Problema suparatoare este ca multi copii nu se mai joaca afara. Prefera sa se joace jocuri pe computer, sa navigheze pe internet, sau sa isi updateze paginile de Facebook. Parintilor lor le este tot mai frica sa ii lase afara sa se joace, speriati fiind de asaltul constant de stirii despre tot felul de crime impotriva copiilor. Acesti copii si adolescenti sunt obisnuiti cu aerul conditionat, divertismet sofisticat si lipsa de activitate fizica. Ei sunt niste extraterestri pentru lumea de afara.

Revista BBC Wildlife raporteaza ca luna aceasta doar jumatate dintr-un etalon de copii cu varstele cuprinse intre 9 si 11 ani din Marea Britanie au putut identifica un paianjen, iar 62% au identificat corect o broasca. Mai putini de jumatate din ei au putut reunoaste copacul numit stejar.

Rezultatele l-au indemnat pe Sir David Attenborough, faimosul naturalist britanic sa deplanga alienarea copiilor de natura. "Salbaticia a devenit asa de indepartata de copii incat acesti o rateaza pe de-a intregul" explica el. Se pare ca multi copii castiga minimul de cunostinte despre natura prin a privi la televizor -- nu prin a experimenta ei insisi.

Attenborough a mers mai departe sa argumenteze ca aceasta alienere a copiilor de natura ar putea duce la un dezastru ecologic, dat fiind ca acesti copiii vor creste in adulti fara sa dezvolte un simt de uimire si apreciere pentru lumea naturala.

Altii observatori au avertizat ca preocuparea excesiva pentru impactul ecologi este si aceasta o problema. Unii parinti isi avertizeaza copii sa nu mearga in padure de teama de a nu deranja mediu natural. Alti parinti ar prefera mai de graba sa aiba copii in casa decat in padure sau in part. Pacificarea electronica sau digitala ii seduce atat pe copii cat si pe parinti.

Studiul din revista BBC Wildlife descopera de asemenea ca joaca afara este intre cele mai putin preferate metode de petrecere a timpului liber pentru copiii aflati intre varstele de 9-11 ani. De doua ori mai multi copii prefera se petreaca timp cu computerul lor.

Autorul Richard Louv a descris acest fenomen ca fiind " sindromul deficitului de natura". In cartea sa, Ultimul copil din natura, Louv povestea despre un tanar din San Diego care explica ca prefera sa se joace in interior decat afara, pentru ca prizele sunt in casa. Viata despartita temporar de aparatele electrice pentru baiatul acesta era un gand neatragator sau necunoscut.

Sunt recunoscator ca eu am avut parinti care si-au invatat copii ca ar trebui sa se joace afara. Sunt deasemenea recunoscator pentru paduri si campii si lacuri si rauri in care sa ma joc, sa innot si sa planuiec aventuri. vara asta, familia noastra a petrecut o bucata buna de timp afara -- in cea mai mare parte pe sau in lac. Am fost inconjurati de viata salbatica, si am fost observatii la fel de des pe cat eram observatorii.

De asemenea am avut oportunitatea sa petrecem timp cu o familie crestina minunata care a abandonat viata in suburbii pentru a se muta la ferma. Cei trei copiii invata despre viata naturala la prima mana. Intr-o dimineata vara asta, cel mai mare baiat din familie- un baiat de 13 ani-- a anuntat nasterea unui nou vitel. El nu a dobandit aceasta cunostinta a acestui eveniment grozav prin a se uita la un documentar la televizor.

Am impartasit un pranz grozav u familia aeasta, si partea centrala a mesei a fost friptura. Friptura nu a venit de la un magazin din suburbii sau le la un hipermarket. Ci friptura asta, nu de mult pastea pe pasune afara. Este un risc prea mic de instrainare de natura atunci cand cina paste pe terenul din fata ferestrii.

Alte rapoarte indica faptul ca taberele de vara revin spectaculos pe masura ce tot mai multi parinti sunt gata sa cheltuiasca mii de dolari pentru ca copiii lor sa aiba niste experiente grozave in aer liber. Unii dintre acesti copii descopera ca viata poate continua si daca nu au semnal la celular. De fapt, multi dintre acesti copii se indragostesc de natura, de a fi in aer liber si a experimenta ceva real in loc de ceva digitalizat.

Dumnezeu isi reveleaza slava in creatie. Cum putem sa citim Psalmii cu pricepere daca nu ne-am uitat vreodata sa vedem daca cerurile vestesc slava lui Dumnezeu? Ceva pretios este pierdut atunci cand copiii-- sau adultii-- sunt instrainati de lumea creata. Aceasta alegere de instrainare este alegerea de a ne spara de ceea ce Dumnezeu ne-a dat sa ne bucuram si sa apreciem.

