Puteti descarca si video din playeru din dreapta jos.

Voto 9: Olanda – Van Basten
Van Basten dà una gran lezione di signorilità e onestà mandando in campo una formazione che, seppur senza titolari, funziona. Ma quando una squadra va come stanno andando ora gli arancioni, c'è ben poco da fare. Olanda grandiosa e bellissima, e l'Italia la ringrazia.
Ora che siamo ai quarti gli Europei van vinti? No, Van Persie.

Voto 8: Pirlo
Non doveva giocare e invece gioca, eccome se gioca. Scappotta Coupet, gioca come sempre ma col dinamismo di un Gattuso. Come Gattuso infatti si fa ammonire, salterà la Spagna e chiude qui il suo Europeo. Comunque sia, chapeau.

Voto 7: Cassano
Tocca due palle (quelle di Panucci, chiedendosi cos'abbia in più rispetto a lui il buon Christian per continuare imperterrito a trombarsi la latteria-Cannavò), ma sono due palle ben toccate.

Voto 6: Ribery
E' il francese più forte, il più brutto, il più in forma e anche il più (l'unico?) simpatico.
Può far girare il vento verso la sua Francia e invece si fa male commettendo fallo, facendo ridere i polli (e piangere i galletti). Ribery? No, Ridery.
Purtroppo però resterà fuori 6 mesi. In bocca al lupo.

Voto 5: Benzema
Dov'è finito il grande attaccante di Lione? Inesistente. Che se lo tengano a Lione, Benzinà. Con quel che costa adesso...
Voto 6 invece al tubo nero di Henry: Cassano tocca le palle pure a lui.

Voto 4: Toni
In 18 occasioni, in queste 3 partite, poteva calciare e invece s'è buttato a terra, forse in risposta alle polemiche per la mancata convocazione di Inzaghi. Ridicolo quando sbaglia sport e simula un blocco stile basket sul difensore francese. L'obiettivo? Farsi spingere a terra per guadagnare un calcio di punizione evitando uno scatto in più. Non gli riesce, ovviamente.
Inattaccabile ormai il suo ruolo di capobestemmiatore del torneo: 9 bestemmie andate a bersaglio. Ha eguagliato Lugaressi, ora è ad un passo dal record mondiale di Germano Mosconi.

Voto 3: Abidal
Religioso com'è, soffre fin dall'avvio le bestemmie di Toni.
In un raptus di follia però, tenta di soffocarlo in area: rigore per l'Italia, inferno per “Lucifero” Abidal.

Voto 2: RAI
Mai vista una squadra di commentatori più soporifera, incompetente e portasfiga. Da restaurare.
Di solito in un'abitazione si comincia dalle fondamenta? Io qui comincerei dai Bagni.

Voto 1: NICOLITA – MAGNIN – KUYT
Considerato fuori concorso Ribery per manifesta superiorità, è lotta a tre per il ruolo di “più brutto” dell'Europeo. In lizza questi tre, ai posteri l'ardua sentenza.

Franta 2:1 Romania ( hattrick Banel Nicolita)

Nota 10:

Parodie golul lui Banel pe Bernabeu:

Just a short remember ...

Triste...

Dar si vesele ...

DVSC - Fehérvár 2008.III.27

Totul s-a petrecut acum o săptămână. Am crezut c-o să-mi treacă, și chiar mi-a trecut. Adică nu mă mai gândesc în continuu la asta… Si ce speranțe aveam…

Seara începuse bine : bere, alune și multă bună dispoziție. Speranță, credință… Și multe alte sentimente nobile! Apare echipa. Ce dracu’ caută Nicoliță la EURO, nu că mi-ar plăcea mai mult Florentin Petre da’ parcă e mai bun pe faza de atac… Ce caută Raț, Marius Niculae sau Codrea? Aaaaa… Lipsește Rădoi…:( Nici măcar pe stadion nu l-au lăsat.

