Capitala României a urcat în acest an şapte poziţii într-un top al celor mai scumpe oraşe din lume pentru expaţi, pe fondul aprecierii monedei naţionale faţă de dolar, Bucureştiul ajungând astfel pe locul 71, primul loc fiind ocupat în continuare de Moscova, pentru al treilea an consecutiv. Studiul realizat de compania de consultanţă în resurse umane Mercer acoperă 143 de oraşe de pe şase continente şi compară costurile a peste 200 de produse şi servicii în fiecare oraş analizat, printre care costuri imobiliare, de transport, de hrană, îmbrăcăminte, electrocasnice şi divertisment.

În 2007, studiul Mercer plasa Bucureştiul pe locul 78, cu un punctaj de 79,6, însă în numai un an, Capitala a reuşit performanţa de a urca şapte locuri, ajungând astfel până pe poziţia 71, cu un punctaj de 83,6 puncte.

"Motivul din spatele evoluţiei Bucureştiului stă în parcursul pozitiv al monedei naţionale comparativ cu dolarul american, astfel că pentru un expat al unei companii americane devine mai scump să achiziţioneze coşul zilnic necesar. Dolarul american a pierdut 3,52% în faţa leului românesc în ultimul an. Dezvoltarea pieţei imobiliare şi creşterea preţurilor pe această piaţă, mai ales în Bucureşti, este un alt motiv pentru care costurile vieţii au înregistrat un salt", a explicat directorul executiv al unei companii de bokeraj de asigurări. În ceea ce priveşte România, singurul oraş monitorizat a fost Bucureşti, care a înregistrat o creşterere generală a preţurilor faţă de anul trecut.

La polul opus, vecinii bulgari...

Însă în fruntea listei se află Moscova, capitala Rusiei, care este pentru al treilea an consecutiv cel mai scump oraş din lume. "Poziţia în top a Moscovei s-a întărit şi datorită creşterii rublei ruseşti comparativ cu dolarul american şi creşterii costurilor de cazare", a afirmat directorul de cercetare al Mercer, Yvonne Traber. Londra este următorul oraş în top, ocupând locul trei, cu un loc mai jos faţă de anul trecut, în timp ce Oslo a urcat şase poziţii, până pe locul patru. "Preţurile proprietăţilor din Norvegia au atins un maximum istoric la sfârşitul anului trecut, ca rezultat al unei creşteri de 50% în ultimii cinci ani. De asemenea, întărirea monedei norvegiene a contribuit la creşterea costurilor de trai ale expaţilor din Oslo", a mai spus Traber. Capitala Bulgariei, Sofia, este şi anul acesta cel mai ieftin oraş pentru expaţi, ocupând locul 97.

Citeste in original acest articol din Curentul

La summitul de criza convocat pentru 1 septembrie de presedintia franceza a Consiliului UE, "Cei 27" ar putea lua totodata in calcul si masura interzicerii acordarii de vize pentru oficialii din Abhazia si Osetia de Sud, cele doua regiuni separatiste georgiene a caror independenta a fost recunoscuta in aceasta saptamana de Rusia, spre profunda indignare a europenilor.
Totusi, reprezentantii guvernelor UE si diplomatii de la Bruxelles sustin ca Summitul nu va aproba introducerea unor sanctiuni mai dure la adresa Rusiei, cum ar fi suspendarea acordului de parteneriat incheiat cu Moscova in 1997 sau punerea sub interdictie a investitiilor imobiliare rusesti in Europa.
Ministrul francez de externe, Bernard Kouchner, a declarat ca Parisul nu propune introducerea de sanctiuni, dar a adaugat: 'In mod cert, acestea vor fi sugerate. Anumite state membre au solicitat deja impunerea de sanctiuni'.

"Alo, da", zice Medvedev. "Helău, ai em prezident Buş ov zi Iunaited Steits of glorious America", se aude în receptor. Medvedev face semn să se oprească muzica. "Da, mistăr prezident, cu ce vă ajutăm?", întreabă Medvedev. "Uel, mistăr prezident, avem o big problem. Ocupaţi cu lupta împotriva terorismului, am neglijat producţia civilă şi ne-am trezit că avem o criză gravă de prezervative. Ne puteţi ajuta cu vreo 20 de milioane de bucăţi într-o săptămînă?", zice Bush. "Da, clar, sîntem parteneri strategici. Spuneţi, aveţi cumva şi nişte specificaţii tehnice?", se arată Medvedev săritor. "Ăv cors, chiar voiam să vă zic. Deci trebuie să fie de 30 de centimetri lungime, 7 centimetri grosime şi să fie, dacă e possible, în culorile drapelului IUESEI", punctează Bush. "Nici o problemă, le aveţi într-o săptămînă", zice Medvedev şi închide. Apoi ia celălalt telefon şi sună la fabrica de prezervative din Celiabinsk. "Alio, prezervativ zavod? Tovariş director? Sînt Medvedev, avem o comandă specială strategică pentru export în Statele Unite, 20 de milioane de bucăţi, pînă săptămîna viitoare. Notaţi specificaţiile tehnice: lungime 30 de centimetri, grosime 7 centimetri, culorile să fie ale drapelului Statelor Unite, iar pe cutie să scrieţi "Made in Russia. Size: small".

