Deşi societatea de azi este împânzită de idei de genul „trăieşte-ţi clipa ” sau „în viaţă trebuie să încerci totul ” , mai fericiţi oamenii de la aceasta nu devin . Aşa se face că omul fuge după himere şi doreşte să atingă doar un nivel sentimental , să aibă nişte emoţii sau să încerce unele trăiri sufleteşti noi . Aici omul (a se înţelege tinerii şi cei în vârstă , femei şi bărbaţi) ajunge să încerce multe lucruri care crede el că îi vor produce plăcere ; mai des omul încearcă ceea ce vede că altora le produce plăcere şi prin simpla imitaţie crede că va avea aceaşi senzaţie care este prezentată într-o formă sau alta .

Nu pot să nu menţionez că televizorul este o sursă inepuizabilă de asemenea scenarii . Din păcate nu toate scenarile sunt reale şi nu toate sunt bine de urmat . În Sfânta Scriptură este scris :

„Toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos; toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine.” (1 Corinteni 6:12)

În majoritatea filmelor nu se evită latura sentimentală a filmului – se strecoară o poveste de dragoste – dar în ultimul timp aceasta se face în mod mai puţin modest.

Este televizorul rău pentru tinerii de azi ?

Cred că într-o mare măsură . Este rău dacă tânărul are televizor în dormitorul său. Astfel va ajunge să privească nu numai ceea ce este permis de părinţi . Cred că este bine ca în casă să fie doar un TV şi acela în sufragerie . Ca să fie accesibil la toată familia .

Este rău dacă tânărul când vine acasă aprinde întâi televizorul şi când mănâncă – o face tot la televizor .

Când îi mai rămâne timp pentru familie ? Cum se vor cunoaşte mai bine unul pe altul ?

Şi , ce este mai important – viaţa familiei sau nişte emisiuni care au fost create ca să-ţi atragă atenţia ?

dan

x

Ubiquity for Firefox from Aza Raskin on Vimeo.

P.S. Am descoperit în timp ce încercam să încarc fotografia pe wordpress, că site-ul menționat salvează fotografia prelucrată în format PNG , dar nu vă îngrijorați deoarece nu trebuie să căutați cu înverșunare pe internet vreun program de conversie în format acceptat de wordpress. Este foarte simplu, deschideți imaginea PNG în progrămelul Paint, care este arhicunoscut și deja instalat pe computerul vostru, și apoi apăsați pe "Save as" , denumiți-o cum doriți și înainte să apăsați pe salvare/save selectați din căsuța de sub cea cu numele, formatul JPEG spre exemplu. Acum sunteți pregătiți să o publicați pe blogul vostru!

Distracție plăcută!

Nici nu stiu cum sa impachetez treaba pe care vreau sa o spun fara sa fiu penibila, extatica, slugarnica, pierduta, romantica si inca niste chestii pe care nu le agreez deloc. Imi este scarba de pe-acum de cei care isi iau o mina serioasa si impresionata fata de subiect. As vrea sa spun lucrurile franc, limpede, fara urma de cosmetizare si poate reusesc, macar pentru ca am privit timp de o ora cel mai bun exemplu pentru toate cele insirate in fraza anterioara. Regina Ana. Invitata la Eugenia Voda in emisiune. Eu nu eram in tara cand s-a difuzat emisiunea asa ca am vazut abia acum reluarea, la TVR Cultural. Nu m-am miscat, am fost in admiratie totala. Eu rar sunt “total” in ceva, din pacate. Mi-am pierdut aceasta capacitate in ultimii ani, cred ca mi-am pierdut si capacitatea de a admira realmente. In afara de barbatul pe care-l iubesc, nu pot spune ca am mai simtit admiratie pentru cineva in ultima vreme. Din aia pura, din aia care te face sa iti fie jena de absolut toate rahaturile pe care le gandesti si pe care le faci, genul ala de admiratie care te face sa-ti amintesti toata educatia pe care ai primit-o si incalcat-o uneori. Admiratia care, pe scurt, te face sa-ti amintesti cine esti. Am aflat ca interviul a fost difuzat prima oara pe 12 ianuarie anul acesta si ca este singurul interviu dat de Regina Ana vreodata.

