You have brains in your head.
You have feet in your shoes
You can steer yourself
any direction you choose.
You're on your own. And you know what you know.
And YOU are the guy who'll decide where to go.

You'll look up and down streets. Look 'em over with care.
About some you will say, "I don't choose to go there."
With your head full of brains and your shoes full of feet,
you're too smart to go down any not-so-good street.

And you may not find any
you'll want to go down.
In that case, of course,
you'll head straight out of town.

It's opener there
in the wide open air.

Out there things can happen
and frequently do
to people as brainy
and footsy as you.

And when things start to happen,
don't worry. Don't stew.
Just go right along.
You'll start happening too.

OH!
THE PLACES YOU'LL GO!

You'll be on your way up!
You'll be seeing great sights!
You'll join the high fliers
who soar to high heights.

You won't lag behind, because you'll have the speed.
You'll pass the whole gang and you'll soon take the lead.
Wherever you fly, you'll be the best of the best.
Wherever you go, you will top all the rest.

Except when you don' t
Because, sometimes, you won't.

I'm sorry to say so
but, sadly, it's true
and Hang-ups
can happen to you.

You can get all hung up
in a prickle-ly perch.
And your gang will fly on.
You'll be left in a Lurch.

You'll come down from the Lurch
with an unpleasant bump.
And the chances are, then,
that you'll be in a Slump.

And when you're in a Slump,
you're not in for much fun.
Un-slumping yourself
is not easily done.

You will come to a place where the streets are not marked.
Some windows are lighted. But mostly they're darked.
A place you could sprain both you elbow and chin!
Do you dare to stay out? Do you dare to go in?
How much can you lose? How much can you win?

And IF you go in, should you turn left or right...
or right-and-three-quarters? Or, maybe, not quite?
Or go around back and sneak in from behind?
Simple it's not, I'm afraid you will find,
for a mind-maker-upper to make up his mind.

You can get so confused
that you'll start in to race
down long wiggled roads at a break-necking pace
and grind on for miles across weirdish wild space,
headed, I fear, toward a most useless place.
The Waiting Place...

...for people just waiting.
Waiting for a train to go
or a bus to come, or a plane to go
or the mail to come, or the rain to go
or the phone to ring, or the snow to snow
or waiting around for a Yes or a No
or waiting for their hair to grow.
Everyone is just waiting.

Waiting for the fish to bite
or waiting for wind to fly a kite
or waiting around for Friday night
or waiting, perhaps, for their Uncle Jake
or a pot to boil, or a Better Break
or a sting of pearls, or a pair of pants
or a wig with curls, or Another Chance.
Everyone is just waiting.

NO!
That's not for you!

Somehow you'll escape
all that waiting and staying.
You'll find the bright places
where Boom Bands are playing.

With banner flip-flapping,
once more you'll ride high!
Ready for anything under the sky.
Ready because you're that kind of a guy!

Oh, the places you'll go! There is fun to be done!
There are points to be scored. there are games to be won.
And the magical things you can do with that ball
will make you the winning-est winner of all.
Fame! You'll be famous as famous can be,
with the whole wide world watching you win on TV.

Except when they don't.
Because, sometimes, they won't.

I'm afraid that some times
you'll play lonely games too.
Games you can't win
'cause you'll play against you.

All Alone!
Whether you like it or not,
Alone will be something
you'll be quite a lot.

And when you're alone, there's a very good chance
you'll meet things that scare you right out of your pants.
There are some, down the road between hither and yon,
that can scare you so much you won't want to go on.

But on you will go
though the weather be foul
On you will go
though your enemies prowl
On you will go
though the Hakken-Kraks howl
Onward up many
a frightening creek,
though your arms may get sore
and your sneakers may leak.

On and on you will hike
and I know you'll hike far
and face up to your problems
whatever they are.

You'll get mixed up, of course,
as you already know.
You'll get mixed up
with many strange birds as you go.
So be sure when you step.
Step with care and great tact
and remember that Life's
a Great Balancing Act.
Just never forget to be dexterous and deft.
And never mix up your right foot with your left.

And will you succeed?
Yes! You will, indeed!
(98 and 3 / 4 percent guaranteed.)

KID, YOU'LL MOVE MOUNTAINS!

So...
be your name Buxbaum or Bixby or Bray
or Mordecai Ali Van Allen O'Shea,
you're off to Great Places!
Today is your day!
Your mountain is waiting.
So...get on your way!

---Dr. Seuss

- Dedic aceasta poezie unui om pe care l-am indragit din prima clipa in care l-am vazut si pe care il voi indragi mereu, indiferent ce se va intampla si in ciuda celor intamplate deja. De asemenea, v-o dedic si voua, cei care ma citesc. Sa va fie un indemn si o motivatie la fiecare pas. -

Mai exact: Habitacion 5

Personaje: Peculiara si Peculiaru

Peculiaru: Draga, sa vezi culmea saraciei. Am fost la alimentara, unde au deschis un mini-netcafe. Adica au pus doua calculatoare. Cumpar ce cumpar si tipii de la calculatoare, un el si o ea, se ridica si lasa monitorul deschis.

Peculiara: Wow. Foarte interesant. Ai avut parte de o intamplare.

Peculiaru: Stai sa vezi. Si ghici ce era pe monitor. Ambii se uitau pe youtube la clipuri cu Florin Salam. E culmea. Nici in Barcelona n-am scapat.

Peculiara: Aha. Si aveau si boxele pornite?

Peculiaru: Nu.

Peculiara: Atunci banuiesc ca aveau clipurile o burtiera, ceva pe care scria Florin Salam.

Peculiaru: Nu.

Peculiara: Si atunci de unde stii ca era Florin Salam?

Peculiaru: Gizas, l-am recunoscut.

Peculiara: De unde l-ai recunoscut tu pe Florin Salam?

Peculiaru: Pai l-am mai vazut.

Peculiara: Aha, inteles. Si unde l-ai mai vazut tu pe Florin Salam?

Peculiaru: Nu stiu, il stiu pur si simplu.

Peculiara: Cand esti singur asculti manele?

Peculiaru: Doamne! Nu. Dar il stiu. E pe afise, chestii. E normal sa-l vad.

Peculiara: Nu e asa normal. Eu, de exemplu, habar n-am cum arata Florin Salam. De unde stii ca nu era Sorinel Pustiu?

Peculiaru: Nu era Sorinel, mai.

Peculiara: Ah, deci il stii si pe Sorinel Pustiu.

Peculiaru: Nu, nu-l stiu.

Peculiara: Atunci de unde stii ca nu era el?

Peculiaru: Pentru ca era Florin Salam.

Peculiara: Inteleg. Si Guta care e?

Peculiaru: Ala cu gura mare si incremenita.

Peculiara: Aha. Si nu-mi fredonezi si mie un hit de-al lui?

Peculiaru: Draga, nu ascult asa ceva.

Peculiara: Ia da-mi laptopu' sa vad ce muzica ai tu pe acolo. Macar sa petrecem impreuna.

Peculiaru: Ce ma enervezi!

Peculiara: Te cred.

- It makes me wonder... -

Este absolut contraindicat sa pleci din tara in concediu. Pentru ca te vei intoarce cu o sila si mai mare. Va urma, cel mai probabil, o depresie si o uriasa lipsa de chef.

De exemplu, vecinul meu sparge in continuare pereti. In Bucuresti este la fel de mult praf ca atunci cand am plecat. In Barcelona sunt palmieri frumosi. Si in Berceni sunt palmieri. LOL!

Ce tara de toata jena!

In Barcelona, masinile sclipesc de curatenie. Nu e praf. Nu e jeg. Lumea nu pute. Nu e galagie. Nu-s manele. Nu-s cocalari. Au si ei cocalarii lor, insa sunt cu bun simt, nu ca romanii. Toata lumea iti zambeste. Toata lumea iti sare in ajutor. Nu-s smecheri cu X5. N-am vazut decat o singura masina de teren. Soferii sunt disciplinati. Nu claxoneaza nimeni (cu extrem de putine exceptii). Pana si prostituatele sunt imbracate decent. Pana si gunoiul e curat. Gunoierii nu put si n-au zoaie pe ei. Verdele e verde. Cladirile sunt colorate.

Si asta imi aduce aminte de o plimbare in superbul lor parc Guell, unde am auzit niste romani langa mine, spunand: "Bah, ia uite, la ei cladirile sunt colorate, nu gri ca la noi!". Da bah, acolo e alta tara!

Acolo nu cersesc decat romanii. E plin de oameni care se imbraca in diverse chestii, canta, distreaza copiii, sunt haiosi. Daca vezi o tanti care cerseste pur si simplu, fara sa faca nimic, e romanca.

Marea lor e curata. Plaja e curata. Nu urla muzica nicaieri. Nici macar in baruri. Si e o placere sa stai la soare, pe plaja, in liniste si deodata sa auzi un "Bah, sa-mi bag **** in gura ta!". Evident, mai sunt si cocalarii nostri pe acolo.

Mancarea e destul de scumpa si nu are gust. Nu exista ciorba in Barcelona. Dar au rebajas gramada si poti cumpara multe chestii faine la preturi mici.

Suvenirurile sunt extrem de chicioase. Asta daca nu cumva iti place o Sagrada Familia mica, din plastic, cu luminite.

E o placere sa ratacesti pe strazile lor. Niciuna nu seamana cu alta si peste tot gasesti lucruri diferite. Nu-s doua magazine la fel. Nu-s doua cladiri la fel.

Cu o harta in mana, e imposibil sa te ratacesti. Si daca te ratacesti, e superb. Si daca n-ai harta nu te poti rataci, caci au indicatoare peste tot. Metroul este un adevarat labirint in care e imposibil sa te pierzi.

Au piste pentru biciclete. Pe bune, nu ca la noi. N-au borduri a la Videanu. Daca mergi pe bicicleta, nu te ia nimeni pe capota masinii. E plin de biciclisti. Au 1000 de centre de inchiriat biciclete (nu pentru turisti).

E alt aer. E curat. E... of...

La intoarcere, iar am stat langa aripa avionului, iar au fost 1000 de copii care zbierau. Aripa se balanganea si iar mi-a trecut toata viata prin fata ochilor.

Am plecat de aici si am ajung aici. Ha ha! Ce trist!

Ponturi turistice:

1. Daca vrei sa pleci in Barcelona o saptamana, cu intentia de a vizita obiectivele turistice si muzeele, ia-ti doua saptamani. Una o vei sta la coada. Intrarile pe la diverse treburi costa destul de mult. Mancarea la fel. Dar decat sa mananci acolo, mai bine iti iei un pate de acasa.