Iata si niste vesti bune. Nu trebuie sa cheltuiesti mii de dolari ca sa le dai copiilor tai experiente in natura si joaca in aer liber. Deschide doar usa si trimite-i in curtea din spatele casei, sau in parc. Plimbati-va in padure sau mergeti si pescuiti in lac. Mergeti unde lumina nu ascunde frumusetea cerului noaptea.

Cine stie? Poate copiii vostri vor uita atunci sa caute cea mai apropiata priza!

+Mai Mihail Neamtu [vezi aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Neam%C5%A3u , şi aici, http://librarie.e-noesis.ro/gramatica-ortodoxiei-traditia-dupa-modernitate-mihail-neamtu-p-4007.html , n.n.] , Ca sa iti alimentez paranoia, mentionez de la inceput: SUNT DE LA SECURITATE! CLAR? Deci nu e nevoie sa mai faci tu dezvaluirea asta… A, si buneinteles, sunt din categoria celor mai mici, a “ciomagarilor”… doar nu credeai ca pentru a se ocupa de un vierme ca tine SECURITATEA pune altceva decat un marunt “ciomagar”… nu meriti onoarea la mai mult…  Am citit cu atentie cam tot ce apare pe net despre si de tine, pe toate cele 3 bloguri… Daca ai fi fost limitat doar la cateva bloguri as fi crezut ca esti doar un intirziat in rebeliunea juvenila… dar faptul ca ti s-au publicat carti si te bucuri de oaresce mediatizare si in “mainstream media” arata ca esti mai mult decat un frustrat… Daca ai fi fost absolvent de facultate de suruburi si piulite, precum patapievici, as fi putut crede ca esti un intelectual onest, dar aflat pe cai gresite… dar nu esti nici in situatia asta, ai facut teologia si esti perfect constient de ce “arme” folosesti si care este efectul lor… Fiindca am vazut ca tot esti paranoid in privinta Securitatii: ce ar fi daca as fi si eu la fel de paranoic in privinta CIA, KGB, MI6, MOSSAD, BND etc. … Ce ar fi daca in peregrinarile tale de studii prin vest ai fost recrutat? Poate “in orb” sau “sub fals drapel”… Sau poate mai degraba “in viu”, cumparat la kil… De altfel, nici nu ar fi greu la cat ai ulcerat de frustrarea orgoliului nesatisfacut si la cat ai stat cu foamea-n gat… Oare e o ipoteza de neluat in calcul? Atitudinea ta pretins intelectual-dubitativa sau indignarea ta “cetateneasca” nu pot masca adevarul: ai o atitudine visceral anti-clericala si anti-romaneasca. Si actionezi constient ca un vector dizolvant. Adica esti un SOLDAT, baiete. Unul din multii “pifani” ai atacului anti-romanesc, ca si cei din gruparea sorosist-neokominternista, doar ca ataci de pe alt front. Asta e singura diferenta. La fel ca si gasca neokominternista, nici macar nu esti un soldat cinstit: manipulezi, minti, scoti din context date istorice, idei, fapte, ca sa iasa asa “cum trebuie”. Asa ca fiind tu soldat, puiule mic, si inca unul necinstit sufleteste, sa nu te plangi daca vei fi tratat ca un soldat al coloanei a 5-a, nu ca un “intelectual”, nu ca un interlocutor de “idei in dialog”… Bineinteles, asta in conditiile in care se schimba sensul vantului geopolitic… ceea ce e destul de probabil sa se intimple… Nu meriti nici macar o privire de dispret de la oameni precum Iustin Parvu (pe care ii jignesti gratuit), d`apai un dialog… Cum sa discute cu un vierme??? Tie iti sunt rezervati cel mult “ciomagarii”, care isi au si ei rostul lor, dar pe care tu nu l-ai inteles…   In concluzie, esti UN JEG… un mic jeg avid de patalamaua de “teleptual”, de gadilare a orgoliului si de a isi umple matzul… ca si patapievici, pe care il critici… aceeasi emfaza, aceeasi mediocritate. Daca ai avea macar o inteligenta exceptionala, poate te-ar salva printr-un mai acut simt al ridicolului. Dar din pacate, cu aerul de autoironie, de fapt de balacesti la fiecare pas intr-o auto-suficienta de un ridicol involuntar coplesitor. Faza cu textul din Florenski scanat cel putin m-a amuzat la culme. Parca te vedeam in timp ce il scanai fracandu-ti palmele: “Oau! ce o sa le   arat la astia cat sunt eu de destept ca am descifrat asta!”… PENIBIL! :)). Sau mandria la fel de ridicola, abia camuflata de o falsa auto-ironie , ca ai capatat “acoperire”: si la posturile lui Vantu si la posturile lui Felix… mai, cel mai “mondial” esti matale… Daca smerenie nu ai, daca bun-simt nu ai, daca viziune nu ai, macar din calcul meschin nu pune pariu definitiv pe paradigma liberala, occidentala, ecumenista… nu se stie niciodata… Dar oricum, deja e prea tarziu sa o mai “dai la intors”… SECURITATEA TE-A LUAT LA OCHI si o sa iti toarne dulceata in sosoni cand nu te astepti… august 20, 2008 la 10:31 am +