- Ce facem, frate? se aude cineva…

- Stai liniștit că e Chivu și Ghionea… E bun si ăsta la cap… Poate o bagă el dacă Goian n-a reușit până acum… încerc eu să-l liniștesc.

Trec și peste asta și încep să sper. Și sper, sper… Și Mutu nimic. Nici o fază… Nimic…!

N-are rost să scriu cum m-am simțit tot meciul. Doar cum a fost la sfârșit… Nervi, garduri și chei rupte neintenționat. Și iarăși nervi!

Cineva mi-a spus că ești mai puțin bărbat dacă stai în dreapta și-ți lași soția să conducă. Pe dracu’… Bărbat ești când iubești, când lupți până la ultima suflare, când faci orice altceva în afară de ce am văzut acum 7 zile…Asta am vrut să văd… : bărbăție… 90 de minute de luptă, 11 războinici(vorba ciobanului)… Aș fi vrut o înfrângere cu respect, cu 11 bărbați ieșind de pe teren cu capul sus… De ce mi-a fost frică n-am scăpat : de mentalitatea românească… Am fi preferat pomana olandeză…!

Cât să mai suferi așa singur… Căci pe teren nimeni n-a simțit ce s-a simțit acasă și în tribune. Și imnul nu trebuie schimbat căci chiar suntem un popor de pacifiști care ar trebui să se trezească, și asta s-a văzut în reacția față de Italia… Aceeași Italie care a mers în genunchi tot turneul, până la penaltyuri cu Spania…

De restul nu mă mai interesează. De fapt nu mă va mai interesa fotbalul niciodată… Asta până la prima etapă…