2. Nu cumpara de pe Rambla. E jaf curat.

3. Ai grija sa nu calci intr-o guma de mestecat in Barcelona. Este destul de periculos pentru ca te va incetini din drum. Neavand praf si jeg pe jos, guma se va lipi la nesfarsit de trotuare si strazi. Fiind atat de curat, nu vei gasi niciun bat cu care sa o scoti de pe talpa. Singura scapare poate fi daca reusesti sa calci pe o frunza ratacita accidental.

4. Unele metrouri vechi nu anunta in niciun fel cand inchid usile. Asa ca pazea! Ca nici n-au senzori...

5. O bere in baruri sau terase e in jur de 5 euro.

Ma duc sa ma bag sub pat, sa inchid ochii si sa-mi imaginez ca afara nu e praf, ca vecinu' nu darama pereti, ca masinile nu claxoneaza, ca nu-s gropi, ca nu-s tarani, ca nu-s tigani, ca nu-s in Romania. I'm going to Lalaland.

Hasta luego!

P.S.: Au extrem de multe muste domesticite si multi porumbei grasi care nu cred ca pot zbura.

Pierdut interes. Il declar nul.

Plec in tara lui Juan Carlos Jose Fernando del Sol, acolo unde nu este praf si unde nu-s manelisti si idioti mai multi ca la noi.

Viva la telenovela! Viva Gaudi!

Pam-pam!

Ori e un film cu un pusti de bani gata caruia i se intampla ceva si-l schimba radical (vezi The Ultimate Gift), chiar daca in viata reala nu e niciodata asa, ori e un film cu multi pusti de bani gata care raman la fel pana la final. Ia tu un cocalar si incearca sa faci din el om, sa vezi ce comedie iese.

In toate filmele e un negru. Daca e un film horror, negrul moarte intotdeauna primul. Daca filmul e facut de negrii, negrul e singurul care supravietuieste.

Orice film care incepe cu un cuplu sau cu un grup de oameni veseli intr-o poienita inverzita e horror. Toti mor in final.

In toate filmele horror, exista cel putin doua personaje care se intind printr-o balta de sange cu noroi si rugina ca sa ajunga la acelasi cutit. Evident, personajul rau il apuca. Asta se intampla si in viata reala.

In orice film horror, e unul care nu asculta de nimeni si e cel mai rebel. Logic ca moare.

Aia frumoasa si buna traieste intotdeauna, daca nu e pitzi. Daca e pitzi, moare clar.

Filmele care incep cu sfarsitul sunt cele mai proaste.

Filmele care au Falls, Mountain, Creek etc. in titlu ori sunt horror, ori sunt cu homosexuali.

Comediile nu sunt amuzante.

"Omul Problema" este singurul film care se apropie de realitatea zilelor noastre. Si "Slujba mea e naspa rau". Si astea sunt filme pe care nimeni n-are rabdare sa le vada ca-s metaforice si au ceva de spus si nu poti sa-ti pipai iubita la ele ca ai fi insensibil.

De ce s-au facut mai multe "Falci"?

Orice film in mai multe parti e prost. Ori e prost de la inceput, ori doar prima parte e mai rasarita.

Orice serial cu mai mult de 2 sezoane e o porcarie. Dupa sezonul 1-2, intra in pana de idei si fac o balarie. Exista si exceptii.

Toate filmele sunt previzibile. Vreau sa vad un film in care mor toate personajele in primele 2 minute, respectiv in generic. Asta m-ar mai surprinde. Si nici macar asta ca am scris-o acum.

Piratii din Caraibe, Stapanul Inelelor si Harry Potter sunt cele mai proaste filme pe care le-am vazut vreodata. Cu Harry Potter era doar o prejudecata, pana cand m-a tarat cineva la partea a cincea si mi-am dat seama ca am intuit bine (multumesc, Blur). Am mancat 342 de floricele la acel film. Le-am numarat. Nu a fost ca si cum aveam ceva mai bun de facut.

Am vazut un horror independent. Carver parca. Am murit de ras. A fost atat de prost inca am murit de ras cand mi-am dat seama ca mi-am pierdut 2 ore din viata.

Un horror cu vecini de ce nu se face? Sa fie o nebuna care-si ucide toti vecinii care darama pereti si care impusca toti cocalarii de pe strada. Ma ofer pentru rolul principal.

Atentie! Continutul este pur fictiv... sau real, adevarat... sau fals, menit sa se joace cu mintea cititorului (glumesc... sau nu). Orice asemanare cu personajele sau cu intamplarile reale este pur intamplatoare, total intentionata. Atunci cand nu este intamplatoare, tot intentionata este, evident.

Orice sentimente care apar in urma citirii materialelor trebuie ignorate. Daca te simti jignit, lezat, ofensat sau trist, acest lucru se datoreaza cel mai probabil unor frustrari mai vechi, nicidecum scrierilor prezente aici.
Daca apar sentimente de bucurie si fericire, da, textele sunt de vina.

In timpul productiei, nici un animal nu a suferit si nu a fost ucis. Eventual, doar s-a distrat.

Daca ai impresia ca viata ta este cea mai nefericita, uitat-te la Lost. Dar doar la primul sezon, ca pe urma te apuca rasul.

1. Care este rostul nostru pe aceasta lume?

2. Exista viata dupa moarte?

3. De ce se invart mustele in jurul lustrei?

Ultima intrebare ma preseaza cel mai tare. Adica se invart in jurul lustrei si daca e lumina stinsa. Si-si mai cheama si prietenele. Si nu e nimic mort in casa. Cineva mi-a zis ca cica ar cauta un centru al camerei. Bun, lustra e pi shentru, dar de unde stiu mustele asta? Daca era intr-un colt se mai invarteau in jurul ei? Si daca nu e nici o lustra in camera, ce fac? Unde se duc? Si de ce? Au mustele suflet? Chiar ai impresia ca ma intereseaza? Mustele mint? Plang? Ce-au ele cu lustrele?

Cucoana de la receptie, ai idee mataluta cine-ti plateste tie salariu? EU! Eu si toti prostii care se cazeaza in hotelu' ala de toata jena. Radeam de moldoveni, dar acolo, un hotel de 4 stele inseamna un hotel de 4 stele si aia stiu ce e aia CS. Vai de capu' vostru!

S-a semnat un contract, tie ti-au platit unii niste camere. Pai muiere proasta, ai idee ce e aia clientela? Bine ca te lauzi cu arhitectura, liniste si preturi piperate, cand nu esti in stare sa te porti cu clientii.

Cateva sfaturi daca nu vrei sa dai faliment:

Nu conteaza cine se cazeaza in jegu' tau de hotel. Am venit la munte, deci nu-s la costum. Da, sunt in tenisi, bocanci sau in ce vreau eu sa pun pe mine. Nu te intereseaza pe tine cine sunt sau ce fac atata timp cat imi este platita sederea. Daca am chef, vin si in chiloti la matale. Evident, asta e o exagerare, pentru ca aratam chiar bine (modesta de mine) si n-am avut nici o legatura cu circul pe care l-ai facut matale. Dar m-am enervat oricum. Ca esti proasta. Si nu ma asteptam la asa ceva in Brasov.

Pe langa faptul ca proasta de la receptie ma intreaba cate nopti stau cand camera era platita, rezervarea facuta, deci stia panarama, se mai uita si crucis la mine. Ce credeai, fa, ca i-am dat lu' clientu' adevarat in cap, i-am furat cartela si vreau si eu sa dorm intr-un pat o noapte? Ca pe gura de canal nu-i asa comod.

Mai avea putin si se punea in fata mea sa nu urc in camera. Ce-ai, ti-e ciuda ca n-ai 2 milioane jumate sa dai pe noapte ca sa stai intr-o camera asa ca stai in picioare la receptie? Na, mori de ciuda!

Auzi, ma intreaba daca am venit sa iau bagajele si plec. Adica nu stau, nu-i asa? Da' ce-am cucoana, lepra? Ciuma? Malarie? Crezi ca vin cu barosu' si-ti dau in cap la noapte si facem macel in receptie? Ce te intereseaza pe tine cine sta in camera aia atata timp cat e platita? Ce te intereseaza pe tine cati oameni se perinda pe acolo? Stai in mama mea in spatele tejghelei daca n-ai fost in stare sa termini 4 clase. Si ce te uiti asa la mine? Imi curge cumva o bala pe tejgheaua ta de 3 stele? Sa ma pupi! Si stii de ce? pentru ca clientu' e ala care nu numai ca-ti plateste salariul, dar mai esti si angajata sa-l pupi in fund cand vrea si de cate ori vrea. Si Peculiaru', prietenu' meu imaginar, mi-e martor ca sunt mai mult decat politicoasa, zambesc frumos si-s la locul meu. Ba mai mult, ma mai si imbrac bine, am unghiile facute, sunt maniaca, aranjata, calcata, incheiata la slit, cu mucii stersi si balele in gura. In plus, daca n-aveai nasul infundat cu rahat, ai fi simtit mirosul de parfum care e cat salariul tau pe-o luna. Hai ca m-am si enervat.

Revenind, aceasta pensiune/hotel/dracu sa-l pieptene suge. Si eu nu vorbesc urat decat in cazuri de forta majora. Dar suge.

Revenind, am zis ca mimoza de la receptie e o excpetie. Doar o taratura care nu stie ce e aia customer service. Ulterior am aflat ca patroana e mai rau. Da-r-ar falimentu'-n voi si jur daca mai calc pe acolo vreodata! Sa nu mai spun ca am sa imprastii si vestea despre cat rahat mancati.

Ah, si dupa ce ca in camera DUBLA trebuia sa stea DOI oameni, ne intreaba de ce suntem doi. Ca e regim de single. Regim single e ma-ta. Adica ne duce cineva bagajele. Sunt 3 camere. Le spui ca ca stau cate doi in camera si pe urma imi zici ca e single? Nu ti-e bine? Nu ti-e bine! Mori!

Si urcam in camera dupa ce ma irit bine SI, cu toate astea, TOT II ZAMBEAM. Am zis ca-i dau cateva ponturi despre ce e ala client cand plec, dar n-am mai avut ocazia ca a dat bir cu fugitii.

Era trecut de 12, facem un dus, ne culcam intr-un pat moale, pufos, DUBLU, PENTRU DOO PERSOANE. Si la ora 9 vine un prieten sa ne spuna sa plecam ca iese cu scandal. Pe langa faptul ca eram ciufulita si adormita, nu pricepeam care e problema. La nici 5 minute suna telefonul din camera. Cine sa fie? Patroana lu' peste prajit. Norocul ei ca n-am raspuns eu ca altfel ma duceam si-i dadeam foc.

"Plecati acum! Ca stiu eu ce s-a intamplat azi-noapte in hotelul meu! Daca nu plecati acum, chem politia!"

Ce??? Unu la mana, noi nu stiam ce s-a intamplat azi-noapte si nici n-a fost destul de amabila incat sa ne informeze. Doi la mana, WTF?!