Acum văd că ba unii, ba alţii scriu că sub identitatea avatarului scardanelli din blogosfera de Limba Română s-ar ascunde ilustrul eseit Mihail Neamţu. Chiar avatarul scardanelli trimite asemenea semnale de confirmare a dedublării de personalitate de pe blogul său. În fine, eu cred că este vorba numai despre o trivială dedublare în real/virtual.

Din câte ştiu, dedublarea de personalitate este asociată cu o boală psihică. La sursa http://dexonline.ro/search.php?cuv=schizofrenie , găsesc : “SCHIZOFRENÍE s. f. boală psihică gravă caracterizată prin disocierea spiritului, idei delirante şi halucinaţii.”, precum şi „SCHIZOFRENÍE, schizofrenii, s.f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea şi destrămarea progresivă a funcţiilor psihice şi prin pierderea contactului cu realitatea.”

Nu cred, repet: nu cred, că dedublarea Mihail Neamţu/scardanelli, dacă se confirmă, este un asemenea caz. Pur şi simplu normalul Mihail Neamţu intră pe unele momente în pielea „anormalului” virtual personaj scardanelli din blogosfera românească pentru a-şi asigura pe viitor un alibi. Cred că nu este absolut nimic  anormal să vezi viitorul în mai multe variante.

La confirmarea dedublării real/virtual, adică Mihail Neamţu/scardanelli, răsare faptul că nici unul dintre profesorii lui Mihail Neamţu la facultatea de filosofie din Cluj nu avea trecută în bibliografia minimă obligatorie, cerută studenţilor, celebrele Prelegeri de metafizică ţinute de Nae Ionescu în anul 1926 Noii Generaţii româneşti !

După cum ştiţi, blogul meu nu este făcut pentru dedublare. La intervenţiile mele pe alte bloguri la tema sensibilă a românismului de azi, anume direcţia de navigaţie corectă între Scylla misticismului şi Carybda ecumenismului, mereu scardaneli apare pe urmele mele, e.g., http://hristofor.wordpress.com/2008/06/08/parintele-iustin-pirvu-sa-nu-ne-facem-partasi-la-erezie/ .

Acolo, eu scriam:  +“au preferat mai bine” este un solecism. Nimic despre Sfinţii Ierarhi? La ora   actuală exista printre istoriografii Occidentului o mişcare de studiu a civilizaţiei ortodoxe din Romania Occidentală care începea cu Anul Domnului 381. La acel conciliu de la Constantinopol, pregătit şi ghidat de Sfinţii Ierarhi cappadocieni, este enunţată sintagma-sigiliu Nova Roma. Era constatarea existenţei unui Novum Latium format prin ’socii’-alizarea traco-daco-moesilor şi ilirilor. Poporul nostru se afla deja în acel Novum Latium. Iertaţi-mi intervenţia. Sînt un laic ortodox, şi în mod tradiţional în ortodoxism un laic este îngăduit sa vorbească în chestiuni dogmatice, folosind filosofia. Faptul că Moscova pretinde că este “A Treia Roma” e doar propagandă  şi o minciună sfruntată, pentru ca nu a existat niciodată o ’socii’-alizare a   slavilor. Daca noi nu vorbim despre drepturile noastre, cine să vorbească? Comentariu by blogideologic — iunie 9, 2008 @ 9:36 am+

Spre mirarea mea, a urmat intervenţia : “Parintele Iustin face un deserviciu crunt ortodoxiei… Si nu de ieri de azi. Sper ca din ce in ce mai putin lume sa-l ia in serios.   Comentariu by Scardanelli — iunie 9, 2008 @ 10:57 am”.

Sigur, nu vorbesc cu un personaj virtual. Sper sincer în identificarea Mihail Neamţu/scardanelli. Atunci, lui Mihail Neamţu îi aparţine evaluarea : “Parintele Iustin face un deserviciu crunt ortodoxiei… Si nu de ieri de azi.”

Nu pot decât să spun că evaluarea aceea este corectă. Iar virtualul personaj scardanelli, călăreţ pe Carybda ecumenismului, se războia astfel cu un călăreţ pe Scylla misticismului. Nu  explicitez evaluarea mea, dar voi lăsa aici adresa http://www.romanialibera.ro/a111476/incercarile-sfintilor.html , care permite agregarea. Şi eu am fost ameninţat de “ciomăgari” când am extins investigaţia.