What we do in life echoes in eternity

Forrest Gump nu e nici retardat, nici prost, nici lipsit de talent. Sistemul lui de repere e diferit. Şi asta e tot. De aceea, cînd începe să fugă, aşa, fără să ştie aparent pentru ce face asta, are intuitiv şi natural o singură direcţie: spre înainte. Un înainte care habar n-are unde-l va duce, dar pe care-l simte că va schimba, prin întîmplări mărunte şi detalii infime, cîte ceva în jurul său. Naţionala de fotbal antrenată de Victor Piţurcă e de azi un Forrest Gump colectiv. Discretă, cu angoase, nu prea talentată şi deodată descoperită capabilă să fugă la nesfîrşit. România-Franţa a fost o cursă de fond şi mai puţin un meci de fotbal. Bănel Nicoliţă a alergat mai mult ca oricare alt fotbalist pînă acum la acest Campionat European. 12 241 de metri măsuraţi în dreptul truditorului din Făurei. Nimeni pînă acum n-a alergat măcar 11 000 de metri! Secretul punctului smuls vice-campioanei lumii stă aşadar în aceşti 12 kilometri pe care Bănel i-a parcurs fără să crîcnească pe banda dreaptă, acolo unde l-au alergat cînd Malouda, cînd Ribery, cînd Abidal. România n-a jucat estetic, n-a jucat curajos, n-a jucat spectaculos, dar a jucat eficient. Tactic, Piţurcă a dat o lecţie aproape de perfecţiune. Nu vă grăbiţi să strîmbaţi din nas. Individual, om cu om, francezii ne cam bat la talent, calităţi, experienţă, dezinvoltură. Şi totuşi, pe teren, n-a prea suflat, blocaţi de o excelentă aşezare şi dinamică defensivă din partea alor noştri. Cu trei mijlocaşi centrali dintre care doi, cei care au terminat meciul, Chivu şi Rădoi, au alergat peste 10 kilometri, românii i-au blocat pe cei doar doi ai francezilor, Makelele şi Toulalan. Bine, şi ei au alergat mult, tot peste 10 kilometri, dar numai atît. Mi-a fost ciudă că păream speriaţi şi le dădeam mingea repede francezilor, dar mi-am dat seama că posesia însemna pentru noi exact ce aştepta adversarul, să ne descoperim, să rupem rîndurile defensive, cînd de fapt aveam nevoie să nu pierdem. Fotbalul nu mai e de mult, şi mai ales la acest nivel, o plăcere tehnică şi un lung şir de driblinguri ieşite din comun. E o corvoadă pe termen lung atunci cînd n-ai de partea ta altceva decît munca. Ai noştri şi-au făcut-o perfect pe a lor, cu dăruire şi o inteligenţă tactică peste media văzută pînă acum la Euro. Ribery n-a ajuns niciodată în poziţie periculoasă, Benzema a tras o dată cu latul din afara careului, Anelka i-a faultat ba pe Tamaş, ba pe Goian, frustrat că nu pote scăpa de ei. Poate că francezii n-au prins o zi prea bună, dar nu e doar vina lor. Nici românii nu le-au dat vreo ocazie să o facă. Nu le-am dat nici pătrunderile frontale, nici zonele laterale pentru centrări. N-au avut nimic şi ritmul, unul lent, parşiv, l-am dictat noi, nu ei. Bine, n-am contat în atac nici atîtica, dar măcar, iar asta nu-i puţin lucru, am fost aşa de disciplinaţi că nu-mi venea să cred că băieţii ăia în galben sunt români. De un realism crud, Piţurcă e precum croitorul cinstit, nu-ţi face rochie de bal din pînză de sac. Coase din ea o şalopetă de salahor. De aia zic, să nu fim nici trişti şi nici frustraţi; poate nu vom ieşi din grupa asta complicată, în care Olanda a bătut campioana lumii de i-a sunat apa în cap, dar sigur am cîştigat o mînă de fotbalişti gata să pună umărul unul pentru celălat fără semne de întrebare şi fără artificii inutile. E un început. Curînd va deveni o obişnuinţă şi atunci vom învăţa să mergem mai departe.
Desigur că momentul intonării imnului ne-a emoţionat pe toţi. Chivu cînta parcă în transă, cu gura pînă la urechi, răcnit, la fel Goian. Cîntau toţi, clar, apăsat, muşcînd fiecare cuvînd din aerul cald de la Zurich. Şi nu s-au oprit din cîntat, niciunul, pînă la sfîrşit. Piţurcă e mai uman decît l-au crezut mulţi. Pentru că, de fapt, Forest Gump n-a alergat cu picioarele, ci cu sufletul.

Astăzi sunt portocaliu. Faceţi un semn în calendar. Daţi cu ptiu-ptiu şi ţineţi talismanele la îndemână. Că asta n-o s-o mai vedeţi.

Dar azi sunt portocaliu. Pentru că mi-a mers la sufletul felul în care s-au biiiip olandezii pe italieni. Şi s-au şi biiiiip pe ei. Le-au scos fotbalul din cap, din gură şi din picioare. Şi li l-au îndesat în cur. De trei ori. Şi asta mi-a mers la suflet. Fanfaronii frezaţi au primit lecţia meritată.

Dar asta bucuria nu poate fi întreagă decât dacă îi rupem şi noi pe marţafoi. Că avem multe datorii să le plătim.

Acum două vorbe şi despre meciul nostru de ieri. Ieri am văzut cel mai slab şi cel mai bun meci, de până acum, al europenelor. Meciul nostru fiind, evident, cel mai slab. Un meci lent, jucat de 22 de puturoşi. Dintre ăia 22 doar 11 mă interesau cu adevărat. Iar ăi 11 galbeni au fost vai de mama lor.

Ce am reţinut ? Că pasăm ca la rugby, mai mult înapoi. Că Daniel Niculae şi Nicoliţă habar nu au să facă o preluare. Că nu avem linie de mijloc ( dibace strategie piţurcească), mingiile fiind bubuite din apărare direct în faţă către nimeni. Că avem o apărare ciruită, dar, din fericire, ieri, inclusiv francezii au părut suspect de mulţumiţi cu rezultatul. Aş putea remarca un singur jucător după meciul de ieri: Raţ. Disciplinat, atent, eficient. Cu o singură scăpare, s-a apărat fără cusur. Din aşezarea în teren a lui Piţurcă, însă, şi din primul 11 n-am înţeles absolut nimic. Nici el. Sunt sigur... nici voi.