Deci, cucoana paranoica, nu stiu ce rahat ai mancat cand erai mica, dar nici matale n-ai idee de unde iti vin banii. Nu vorbesti asa cu un client nici daca te scuipa in fata. Daramite cand n-a facut nimic. Esti oficial dusa cu capu'!

Ce se intamplase de fapt era ca dupa noi a venit si restul lumii si probabil ca a trezit-o pe receptionista si aia s-a enervat. N-am priceput nici in ziua de azi care a fost de fapt problema, dar stiu ca oamenii aia nu-s intregi la cap si nu merita sa le bagi nici un ban in buzunar, oricat de moale ar fi pilota din camera.

A doua zi, suna telefonul. Omul care aranjase rezervarea ne intreaba ce s-a intamplat de a iesit scandal. El a inteles mai bine: s-a intamplat ceva cu scandal, bataie, sange etc. De unde au scos pitipoancele alea povestea asta, nu stiu. Sange cu siguranta n-a fost. Nici bataie. Eventual ceva galagie ca de, asa e cand sunt mai multi oameni la un loc.

Asa ca, madam, ce anume te-a deranjat pe tine avand in vedere ca minunatia ta de palat era COMPLET GOL, NOI ERAM SINGURII CLIENTI, HOTELUL E PERFECT INTREG, FARA NICI O ZGARIETURA, NIMENI N-A PATIT NIMIC, NIMENI N-A SANGERAT, NIMENI NU S-A CERTAT CU NIMENI?

ESTI NEBUNA!

Pentru cine vrea numele unei pensiuni pe care sa o ocoleasca de acum inainte, se numeste pensiunea Rainer si e situata in Brasov. Nu merita sa aruncati banii acolo. Patroana nu-i sanatoasa la cap. Angajatele de asemenea. E o mare zona crepusculara in care nimeni nu-si ia medicamentele.

Parerea mea.

Ca orice copil, am avut si eu animalele mele. Pe la inceputul liceului, am primit de la o prietena o broscuta testoasa. Era ciudat de mica. M-am gandit ca e un soi mai aparte si oricum nu ma pricepeam. Nu mai voia sa aiba grija de ea ca uita, asa ca m-am oferit s-o adopt. Am botezat-o Ebola.

Era mica, verde si... verde. N-am cuvinte s-o descriu, caci nu stiu cum poti descrie o broasca. I-am luat o piatra de pe caldaram, i-am spalat-o frumos si i-am pus-o in acvariu/vas/bol/whatever. Ii schimbam apa, aveam grija sa nu fie prea rece, prea calda. In rest, habar n-aveam ce sa fac cu ea.

Ii mai povesteam ce am facut, ce am dres, purtam discutii si ne-am imprietenit repede.

Dupa vreo 2 saptamani, devenise cam apatica Ebola mea. Statea numai afara din apa, pe piatra. Eu stiam ca broastele astea, fie ele si testoase, stau mult prin apa. Asa ca o luam de pe piatra si o bagat la loc in apa. Ebola hopa sus la loc pe piatra. Eu iar o bagam in apa. Ma gandeam ca-i deprimata, ca e singura, ca vrea si ea un brosc, un Ebol, cu care sa-si duca zilele.

In ultima zi in care mi-o amintesc, am gasit-o pe piatra, cu ochii intredeschisi. Am luat-o in mana si i-a picat capul. Am zis ca a atipit pe afara. Era cam bleaga. Eu eram ingrijorata. Ebola era blonava. M-am dus repede cu ea la doctor.

Am intrat in cabinet, doctorul a luat-o pe Ebola in mana, a zambit si mi-a zis: "E moarta! 15.000 de lei."

M-a busit un plans din ala isteric. Nu mi-a venit sa cred ca Ebola a murit. Oare de cat timp era moarta? Oare am inecat-o eu?

Si, ca sa vezi cum e natura umana, mi-a mai cerut si 15.000 de lei ca sa-mi spuna ca e moarta. Gee, Sherlock! (In fine, a profitat de faptul ca eu nu m-am prins.)

Mi-a zis: "Lasa ca-ti iei tu alta!". Cum adica??? Ebola e unica. Nici o alta broasca nu va fi ca Ebola. Niciodata!

"Domnisoara, cat e ceasul ca trebuie sa inchid cabinetul?"

"E ora 16. 30.000 de lei."

Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

Traiam intr-un cartier linistit si eram in regula cu capu'. Asta pana acum vreo 2 ani, cand s-a razvratit romanu' si si-a dat seama ca daca are bani, poate plati orice si pe oricine. Asadar, hai sa ne calcam semenii in picioare. Legile nu mai conteaza, nimic nu mai conteaza.

Pentru cititorii mei fideli, pe care tin sa ii salut pe aceasta cale, sa le urez numai bine si drum bun caci deja cred ca s-au plictisit de toate izbucnirile mele anti-oameni, este lucru bine cunoscut ca am un vecin taran si idiot, care ma terorizeaza de 2 luni de zile cu pereti daramati si zgomote infernale.

Anul trecut, sub mine s-a mutat o coafeza proasta, venita din mahala, unde peretii erau din chirpici si carton, si a dat peste beton si a zis WOW, trebuie sa-l daram!

Si tot asa s-au perindat numai idioti prin blocul meu, toti cu idei marete si planuri arhitecturale de inghesuire a unei vile intr-un apartament de 2 camere.

Si uite asa am ajuns sa mor incet, sa ma topesc de nervi, sa-mi pierd linistea si pacea, sa urasc romanii si taranii de orice fel. Cand vad un bou pe strada, ma uit crucis la el. Pun pariu ca darama ceva pereti acasa la el si imbolnaveste de nervi 5 copii mici si 10 batrani. Unde-mi sunt medicamentele???

Nu stiu daca ma intelegeti. Daca nu locuiti intr-un bloc in care sa aveti macar un vecin care va terorizeaza, n-aveti cum sa intelegi.

Si dupa luni de zile in care am vorbit frumos si politicos cu taranii picati din Cuca Macaii, s-a dus Peculiaru' de dimineata la vecinu' de sus si l-a rugat frumos sa lase ciocanu' jos pret de cateva ore. Aia, muncitori speriati, au dat vina pe proprietar.

Io, mai din topor, asa, cand am vazut ca la ora 2 nu e liniste, mi-am adunat rabdarile de sub covor si am asteptat pana la 2 jumate. Si ce sa vezi? Zgomotele se inteteau. Si mai am si de lucru. Si nu mai suport. Si e prea mult. Si pun mana pe telefon si sun la politia de "promiscuitate".

Acolo, alti tampiti. Dar nu m-am mai mirat. Ca putine-s lucrurile care ma mai mira in Romania. Cristinel nu-stiu-cum, al de se ocupa de blocu' meu, era in concediu. Ala care trebuia sa-i tina locu' - de negasit. Nimeni nu stia nimic.

M-a intrebat un nene ce sa intamplat. Eu, calma si politicoasa (ca inca nu mi-am pierdut bunul simt odata cu mintile), ii povestesc despre putza asta de la 5 care n-are nici un an de acasa si clase nici cat trenul si cu care nu ma inteleg, desi am incercat in repetate randuri. Domnule politist, io o iau razna. Asta imi zice sa sun la 112 ca se rezolva.

Bun. Faptul ca imi pierd mintile e o urgenta. Deci sun. Vorbesc cu alt nene care ma intreaba ce si cum. Imi da dreptate, dar imi zice ca cica ce e alea ore de liniste. Ca ar fi unele legale, dar sunt intre 22 si 6 dimineata. Ca la pranza stabileste asociatia de locatari si etc. Ca el trimite un echipaj, cand li s-o scula alora, si se rezolva.

Da-i si cauta in lege. Nu exista ore de liniste la pranza. Ce? Ai copii mici? Cine te-a pus??? Batrani bolnavi? La groapa cu ei! Traiasca discoteca! Si cautand legi, aflu ca politia romana stie sa vorbeasca romaneste... sau au avut un traducator:

ART. 2

Constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni:

28 ) tulburarea, fara drept, a linistii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larma;

29) tulburarea linistii locatarilor intre orele 22,00-8,00, prin producerea de zgomote, larma sau prin folosirea oricarui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare in localurile sau in sediile persoanelor juridice situate in imobile cu destinatia de locuinte sau in imediata vecinatate a acestora;

Deci domnule vecin si politist care mananci gogosi si stai cu picioarele pe birou, orele de liniste sunt chiar pana la 8, nu pana la 6, precum era parerea matale (mai pune mana pe legislatie!). Si alo, ma incadrez la alin. 28. Vezi? Vezi? E FARA DREPT! Nu mi-am dat acordul pentru daramarea blocului si nici n-am fost de acord sa ma ucideti lent! VAX! Hai sictir!

In fine, ma irit ce ma irit si incep sa ma batai in scaun, in ritmul batailor de ciocan. Sunt vreo 3 diferite daca ma concentrez bine. Ba nu, 4. Ba nu, 3. Uh, asta da provocare.

Si bate la usa mahalaua de sus. Ma ia omu' frumos, isi cere scuze si imi zice ca nu el face galagie. Cum domne? Ca aud de parca esti in casa cu mine! Si ma duce de mana la... la... etajul DOI! Unde, ce sa vezi, am un nou vecin! Yupee! Alt marlan! Alt handicapat! Zgomotele se aud de la etajul 2, nu de la 5! Puteam sa jur ca e un muncitor in capul meu care bate cu ciocanul in timpan, in masele si in osul occipital. Ca aud cu ecou.

Deci un nou jeg care isi face vila in blocul meu.

In mod oficial, eu ma dau batuta si ma sinucid. Asta seara ma voi arunca in cap de la balcon si, daca am noroc, mor mai repede, inainte sa ajung jos, izbita cu capul de balcoane si de tevile de scurgere. Sau, daca n-am asa mult noroc, mor dupa un SPLASH pe asfalt... ca s-a dus dracu' si verdeata, iarba, copaci etc. Acum avem garduri, betoane. Nici macar o sansa sa n-am... ca pic direct pe beton. Macar scapati de mine.

Plus ca de dimineata, dintre doua pachete de tigari, l-am ales pe cel care nu avea un picior de mort cu name tag pe el. Le prefer pe alea cu plamani terminati. Imi luati si placerea din fumat.

V-a scris Peculiar, in ritm de ZBANG, ZBANG, ZBANG!

Zeeeen!

Sunt atat de pornita impotriva oricarui individ in ultima vreme ca, daca as fi fost de fata, m-as fi vazut luandu-i pe toti la bataie. Nu-s antisociala, dar sunt intr-o perioada in care mi-e sila de oameni. Mi se par cele mai josnice forme de viata, cele mai neevoluate, cele mai jenibile. Ma apuca batzul cand va vad pe toti!

