam eu sa ma urc m-a imbrancit destul de putin amabil.

Si cand am ajuns intr-un final acasa, dau sa-mi cumpar tigari, evident la magazinul din fata blocului nu mai au Kent 8, prima data din octombrie si pana acum. .. Mishap?

Ma intreb ce se mai intampla. Ma gandeam sa dau bir cu fugitii acasa, sa plang la mama si sa nu ma mai duc nici macar la Amon Tobin, pe care il astept din februarie. Mai ales ca o sa creez ( probabil doar in capul meu) o situatie aiurea. Dar m-am hotarat sa ma duc totusi, mi-am dat seama ca nu mai vreau sa regret si alte chestii in afara de Bonobo. Macar atat.

Proveniente de Bristol e com apenas 23 anos, Will Holland foi adquirindo reputação no panorama musical actual devido à sua contribuição para a música de dança underground e conhecida versatilidade. Tem sido convidado para actuar um pouco por todo o mundo, a sua música está presente em várias compilações e fez remisturas para conhecidos artistas como Bonobo, Greyboy, Nitin Sawhney e Roy Hargrove.

Os seus discos The 5th Exotic e Apricot Morning reuniram aclamadas críticas. Em 2004 chega-nos o terceiro álbum a solo de Quantic, intitulado Mishaps Happening, com o selo Ubiquity Records e prosseguindo o sucesso dos anteriores.

A inspiração chega directamente dos anos 70 e isso é claro neste disco. Mishaps Happening contém uma atmosfera quente que lembra um lindo dia de sol. E reúne elementos tão díspares como o afrobeat, a sensibilidade do jazz, música de dança, samba, trip-hop, funk e soul... Todos estes ritmos se fundem aqui em coloridas paletas africanas e latinas.

A voz nem sempre está presente mas, entre as várias participações, destacam-se os nomes de Alice Russell e o lendário Spanky Wilson.

E embora algumas músicas se tornem quase monótonas e percam impacto devido à sua longa duração, mesmo assim, no ouvido ficam os violinos em "Prelude to Happening", a funky "Trees and Seas" o hipnótico afro-funk de "Furthest Moment", o hip hop em francês de “En Focus” e a atmosfera drum 'n' bass de "Perception". Cada um destes temas traz-nos uma variedade de influências musicais e uma colecção única de sons.

6/10 | Carla Reis