Din păcate, şi pe alt blog am întâlnit un mesaj de ameninţare abia voalat al “ciomăgarilor” , însă de data aceasta îndreptat către mult mai tînărul şi neştiutorul Cristian Neagoe:

+“Domnul Gadea mi-a facut o surpriza placuta si i-am multumit in direct pentru asta. Inteleg ca urmeaza ca textele mele sa fie analizate de catre psihologii Antenei 3 si astept un profil bazat pe aceste analize. ” Nttzzz. Aici se inseala baiatul. Nu psihologii Antenei 3 il vor analiza. O sa aiba surprize mari.+

Titus Filipas

Reacţia ambasadorului Federaţiei Ruse în Moldova faţă de acţiunea de protest desfăşurată de PPCD, nu s-a lăsat mult aşteptată. Iată ce a răspuns Valerii Kuzmin la atacul în adresa Rusiei.

- Mulţi oameni au fost induşi în eroare şi chiar în aceste momente la porţile ambasadei stau oameni şi scandează «ocupantule - pleacă acasă». Le-aş sugera să discute cu populaţia din Osetia de Sud, care a întâmpinat soldaţii ruşi ca pe nişte eliberatori şi apărători. Acei oameni care ies acum la proteste împotriva Rusiei sunt dezinformaţi conştient. Spre exemplu de astfel de posturi imparţiale cum ar fi CNN sau BBC, care în primele zile de război au arătat cadre despre atacurile armatei georgiene asupra Osetiei de Sud, comentând aceasta şi prezentând drept agresiunea Rusiei asupra bietei Georgii, a declarat Valerii Kuzmin, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al FR în RM.

Tv7.md - incearca sa fie echidistantă, însă uită să prezinte şi o altă opinie care se referă la acţiunea de protest.

Gigi Becali susţine intr-un interviu publicat duminică in ziarul german Der Tagesspiegel că Securitatea le-a permis oierilor să se imbogăţească, iar dacă nu va deveni preşedinte in 2009, s-ar putea dedica oilor care l-au crescut şi l-au făcut puternic.
Intrebat cum a ajuns dintr-o familie de ciobani unul dintre cei mai bogaţi romani şi un candidat la alegerile prezidenţiale din 2009, Becali a răspuns că ii datorează totul tatălui său, care a fost crescător de oi şi care a avut un mare simţ pentru afaceri, lăsandu-i moştenire 150.000 de dolari pe care i-a investit in comerţ după 1989. "Şi crescătorilor de oi le mergea bine. Securitatea a văzut că lucrau din greu şi n-a avut nimic impotrivă să se imbogăţească. Oamenii Securităţii controlau doar totul şi ştiau totul", răspunde Becali la intrebarea cum a reuşit tatăl său să strangă acei bani pe timpul comunismului, potrivit newsin. In cazul in care nu va caştiga alegerile prezidenţiale din 2009, Becali nu exclude posibilitatea intoarcerii la oierit. "Dacă nu voi avea succes in politică, poate că fac din oi un hobby. Şi acum am cateva. 30 de oi. Din cand in cand merg la ele şi le privesc. Imi place. Sunt la mine in curte, acolo unde locuiesc. Aşa că ar putea redeveni un hobby, poate voi petrece două-trei ore pe zi şi mă voi ocupa de ele. Imi plac oile. Ele m-au crescut şi ele m-au făcut puternic", spune Becali.

Misiune pentru "popor, Europa si pentru intregul glob"

Despre primele milioane caştigate in urma schimbului de terenuri din Băneasa cu Ministerul Apărării şi pentru care este investigat de Direcţia Naţională Anticorupţie, Becali spune că "totul este o miniciună comunistă".

Intrebat de ce a cumpărat echipa Steaua, Becali a răspuns că din dorinţa de recunoaştere publică, pentru că acest club de fotbal este "un simbol al Romaniei".

In opinia lui Becali, romanii ar trebui să-l voteze ca preşedinte, pentru că Dumnezeu i-a dat "cea mai grea cruce de purtat - politica, a fi conducător şi a guverna ţara. Am o misiune pentru poporul meu, dar in cele din urmă şi pentru Europa şi pentru intregul glob", a declarat Becali. Această misiune ar fi "intoarcerea la credinţă".

"Nu există in toată Europa vreun lider care să respecte morala creştină. Nimeni nu face politică pe placul lui Dumnezeu care ne-a creat", explică Becali.