Mai vorbim vineri când trebuie să-i rupem pe macaronari, Într-un fel sau altul.

Multumiri Theo ...

Succes Romania!

Pentru un copil, care iubeste fotbalul, sa fie candva prezent la un Campionat European, este un vis… pentru orice fotbalist reprezinta unul din principalele obiective ale carierei, moment in care poti atinge apogeul acesteia. Din cate mi-au spus diferiti colegi, ”acolo” se naste un sentiment aparte. Asa si trebuie sa fie, daca, doar ca simplu telespectator, nu am trait vreun meci mai intens decat cele ale nationalei in astfel de competitii!
Cred ca nu are rost sa mai mentionez starea mea de spirit in urma deciziei selectionerului de a renunta la serviciile mele pentru acest turneu final… raman insa cu satisfactia ca am putut ajuta aceasta frumoasa echipa sa se califice si sper ca cei alesi sa faca ”acolo” meciurile cariei lor, iar la sfarsit, sa fim cu totii mandri de echipa nationala a Romaniei!
Bafta baieti!!!

Eu cu cine țin la EURO ? Cu drogatul de Mutu, cu bețivul de Contra, cu Laura Andreșan sau cu Marica? Cu Nicoliță în nici un caz nu... Sper să pot ține cu România...!!!

Da...Nicolita este intr-o pasa foarte proasta momentan...dar nu este normal ce se intampla...si el isi da seama ca nu joaca bine...daca toata lumea il apostrofeaza si-l injura, cu ce o sa-l ajute?sa fim seriosi...o sa-i scada mult si pretul, si nimeni nu are nimic de castigat...E pacat, este un om foarte sufletist, si tocmai de aia trece acum prin momentele astea...daca ar fi toti jucatorii ca el, altfl ar arata Steaua...Ca nu este un jucator de Steaua?...este adevarat...dar sa-l vanda, nu sa-l calce in picioare...
si nu ar trebui sa uitam ce a facut acest jucator pentru clubul Steaua...

Acasa. Liverpool-Chelsea 1-1 (am avut under 1,5 la pariuri, dar ce mai conteaza? Liverpool a primit ce merita dupa furaciunea cu Arsenal) si emisiuni la TV. "Ba! nu te uita, ca te enervezi". Click! - Telesport. Cartianu: "Daca Steaua invingea pentru a 11-a oara era ceva putred in campionatul asta, ceva bolnav". Si apoi a mai reparat-o, ca unui redactor-sef nu-i sta bine sa fie subiectiv: "Pentru ca echipa de acum nu se ridica la valoarea celei din 86'". Riiiight... Am schimbat. Incepuse rezumatul pe Pro.

Sa fii anti-Steaua este un fel de discriminare pozitiva. Adica, de ce sa dau in handicapatul-negru-gen feminin (CFR) daca pot sa dau in acest mascul-alb-perfect sanatos (Steaua) ? E mai usor asa.

 16 martie 2006. Steaua trece in sferturile de finala ale Cupei UEFA, dupa o victorie categorica pe terenul lui Betis Sevilla. Baietii lui Olaroiu s-au impus cu 3-0, golurile fiind marcate de Banel Nicolita (2) si Victoras Iacob.

Ce-o fi aruncat Paul Andone, director de imagine pe atunci la Steaua, intr-una dintre porti numai el stie. Treaba e ca s-a vorbit mult pe seama farmecelor si a ramas o necunoscuta daca intr-adevar s-au facut vraji sau nu pe terenul lui Betis Sevilla...Voi ce ziceti?

foto: Catalin Lutu / Sevilla

Politehnica Iaşi - Steaua Bucureşti: 2-1