Altfel spus, ce gust are doctoria, mistăr prezident Bush? V-am zis de acum trei săptămîni că o să vă trateze ruşii cu medicamentul vostru...

De praf, mizerie, aglomeratie, poluare, nesimtire si toate celelalte? Exista in Romania orase mult mai linistite si mai curate decat Bucurestiul, in care se poate trai mai civilizat. Stiu, nu sunt oportunitatile si viata culturala a Capitalei. In plus, oriunde te-ai duce, tot de blocuri comuniste si de manele dai. Si atunci, care e solutia, unde e scaparea? Desigur, in alta tara. OK, dar in ce tara...pana la urma unde se traieste cel mai bine? Mercer, lider global in consultanta HR, cu 18000 de angajati si birouri in 140 de orase din 40 de tari, clarifica problema, cel putin pentru anul 2008. Daca vreti viata de calitate, o gasiti in Elvetia, Austria, Germania, Canada, Noua Zeelanda si Australia. Topul primelor 50 de orase din lume in ceea ce priveste calitatea vietii se gaseste aici. Tot pe site-ul Mercer gasiti si cele mai scumpe orase din lume. Pe primul loc, Moscova...

Iata cateva fotografii cu statii de metrou care par fie sali de bal, fie muzee de arta contemporana:

Kievskaya Station, din Moscova, inaugurata in 1937. Stalin a facut un titlu de glorie din constructia sa.

Olaias Station, din Lisabona:

T-Centralen Station din Stockholm:

Porte de Valenciennes din Lille:

Canary Wharf, Londra, prima statie de metrou din lume:

Atentie, se inchid usile! :-)

Waldi - Mascota Jocurilor Olimpice Munchen 1972

Foarte popular în Bavaria, Waldi are calităţile indispensabile unui atlet: rezistenţă, tenacitate şi agilitate.

Amik - Mascota Jocurilor Olimpice Montreal 1976

Amik înseamnă castor.

Misha - Mascota Jocurilor Olimpice Moscova 1980

Misha a fost inspirat de poveştile pentru copii ale lui Victor Chizikov.

Sam - Mascota Jocurilor Olimpice Los Angeles 1984

Sam este vulturul inspirat de Walt Disney şi este îmbrăcat în culorile Statelor Unite ale Americii.

Hodori - Mascota Jocurilor Olimpice Seul 1988

Micuţul tigru a fost conceput de Kim Hyun. Hodori întruchipează prietenia şi ospitalitatea tipic coreană. Numele lui a fost ales din 2.295 de variante.
"Ho" înseamnă "tigru" iar "Dori" este un diminutiv corean pentru "băiat".

Cobi - Mascota Jocurilor Olimpice Barcelona 1992

Mascota este un căţel pe nume Cobi. A fost produs un serial tv pentru a se transmite spiritul olimpiadei. Javier Mariscal este cel care a creat mascota Jocurilor Olimpice de la Barcelona.

Izzy - Mascota Jocurilor Olimpice Atlanta 1996

Este prima mascotă creată pe calculator. Numele "Izzy" provine de la sintagma "What is it?" pentru că nu ştia nimeni cu cine seamănă exact.

Syd, Olly şi Millie - Mascotele JO Sydney 2000

Ollie, Syd şi Millie au fost creaţi de Matthew Hattan şi sînt trei animale australiene care reprezintă pământul, aerul şi apa. "Olly" (de la Olympic) reprezintă generozitatea, "Syd" (de la Sydney) reprezintă mediul şi energia Australiei iar "Millie" (de la Millennium) are toate informaţiile la degetul ei mic.

Athena and Phevos - Mascotele JO Atena 2004

Cele două mascote îşi au originile în două păpuşi vechi de sute de ani găsite la situri arheologice din Grecia. În mitologia Greacă Athena şi Phevos sînt fraţi. Phevos este zeul luminii şi al muzicii iar Athena este zeiţa înţelepciuniişi protectoarea oraşului Atena.

Mascotele JO Beijing 2008

Mascota este formată din 5 figuri: Beibei, Jingjing, Huanhuan, Yingying şi Nini, care, potrivit filosofiei antice chinezeşti, simbolizează cele 5 elemente primordiale ce alcătuiesc universul. Daca cele cinci silabe ale numelor mascotelor sunt rostite consecutiv se obtine "Beijing huanyíng ni" ceea ce s-ar traduce prin "Beijingul va primeste cu drag".

Conflictul dintre Rusia si Georgia (sau Gruzia cum ii spun rusii) a declansat multe analize si comentarii, numerosi fiind ziaristii care isi exprima surprinderea reintrarii rasunatoare a Rusiei in arena politicii mondiale. Acordul de incetare a ostilitatilor decis de presedintele Medvedev, cu numai doua ore inainte de aterizarea la Moscova a presedintelui Sarkozy, arata ca in situatia din Caucaz nimic nu mai poate fi decis fara acordul Moscovei. Semnificativ este ca cele 6 puncte ale aplanarii conflictului, cu care presedintele Frantei a zburat la Tbilisi, nu contin nimic despre respectarea integritatii teritoriale a Georgiei. Si totusi Saakashvili nu a putut face decat sa isi dea acordul cu aceste puncte propuse de rusi.