"Recunosc, tatal meu a fost legionar"

Patronul clubului Steaua recunoaşte că tatăl său a fost legionar, dar respinge orice incadrare a partidului Noua Generaţie in zona extremei-drepte."In nici un caz nu sunt un extremist de dreapta. Eu sunt cu Hristos, sunt de partea iubirii. Extremiştii de dreapta sunt de partea urii, dar eu nu pot uri. Eu iubesc! Sunt de dreapta, dar nu de extremă- dreaptă. Şi nici nu am simpatii pentru legionari. Da, e adevărat: vin dintr-o familie de legionari. Tatăl meu a fost legionar. Nu imi voi nega originile. Iar legionarii n-au fost o mişcare extremistă, ci una religioasă", susţine Becali.

sursa: Ziua

Nu am cuvinte pentru a exprima lipsa de masura a patronului clubului Steaua, presedintele PNG, miliardarul George Becali. Problema nu e ca acesta isi doreste sa ajunga Presedintele Romaniei, ci ca se crede asemeni Mantuitorului, ca se crede Mesia poporului roman, dar purtandu-se asemeni unui satrap barbar. Si eu cred ca am un rol important in renasterea spirituala a poporului roman, credinta incoltita in inima mea din copilarie, numai ca destinul meu in comparatie cu al dl. Becali este total opus. Daca miliardarul Gigi Becali e un personaj care a fost dintotdeauna bogat, eu am facut si fac parte din categoria romanilor cu venituri modeste, iar banii au jucat un rol minor in viata mea, preferand in locul lor sa invat cate ceva despre Dumnezeu, despre lume si despre mine insumi. Daca crestinul Becali are o credinta primitiva, dupa cum s-a exprimat un preot, eu am cunoscut momente de asceza severa, culminate cu vederea lui Dumnezeu. Daca politicianul Becali este "creatia" lui Victor Hrebenciuc, care a speculat dorinta de marire si egoul exacerbat al acestuia, pentru a-l opune lui Vadim Tudor, eu nu sunt implicat in viata politica, nu sunt inregimentat politic, pana acum luand atitudine fata de situatia din Romania din simt civic, asa cum s-a intamplat in perioada '89-'90 sau de curand pe blog. Daca Gigi Becali a facut 3 ani la Drept, dar fara sa stie unde si-a luat BAC-ul, eu am intrat la o facultate cu examen, pe vremea cand nu se scotea licentiati si doctoranzi pe banda rulanta, pe care am terminat-o, desi nu am fost atras prea tare de domeniul tehnic.

Desigur, finantatorul celei mai indragite echipe de fotbal romanesti, Steaua, are partile lui bune, numai ca acestea sunt intunecate de aroganta si barbaria manifestarilor sale publice, de iesirile sale viscerale care fac rau dreptei nationaliste romanesti.

Cum sa fi de partea iubirii, cand te manifesti asa?

Vicepreşedintele „Noii Generaţii", Sergiu Rabei, a afirmat că preotul a fost foarte impresionat de faptul că tinerii sunt interesaţi de ceea ce ţine de biserică şi ortodoxie. Următorul popas al tinerilor pelerini a fost Mănăstirea Curchi, unde au fost întâmpinaţi cu multă ospitalitate de către părintele Ion, care le-a vorbit tinerilor despre importanţa de a avea permanent o legătură cu Dumnezeu. „Trebuie să încercaţi să ascultaţi liniştea, pentru că numai în acest mod vă veţi putea concentra la legătura cu Dumnezeu. Ştiind că tinerii au şi alte preocupări, vă îndemn să faceţi un efort şi să vă gândiţi la Dumnezeu în fiecare zi. Mai mult ca atât, să analizaţi tot ce aţi făcut în ziua respectivă şi să raportaţi aceste acţiuni la valorile creştine, iar dacă aţi făcut lucruri rele să nu le mai repetaţi", i-a sfătuit părintele Ion pe tineri.

Potrivit lui Sergiu Rabei, deosebit de interesant pentru tineri a fost prezenţa mai multor drapele tricolor în mănăstire şi faptul că părintele s-a referit la ortodoxia română, greacă şi rusă fără a menţiona rolul Mitropoliei Moldovei în educaţia creştină a tinerilor. „Părintele ne-a spus că este foarte importantă promovarea elementelor naţionale în biserică, deoarece suntem un popor european care s-a format odată cu apariţia creştinismului în această regiune", a precizat Sergiu Rabei. Tinerii au afirmat că excursia a fost foarte interesantă şi benefică, iar 11 dintre cele 52 de persoane participante, au ales să fie membri ai organizaţiei de tineret din cadrul Partidului Popular Creştin Democrat, „Noua Generaţie". Conform afirmaţiilor lui Sergiu Rabei, aceşti tineri căutau o echipă în cadrul căreia să se implice pentru a face lucruri mai bune pentru organizaţie şi ţară. „Nu poţi trăi sentimentul creştin atunci când eşti doar un observator al evenimentelor care au loc zi de zi, de aceea este necesară implicarea tinerilor în diferite acţiuni de binefacere. În calitate de organizaţie politică, „Noua Generaţie" a înţeles că pe lângă promovarea valorilor democratice şi europene, este foarte importantă propagarea şi susţinerea valorilor creştine, pentru că o persoană nu poate fi român dacă nu e şi creştin", a conchis Sergiu Rabei. Membrii „Noii Generaţii" intenţionează să participe în fiecare duminică la slujbele religioase şi să organizeze excursii în mai multe lăcaşuri sfinte.