O sa ajung sa ma baricadez in casa, desi nici aici nu-i bine, ca am vecini. Sa nu mai dau ochii cu nimeni, sa nu mai aud minciunile tuturor si sa am metoclopramid la indemana in caz ca ma apuca iar greata.

Voi scoate telefonul din priza. Sparg mobilele cu un ciocan, schimb incuietorile si-mi iau o arma de foc. Care-mi adreseaza un cuvant sau imi iese in cale, moare. E pura evolutiei a anilor petrecuti in jegul asta de oras, alaturi de toate scursorile umane. Ce bine era acu cativa ani cand adoram sa cunosc oameni, sa stau de vorba cu ei, sa ii psihanalizez. Azi am ajuns la concluzia ca mare diferenta intre ei nu e si-i vad pe toti ca pe o apa si-un pamant.

Sa nu mai vad pipite si pitipoance, cocalari si toti taranii care au venit din Cocarlati si Tiganesti si si-au facut vila la bloc in Bucuresti. Peste tot pute a oameni, peste tot le aud vocile infecte si le vad fetele jegoase. Dar sunt tare prietenoasa, de altfel.:)

M-am rupt de multa lume ca sa nu comit crime oribile. Sper sa fie doar o faza, sa-mi revin si sa-i ucid pana la urma.

La polul opus e petrecerea afro la care am participat aseara. A fost o atmosfera fantastic de multiculturala si placuta. Mi-a fost dat sa vad un dans traditional irakian si am ascultat muzici cantate de africani faini. Am vazut copii mici si negri mai frumosi ca multi copii mici si albi. Erau veseli, alergau si se simteau bine. Am vazut si la ei o mama idioata care statea cu un nou-nascut in ditamai harmalaia, la ora 12 noaptea.

Oamenii astia stiu sa se distreze, sa manance si sa bea. Aveau dansatoare sumar imbracate care erau tare faine. Nu erau nici anorexice ca parasutele noastre, nici vulgare ca romancele.

I-am cerut barmanului cel mai bun cocktail pe care il stie. Mi-a dat un Orgasm. Bailey's ma incanta mereu. Apoi m-am oprit la Marguerita. Si azi mi-a fost rau pentru ca, in capul meu, treaba cu amestecatul bauturilor era un mit. Se pare ca m-am inselat. Voi tranforma acest blog in "degradarea treptata a unei minti stralucite". Pentru ca da, am o minte stralucita. Si pentru ca da, o iau razna in porcaria asta de tara. Daca nu m-as plimba cand vreau eu, daca n-as fi suficient de desteapta incat sa castig bine si de acasa, daca nu m-as duce la petreceri, daca nu m-as plimba noptile, daca n-as iubi si daca n-as scrie, as innebuni subit. Avand un IQ peste medie, sunt predispusa unei psihoze.

Am devenit extrem de antisociala, iar oamenii care ma inconjoara trec prin mii de filtre. Majoritatea se pierd pe drum. Sa nu mai vad zdrente de oameni!

Ma rog, cred ca o sa-mi treaca si o sa incep sa iubesc iar oamenii. Pana atunci, iubesc lucruri si cat mai putini oameni. Iar vecinul de deasupra mea, care a devenit o obsesie pentru mine, va avea un grav accident la cat l-am blestemat.

Ma mai uitam si la statisticile lu' peste prajit cum ca natalitatea sade. Unde, frate? Ca e plin de bortoase cu varste cuprinse intre 10 si 40 de ani. Cum se plictisesc acasa, cum toarna un plod. Pacat ca nu stiu sa-l si creasca daca tot il fac. Si ieri, in drum spre Bucuresti, pe langa toate bodegile si restaurantele pe langa care am trecut, era cate o nunta. Nunta si pe teren viran, nunta in padure, mirese care se pozau cu o caramida, cu un copac, cu o floare, cu un boschetar, cu un pod, cu o baltoaca etc. Plin de ele. Numai divorturile au loc indoor.

Nu m-am nascut in lumea potrivita, in tara potrivita sau la timpul potrivit. Sunt o acritura.

Hai sictir!

P.S.: M-a intrebat cineva pe meebo daca sunt Marian. Hai ca asta-i culmea! Sunt Gelu toata ziua.

Oricum ar fi, exista niste orase in care as merge oricand. Poate nu definitiv, dar pentru o vreme tot as merge.

Joi a fost o zi plina de Sibiu si de drum, ca nu-i unul scurt. Imi place mult sa stau sa citesc in Piata Mare. Am avut ocazia sa merg si am facut-o. N-am stat decat vreo 2 ore in Sibiu, dar a meritat. E liniste, e calm, lumea e draguta, mai civilizata decat in Bucuresti si as muri daca nu m-as mai plimba asa.

Piata Mare, o carte, un frappe si mult soare. Mi-a incarcat bateriile ziua de vineri. Iar drumul, drumul a facut toti banii. Padure, camp, soare, soseaua care se pierdea sub rotile masinii.

Ador sa privesc norii prin ochelarii de soare. Se vad 3D. Totul e mai frumos prin filtru de rosu. Mi-am dat seama ca locul meu nu e aici. Poate ca nici acolo. Mi-l voi gasi pana la urma. Nu pot trai in Bucuresti. Nu-s facuta pentru asta. Noroc cu plimbarile.

Vineri a fost o zi plina de Brasov. La fel de placut si acolo. Am stat cu porumbeii in Piata Sfatului, m-am plimbat, am mancat la cel mai bun restaurant din Brasov. Am schimbat peisajul.

Mare diferenta intre Sibiu/Brasov si Bucuresti. Iar pentru diferenta asta merita sa-ti faci bagajele si sa evadezi putin.

Piata Mare din Sibiu mi-a dat multe idei noi si m-a pus pe ganduri, m-a ajutat sa-mi clarific ganduri care in Bucuresti erau pline de praf si manele. O adevarata gura de aer proaspat.

Cand am revenit in Bucuresti, m-am urcat in autobuz, unde un tigan borat asculta manele cu Piranda lui. Mi s-a facut sila si aproape ca imi venea sa plang. Inca un lucru care imi spune "Fugi! Fugi!".

Calatoriile si evadarile vor continua, de aceasta data mai lungi. Orice evadare imi ofera noi perspective si-mi deschide noi drumuri. Asa ca va invit si pe voi sa va faceti bagajele si sa scapati de aglomeratie si marlanie. Va invit la plimbare.

Poze voi pune aici.

Sa aveti o vara frumoasa si o viata si mai frumoasa!

Am descoperit ca vecinul de deasupra poate fi si mai taran decat imi puteam imagina. In afara faptului ca a mituit tot blocul sa-l poata darama si orele nu stau in calea bocaniturilor lui, am descoperit ca e asa de smecher incat poate sa dea drumul ciocanului pe jos, de la cel putin un metru, dupa fiecare bocanitura.

Am descoperit ca nu stiu exact de cati ani nu am mai vazut ceva desenat cu creta pe asfalt. Nu mai exista sotron, frunza si alte jocuri ale copilariei mele. Nimeni nu mai sare coarda, nimeni nu se mai joaca cu maruntisuri. Acum exista PSP, Nintendo, calculatoare de ultima generatie. Copiii nu-si mai dezvolta imaginatia si nu li se mai permite s-o faca. Probabil ca cel care vrea sa joace sotronul este un fraier. Ce, n-are mama lui bani sa-i ia un Wii?

Am descoperit ca eu n-am nevoie de bliss daca asta presupune sa fiu ignoranta. Ar fi ca si cum mi-as vinde sufletul si valorile.

Am descoperit ca nu deranjeaza pe nimeni canalele fara capac din Bucuresti, nici gunoaiele, nici nesimtirea, nici semintele aruncate peste tot, nici atitudinea de jungla si de mahala.

Oare mai exista copii care se joaca cu plastilina sau si asta e overrated? Copiii mai deseneaza sau acum se joaca Counter Strike in retea?

Am descoperit ca nu mai exista desene animate ca pe vremuri. Sau mai exista, dar partial. Mai exista iepurasi dragalasi si amuzanti, dar, in 2008, acestia mor in chinuri groaznice, ucisi de o forta supranaturala si malefica.

Am descoperit ca din ce in ce mai multi copii se nasc in familii nefunctionale. Din ce in ce mai multi copii au probleme psihice din cauza parintilor si din ce in ce mai multi parinti au probleme psihice si punct.

Am descoperit ca suntem la un pas de a ne trimite toti copiii sa cerseasca, sa se prostitueze, sa fure, sa insele, sa ucida.

Am desoperit ca nu mai exista copii fericiti sau parinti inteligenti.

Am descoperit ca din ce in ce mai multi romani nu stiu sa scrie.

Am descoperit ca toata lumea se joaca de-a "treaba serioasa" fara sa stie ce face. Am bani, imi fac o firma, nu stiu ce-mi trebuie, nu am ce-mi trebuie, dar am auzit ca e cool sa ai firma.

Am descoperit ca traiesc intr-o lume degradata care se degradeaza din ce in ce mai mult, pe zi ce trece, pana nu va mai ramane nimic.

Am descoperit ca as da bani grei ca sa intalnesc oameni asa cum erau in alte vremuri. Sau oameni care inca mai au valori, si nu false, oameni care inca nu-si mai incalca principiile si oameni care gandesc. (Astept mail - vezi Contact. Ofer recompensa.)

Am descoperit ca am prieteni adevarati putini, dar buni. Si am mai descoperit ca dupa o discutie cu ei, despre orice, respir usurata si imi mai creste nivelul de speranta.

Am descoperit ca si in mediile viciate si cat se poate de degradate moral, exista si oameni faini. Milena este una dintre aceste persoane. Este o persoana unica, minunata, pe care o iubesc mult si pentru care sunt in stare sa fac multe. Ma bucur nespus ca exista.

Ma bucur ca exista Alex pe care il iubesc mult, indiferent de perioadele lui de egoism care, in acest context, mi se par dragute si amuzante. Ii doresc sa nu-si piarda niciodata simtul umorului ca nu stiu ce m-as face fara el.

Ma bucur ca exista Claudiu, un om pe care il pretuiesc la fel de mult, desi nu m-am priceput sa-i arat si care, desi trecut prin viata, nu si-a pierdut avantul si nici speranta. Si pentru asta il admir. Si ii doresc si lui sa nu-si piarda simtul umorului pentru ca are niste glume nesarate care ma amuza totusi foarte mult. Uneori rade singur, lucru care ma amuza si mai mult.

Ma bucur ca exista G. Are trei glume mari si late pe care le repeta pana la epuizare. Ma scoate din sarite si-l iubesc. Daca il rog sa cumpere 3 chestii, pe 2 din ele le uita inevitabil. De asta evit sa-l suprasolicit, cerandu-i sa tina minte 4 chestii. Mi-e ca daca il bombardez cu informatii, uita altele. Ma amuza... pana la un punct. Eventual cel in care ma loveste o masina, sunt pe moarte, il rog sa sune la salvare si el uita.

