Reenactments, homages, mixes, sendups, mashups -- Dmitri has already spawned a regular cottage industry.

I refer, of course, to Dmitri's, um, less-than-persuasive voicemails for an elegant lady named Olga.

Here's message number one, reenacted by a hirsute admirer. Here's message number two, reenacted by same admirer, now shirtless.

Below is the mix.

And thank you, Dmitri, for making so many men feel so comparatively well adjusted.

Hello, you've reached Dimitri... a catch. I can not come to the phone right now because I'm making great money. Seriously. If you're an elegant lady, please press 1. If you're an extremely elegant woman, please press 2. If you're responding to a voicemail left by me, please press 3. If you're into playing those games--you know which ones, please call back after 3:00 pm. Thursday. Again, you've reached Dimitri, a catch. I don't even have to listen to these voicemails, but I will, for your sake. *BEEP*

http://www.youtube.com/watch?v=c06pinaKl8o

At about 2:15 in I had to pause for a bit bc I couldn't breathe or see through the tears! Gets a little squirrely around 3:45 bc now I'm thinking it might be fake but I really hope its not bc... DAMN! This Dimitri is really something special- I would love to meet his mother - w/an entire team of psychiatrists of course.

My deep and profoundly grateful thanks to http://www.hjustin.blogspot.com/ and http://www.sarahnielson.com/ for pointing me here http://www.youtube.com/watch?v=c06pinaKl8o.

and this

Okay guys here is the info on this voicemail. One of my friend's from work and her friend were out one night in the SF Marina district and were hanging outside of the bars trying to find a cab. One of the girl's, Olga ends up meeting this guy Dmitri and they talk for at the most 2 minutes. She hands him her business card and says call me.

Well attached is the actual voicemail that this guy left her. Wait till you hear it you will be laughing so hard you'll fall out of your chair.

From EyeWeekly.com

In the summer of 2004, a newly single professional in his early forties wanted to sleep with as many women as possible. Sex being above all other considerations — time, money, shame — he took on the persona “Dimitri the Lover” and drafted a general sexual proposition for any “attractive, intelligent woman” who happened to read it. He printed a few thousand posters and hired a postering company. Together they placed them all over the city, from family-oriented neighbourhoods like the Beaches (where mothers’ groups ripped them down en masse) to York University campus (which alerted the police).

“I got dozens of responses. Dozens. And fucked maybe 20 women, something like that. Not a lot,” Dimitri tells me. Of course, most people who saw the poster thought it was a joke. I did, until Dimitri hit on me in Starbucks two years later. I was taken aback, mostly because of the way he looked: tall and broad-shouldered, with dark, gelled-back hair. A stranger on the street might nickname him “Dimitri the Lover” as a joke.

More on Dimitri the Douchebag

Really, I thought maybe I'd already heard the most full-of-shit voicemails in the world, but this guy might have them beat. This is my favorite part:

"Now I understand if you've got other issues, maybe you're not playing games, I don't know… maybe you were abused in childhood?…Maybe your mother has cancer, and you're going to chemo…maybe you're just a person who's extremely frightened or has an anxiety disorder, maybe you're on some medication for that…I don't know, there could be another issue that I'm not aware of. But nobody says "Call me," hands a person a business card and then doesn't return calls. It's extremely passive aggressive. You should actually look that up, passive-aggressive personality disorder"

full transcript on Jezebel

Lafoireolien vous recommande
www.jamesbond-fr.com

Daca aveti parinti, sau sunteti parinti si aveti copii, mergeti sa-l vedeti. Nu cred ca este cineva care nu s-a recunoscut in acest spectacol intr-unul sau celalat dintre cele doua personaje mama si fiul.

Il vad a 5-a oara si tot vorbesc de doua personaje. Pana asta seara, caci asta seara l-am vazut si pe al treilea, tacut, nu spune nimic dar este prezent in tot ceea ce se intampla. Toate replicile, toate discutiile il includ, martor tacut, e acolo, e prezent, traieste in fiecare scena, vorba lui Alfredo tata era un geniu si geniile sunt nemuritoare. Tot ce face Alfredo e analizat, disecat, comparat cu tatal care era.... si era ..... si era.... Dar Alfredo nu seamana deloc cu tatal ridicat pe soclul statuii: nu e sportiv, nu canta la pian, nu vorbeste 7 limbi, nu se lupta cu rechinii :), nu stie sa danseze, dar are si el o calitate stie sa tina sculul de lana.

Le clip de Justice, Stress, réalisé par Romain Gavras a fait couler beaucoup d'encre et ça continue. Il met en scène des jeunes cailles qui cassent... tout ! Alors oui ça peut déranger, mais le débat n'est pas là. Xavier de Rosnay, co-auteur du morceau Stress avec son acolyte Gaspard Augé, s'exprime dans le Technikart de juin. Voici un extrait de l'ITW réalisé par Sébastion Bardos.

"Avais-tu prévu que le clip de Stress provoquerait un tel remous ?

C'est clair qu'il y avait une part de provoc'. On voulait créer un buzz, comme tout le monde. Personne ne réalise des clips pour qu'ils ne soient pas regardés. Après, on a été dépassés par le phénomène.

C'est-à-dire ?

Ça s'est enflammé beaucoup trop et trop vite. On aurait préféré que ça ne déborde pas de la bulle Internet et on a plutôt été dégoûtés que ça fasse la couv' du "Monde" et de "Libé". Il se passe quand même des trucs bien plus importants chaque jour dans le monde."

Oui, des événements importants, il s'en passe chaque jour. Aujourd'hui j'ai appris la triste nouvelle... Olga, la chienne de Michel Drucker est décédée hier des suites d'un cancer des os. Et cette actu fait aussi couler beaucoup d'encre...