Tot ce am citit, tot ce mi-am dorit, tot ce m-am straduit sa fac, tot ce am mimat, toate astea erau pentru prima oara in fata mea perfect, spectaculos inchegate. Putere absoluta, intelepciune fara fisura, umor fin, modestie, clasa, sinceritate, curaj, nici cea mai vaga urma de a incerca sa pari altceva decat ceea ce esti, nici cel mai firav gand de a ascunde ceva  sau de a incerca sa spui ceva vadit interesant, nici cel mai firav gand de a judeca adevaruri, de a le da conotatii, de a incerca sa le adaugi farmec… toate erau acolo si pe cuvantul meu ca sunt cat se poate de realista cand spun asta. M-a paralizat ceea ce vedeam. Prin noutate, dincolo de toate: nu am vazut niciodata pana acum un om perfect autentic, asta a fost surpriza pe care nici nu o pot numi placuta pentru ca nu am registrul pentru astfel de surprize.

De la vandut panglici pana la gradinarit, de la felul in care l-a salutat pe Regele Mihai militareste in holul hotelului Claridge’s pentru ca el era in uniforma si ea se intorsese proaspat de pe front, de la cum l-a invatat pe Regele Mihai sa cumpere bilete de cinema si sa plateasca un taximetrist pana la respectul ei pentru Regina Elena, de la a fi soferita de ambulanta pe front pana la a creste doi pitigoi care vin sa ceara de mancare daca nu respecti ora lor de masa, de la acceptarea fireasca a fantomelor din diferitele locuinte (incluzand aici gazduirea asumata a unei fantome care parea a fi trista pentru ca-si pierduse copiii) pana la respectul cu care vorbea despre Romania, de la vanat iepuri in vremea in care se procura greu carnea si pana la nevoia de a vinde un colier cu diamante… de oriunde si pana oriunde femeia asta este superba.

Lucruri care ar trebui sa fie elementare si pe care noi am inceput sa le atribuim doar personajelor indepartate, fie din istoria propriu-zisa, fie din cea literara exista in cel putin un om aflat in viata iar asta mi-a dat multa liniste, un confort aparte. M-a pus pe ganduri si generozitatea ei mentala si sufleteasca de a iubi Romania in pofida tristetii pe care a cauzat-o aceasta sotului ei. Regele Mihai le-a povestit zilnic, la masa (ei si copiilor) despre Romania. Zilnic. Asa cum am banuit toata copilaria (parintii mei mi-au povestit mult despre Regele Mihai si m-au facut sa-i astept reintoarcerea ca parte fireasca a insanatosirii acestei tari) Regele Mihai si-a iubit zi de zi tara si i-a facut si pe cei din familia lui sa o iubeasca.

In fond, despre ce a vorbit Regina Ana timp de aproape o ora? Despre corectitudine in orice situatie, despre a-ti adora sotul si despre a-l admira, despre a avea incredere in el, despre a nu te impiedica niciodata de formal atunci cand iei o decizie cu tot sufletul, despre a munci orice fara sa-ti fie rusine, despre a nu locui cu socrii dupa ce te casatoresti, despre a-ti urma iubirea vietii in orice colt de lume si in pofida oricaror obstacole, despre micile bucurii, despre faptul ca este absurd sa fii morocanos, abatut, incrancenat. Despre cum mama ei a batut cu pumnul in masa Papei pentru ca acesta nu a fost de acord cu nunta dintre ea si Regele Mihai. Despre cum ea a batut doar cu palma in masa de-a lungul vietii. Nu in ultimul rand pentru ca mana te doare daca dai cu pumnul intr-o masa.

Yahoo Adds Two E-Mail Domains To Saturated Yahoo.com

By Antone Gonsalves
InformationWeek
June 19, 2008 04:03 PM

"

Continuarea.

Sursa.

Dar străinii nu m-au dezamăgit niciodată...poate pentru că nu aveam niciun fel de aşteptări, poate pentru că ei nu avea aşteptări legate de mine sau conturi de reglat cu mine(!!).Spre nefericirea mea , am acel gen de faţă care atrage ca un magnet prejudecăţile(variate) ale celor din jur, iar acele prejudecăţi continuă cu anumite consecinţe în ceea ce priveşte comportamentul lor faţă de mine, un comportament de multe ori surprinzător şi ciudat. Dar, la un moment dat am încetat să mai iau în considerare lucrurile astea şi am început să mă bucur de străini şi întâmplările aduse de ei.