Ma bucur ca exista si alte persoane cu care desi vorbesc mai rar (circumstante), sunt la fel importante pentru mine.

Si sunt convinsa ca toti acesti oameni la care tin au desenat cu creta pe asfalt, au sarit coarda, s-au jucat cu bete de chibrit si si-au julit genunchii de multe ori pana sa ajunga cei care sunt astazi.

Si va astept pe toti intr-o zi, sa iesim in parc, sa desenam cu creta colorata, sa umplem parcurile de copilarie si de parinti care-si invata copiii sa mearga pe bicicleta in loc sa stea la calculator.

Si asteptam liftul. Si cum este un lift vechi, venea greu si scartaia din toate incheieturile. Niste oameni de plastic care stau la parter se certau cu foc. Un el si o ea, batrani. N-au niciodata nici o expresie pe fata, nici un zambet, nimic. Sunt teleghidati si plictisiti. Cam ca majoritatea oamenilor pe care ii vad. Nu ma mai inspira nimeni. Traiesc printre decedati. Oameni tineri fara perspective, fara viata. Oameni batrani care nu fac decat sa se taraie de pe-o zi pe alta. E dezolant.

Si m-au apucat bufeurile. Valuri de caldura veneau si treceau, iar cand treceau, imi doream sa strang din dinti, poate asa nu mai reveneau. Dar nu era asa. Si incepusera sa fie din ce in ce mai dese.

Oamenii de plastic zbierau unul la celalalt cum ca si-au distrus viata impreuna, tineretea, nervii. Se acuzau reciproc de toate neajunsurile. Am urcat in lift. Si m-a apucat greata. Simteam gust de suc gastric in gura. Un tiuit in urechi imi asurzea gandurile. Imi venea sa ma scurg in casa liftului si sa mor acolo. Sau sa fug departe, dar peste tot ar fi la fel.

Asa ajunge majoritatea. Ne acuzam unii pe altii de toate nefericirile. Mereu exista alt responsabil. Regrete. Sila. Tristete. Urlete. Plansete. Durere. Lacrimi. Si apoi murim. Aruncam viata la gunoi si ne complacem in toate mizeriile pentru ca ne e frica. Pentru ca suntem egoisti si pentru ca nu avem incorporat curajul.

Liful era atat de mic. Aerul era inchis si apasator. Mirosea a jeg. Pe usa de la lift era scrijelita o "sugi ...!". Am inchis ochii si am numarat pana la 5, incercand sa fac sa dispara toata sila, greata, teama, jegul, vecinii si liftul.

N-a disparut nimic dupa ce am terminat de numarat. Totul era tot acolo. N-aveam aer. Picioarele mi se scufundau in podeaua liftului si peretii se prelingeau peste mine. Nu puteam sa mai fac nici un pas. Nici nu aveau unde. Voiam sa tip, sa apas haotic pe toate butoanele. Sa cada liftul. Sa explodeze blocul. Sa moara vecinii. Sa vina un fum verde care sa faca totul sa dispara.

Vreau o tigara. O tigara m-ar linisti. Asta daca nu m-ar face sa vomit. As vomita o bucata de sunca. Am chef sa vomit sunca. Dar n-am mancat sunca. Alta suparare. Vreau sa vomit vecini. Dar n-as putea niciodata sa mananc vecini. Sunt atosi. Pana la urma am vomitat guacamole. Se confunda cu peretii si cu podeaua liftului. Vreau benzina sa dau foc. Sa arda tot.

Si liftul se facea din ce in ce mai mic. Era sudoare pana la gat. Urma sa mor pentru ca nu stiu sa inot si nici n-am loc. Mi s-au infundat urechile si nasul. Respiram pe gura. Macar nu mai simteam mirosul de jeg, de vecini, de dezastru si de vieti irosite.

Plamanii mi s-au colabat. Ochii mi-au iesit din orbite. Limba imi atarna in sudoare. Plutea nestingherita. Era alba cu pete verzi, de la voma.

Mana dreapta imi era paralizata si cu stanga trebuia sa tin usa liftului. De ce o tineam? Ce se intampla daca dadeam drumul. Mi-am taiat mana dreapta si mi-am pus-o cu stanga peste gura. Mi-am bagat limba la loc. M-am izbit cu capul de butoanele liftului pana a pornit alarma. Dar vecinii n-au auzit-o. Ca-s toti de plastic si-s toti morti. Sa mai moara o data. A auzit-o totusi vecina de la 4. Ea sta mereu calare pe vizor. Ca un sobolan infect, fara viata si fara ocupatie. Gadila mereu vizorul cu mustatile albite.

S-a auzit un ZBANG din senin. Dar nu era din senin. Era din lift. S-a oprit liftul. Sobolanul era in fata usii. L-am inundat cu sudoare, voma, sange si bucati de plaman. L-am batut cu mana mea dreapta pe care am aruncat-o apoi pe scari. Femeia de serviciu aduna voma intr-o galeata crapata.

M-am tarat pana in casa si am inceput sa cotrobai prin toate sertarele. capul imi ramasese in lift. Am gasit medicamentele. Dupa 1 minut de la administrare, voma a intrat la loc in mine, mana s-a lipit la loc, plamanul s-a umflat, liftul a plecat la parter si sobolanul a intrat in casa lui, la loc, la vizor.

M-am linistit.

Romeo

Oh, Juliet!

Juliet

Oh, Romeo!

Romeo

Oh, Juliet!

Juliet

Oh, Romeo!

Romeo

Oh, Juliet! (dies)

Juliet

Oh, Romeo!......Romeo?......Dammit.

THE END

Huckleberry Finn by Mark Twain

Huckleberry Finn

(Goes rafting. Goes home.)

THE END

Pride and Prejudice by Jane Austen

Mr. Darcy

Nothing is good enough for me.

Ms. Elizabeth Bennet

I could never marry that proud man.

(They change their minds.)

THE END

Jane Eyre by Charlotte Bronte

(People are MEAN to Jane Eyre.)

Edward Rochester

I have a dark secret. Will you stay with me no matter what?

Jane Eyre

Yes.

Edward Rochester

My secret is that I have a lunatic wife.

Jane Eyre

Bye.

(Jane Eyre leaves. Somebody dies. Jane Eyre returns.)

THE END

The Great Gatsby by F. Scott Fitzgerald

Gatsby

Daisy, I made all this money for you, because I love you.

Daisy

I cannot reciprocate, because I represent the American Dream.

Gatsby

Now I must die, because I also represent the American Dream.

(Gatsby DIES.)

Nick

I hate New Yorkers.

THE END

The Old Man and the Sea by Ernest Hemingway

An old man catches a fish that's too big for his boat. The fish gets eaten by sharks. Then he goes home and DIES.

THE END

De ce trebuie sa aiba parul lung, toti? Initial m-am gandit ca daca asculti prea mult rock, iti vine sa-ti lasi parul lung.:) Am ascultat si eu o perioada, dar nu mi-am lasat plete nespalate si nici nu mi le-am scuturat in ritm de "uauauauauaAAAAAUUUUUzdrangzdrangzdrang!".

De ce simt nevoia sa si le scuture (pletele) in gurile celor din jur? Care este scopul? Sau asa se danseaza rockul? Sau asa se traieste? Nu pricep.

De ce zbiara ca descreieratii? Imi dau senzatia ca they're on something. Asa fac fanii? Oare ce reprezinta acest comportament aparent deviat?

Trecand peste aceste intrebari ale mele, am niste mici comentarii legate de concertul de aseara (Whitesnake si Def Leppard).

Def Leppard nu mi-au placut. Punct. Trec la Whitesnake.

Coverdale e Coverdale si va fi mereu Coverdale, orice ati spune. Insa are Coverdale un basist de mama mama. Nu gasesc poze cu el. O fi mai nou, nu ma pricep. Deci un hispanic de valeu, te apuca fiorii. Vorba lui Coverdale: "a man too sexy for his own underwear".

Peculiar: Woai, il vezi ce bun e?

Peculiaru': Cine?

Peculiar: Basistu'!

Peculiaru': Astia se cheama <am uitat eu cum>, sunt cei care tin mai mult la look decat la muzica.

Peculiar: Deci eu n-am nimic impotriva! Si ia mana de pe mine sa nu creada ca-s cu cineva!

Concertul a fost fain, daca ignorai urmatoarele lucruri:

1. Ca sa-ti iei ceva de baut, trebuia sa strabati o gramada de drum pana la casa cu jetoane. Acolo stateai o ora la coada. Apoi te intorceai, iar iti lua o ora. Te puneai la coada la "bar", unde 3 oameni serveau 10.000 de oameni. Oricata rabdare ai avea in general, tot ti-o pierdeai pana la urma. Si nu te serveau oricum. O pitipoanca dadea numai inghetata, alta numai bere si alta numai cola. Desi era o coada infernala si primeai numai coate in gura, mimoza cu inghetata (si nimeni nu cumpara inghetata) nu misca un deget... ea servea doar inghetata.

Se mai baga in fata cate unul ca asa e in Romania. Pana s-a bagat o cucoana in fata mea si am atentionat-o ca exista o coada si ca toata lumea sta de o ora. Replica ei a fost extrem de inteligenta: "Dar eu nu vreau bere!". Asa, si? Nici eu. Si?

2. Pisoarele erau prea tari. In aer liber. Deci daca erai barbat, puteai sa faci pipi in fata lui Coverdale. 2 in 1 numai la Romexpo.

3. Peculiar la concert: In fata mea - some fat cow care sarea in toate directiile. In dreapta - some ugly rockeri care se bateau cu bere. In stanga - 2 pitipoance la nu mai mult de 14 ani care aveau o voce de cutie de conserva. Mi-au gaurit toate timpanele. Nu zbiera toata multimea cat zbierau alea doua. In dreapta - niste tipe nespalate pe cap de 2 saptamani, isi scuturau microbii si paduchii in fata mea. In spate - niste parinti inconsienti care stateau cu copila lor de maximum 4 ani. Fetita era tare simpatica, parintii cam prosti. Era insa tare nerabdatoare: "Mami, mami, sa-nceapa iocku'!".

4. Bilete in fata inseamna bilete langa subwoofer. Proasta alegere. Mi s-au dezorganizat toate organele si acum am ficatul unde imi era creierul si splina unde e ficatul si creierul facut zob, pe jos, intr-o balta de sange.

5. Sunetul a fost de toata jena. Vocea era practic inexistenta. Toata lumea canta cu Def Leppard, iar eu incercam sa inteleg un vers macar. N-am reusit.