Cu banii colectaţi în cadrul campaniei vor fi procurate haine pentru copiii de la orfelinatul “Azimut” din oraşul Soroca.

În pragul Sfintelor Sărbători de Paşti, fii alături de cei care au nevoie de ajutorul tău.

Nu fi indiferent, participă şi tu !!!

Date de contact:

Tel. Fix - 022 238633

Tel mobil - 079774450

E-mail : titipotinga@yahoo.com

Chişinău, str. Nicolae Iorga 8

Pentru depuneri bancare aveţi

Rechizitele bancare:

Fundaţia pentru Tineret din Republica Moldova

cont.nr: 2224901387

Banca Comercială Română Chişinău SA

Cod: RNCBMD2X

Cu banii colectaţi în cadrul campaniei vor fi procurate haine pentru copiii de la orfelinatul "Azimut" din oraşul Soroca.

În pragul Sfintelor Sărbători de Paşti, fii alături de cei care au nevoie de ajutorul tău.

Nu fi indiferent, participă şi tu !!!

Date de contact:

Tel. Fix - 022 238633

Tel mobil - 079774450

E-mail : titipotinga@yahoo.com

Chişinău, str. Nicolae Iorga 8

Pentru depunei bancare aveţi

Rechizitele bancare:

Fundaţia pentru Tineret din Republica Moldova

cont.nr: 2224901387

Banca Comercială Română Chişinău SA

Cod: RNCBMD2X

Descarcă anunţul

Organizaţia de Tineret a Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD), „Noua Generaţie”, a adoptat, în cadrul conferinţei naţionale, organizată pe data de 30 martie a anului curent, o rezoluţie cu privire la situaţia social-economică a tinerilor şi strategia naţională în domeniul tineretului din Republica Moldova. De asemenea, în cadrul conferinţei a fost lansată şi campania „Tineri pentru tineri”, care include o serie de soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă tinerii.

Potrivit preşedintelui Organizaţie de Tineret a PPCD, Victor Ciobanu, tinerii din Republica Moldova, care constituie aproximativ 30 la sută din populaţia ţării, reprezintă categoria de vârstă a cetăţenilor în care se investeşte cel mai puţin, iar acest lucru se manifestă în special în carenţele majore din sistemul educaţional, curricular şi extracurricular, dar şi în problemele de ordin social, ceea ce favorizează într-un final exodul masiv al tinerilor peste hotarele ţării.

De asemenea, în rezoluţie au mai fost incluse o serie de probleme cu care se confruntă tinerii în momentul de faţă. Potrivit lui Victor Ciobanu, principalele probleme sunt corupţia din instituţiile din învăţământ, lipsa educaţiei religioase, insuficienţa locurilor de agrement, lipsa căminelor culturale şi a centrelor de tineret, veniturile mici şi lipsa locurilor de muncă, precum şi lipsa unor oportunităţi reale pentru tineri de procurare a unei locuinţe. „În acest sens, considerăm necesar şi deosebit de important să studiem profund şi în detaliu, problemele majore cu care se confruntă tinerii, să identificăm un şir de soluţii concrete de rezolvare a acestor probleme şi să elaborăm o strategie naţională în domeniul tineretului pentru perioada anilor 2009-2014”, a mai spus Victor Ciobanu.

La rândul său, vicepreşedintele Parlamentului, preşedintele PPCD, Iurie Roşca, a declarat că tinerii sunt partea cea mai energică şi mai motivată a societăţii şi au dorinţa de a aduce schimbări pozitive în societate. ”Noua Generaţie” a fost întotdeauna, în cadrul PPCD, cea mai numeroasă organizaţie autonomă şi cea mai activă în toate întrunirile şi activităţile pe care le-am avut de-a lungul timpului. Tinerii simt nevoia de a implementa politici economice, sociale, pentru a rămâne în ţară, a-şi construi o familie şi de a-şi găsi un loc de muncă”, a spus Iurie Roşca. De asemenea, el a mai precizat că afluxul noii generaţii în sânul PPCD, reprezintă succesul nu doar al PPCD, ci şi al întregii Republici Moldova.