Doua articole ale unor autori americani ce ilustreaza noile date ale problemei nu numai in Caucaz, ci si in restul lumii, sunt demne de a fi citite :

o       „The Russo-Georgian War and the Balance of Power“ de George Friedman (pe www.stratfor.com);

o       „The Advantage of the First Move“ de Robert D. Kaplan (in www.thecurrent.theatlantic.com)

            Am ales insa articolul „Inconturnable Russie“ de Yves Threard, editorial din LE FIGARO din 13 august 2008, care scoate in evidenta si alte aspecte si din care vom reda mai jos esentialul.

            „Ce vor rusii? Occidentalii, care s-au temut mereu de caracterul lor imprevizibil, nu au incetat sa isi puna intrebarea. Dar astazi ei au primit un raspuns clar. Doua zeci de ani dupa razboiul rece o lume noua se contureaza. Si fiecare trebuie sa inteleaga ca Rusia, debusolata o vreme prin descompunerea imperiului sovietic, intelege sa capete in aceasta lume locul cuvenit, cel de mare natiune.

            Ofensiva militara lansata contra Georgiei era tocmai ocazia de a face aceasta dovada. Din motive strategice, economice si culturale, Moscova vrea sa ramana stapana in Caucaz. Si va ramane. Aceasta e cel putin concluzia pe care a tras-o, din calatoria sa de marti, Nicolas Sarkozy. Mustrarile venite din partea Statelor Unite nu mai inseala pe nimeni. Ele sunt formale. Washingtonul care are numeroase dosare internationale in curs, nu va deschide un alt front contra Moscovei. Prietenia incheiata cu Ucraina si Georgia nu va depasi un anumit risc calculat. Cu atat mai mult cu cat actualul conflict se inscrie intr-un context care nu pledeaza in favoarea tarii prietene. In primul rand, dorind sa puna militar la punct regiunea separatista Osetia de sud, Tbilisi este cel ce a provocat ostilitatile. Apoi, acordul dat independentei provinciei Kosovo, fara acordul Consiliului de Securitate, a situat Statele Unite intr-o pozitie dificila din punct de vedere al respectarii dreptului international.

            Europa celor 27 nu e nici ea mai bine plasata pentru a stirbi din atitudinea plina de siguranta a Rusiei. Multe tari, eliberate de sub jugul Moscovei, sunt animate de un spirit revansard, astfel incat o diplomatie europeana senina, unita, de consens, e greu sa poata fi pusa in functiune. Polonezii si balticii nu sunt pregatiti pentru asa ceva. Sarkozy stie asta si a avut dreptate sa se duca la fata locului in rol de arbitru. Cu un plan de urgenta. Acesta, acceptat marti de Moscova, nu pretinde sa rezolve problema exploziva, aproape ancestrala, a populatiilor minoritare din Caucaz, ci statutele Osetiei de sud si ale Abhaziei au fost expediate pentru mai tarziu. Dar se incearca sa se puna capat vuietului razboiului. Nu e vorba despre pace, ci de un armistitiu. Cel putin provizoriu. Este un prim succes, caci aici ura e asasina.

            Dincolo de acest episod important, Uniunea Europeana a fost acum atentionata. Ambitiile sale de integrare sau de influenta in aceasta parte a lumii, se vor lovi mereu de interesele Rusiei.  Rusia, cu Putin si cu Medvedev, obligat lui, la comanda, nu se va lasa umilita. Sarkozy a inteles-o. De la intrarea la palatul Elisee relatiile lui cu Moscova sunt mai potolite si cuvintele sale nu mai seamana cu cele rostite in timpul campaniei prezidentiale. Este un lucru bun asta. Nici o alta atitudine nu ar fi rationala. Nu e deajuns sa te tutuiesti cu Putin pentru a face din el un partener, un interlocutor fiabil. Dar a trata Rusia in spiritul din timpul razboiului rece ar fi sa pornesti pagubos in cursa."

Investors in Moscow Struggle With Uncertainty of War

          Ca şi la momentul hotărârii C.S.A.T. (Consiliul Suprem de Apărare al Ţării) cu privire la evenimentele din Kosovo şi proclamarea unilaterală a independenţei provinciei sârbe, România susţine respectarea suveranităţii naţionale şi a integrităţii statului Georgia şi cere vehement încetarea conflictului în ideea creării condiţiilor pentru negociere.

          Mai timizi, oficialii de la Casa Albă şi U.E. fac un apel răguşit la încetarea ostilităţilor.

          Ca o cutumă a epocii trecute, războiul şi represaliile erau considerate ca fiind o sancţiune aplicată celor care violau dreptul internaţional specific războiului. Jus ad bellum.