Nu stiam nici toate piesele de la Whitesnake. La un moment dat au inceput sa cante o piesa pe care o stia toata lumea. Multimea canta cu ei. Eu ramasesem masca. L-am vazut pe Coverdale mai porno, asa, dar nu credeam ca poate canta asa balarie. Asta pentru ca din melodia "Ain't no love", am inteles "Anal love". Si cand am intrebat cum se cheama piesa, tot "anal love" am inteles. Ma rog, era si galagie... sunetul prost. In fine. Si totusi, tot nu reusesc sa inteleg altceva.

Peculiaru': Mi-ai stricat piesa asta pentru totdeauna!

Si totusi, ce basist!

Am cateva carti care ma astepta de vreo 2 luni si de care n-am avut timp. Trebuie sa ma apuc sa le citesc ca sa nu creada ca le iubesc. De la Martin Page, cel care s-a hotarat sa devina prost, mi-am mai depozitat doua carti. "O perfecta zi perfecta" care mi se pare ca bate spre acelasi subiect. Sinuciderea. Cred ca Martin are o problema... norocul lui ca scrie fain. "Despre ploaie" este alta carte a aceluiasi autor, carte care-mi face cu ochiul de prin martie. In primul rand, ma fascineaza coperta (vezi link). Are ceva care... are ceva. Lasand la o parte faptul ca este o carte despre ploaie, iar pe umbrelele celor din carte e zapada.

Cand am vazut-o, marea mea curiozitate a fost sa vad ce anume poti scrie despre ploaie in 105 pagini. In plus, ador ploaia.

Ma mai astepta "memoriile unui antisemit", "se face tot mai tarziu" si niste Garcia Marquez. Desigur, si munca. Nu te poti relaxa toata ziua.

Ce mai e fain, in afara de carti, este ca am fost ieri la o conferinta de presa, din plictiseala. Nu ma privea deloc. Era cu baietii de la Def Leppard. Si iar si-a scos romanu' educatia la iveala. Desi a fost putina lume, romanul tot toapa e. Desi am fost rugati sa fotografiem primele 2-3 minute si apoi gata, taranu' nu s-a oprit. In afara de asta, ei parea oameni faini si extrem de sictiriti la auzul intrebarilor de doi lei. "Ce v-a facut sa alegeti rock-ul?". Gizas. Pe bune? Oamenii astia canta de zeci de ani si tu ii intrebi ce i-a facut sa aleaga rock-ul, de unde vine numele formatiei si ce parere au despre fotbal.

Apropo, habar n-am cine-s Def Leppard astia. Rusine mie. Ah, si merg si la concertul lor asta seara. De fapt, merg pentru Whitesnake. In deschidere va canta Iris pe care daca ii mai aud o data, ma urc pe pereti. Nu ca nu mi-ar placea, ci pentru ca i-am auzit de atatea ori ca deja fac bube. Si cand il vad pe Cristi al lor cat s-a ofilit, ma apuca intrebarile medicale privind stadiul cirozei, incep sa-l compatimesc si uit sa ma bucur. Iris ma indispune pentru ca are ciroza.

Ce ma mai bucura in rest este ca toate magazinele din jurul meu se desfiinteaza. Era un non-stop tare folositor. Acum e Volksbank. Era un pet shop. Acum e BCR. Era o alimentara, acum e ING. E si un spital langa mine. In curand va fi, probabil, o alta banca. Se vor desfiinta banci ca sa se faca alte banci in locul lor. Vom avea banci supraetajate. Vom avea banci in apartamente de bloc, pe scara blocului si, vorba Peculiarului, prietenul meu imaginar, "maine dimineata ne vom trezi sa mergem la birou si in lift va fi o banca. Cum vom pasi in lift, ne va intreba cineva daca nu dorim un credit."

Imi doresc un mall intreg in care sa fie numai banci.

Detest cuvantul "litoral", fara nici o legatura cu nimic. Nu exista cuvant mai urat ca "litoral". E un termen ceausist care ma dezgusta. Mergi pe litoral? Doamne apara si pazeste! Ma duce cu gandul la vederile alea vechi, din vremea comunismului, in care viata era in alb si negru si totul se derula cu intreruperi, cu purici si cu zgomotul unui proiector. Si statiunea Mamaia. Mamaia??? Gizas, cine a fost atat de neinspirat? Takes the fun out of everything.

In concediu plec la Juan Carlos si la Marimar, unde va invit cu draga inima, sa fim departe de tarani.

Si in continuare vreau sa scriu o carte. Mi-as lua liber de la lume pret de cateva luni, sa merg sa prind inspiratia din zbor. Provin dintr-o familie de scriitori, ma gandesc ca o fi ceva si de capul meu. As vrea un spiridus care sa-mi arunce idei si sugestii, cuvinte alandala care sa clickuiasca in capul meu si sa nasca o poveste.

Si am inceput sa-mi indragesc vecinul de sus, care ma innebuneste cu zgomotul. Vorba vine, indragesc. In afara de faptul ca are familie, copil mic, si-i sta capul la femei, e mai bine sa ii aud lui rotopercutoarea decat sa merg la birou, unde e o liniste de inmormantare si toata lumea doarme. It sucks the life out of me.

Pana una, alta, haideti sa ne plimbam cu rolele pe toti coclaurii.

Desi era o dimineata apasatoare, atat din cauza caldurii sufocante, cat si din cauza zgomotului infernal care reusea sa-mi imprastie orice gand si orice tentativa de a-mi sistematiza simtirile, stiam ca nu avea cum sa fie mai rau, mai greu de suportat.

Era 7 dimineata, cand nici natura nu se trezise bine, cand nici ploaia nu imbibase bine pamantul care se lasa sub fiecare pas. Stiam ca urmeaza inca o zi ale carei evenimente vor depinde in prea mare masura de trairile altora, de dispozitia lor. Si cu toate astea, o liniste aparte pusese stapanire pe mine.

Dupa o tigara a carei fum urma sa-mi prinda bine si sa-mi alunge din temerile si nesiguranta care aveau sa urmeze, cele patru etaje, cu fiecare scara parca mai inalta decat cealalta, au alungat parca si din stresul generat de oboseala, ganduri si confuzie.

Era incercanata si bruneta, cum este si de obicei. Cu inelul intors pentru a parea verigheta, aranjata si parfumata, frumusica si prezentabila, ceva ii declansa mereu accese de furie. Furie pe noi, ca nu suntem ca ea, furie pe viata, ca nu i-a scos de toate in cale, furie pe meseria care i-a furat din tinerete, furie pe dezechilibrul dintre viata profesionala si cea personala. Zambitoare si copila, ca la 20 de ani, uneori reusea sa-ti redea increderea si speranta, pentru ca apoi, in momentele mai gri, sa ti le smulga cu cruzime, fara nici cea mai rea intentie, de altfel.

La 81 de ani, doborata de prea multa viata si de prea multe suparari, fericita totusi ca s-a putut odihni in ultimele zile, mintea. Ca s-a simtit din ce in ce mai rau, ca s-a prabusit, ca varsa, ca ii e rau, din ce in ce mai rau. Apoi se razgandea, uita ce-a spus cu doua minute inainte si se enerva daca ii aminteai. Te acuza de lipsa de respect si te privea cu ura, pentru ca apoi sa te ia de mana si sa-ti spuna ca e prea batrana, mult prea batrana.

Tanara neimplinita, cu 3 ovule viabile ramase si nici o speranta si batrana de 81 de ani, bolnava si inraita de viata, s-au intalnit. O zi, un moment, doua vieti diferite, acelasi loc si aceeasi ora. Tanara stia cat de putine sanse mai are, batrana nu mai avea nici macar una, dar nici nu-si mai dorea. Batrana avea o fata, dar nu conta. Tanara isi dorea una, dar nu mai putea avea.

Tanara voia sa inceapa din nou, sa fi ales altceva. Batrana dorea ca totul sa se termine. Una voia un nou inceput, cealalta nu dorea decat sfarsitul. Nici una nu stia nimic.

Tanara, iritata de neimpliniri si de neputinta apasatoare, nu mai stia sa aiba rabdare. Nu mai stia sa spere si sa viseze. Se agita usor, isi pierdea cumpatul si sarea la gatul oricui era in preajma atunci cand isi amintea ca la peste 35 de ani nu era maritata, nu avea copii, nu reusise sa plece din tara, prietenii erau multi, dar de fapt putini, nu avea casa ei, iar meseria nu mai compensa nimic din toate acestea. Spera totusi ca va mai trai ceva din ce n-a apucat.

Batrana fabula. Fabula cat putea in speranta ca asa se va termina totul mai repede. Si ea spera, insa speranta ei era ca se va stinge mai repede.

Batrana isi spunea povestea derutanta si fara nici un fir logic, se contrazicea singura, cauta disperat o portita spre alta lume.

Tanara era din ce in ce mai iritata. Nu suporta pierderea de vreme. Cum sa-i rapeasca din timp? Si asa nu mai are. Cum s-o ajute pe batrana cand nici pe sine nu poate sa se ajute? Cum sa faca sa castige anii pierduti, iar batrana cum sa piarda anii ramasi?

Tipau una la cealalta, iar realitatea se scurgea usor, neputincioasa, din jurul fiecareia. Pierdusera contactul cu lumea si se razbunau pe cine puteau.

In cele din urma, totul s-a sfarsit cand batrana a spart tacerea. "Domnisoara, eu nu vreau decat sa mor!"

Tanara a tacut brusc. In sfarsit, aici li s-au intalnit vietile. Complet diferite, isi doreau totusi acelasi lucru.

Alo, buna! Ce mai faci?

E 5 dimineata. Dorm.

Eh, daca tot te-am sunat, am o problema. Ma ustura o nara! Sunt super ingrijorat!

La 5 dimineata te ustura o nara? Pa!

Un mic pont de inceput: Daca te doare o unghie, nu e cancer. De fapt, cel mai probabil, nu e nimic. NIMIC! Nu trebuie sa ma scoli din somn, nici sa te panichezi, nici sa faci din tantar armasar.

Discutie:

Auzi, ma simt cam ametit. Ma deranjeaza lumina puternica si ma dor ochii. Ce crezi ca am? Recomanda-mi si mie un internist.

Stai toata ziua cu ochii in calculator, nu?

Da.

There you go!

Da, dar ma dor ochii de la lumina.

Poarta ochelari de soare.

Hai serios.

Serios!

Deci sunt 40 de grade afara, te simti ametit si te dor ochii. Mhm... suna tare grav. Cheama salvarea! ACUM!

Crezi ca e de la aerul conditionat?

Poate sa fie si de la asta.

Si n-am nici boala aia la cap.

Ce boala la cap?

Aia cu M...

Madness?

Aia cu pielita creierului inflamata.

Meningita. Pielita...

Asa, da. N-am, ca am facut testu' cu barbia si n-am treaba.