În cadrul conferinţei au participat peste 350 de persoane din 28 de filiale teritoriale ale „Noii Generaţii” din ţară.

George IOSIP, FLUX

Transilvania Expres
27 marte 2008

Monitorul Expres
27 martie 2008

www.ngchisinau.md

Curiozitatea, alaturi de dinamism, problematizare, nerabdare, fac parte din trasaturile unei generatii care a fost catalogata drept "generatia de ce". Foarte multe articole si analize recente despre devoltare profesionala si promovare pun in discutie graba tinerilor de a evolua. Si este vorba de tinerii de acum. Fie ca este argumentata pro sau contra, nerabdarea de a urca treptele ierarhice, de a sti ce se intampla dincolo de job si de ce trebuie sa faca un anumit lucru, este recunoscuta de toata lumea ca o caracteristica a noii generatii de angajati.

Managerii mai in varsta sunt cei care resimt cel mai mult aceasta tendinta si se vad confruntati cu necesitatea de a raspunde unor intrebari care pana acum nu erau puse atat de direct: de ce as lucra in compania asta? de ce nu pot promova acum? de ce nu pot primi un salariu mai mare acum?. Erau vremuri in care respectul fata de senior management impiedica angajatii sa ceara socoteala acestora, chiar daca era vorba de soarta lor. Iti vedeai de treaba ta si incercai sa iti dai singur raspunsurile.

Viteza de circulatie a informatiei si accesul atat de rapid la aceasta a creat o noua atitudine in randul generatiei noastre: nu mai asteptam sa gaseasca cineva de cuviinta sa ofere informatii, ci le cerem noi insine, atunci cand avem nevoie.

Evident, organizatiile trebuie sa se adapteze noii generatii, mai ales daca vor sa atraga si sa retina tinere talente si implicit sa-si asigure succesul. Comunicarea eficienta - interna si externa - ar trebui sa fie orientata pe anticiparea intrebarilor si problemelor care ar putea sa apara din partea angajatilor si candidatilor. Expunerea la noua generatie a creat cred o experienta destul de bogata pana acum incat aceasta anticipare sa poata avea loc.

Sinceritatea poate fi o alegere foarte buna atunci cand se discuta eventuale probleme ce pot aparea, chiar daca aparent pare ca dezavantajeaza. Practic, vrei sa atragi oamenii care se potrivesc, iar daca aspecte din compania ta ii dezavantajeaza pe unii dintre ei, cea mai buna solutie e sa aplici si acest filtru. Poate vi se va parea socant, insa, CEO-ul unei companii de succes a cerut ca in prezentarile companiei catre tinerii absolventi sa fie incluse detalii despre oameni care parasisera prematur firma in ultimii trei ani.

Pana la urma, sa cunosti ceea ce te afecteaza si sa-ti controlezi destinul e semn al unei personalitati remarcabile, faptul ca un angajat este interesat de ceea ce se intampla in companie arata ca il preocupa viitorul ei. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca sansele de rezolvare ale unei probleme cresc cu cat sunt mai multe capete aplecate asupra ei.

Cel mai adesea, curiozitatea si nerabdarea este vazuta de cei din afara acestei generatii ca un pericol la adresa statutului lor. Am discutat cu multi oameni care s-au plans ca lucreaza din medii in care informatia este pazita cu sfintenie, colegii nu le explica cum sa faca anumite lucruri de teama ca vor fi mai buni ca ei si le vor lua jobul. Iar asta li se intampla tinerilor care au cea mai mare nevoie de a dobandi experienta si competente.

 Dar, ce sanse are o organizatie in care oamenii nu invata pe altii pentru ca ei nu mai invata nimic? 

Mi-am petrecut ultimele nopţi cu lectura acestei mărturii scrisă, din anul 2005 până cu câteva zile înainte de moartea lui Octavian Paler în 2007, la iniţiativa criticului Daniel Cristea-Enache care, după cum spune Dan C. Mihăilescu, "a perceput bine şi generos năvalnicul impuls confesiv care l-a dominat irepresibil dintotdeauna pe Octavian Paler, dar cu o acuitate aproape dureroasă, aş zice, în ultimii ani". Astfel, confesiunile, mai degrabă decât convorbirile, scriitorului şi-au lăsat asupra mea o puternică amprentă; m-au emoţionat, fascinat şi intimidat totodată.