          Mama Rusia, cei doi Ţari (Medvedev şi Vladimir Putin) şi Fiii nu sunt dispuşi să tolereze o astfel de situaţie şi deschid un al doilea front de război împotriva Georgiei, lângă provincia Abhazia, în ciuda apelului făcut de către administraţia georgiană care a cerut oficial Rusiei tratative de pace şi a decretat încetarea unilaterală a ostilităţilor.

          Cu ochii înroşiţi, mânioşi nevoie mare şi conştienţi de faptul că ceilalţi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al O.N.U. ezită să reacţioneze decisiv, Noua U.R.S.S. continuă şi chiar înteţeşte atacurile de tot felul asupra obiectivelor georgiene. Într-o astfel de situaţie, chiar şi acceptul Moscovei pentru cele două coridoare umanitare apare ca un gest de tipul unui favor făcut nu doar faţă de Georgia şi civililor, dar însăşi Dreptului Internaţional în toate ipostazele sale!

          Din conceptul de jus justum, adică război drept, Georgia riscă să beneficieze din partea Mamei Denaturate, eventual şi cu foarte multă şansă,  de o combinaţie între recta intentio şi injusta pax. Davai voina, Rasiia!

Ucraina şi România au luat poziţie faţă de acţiunea de retorsiune a fostei Mame Adoptive!

Pe locurile trei şi patru în topul pieţelor de investiţii se află Hamburg şi Munich iar în cel al dezvoltării cele două oraşe îşi inversează poziţiile. Parisul, ce a ocupat prima poziţie în clasament în ultimii ani s-a distanţat de această dată, preluând locul cinci în clasamentul pieţelor cu o atractivitate mare a investiţiilor şi locul 6 din punctul de vedere al perspectivelor de dezvoltare. În conformitate cu raportul, schimbarea jucătorilor de pe primele poziţii se datorează dorinţei antreprenorilor de a se dezlipi de oraşele “Vechii Europe” şi de a “investiga noi pieţe precum şi de a-şi diversifica şi dezvolta holding-urile actuale".

Piaţa imobiliară din România şi Bulgaria este în continuare o piaţă atractivă pentru investitori datorită ratelor de rentabilitatate ridicate pe care le oferă.

Conform datelor publice disponibile, anul trecut, în România, indicatorul de apreciere a ofertei de spaţii comerciale (m2/1.000 locuitori) s-a situat la niveluri de 5-6 ori mai mici decât media europeană.

Una din concluziile studiului PwC face referire la necesitatea unor corecţii pe piaţa românească de retail - piaţa spaţiilor comerciale - datorită supraofertei din unele zone (de exemplu Arad - 6 mall-uri pe aceeaşi stradă, Târgu Mureş, Oradea, etc.). De altfel, acest lucru a fost demonstrat şi de decizia unor investitori de a abandona proiecte de supermarket-uri din zonele aglomerate cu astfel de dezvoltări imobiliare.’’ declară Speranţa Munteanu, Director, Real Estate Leader, PricewaterhouseCoopers România.

Intreg comunicatul, il aveti aici

Puşca mitralieră pe care Mikhail Kalashnikov a conceput-o când era rănit, pe un pat de spital la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, a devenit un simbol al  secolului XX.
Numele său a devenit unul dintre cele mai cunoscute branduri din lume. Gândiţi-vă că există oameni care nu au auzit de simbolul mondial al capitalismului Coca - Cola :) , dar cu siguranţă ştiu ce-i un Kalashnikov.
Au fost produse din 1947 până în prezent, peste 100 milioane de arme Kalashnikov, de tipuri diferite, datorită bunului obicei sovietic de a oferi gratis licenţa de fabricaţie, unor "prieteni".

Kalashnikov, care împlineşte anul acesta 90 de ani, nu a primit nici un ban pentru invenţia sa, cu toate că are gradul de general şi pieptul plin de medalii.
Acum, Moscova încearcă să redreseze această "injustiţie", nu în interesul inventatorului, ci cu siguranţă în cel al Rusiei.
Oficial, Rusia a anunţat cu ceva timp în urmă, că va depune toate eforturile pentru a obţine drepturile de proprietate intelectuală în toate cele 18 ţări ale lumii unde continuă producţia armelor Kalshnikov, incluzând China, Polonia, România, Bulgaria, Germania, Egipt şi Libia.

Cred că este vorba de muzica lor interioară. De maniera în care curg propoziţiile, de modul în care se îmbrăţişează cuvintele şi neapărat de felul în care acţioneză o carte asupra mea, ceea ce mă face să devin în timp ce o citesc. De asta îmi plac.

De aceea, îmi plac cărţile care dansează sub ochii mei, îmi plac cărţile şchioape pe care le salvează o singură propoziţie, cărţile extremiste care au o singură idee inventată şi reinventată până la saturaţie în o mie de feluri.

Şi de aceea cred că indiferent de ceea ce spun, cărţile au acumulat undeva în subcoştient, instrumente muzicale care cântă perfect fiecare în câte o gamă, iar datoria scriitorului este să dozeze în cantităţi câştigătoare această muzica.