Mhm... si testul de mers 6 minute l-ai facut? Ca de fapt ala e concludent.

Ce test e ala?

E un test in care mergi 6 minute.

Si ce se intampla?

Pai asta e surpriza. Se poate intampla orice. Poate ai IC clasa III NYHA.

Ce?

Exact! Mergi la un medicul de familie daca tii mortis.

La cine? Recomanda-mi pe cineva ca tu stii mai bine.

Mergi la medicul tau, la oricine, nu conteaza.

Cum nu conteaza?

Pai nu conteaza ca si o gaina iti va spune acelasi lucru.

Adica ce?

Sa bei lichide, sa nu stai in soare, sa nu mananci grasimi, sa nu mai stai atat la calculator etc.

Pai beau lichide si mananc sanatos si iau si vitamine.

(Eu, murind inceeeeeet, incet.)

Du-te si fa-ti niste analize daca te linisteste asta.

Ce analize?

Analizele uzuale.

Si ma duc si cer analize UZUALE?

Nu, ceri analize si punct. Stie medicul ce analize sa-ti faca.

De unde stie?

Pentru ca e medic! Nu ceri tu. Sau vrei exemple?

Da, zi-mi ce cer.

HLG, AST/ALT, ionograma, VDRL, EKG etc... si niste troponine I ca poate ai facut un IMA.

Ce?

Exact! Nu ceri nimic in mod deosebit.

Si nu-mi poti recomanda pe nimeni?

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!

Ma doare in partea dreapta, jos.

Unde in partea dreapta, jos?

La degetul mic.

Te-ai lovit?

Nu.

Atunci o sa-ti treaca.

Cum adica? Pai ma doare! Ce fel de medic esti tu?

Cateva reguli:

Mergi la doctor daca te doare ca nimeni nu te consulta prin telefon sau via ym.

Daca te-ai zgariat, ai mari sanse sa supravietuiesti.

Nu te doare nimic pana in ora 8 dimineata in zilele lucratoare si pana in ora 9 in weekend.

Cel mai probabil ai nevoie de psihoterapie, nu de analize.

Da, ai cancer.

Nu, nu se vindeca.

Da, traieste-ti viata.

Gizas Craist!

Si tare de tot este si faptul ca a reusit sa gaureasca una. Acum am o gaura in tavan si zoaie care se scurge din ea si sper doar sa nu fie de la wc.

Dar, tot raul spre bine, caci oricum trebuia sa-mi renovez baia si mi-era ca ma costa prea mult. Dar vecinul se va oferi sa mi-o aranjeze gratis. In plus, o idee m-a izbit acum... il voi pune in baie, cu gura deschisa, sa prinda toate picaturile care curg din tavan.

Raspuns: Daramatul peretilor.

In mod normal, o camera are 4 pereti. Un apartament de 2 camere are cel putin 12 pereti, plus holuri daca exista... ma rog, si baie. Cativa dintre acestia sunt de rezistenta. Un perete de rezistenta nu se darama. Vecinii mei nu par a sti de ce. In fond si la urma urmei, e simplu: PENTRU CA PICA BLOCUL PE NOI.

Pentru a darama pereti, ai nevoie de autorizatie de la autoritatea de daramat pereti si alte constructii inutile si inumane. Nimeni nu-ti da aprobare in mod normal. Dar noroc ca suntem romani si merge cu spaga.

In plus, autorizatia, cand se da, presupune si acordul scris al vecinilor. Pe aceasta cale, tin sa mentionez ca nu-mi amintesc sa fi fost de acord, in scris sau verbal, cu demolarea blocului.

Exista animale care vor sa-si faca vila in apartament. Asadar, darama toti peretii. Exemplu: vecinul mei de deasupra.

Pe langa faptul ca si-a pus 3 aere conditionate intr-un apartament de 2 camere de am inceput sa cred ca isi omoara iubitele si la criogeneaza acolo, mai este si un taran infect care n-a auzit de ore de liniste sau de pereti de rezistenta. Ca la el la tara peretii-s facuti din balega si se descompun usor si nici nu sustin mare branza.

Pana la urma nu ma priveste ce face el cu 3 aere conditionate in 90 mp, dar ma priveste faptul ca in jungla nu l-a invatat nimeni bunele maniere. De exemplu, nu stia ca e urat si de toata jena sa arunci bucati de pereti peste rufele vecinei de mai jos aka eu. de trei ori la rand.

De o luna de zile, ugga-chaca-ugga darama pereti, iar blocul se zgaltaie din toate incheieturile. Ce nu inteleg eu este ce anume a mai ramas de daramat. Inaintea lui a locuit altcineva sus... a daramat si ala toti peretii posibili pret de o vara intreaga. Acum s-a mutat Cheetah sus si darama in continuare. Simt ca deja a trecut la podea si ma voi trezi cu el in casa. Asta dupa ce vara trecuta, mahalagioaica de jos, impreuna cu barba-su, mare sofer de TIR, a procedat la fel. In plus, si-a inchis si balconul. Asadar, ma terezeam dimineata si in fata geamului ma trezeam cu un barbat beat si slinos care batea tabla sub geamul meu. Si mentionez ca numai la parter nu stau. Deci mare mi-a fost socul.

A terminat familia Bundy de jos, s-a apucat maimuta ala de sus, apoi a venit alt taliban si a continuat. Mai am putin si-mi pierd mintile.

Totul a culminat cu 3 chestii majore... nu cu una pentru ca-s intelegatoare.

1. Dupa ce mi-a umplut de moloz toate hainele puse la uscat, mi-a mai si strigat de pe balcon un "domnisoara, mai bine va strangeti rufele ca eu n-am timp sa stau dupa dvs." I-auzi Franz, te incurc acum? Imi cer scuze, sunt o impertinenta.

2. La montarea celui de-al treilea aer conditionat, a picat jumatate de balcon in capul cui s-a nimerit sa treaca pe acolo. Mi-a iesit voit pe gura un "Dom'ne, tu nu esti intreg la cap?". "Domnisoara, lasati-ma sa-mi fac treaba!" Nu stiam ca treaba matale e sa demolezi cartierul si sa distrugi orice forma de viata. Acoperisul mahalagioaicei de sub mine a fost avariat de balconul care s-a prabusit. Dar nu-i nimic. Bine ca sta aerul conditionat.

3. In aceasta dimineata, dupa ce m-am culcat la ora 4 si jumatate, pentru ca unii au joburi mai importante si mai pline de responsabilitate decat are Gica de sus, care mananca seminte la chioscul matusii si care face frauda pe net in timpul liber, am fost trezita la ora 7 dimineata, pentru ca Hopa Mitica si-a amintit ca mai are in casa un perete care inca mai sta in picioare si asa ceva este de neconceput. Asa ca l-a daramat si pe ala.

Asa ceva este inadmisibil, motiv pentru care, dupa discutii calme si relaxate in urma carora taranu' nu intelege nimic, ma voi interesa ce autorizatie are terchea-berchea asta, ca-s curioasa ce amenda plateste.

Mentionez ca mi-a cazut tencuiala de pe pereti de la atata uruit si, in curand, va trebui sa ma feresc de tavan care probabil ca will come crawling down on me.

Cu ocazia asta am invatat si ce e ala predesinte de bloc sau scara sau ce mama lui e. E un om foarte important pentru care se fac alegeri. Bine e sa n-ai treaba sau minte.

Cand handicapatul de sus n-a raspuns la usa, m-am dus la presedintele blocului. Ca e mai greu sa auzi usa sau soneria cand darami peretii. PRESEDINTELE a fost de acord cu mine... e inadmisibil, mergem impreuna, rezolvam cumva, il potolim, il speriem. Am zis ok.

A venit cu mine la putza cel fortos care da pumni in pereti si pica tot, a batut la usa tot rosu la fata. Putza a deschis, iar faimosul presedinte a intrat tare in el:

"Ce mai faci dom'ne? (cu zambetul pe buze) Uite, ai aici o problema (si arata spre mine)... nu vreau sa facem probleme, dar domnisoara are ceva de obiectat. Nu zic sa nu darami peretii, dar fa-o mai incet ca domnisoara, care e vecina cu tine, are mult de lucru. Bate si tu mai incet. Si asta seara vezi ca-i meciul... sa vii sa ne uitam. Iau eu bere."

In acel moment mi-am dat seama ca doar o bomba atomica ar educa romanul. Dialogul este, desigur, reconstituit. Pentru ca presedintele de bloc n-are atata vocabular si nici nu stie prea bine limba materna.

Omu' de sus si-a cerut scuze. Desigur, doar ca sa-mi inchida gura. Caci nu s-a schimbat nimic. In rest, zambea foarte amabil si cu ochii sclipiciosi ca s-a gandit ca daca e tanar si are ochi frumosi, trec peste faptul ca este un animal jegos.

In concluzie, vreau permis de port-arma. Nu ca as face ceva cu ea, ci doar asa, s-o am. Nu se stie niciodata ce infractor da buzna peste tine in casa.

Si da, voi incerca sa emigrez asta seara. Ma voi urca intr-un camion plin cu gaini infecte si cubanezi sifilitici si voi trece ilegal toate granitele. Daca nu merge, ma voi agata de roata unui tir. Daca am noroc, soferul va fi chiar betivul de la 3 care, cand nu isi inchide balconul cu toata zarva din lume, se da hutza cu tiru'.

Mi se pare intr-un fel fascinant cum cresti alaturi de un om pret de o perioada de timp definita, pentru ca apoi sa o luati pe cai diferite. Tu simti cum ideile tale incep sa se schimbe, sa evolueze. Poti privi in urma, poti analiza lucid evenimentele pe care le-ai trait si reactiile pe care le-ai avut. Si lucrurile incep sa se departeze din ce in ce mai mult de tine, tu, el care esti acum. Parca trecutul nu-ti mai apartine, intr-un sens teoretic, desigur. Incepi sa-ti judeci singur trecutul si realizezi cat erai de mic atunci. Privesti in urma cu calm si liniste, impacat de faptul ca, desi n-ai luat cele mai bune decizii in trecut, acum ai mai mult decat miezul cu care ai pornit la drum. E o virtute sa te poti modela in functie de mediul in care traiesti si de ce realizezi sau in functie de ce esecuri suferi. Si prin aceasta modelare inteleg o influenta benigna venita din exterior.

Si trece vremea, tu te rostogolesti in zapada ca un bulgare mic si pe masura ce aluneci la vale, cresti, acumulezi experienta si inveti cate ceva la fiecare pas. Sa refuzi aceasta "lipire" a evenimentelor inseamna sa te plafonezi, sa traiesti intr-o cutie, departe de lume, sa nu cresti niciodata.