Am fost emoţionat în principal de fermitatea cu care Octavian Paler s-a luptat toată viaţa, încă din copilăria de ţăran sărac trimis să studieze la liceul Spiru Haret pe bursă şi umilit de burghezul "unchi George", directorul liceului, care nu concepea să împartă masa cu nepotul său şi care, sub aparenţa mărinimiei, îi trimitea tatălui scriitorului chitanţe pentru fiecare leu, ca într-un final să-l exmatriculeze din liceu datorită corectitudinii sale (încă de adolescent, Paler nu "a turnat"). Pe urmă emoţionat de nebunia cu care a absolvit trei facultăţi ale universităţii concomitent, mergând până în centru pe jos, din Ferentariul unde statea cu chirie într-o casă fără lumină şi căldură, deoarece nu avea bani de bilet pentru tramvaiul opt. În fine, emoţionat de bucuria cu care se ducea să vadă filme americane din banii strânşi cărând lăzi în Gara de Est -- bucurie care, la maturitate, avea să facă loc dispreţului faţă de aceleaşi producţii cinematografice, mărturiseşte Octavian Paler, zăpăcit de descoperirea atât de târzie a filmelor ruseşti pe care, în vremea aceea, le evita "din instinct".

Ce m-a fascinat e stilul admirabil de savuros, dar în acelaşi timp sănătos, al lui Octavian Paler. Uşurinţa cu care compune fraze memorabile sau autoironii cuceritoare, relaxarea şi francheţea care străbat fiecare rând, bunul simţ echidistant şi rectitudinea morală cu care numai un anumit tip de bătrân intelectual, autentic şi aristocratic -- pentru că, în ciuda celor mai modeste origini, aristocraţia minţii se simte ca acasă în persoana lui Octavian Paler -- poate fi înzestrat, mi-au amintit de farmecul altor doi bătrâni, Borges şi Sabato, surprinşi în dialog tot de un tânăr jurnalist. Astfel, m-am consolat cu gândul că numai în câteva limbi de origine latină se poate exprima cineva atât de suculent, imaginându-mi frusteţea unei confesiuni în limba engleză de pildă, venită din partea unui literat rigid şi plin de autoimportanţă cum se găsesc pe acele meleaguri. Probabil că nici apropierea pe care a simţit-o întotdeauna Octavian Paler faţă de Don Quijote nu e una întâmplătoare -- Borges şi Sabato îl discută şi ei pe larg, cum nu mai puţin bântuite de iluzia acestui personaj sunt şi bătrâneţile lui Jose Ortega y Gasset bunăoară.

Am spus că pus faţă-n faţă cu scriitura lui Octavian Paler am fost intimidat, deoarece am simţit cu acuitate propria micime şi frăgezime intelectuală. Ca şi cum pretenţiile mele de maturitate, care până acum păreau legitime, au devenit dintr-o dată o farsă, o ipocrizie îngâmfată a tinereţii care clocoteşte în mine; pe neaşteptate, dramele mele au luat o înfăţişare de caraghioslâc în comparaţie cu gravitatea abandonului angoasant în faţa morţii. Probabil că numai acest conflict ultim te poate înzestra cu caracter, ştiind că morţii nu-i mai poţi ascunde nimic. Deşi, sigur, asta nu se întâmplă pentru toată lumea -- e de ajuns să priveşc în jur pentru a vedea, nu rar, bătrâni ruşinoşi, plini de invidie şi de lăcomie, slinoşi şi coruptibili. Ceea ce Octavian Paler avea prin naştere -- cinste, dârzenie -- sunt trăsături ce tind să dispară complet, până când cuvintele ce le desemnau odată vor deveni arhaisme goale de conţinut pentru urechile noilor şi noilor generaţii.

Cum o să reuşească, mă întreb, scriitorii tineri din România să le facă cinste predecesorilor lor? Îmi aduc acum aminte de o emisiune radio la care am participat şi la care s-a discutat, printre altele, şi despre literatura tânără din ţară. În acel moment Gramo m-a criticat amical pe chat, nu neapărat nejustificat, pentru nerăbdarea şi indiferenţa cu care dădeam la o parte aceşti scriitori. Deşi răspunsul meu vine aşa de târziu, mă simt obligat să-mi reîntăresc poziţia: nu pot să iau în serios postmodernismul dezlânat şi incoerent, preocupat exclusiv de cea mai joasă speţă de sexualitate literară, care e perpetuat de aşa-zisa nouă generaţie de scriitori, cum nu pot să iau în serios nici accesele lor de infatuare intelectuală. Genul acesta de literatură a constituit la un moment dat un experiment interesant, dar a fost abandonat rapid, ca infantilismul oricărei revoluţii -- numai aici din păcate continuă să fie practicat ca mainstream, dovedind încă o dată, dacă mai era nevoie, înapoierea noastră culturală. Tot ce poate fi lăudabil în asta e că distanţa noastră faţă de occident s-a redus la jumătate de secol. Sigur, or mai fi existând şi excepţii, dar eu n-am dat încă de ele şi nici n-am răbdare să fac efortul de a le descoperi.