Şi cred că dacă am avea abilitatea să citim cuvintele exact aşa cum se pronunţă în toate limbile nu cred că ne-ar mai interesa ce ne spun. Ne-ar ajunge ritmurile noi, pauzele noi, exclamaţiile noi.

Întoteauna când mă gândesc la cărţi îmi vin în minte: Moscova cea fericită de Andrei Platonov şi Străveacul şi alte vremi de Olga Tokarczuk. Ar putea fi cărţile care m-au schimbat cel mai mult. Mi-au modficat irevocabil ritmul respiraţiilor.

Şi totuşi există propoziţiile care au salvat Particulele elementare de Houellebecq, există povestea care a salvat Castelul lui Reinaldo Arenas sau Zmeura de câmpie de Mircea Nedelciu. Există cărţile care mi-au plăcut de la prima propoziţie, de exemplu clasicul Camus-Străinul până la contemporanul Juan Jose Millas-Articuentos netradus în româneşte. Există cărţile care m-au şocat ca Petrol de Pasolini şi bineînţeles există cărţile pe care le-am împletit în viaţa mea şi au rămas acolo legate şi încurcate şi amestecate aşa precum Borges pe care l-am citit în original într-un hamac pe Amazon.

Ştiu oameni care reuşesc numai prin intermediul cărţilor să îşi modifice ritmul existenţei şi, mai ales, ştiu oameni care devin eroi principali în propria lor viaţă numai atunci când citesc o carte.

Acest om, cu o viaţă înscrisă pe direcţia faimosului curent libertin al sec. al XIX-lea, cu o nevoie imensă de a fi recunoscut de scriitorii vremii lui, şi-a făcut singur dreptate publicând Scrisorile din Rusia. Personal, citindu-le, am găsit în ele mai multă forţă creatoare adevărată decât în plicticosul Balzac sau în revoltata George Sand, faimoşii săi contemporani. Pentru cei care tânjesc după ambiguitatea exuberantă a Asiei, turnată în forme occidentale, lectura Scrisorilor va fi, cu siguranţă, un deliciu. Iată un fragment! Marchizul se află la un dineu oferit la Petersburg, în Palatul de Iarnă, de ţarul Nicolae I cu ocazia căsătoriei Marii Ducese Maria.

"[...] Ridicându-mă de la masă, m-am retras imediat lângă o fereastră deschisă. Iar aici, rupt complet de toate din jurul meu, mă simţii deodată cuprins de încântare în fată unor efecte de lumină cum nu-ţi este dat să vezi decât în Nord, şi doar pe timpul magicei limpezimi a nopţilor polare. Câteva straturi suprapuse de nori de furtună, foarte negri şi grei despărţeau cerul în felii; era la jumătate de ceas după miezul nopţii; deocamdată, nopţile care încep la Petersburg sunt atât de scurte, încât deabia ai vreme să le remarci. La această oră, zorii zilei mijeau deja înspre Arhanghelsk; vântul dinspre uscat se domolise, iar în spaţiile dintre fâşiile de nori nemişcaţi, albul era atât de viu şi de strălucitor, încât depărtările ţi se păreau aidoma unor talazuri de argint, despărţite de ghirlande masive de broderie. Lumina se odihnea în Neva neagitată de nici un curent, căci golful, încă zbuciumat după furtuna de peste zi, împingea apele în albia fluviului, dând nemărginitei lui întinderi adormite aparenţa unei mări de lapte sau a unui lac de sidef.  [...] acest tablou, pictat pe un fond de ultramarin, încadrat de o fereastră aurită, contrasta într-un chip de-a dreptul miraculos cu lumina lustrelor şi fastul din interiorul palatului." (trad. rom. P. Nora, Humanitas, 2007, pp. 125-126). Şi cartea e plină de asemenea imagini care-ţi taie respiraţia. Cred că cine nu citeşte aceste Scrisori pierde nu atât fresca de muzeu a unei Rusii care nu mai există, cât savoarea lumii slave pe care, acum, numai cuvintele o mai pot recupera. Enjoy!