Şi chiar mă refer la oamenii pe care îi vezi o dată în viaţă şi atât. De exemplu, Revelionul 2007 l-am petrecut pe total nepusă masa cu un grup de tineri, ce-i drept mai mari decât mine, pe care nu i-am cunoscut până în momentul respectiv, pe care nu i-am mai văzut de atunci încoace şi pe care nici nu o să-i mai întâlnesc vreodată. Eu, în noaptea dintre ani vorbeam de politică internaţională şi strategii geopolitice în regiunea estică a Europei. Şi eram ceva de genul: GET THE FUCK OUT!!!..Există oameni pe lumea asta interesaţi de aceleaşi lucruri ca şi mine, care au habar de ceea ce se petrece pe lumea asta...şi asta a fost bine!

Mai am o întâmplare pe care o s-o povestesc altădată legată de "Prânzul dezgolit" al lui W. Borroughs...poveste despre care poţi avea impresia că a ieşit din paginile unui manuscris, dar e cât se poate de adevărată şi ireală..nici acum nu-mi vine să cred.

Mă gândesc uneori că lucrurile iau această turnură şi din cauza felului meu de a fi, mereu în căutare de noutate, normalitatea şi cotidianul fiind adevăraţii ucigaşi al sufletului meu.

Marele meu defect, mai presus de oricare altul vizibil celor din jur este capacitatea mea uluitoare de a fi plictisită cu viteza luminii. Mă întreb mereu oare cum e să găseşti plăcere tot timpul în ceea ce este cunoscut şi în repetiţie. Aş înnebuni dacă aş şti că viaţa ar fi tot timpul la fel, cu aceeaşi oameni, aceleaşi întâmplări repetându-se la nesfârşit, în aceleaşi locuri care devin din ce în ce mai gri pe măsură ce trece timpul.

Prefer să cad din ceruri şi să ma ridic la loc, decât să merg pe acelaşi drum de mijloc bătătorit, fad şi lipsit de pericole.

"Dacă inelarul unui bărbat e mai lung decât arătătorul, e semn că are un nivel al testosteronului foarte ridicat... şi deci are o rezistenţă la sex mult mai mare decât un tip care are respectivele degete de aceeaşi lungime."

Ete da! Ăsta e cu adevărat un criteriu pe care l-am ratat până acum, când mi-am ales parteneri. Înţeleg să te intereseze cum arată mâinile unui bărbat...pentru că, la fel ca la femei, spun multe despre tine... Dar să stai să le analizezi lungimea degetelooor? God!

Girls, focus on his fingers! -->

Imi place sa descopar oameni de valoare de una singura, si cu toata parerea de rau ca nu stiam nimic deapre aceasta  romanca pana acum, aflu totusi pe Internet cine este si cu ce m-ar putea surprinde.

In continuare, despre Nora Iuga mentionez ca este castigatoarea Premiului Gundolf (si nu numai) si ca a trait intr-o familie boema; un tata violonist si o mama balerina.

Articolul din 'Dilema veche' mi-a trasmis o stare foarte placuta si ma determina sa citesc: 'Fetita cu o mie de riduri' si 'Sexagenara si tanarul' (pentru care tari printre care si Slovenia doresc sa achizitioneze drepturile de traducere a romanului).

In sfarsit, o romanca scrie ceea ce vreau sa si citesc!:)