Si, ca atunci cand tii un discurs de jumatate de ora, avand impresia ca celalalt de intelege, pentru ca apoi sa-ti puna o intrebare care n-are nici o legatura cu nimic, afli cum tu poti creste si cum altii raman in acelasi loc in care i-ai lasat.

Se asteapta de la tine la aceleasi reactii, la aceleasi atitudini. Nu-si imagineaza cum se schimba lucrurile, pentru ca in bula lor totul e mereu la fel.

Si nu poate decat sa te bucure faptul ca tu cresti, tu te modelezi, in timp ce altii isi irosesc timpul, batand pasul pe loc. Trist pentru ei, bine pentru tine, te face totusi sa te intrebi alaturi de cine poti creste totusi in acelasi ritm. Si te mai intrebi uneori si ce-i face sa fie inghetati atata vreme, departe de orice alt eveniment. Sa fie rutina, nefericirea, vreo depresie?

Cert este ca aceasta incremenire pe care unii se incapataneaza sa o perpetueze dauneaza grav calitatii vietii, iar restitutio ad integrum nu se mai petrece niciodata.

In final, va doresc sa cresteti mereu, sa invatati in fiecare zi si sa va formati bazele unei vieti sanatoase din punct de vedere psihic. Pentru ca in ritmul alert in care se petrec lucrurile in secolul nostru, este usor sa deraiezi si sa pierzi firul.

Peculiara: Ce e ala penalty?

Peculiaru': Nu stii ce e ala un penalty???

Peculiara: Ah, nu. Nu m-a interesat vreodata.

Peculiaru': E lovitura de la 11 metri.

Peculiara: Ce e aia lovitura de la 11 metri?

Peculiaru': Pai Mutu a dat o lovitura de la 11 metri.

Peculiara: Si la ce i-a folosit?

Peculiaru': Pai e lovitura de pedeapsa.

Peculiara: Da' ce-a facut?

Peculiaru': A fost faultat Mutu.

Peculiara: (nu, n-am intrebat ce e ala fault) Si daca a fost el faultat, de ce e tot el pedepsit?

Peculiaru': Aoleu, femeie! Nu el e pedepsit, ci italienii (parca cu Italia am jucat). Ca ei l-au faultat in careul lor.

Peculiara: Ce e ala careu?

Peculiaru', rosu la fata si transpirat de nervi: Pai stii spatiul din fata portii...

Peculiara: Aaaa, e jumatatea lor de teren ca terenul e impartit in doua? Jumatate ei, jumatate noi, nu?

Peculiaru': Nu! (vene palpaind pe frunte)

Peculiara: Bine, lasa. Oricum nu ma intereseaza.

- Pauza  de cateva secunde -

Peculiara: Auzi, da' de ce e lovitura de la 11 metri? De ce nu e de la 8 sau de la 12?

Peculiaru': Nu stiu, probabil ca 11 metri au zis ei ca e distanta optima... nici prea aproape, nici prea departe.

Peculiara: Nici prea aproape, nici prea departe de ce?

Peculiaru': De poarta.

Peculiara: Aha...

- Pauza -

Peculiara: De ce?

Peculiaru': De ce ce?

Peculiara: Nu stiu, am uitat ce am vrut sa te intreb.

- Pauza -

Peculiara: Auzi, da' parca tu nu te uitai la meciuri...

Peculiaru': Pai nu ma uit ca nu ma intereseaza.

Peculiara: Pai si atunci cum stii toate astea?

Peculiaru': Gizas! Ma impusc!

Peculiara: De la cati metri?

- Dialog despre fotbal sau de ce sa nu intri in amanunte cu Peculiar -

Vreau mult de tot si ma mananca sa scriu despre un anumit blogger care-si traieste viata prin, din si oe blog, scriind 10 posturi pe zi despre chestii care nu intereseaza pe nimeni. Da 1000 de mass-uri pe zi in care anunta ce balarie a mai scris. Emite live pe blog, comentand chestii, mai ales nimic. Am incercat sa il ascult o data, dar nu inteleg nimic din ce spune pentru ca nu deschide gura cand vorbeste. Face review-uri blogurilor, despicand firul in patru de parca ar interesa pe cineva ce parere are el sau oricine altcineva despre feed-uri in general etc. Deci n-am putut sa-mi tin gura si deja am zis prea multe. Ia sa va vad, se prinde cineva despre cine vorbesc?:D In plus, se lauda cu o meserie inca onorabila, iar eu fiind in bransa, nu pricep cum are atata timp pentru nimicuri. Dar in fine...

Vreau sa scriu despre ce inseamna medicina si sistemul sanitar in Romania, ce merita si ce nu, de ce, cum si cand. Sunt multe de zis si de multa vreme vreau sa scriu despre asta, insa va mai dura ceva.

Vreau sa scriu si despre presa din Romania si despre ce fel de oameni ajung sa detina functii de top-management.

Vreau sa vorbesc despre CS-ul de la noi si lipsa pretentiilor romanului, despre impactul acestora asupra calitatii serviciilor si de ce nu se va imbunatati nimic prea curand.

Romanul e toapa, iar eu voi emigra cand imi termin treburile pe aici.

Mai nou, am aflat ca nici grecii nu-s mai brezi. S-a deschis un nou centru de... chestii in Bucuresti. M-am dus astazi sa-mi iau cate ceva. Am platit cu cardul, tranzactia s-a efectuat, am semnat si nu-mi dadeau produsele. Am stat cel putin 50 de minute si m-am uitat la ei. Erau unii care balmajeau ceva in greaca, lucru care nu ma ajuta deloc si eu nu intelegeam de ce nu pot sa plec de acolo. Mi-au trecut produsele pe la 5 case diferite, dar cum stam prost cu tehnologia, am aflat ca le dadea nu stiu ce eroare si nu-mi puteau da bon fiscal. Erau si 2 casierite romance care nu vorbeau nici romana bine, daramite greaca sau, doamne fereste, engleza. Nimeni nu se intelegea cu nimeni, iar eu nu mai puteam de bonul lor fiscal.

Intr-un final, si-a cerut o grecoiaco-romanca scuze, foarte amabila. Era mult prea draguta asa ca n-am putut sa ma supar. In plus, sunt mai relaxata decat eram pana acum pentru ca lucrez de acasa. Hahaha! Lucrez de acasa... e cea mai tare chestie inventata vreodata, lucrul de acasa. Asa ca i do the cha-cha every day. Revenind, am vazut acasa ca mi-au pus in punga 9 servetele umede (probabil ca sa am cu ce sa-mi sterg transpiratia de pe frunte dupa ce astept 7 ore sa-mi de produsele pe care le-am platit acum 2 zile), 3 brichete, 2 pixuri, o balarie din aia de pus pe ochi noaptea... n-am inteles niciodata la ce foloseste treaba asta. Adica noaptea e oricum intuneric, la ce sa-ti mai pui o banda pe ochi? Plus ca nu poti clipi, te apasa ceva pe ochi, nu stii cine se poate strecura sa te sugrume in somn. In fine. Si un gel de dus. Simpatici oameni. Putin cam dezorientati, dar n-am putut sa ma supar pe ei.

Vara asta am de gand sa ma plimb temeinic. Ca there is actually life out there, am observat si eu saptamana asta. Adica in spatele teancurilor de carti si a jobului, lumea traieste. Am avut un soc... afara e soare, unii chiar au timp sa se plimbe. N-am mai citit de placere o carte de... anul trecut. Nu mi-am mai gatit ceva sau n-am mai mancat ca lumea de... anul trecut. Acum nu stiu decat semi-preparate, red bull-uri si alergaturi. E frumos asa, n-am de ce sa ma plang. Dar parca as sta si pe o banca in parc.

Va doresc o vara frumoasa, plina de soare si bucurii. Sa va faceti timp si pentru voi. E mai presus decat orice. Si am sa mai scriu si despre asta intr-o buna zi.

Se iau minimum 30 de oameni si se trimit in teambuilding. Nu mai putini de atat ca doar o echipa inchegata, legata, care lucreaza bine impreuna, productiva si misto se formeaza cu cat mai multi oameni astfel incat sa se piarda cat mai multa informatie, sa iasa cat mai multe conflicte si sa existe cat mai multe idei diferite. Ergo ai obtinut ce ai dorit: scarba.

Se face un program fix, cat mai fix, care sa le umple oamenilor tot timpul, sa n-aiba loc sa mearga nici la baie. Teambuildingu nu inseamna distractie si veselie, ci munca si biciuire. Asadar, alegi o locatie cat mai departe de orice mijloc de transport, eventual intr-o statiune, in capat, intr-un colt intunecat.

Alegi un hotel de 4 stele astfel incat sa n-aiba nimeni ce comenta. Ii duci la mare eventual. Candva cand e chiar frig, astfel incat sa nu fie tentati sa faca plaja sau balarii d'astea.

Ii tii incuiati in hotel ca sa se distreze fortat, la cablul de net si tv, lipiti eventual de un geam care nu se deschide decat un sfert.

Programul de teambuilding trebuie sa fie unul de relaxare si relationare. Asa ca organizezi activitati indoor si outdoor (mama, ce ne-am englezit!) care sa cuprinda lucruri total diferite de ceea ce fac ei zi de zi. de exemplu, daca lucreaza oamenii in presa, ii duci la mare si ii pui sa faca reportaje video si sa le monteze. sa faca stiri si sa le prezinte, sa se joace de-a reporterii si cameramanii. Va fi super distractiv pentru toata lumea. Si deconectant, n-am ce zice... nu ar fi ca si cum fac asta toata ziua.

Ofera-le un meniu variat, astfel incat sa le iei gandul de la faptul ca au venit in timbilding ca sa munceasca. De exemplu, fa-le un meniu cu cartofi fierti la micul dejun, cartofi prajiti la pranz si cartofi taranesti la cina. Se vor bucura sigur.

Daca vor ceva de baut, sa-si cumpere. Ca nu e 100 de mii o bere la un hotel de 4 stele. Si oricum nu-s magazine. Deci sa nu le platesti consumatia... dupa ce ca i-ai dus la 4 stele, sa inghita.

Da-le ordine, multe ordine. Nu-i lasa sa miste sau sa aiba idei ca dauneaza grav muncii de echipe.

Si, nu in ultimul rand, nu uita sa faci un teambuilding cu oameni care nu s-au vazut in viata lor, care nu lucreaza si nu vor lucra niciodata impreuna.

In ziua plecarii, nemai fiind program stabilit, alunga-i cat mai repede. Pune plecarea la ora 12. Sa se trezeasca cu noaptea-n cap, sa-si faca bagaju, sa manance pe fuga, sa plateasca minibaru' si alte seminte aruncate pe parcurs.

Mai departe, mult succes! Vei avea niste oameni fericiti!

De la Mamaia (cine naiba o fi avut ideea unui asemenea nume pentru o statiune?!), transmite Peculiar.