Cu tot respectul cuvenit, îndrăznesc să  spun aici că noi, ortodocşii români, nu trebuie să dăm totdeauna mult credit celor spuse în bisericile ruseşti care sunt  închinate partriarhiei de Moscova.  Pentru că în felul acesta negăm indirect drepturile noastre legitime româneşti, în primul rând acela de a fi moştenitori  ai sintagmei–sigiliu  Nova Roma*, sintagmă afirmată de conciliul  de la Constantinopol din anul Domnului 381. Lucrările acelui conciliu, realmente un think tank dacă spunem lucrurilor  folosind termenii cei mai moderni, au fost supervizate de Sfîntul Ierarh Grigore Teologul (ori Bogoslovul, dar această denumire este folosită abia după inventarea limbii artificiale şi sacre chemată  slavonica de către sfinţii cărturari bizantini Fotie, care aşeză principiile gramaticale, apoi fraţii Chiril şi Metodiu, care implementară acele principii ale umanismului bizantin).   Partriarhia  de Moscova, să nu uităm, pur şi simplu a furat ** de la noi sintagma–sigiliu  Nova Roma.  Motivele de putere pur politică, la început numai peste Rusii, apoi peste întreaga lume, au fost evidente. Să amintesc unele fapte vechi, în primul rând apocriful lui Filofei. Scrisoarea călugărului Filofei din Pskov adresată fiului Sofiei (ori Zoe -Sofia, fiica lui Toma Paleologul, frate al lui Constantin al XI -lea Paleologul, ultimul împărat la Constantinopol, se creează mitul că Rusia moscovită preia drepturile Paleologilor), Marele Cneaz Vassili al  III- lea (1479 – 1533) care la 1510 cucerea oraşul Pskov, îi precizează acestuia şi semnificaţiile Rusiilor  unite:  "Două Rome au căzut. Cea de a treia Romă s-a ridicat acum." Scrisoarea este de fapt un text apocrif!  Pentru noi contează în mod absolut această această subliniere. Dar mai  contează, în sens relativ,  starea de spirit în Rusii care ducea la crearea acelui document apocrif, mărturisind pentru starea ignară a călugărului generic Filofei. În anul Domnului 1589, este foarte surprins de această  stare de spirit ignară şi agresivă, --acum este tot la fel!--,  patriarhul Ieremia al II-lea de la Constantinopol, care  călătorea  în Rusii pentru a colecta ajutoare. Clerul rus profită. Îi cere imediat să recunoască o biserică autocefală la Moscova, capitală pe care să o declare “Cea de a treia Romă”. La început, marele teolog şi cărturar   Ieremia al II-lea rezistă la aceste presiuni lipsite de elementară civilitate.  El ştia mult mai multe decât ruşii pravoslavnici. Anume că  epitetul “a treia Romă” avea  o semnificaţie apocaliptică!  Dar muscalii pravoslavnici insistă în ignoranţă, fără să realizeze că vor chema Apocalipsa bolşevică peste ei. Grecul Ieremia al II-lea cedează aparent, însă redactează un document conţinând de fapt numai venin prin recunoaşterea patriarhului Iov la Moscova - “a treia Romă”. Abia prinţul nostru Dimitrie Cantemir îl lămureşte în 1721 pe imperatorul Petru cel Mare despre adevărata semnificaţie din actul scris de patriarhul grec Ieremia al II-lea de la Constantinopol la anul 1589. Incontestabil,  Petru cel Mare detesta prostia, şi  desfinţează imediat prin ukaz  patriarhatul apocaliptic de Moscova.  Stalin reînfiinţează în anul 1941, nu prin ukaz  publicat ci în mod tacit***, patriarhatul apocaliptic de Moscova. Ortodocşii români nu trebuie să acorde credibilitate  patriarhatului apocaliptic de Moscova.  Iar pentru că a fost investit cu funcţia de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei, unde a predicat pe vremuri Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare, – teolog şi filosof, un geniu mai mare decât Albert Einstein–, patriarhul BOR este îndreptăţit să vorbească şi pentru pravoslavnicii ruşi.

*Denumirea Nova Roma se atribuie oraşului Constantinopol. Dar ea nu a fost dată de Constantin cel Mare, fondatorul oraşului la  anul Domnului 330 şi el însuşi decedat la  anul Domnului 337, ci de conciliul bisericesc din 381 AD, care a funcţionat ca un grup de reflecţie (think tank) din Romania Orientală.

** În acel grup de reflecţie, conciliul bisericesc din anul Domnului 381 AD, chiar se gîndea extrem de intens asupra unei situaţii de criză din Balcani. Astfel, la anul Domnului 378  muriseră  în bătălia de la Adrianopole “ultimii romani autentici”  din Balcani alături de împăratul Valens. Dar imperiul roman trebuia menţinut, aşa gîndea şi Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare, care murea la anul Domnului 379 (vezi şi lucrarea lui G.F. Reilly, Imperium and Sacerdotium According to St. Basil the Great. Washington, DC, 1945). Colegul său la facultatea de filosofie din Atena, Sfîntul Ierarh Grigore Teologul, îndeamnă conciliul  din 381AD să lucreze pentru salvarea imperiului roman.  Aşa apare sintagma – sigiliu  Nova Roma chiar la acel conciliu.  Să interpretăm prin analogie semnificaţia sintagmei. Dacă Roma adevărată era în Latium, atunci Nova Roma se găsea  în Novum Latium. Această sintagmă – sigiliu  Nova Roma era de fapt recunoaşterea fenomenului ‘socii’- alizării traco – daco- moesilor şi ilirilor din Balcani (vezi şi denumirea Romanaţi, ca teritoriu şi populaţie). Moscova expansivă nu a îngăduit niciodată menţinerea unui Novum Latium în spaţiul carpato–  danubiano – pontic.   După ce Suvorov trece Bugul, începea  rusificarea  masivă şi forţată a populaţiei majoritare româneşti locuitoare  a teritoriului dintre  Bug şi Nistru. De altminteri oştenii suedezi care l–  au însoţit pe regele Carol al XII în anul 1709 în campania  militară pe istmul baltico–  pontic vor mărturisi că atunci populaţia majoritară între Bug şi Nistru era românească. În arhivele din Stockholm se păstrează acele documente doveditoare ale drepturilor noastre istorice asupra teritoriului dintre Nistru şi Bug. Nu întâmplător mareşalul Antonescu ţinea să negocieze armistiţiul cu URSS  tocmai la Stockholm, şi sub medierea diplomaţilor suedezi, care ştiau ce documente se află în arhivele lor, după cum, bineînţeles, ştiau şi sovieticii. Dar copii bine autentificate ale acelor documente se păstrează de asemenea în cancelariile din Londra şi Washington DC. Astfel, Winston Churchill, despre care– i greu să bănuim că era simpatizant al mareşalului Antonescu, scrie în memoriile sale pentru care a primit premiul Nobel la Stockholm, că anglo –americanii recunoşteau drepturile istorice ale românilor pînă la rîul Bug. Deci, în acord cu textul lui Winston Churchill, marea greşeală a lui Antonescu nu a fost trecerea Prutului, nici măcar trecerea Nistrului, ci trecerea Bugului!