Si voi il puteti regasi aici

Revenim la utilizarea compulsiva a cuvantului "dragoste", stampilat pe fiecare relatie care supravietuieste peste 30 de zile. Marturisesc, umila, ca am aplicat si eu aceasta eticheta acolo unde nu era decat un foc de paie sau peste o poveste agonizanta de peste 2 ani din nevoia de a-i gasi unica justificare apta sa-mi mascheze prostia si apatia sentimentala. Dragostea este de multe ori un pretext, singurul PRETEXT universal acceptat pentru a ne camufla greselile de viata (asa-zisa "experienta").
Lipsa de rabdare tipic feminina fata de trinitatea creier-inima-sex. Noi nu asteptam niciodata sa fie transmise si filtrate toate impulsurile, care se impotmolesc la inima (si deseori la sex, dar, nimeni nu recunoaste asta, avem tara cu cele mai bigote curve de pe planeta) si nu mai ajung la creier decat peste...3 ani.
Din considerente asemanatoare, unele dintre noi prefera sa vorbeasca de dragoste cu fiecare nou flirt, ceea ce face o medie de 1 iubire/saptamana=4 iubiri/luna, cu variatiuni de 2-3 iubiri/seara, insumand cca 301 iubiri/an, adica o inima in supradoza si de fapt o p... umflata. Am o prietena de acest gen, care neputandu-se accepta asa cum este - si nu este nici curva (pentru ca e genul care plange dimineata in cada, dupa ce el a plecat), nici nimfomana (are nevoie sa bea ca sa o faca) - afirma ca iubeste cam de 2 ori pe saptamana, pentru a se convinge pe sine ca acel "el' este THE ONE si deci trebuie sa mearga inainte si sa mai adauge unul pe lista, cand de fapt ea nu este decat o persoana care nu poate suporta singuratatea si care se uraste, deci se confirma prin atractia pe care o manifesta alte persoane pentru ea, fara a face nici o selectie, orice broscoi e printul ei, in consecinta chiar si printii rataciti pe-acolo nu mai sunt identificabili.
Alta prietena, cu experienta prea putina, ramanand singura lungi perioade de timp intre relatii, confunda a one-night-stand cu o dragoste nascanda, pentru ca el i-a susurat vorbe nemaiauzite ca sa si-o aduca in pat si cade in disperare neintelegand de ce minunea a durat cateva ore (el avea prietena,normal).
Alta poveste care incepe frumos, pare sa duca spre ceva stabil,serios, dar ea crede ca iubirea se intampla de la sine, ca stai, astepti si primesti si totul se stinge astfel...de la sine.
Exemple de interpretare a iubirii sunt mii, mai putine sunt iubiri autentice.
In romanul lui Beigbeder, povestea e banala si toti am trait-o macar o data. El o intalneste pe ea si se indragostesc, adica e o relatie mai vie decat ce cunoscuse pana atunci, comunicare pe diverse planuri=euforie/indragosteala=casatorie. Se arunca amandoi in viata de cuplu total, excesiv, consumandu-si dragostea in primul an, din dorinta de a cunoaste totul despre celalalt, de a-i trai viata (toti ne-am vampirizat macar o data partenerul). Apoi se instaleaza obisnuinta.
Obisnuinta langa celalalt,obositi dupa avantul nestavilit al pasiunii de la inceputuri (cinic vorbind: noutatea), satisfactia -inselatoare - inventarii acelor habits-uri comune care ne definesc cuplul, confortul caminului, ne jucam de-a tata si mama si un timp ne place.
Si nefiind vorba de dragoste cu D mare, ci de o relatie frumoasa, dar impulsiva, fara fundamente solide, in momentul cand unul dintre parteneri se satura sa fie jumatatea dintr-un cuplu si isi da seama ca este un intreg, singur-singurel, incearca sa-si recupereze identitatea proprie (barbatii sunt mai destepti ca noi, in general, isi dau seama mai repede de asta, nu voi intelege niciodata nevoia femeilor de a se crampona pe celalalt si superficialitatea cu care isi arunca la gunoi gusturile, prietenii, opiniile, viata personala cand se aseaza intr-un cuplu) si primesc bineinteles reprosuri, se lovesc de un zid de agresivitate, neintelegere si gelozie. Atunci apare salvarea sub forma altcuiva. Dupa cum recunoaste si autorul, povestea se va repeta, dar atu-ul suprem ramane iarasi noutatea (nu te insel pentru ca este mai frumoasa sau mai desteapta decat tine, ci pentru ca este alta spunea Bruckner), repetarea la nesfarsit a unor inceputuri, care au parfumul tineretii vesnice, sa fie asta fericirea? Poate ca unii dintre noi au reusit sa aiba puterea de a opri o poveste inainte sa devina o statistica (divort, separare, parasire) pentru a o pastra perfecta in amintire. Dragostea perfecta.

Culmea este ca un scriitor francez a reusit asta intr-un roman intreg; el nu a folosit deloc litera 'e'. Eu una nu stiu cat succes a avut aceasta carte (am aflat in prealabil ca se numea 'La Disparition') si nici cata lume s-a chinuit sa o citeasca, dar din cate stiu autorul chiar a luat in serios ideea aceasta, semnandu-se: Gorgs Prc..

Sinopsis: Analiza minerala tisulara este printre cele mai mai moderne, complete si neinvazive metode de laborator pentru evaluarea starii de sanatate a unui pacient.

Analiza Minerala Tisulara – partea I si II o puteti viziona la categoria Analize Medicale.