***pentru mobilizarea energiilor ruşilor pravoslavnici în lupta contra “ocupanţilor fascişti”.  

Titus Filipas

La Moscova (la fel ca si la Cluj-Napoca) a plouat , semn de belsug pentru una din echipele anglo-saxone. Jucatorii au dat dovada de ambitie si o imensa dorinta de a castiga cea mai valoroasa cupa din fotbalul mondial, cupa Champions League, un vis al oricarui fotbalist. Cred ca cele mai interesante momente care pot exista intr-un meci de o asemenea anvergura sunt loviturile de la 11 metri, cele cateva clipe in care portarul si jucatorul advers stau fata in fata si isi analizeaza miscarile , intuind parca unde se va arunca sau va suta fiecare. Un razboi psihologic in care nu poate exista decat un unic invingator... iar in seara asta Van Der Saar a demonstrat ca "is the one" si ca este un luptator in adevaratul sens al cuvantului. O lectie extraordinara de tarie de caracter.

Voua cum vi s-a parut finala de anul acesta?

Sunt FERICIT!

Salutări!
Laur!

Chelsea va juca pentru prima data intr-o finala de Liga Campionilor. Israelianul Avram Grant este foarte aproape sa realizeze ceea ce Jose Mourinho n-a reusit in cei trei ani petrecuti la gruparea londoneza: sa-i implineasca marele vis lui Roman Abramovic, acela de a castiga marele trofeu al Ligii. Si asta chiar in Rusia, tara natala a patronului de la Chelsea. „Este meciul la care toti am visat. Suntem in finala si trebuie sa o castigam. Nu vrem sa facem doar act de prezenta la Moscova.”, spune Grant, increzator in sansele echipei sale.

Duelul dintre Manchester si Chelsea trece pe plan european, dupa ce echipa lui Sir Alex Ferguson a castigat prima batalie a sezonului, reusind sa-si adjudece cel de-al 17-lea titlu din istorie chiar in fata londonezilor. Totusi, „diavolii”au pierdut ultima intalnire directa cu echipa lui Avram Grant, disputata la sfarsitul lunii aprilie. Insa ei nu au cunoscut gustul infrangerii si in acest sezon al Ligii Campionilor, reusind 9 victorii in cele 12 meciuri jucate. Manchester a castigat pana acum de doua ori trofeul, ultima data dupa o finala memorabila, 2-1 impotriva lui Bayern Munchen, in 1999. Sheringam si Solskjaer intrau atunci pe parcurs si inscriau golurile victoriei chiar in prelungirile celor 90 de minute. Garry Neville, Ryan Giggs, Wes Brown si Paul Scholes sunt supravietuitorii acelei echipe, insa ultimul a pierdut atunci finala din cauza unei suspendari.

Cifrele celor doua echipe in acest sezon al Ligii Campionilor

Chelsea

162 de suturi

81 de suturi pe poarta

53 de cornere

34 de minute, in medie pe meci, de posesie

52% procentajul posesiei in raport cu adversarele

19 goluri inscrise – 7 goluri primite

Manchester United

129 de suturi

61 de suturi pe poarta

30 de minute, in medie pe meci, de posesie

50% raportul posesiei in raport cu adversarele

19 goluri inscrise – 5 goluri primite

Drumul catre finala

Manchester United

Vs Sporting 1-0 (d)

Vs Roma 1-0 (a)

Vs Dinamo Kiev 4-2 (d)

Vs Dinamo Kiev 4-0 (a)

Vs Sporting 2-1 (a)

Vs AS Roma 1-1 (d)

Vs Lyon 1-1 (d)

Vs Lyon 1-0 (a)

Vs Roma 2-0 (d)

Vs Roma 1-0 (a)

Vs Barcelona 0-0 (d)

Vs Barcelona 1-0 (a)

Chelsea Londra

VS Rosenborg 0-0 (a)

Vs Valencia 2-1 (d)

Vs Schalke 2-0 (a)

Vs Schalke 0-0 (d)

Vs Rosenborg 4-0 (d)

Vs Valencia 0-0 (a)

Vs Olympiakos 0-0 (d)

Vs Olympiakos 3-0 (a)

Vs Fenerbahce 1-2 (d)

Vs Fenerbahce 2-0 (a)

Vs Liverpool 1-1 (d)

Vs Liverpool 3-2 (a)

Video Remember: Finala Uefa Champions League din 1999. Bayern - Manchester 1-2

(via LigaFantastica.ro)

]]> http://bataiosu.wordpress.com/?p=704 Mon, 19 May 2008 11:43:27 +0000 bătăiosu http://bataiosu.wordpress.com/?p=704 Ministerul rus de Externe a difuzat presei de la Moscova un comunicat in care isi exprima nedumerirea „fata de lipsa de reactie a Uniunii Europene si a NATO privind acordarea masiva cetateniei romane solicitantilor din Moldova”, transmite Igor Burciu pentru Presa md, preluata de Romanian Global News.

In acelasi timp, surse din cadrul institutiei citate au declarat agentiei „presa.md” ca Rusia intentioneaza sa simplifice la maximum acordarea cetateniei ruse tutror doritorilor din spatiul fostei Uniuni Sovietice. Potrivit unor preconizate modificari la Legea privind cetatenia Federatiei Ruse, solicitantii din CSI vor putea obtine cetatenie rusa in conditii extrem de lejere. Pentru acaeasta ei ar trebui doar sa faca dovada cunoasterii limbii ruse si a domiciliului in una din tarie Comunittii Statelor Independente. "Moscova este acuzata ca acorda foarte usor cetatenia rusa locuitorilor din regiunile separatiste ale Georgiei si compromite astfel suveranitatea statului vecin, dar nimeni nu atrage atentia asupra situatiei din Republica Moldova", se mai precizeaza in comunicatul ministerului rus de Externe, citat de presa de la Moscova.

sursa: Romanian Global News

Cozmin Guşă (foto). În 2005 s-a plictisit şi de partidul prezidenţial, pe care l-a părăsit invocând „lipsa comunicării“ cu Traian Băsescu. Ulterior a înfiinţat PIN, împreună cu Lavinia Şandru şi Aurelian Pavelescu, iar partidul „de garsonieră“, cum a fost botezat de presă, s-a remarcat numai prin atacurile constante la adresa şefului statului.

Altfel, partidul înfiinţat de Guşă e prea puţin vizibil şi prea slab în viaţa publică, ceea ce ar putea constitui un alt motiv pentru care bucureştenii nu ar trebui să-l voteze pe liderul PIN. Fără consilieri care să-i susţină proiectele, oricât de competent ar fi un primar, activitatea sa va avea de suferit. Oricum, Cozmin Guşă nu se poate lăuda cu experienţă în administraţia publică.

Un alt argument împotriva lui Cozmin Guşă ţine de percepţia opiniei publice faţă de legăturile sale cu Federaţia Rusă. Considerat prorus, el nu a negat niciodată faptul că pledează pentru încălzirea relaţiilor dintre Bucureşti şi Moscova. De altfel, pe vremea guvernului Năstase, Guşă a pregătit vizita premierului la Kremlin. În aceeaşi perioadă i-a însoţit pe Adrian Năstase şi pe Dan Ioan Popescu la Moscova, unde România a avut discuţii cu Gazprom pe marginea unui posibil contract direct de import de gaze. Iniţial, cele două delegaţii căzuseră de acord asupra condiţiilor contractului, dar ulterior, în urma unor discuţii private între reprezentanţii României, s-a anulat semnarea actului.

Tot împotriva alegerii lui Guşă ca primar poate fi adus şi argumentul relaţiei sale cu MISA, organizaţie asupra căreia încă planează interferenţe cu legea. Mai mulţi membri MISA sunt înscrişi în partidul lui Guşă, iar organizaţia l-a sprijinit în campania electorală pentru europarlamentare. Candidatul are o avere consistentă, despre care s-a vorbit prea puţin, probabil şi pentru că numele lui Guşă nu a fost implicat în scandaluri de corupţie.

Argument

Cotidianul a demarat o serie de articole prin care îşi propune să prezinte partea întunecată din biografia fiecărui pretendent cu şanse reale la Primăria Generală a Bucureştiului. Tot ce nu şi-ar dori candidaţii la fotoliul de primar al Capitalei să se ştie despre ei. Dincolo de imaginea idilică pe care fiecare candidat şi-o construieşte în campania electorală, alegătorii vor avea posibilitatea să ştie şi de ce nu ar trebui votaţi unii dintre candidaţi. Iar la sfârşit vor putea lua o decizie şi în funcţie de acest criteriu. Adică vor putea alege în cunoştinţă de cauză răul cel mai mic. Candidaţii vor fi prezentaţi în ordine alfabetică.

Pe aceeasi tema: De ce să nu-i votăm: Cristian Diaconescu , De ce să nu-i votăm: Sorin Oprescu