On en parle là, là, là, là, là... Extrait : "Depuis plusieurs semaines on ne voyait plus Olga à sa place de prédilection, sur le canapé rouge, aux côtés de Michel Drucker dans l'émission Vivement Dimanche (France 2). C'était très rarement arrivé et on pouvait s'interroger sur cette étrange absence...". Je ne regarde pas l'émission mais il est vrai que j'ai senti la tristesse des téléspectateurs. Tout le monde ne parlait que de ça, l'absence d'Olga était sur toutes les bouches.

Ce soir, j'ai peur, je suis effrayée. Peur de quoi ? De lire les journaux de demain. Pourquoi ? Parce que oui, je peux comprendre que Michel et sa femme soient tristes, qu'ils ressentent un manque... Mais cette nouvelle intéresse-t-elle réellement les français ?

Alors le rapport entre Justice et la chienne de Michel Drucker ? OK, j'accorde bien plus d'importance à la vie artistique de Justice qu'à la mort d'Olga et le morceau Stress tourne depuis bien longtemps dans mon iPod. Mais je me pose une question : doit-on parler de tout ? Les français s'intéressent-ils vraiment à ce genre de nouvelles ou de polémiques ? Si oui, je ne sais quoi dire...

( Ca o paranteza si am si pus-o in paranteza: Trebuia sa merg cu mai multi prieteni la spectacol. De mult timp ma tin de capul lor sa mearga. In ultima clipa doi au renuntat, ma bucur ca macar ceilalti doi au venit si au avut parte de un "tratament" special. Si le-a placut foarte mult. Iubitilor veti avea de acum inca doi admiratori care deja planifica la ce spectacole sa vina sa va vada. Le-am recomandat cu caldura "Sonata pentru saxofon si Eva", "Noiembrie", "Portretul doamnei T".)

Am avut norocul de cateva mici accidente tehnice pe care le-au depasit cu umor si prezenta de spirit.

• Sculul de lana care n-a fost deloc cooperant, doamne firul ala se tot incurca dar Marius a fost pe faza si nu l-a lasat deloc sa-si faca de cap.
• Cablul electric care s-a incurcat in piciorul scaunului si aici Doamna Olga s-a descurcat extraordinar zicand cu naduf ceva pentru echipa tehnica.
• Pateul pe care il mancau, care era plin de hartie pe fund (tot echipa tehnica e de vina si aici), dar s-au descurcat foarte bine ca doar la pateuri pui hartie pe fun sa nu se arda.

Parca a fost un facut ca se intamplau exact la cine nu trebuia, sculul si hartia la Marius, cablul electric la Doamna Olga :)) .

Au jucat si s-au jucat pe scena ceea ce a tinut sala in hohote de ras de la inceput pana aproape de sfarsit, cand cei care au vazut piesa stiu ca Alfredo moare.

Bineinteles ca si de data asta a mai sunat un telefon mobil in sala. Nu pot sa inteleg de ce, pe langa faptul ca la inceputul fiecarui spectacol ti se spune sa inchizi telefonul mobil, cand vii la teatru sa vezi un spectacol lasi telefonul deschis, ca si cand de el depinde viata ta, nu te poti rupe de viata cotidiana nici macar cateva ore, sa te bucuri de spectacolul la care tu singur ai ales sa vii.

Nu v-am spus impresiile de la spectacol (ca l-am vazut). Expresivitate, firesc, talent cu caru'.

Dupa cum spunea Doamna Olga Tudorache „Cine vrea să ştie ceva despre mine, să vină să mă vadă jucând!”

Mergeti la spectacol sa aflati.

In avanpremiera pentru cei care n-au fost la spectacol, iata ceva din expresivitatea Doamnei T.

What'u doin'?

Imi rezerv dreptul de a da titlu la post ca si melodia ta! ti-am cumparat albumul prin SMS deci am dreptul, cred eu, sau zic eu... o sa comentez in alt post albumul tau.

unde-am ramas?

joi seara mi se pare... de-atunci nu mai tin minte nimic. MINT! de fapt imi aduc aminte, dar pe bucati. Imi aduc aminte ca shmen de Fat-Frumos a.k.a. Omu' Plajei a plecat de la serviciu cu Tanya, hai de ma-sa pizda ii melodia noua de la VAMA - Tata taie porcu! (I see lord's people! la maxim), scuze da asta ascult acuma, si ne-am intalnit cu shmenuri in Andy's, adiCA CA sa enumar: Vitalie, Olga, Dima, Marin, Naty, Shmen, Vanea, si restu chelnerilor si chelneritelor. Am mancat pt a doua oara pe ziua aia, si dupa am plecat la Fat-Frumos acasa (adica Omu' Plajei sa nu te pierzi in shmen de poveste). Am avut de ales unde sa mergem, la mine sau la Shmen de Vanea. Am ales eu, ca sa dorm acasa. Pozele sunt pt Flickr, asa ca intelegi si tu de ce am preferat sa raman acasa.

Greu cu ecranu si cu lumina.

Azi e duminica (ca e trecut de 00:00, de fapt e 04:29), ieri a fost sambata, alaltaieri a fost vineri. Vineri am fo' la Iasi deci nu s-a intamplat nimic interesant, inafara de berea de la 22:30 pe malul Bâcului cu Tanya si cu Marin.

Cu o seara inainte insa, a fo' exagerat de beat. Cine? EL! De ce? Pt. ca ii place sa fie beat cu alti oameni beti si sa futa meciu! Al cui meci? Al lui! Ii place sa iubeasca si sa fie iubit! Dar asta nu ajunge. Trebuie scandal, trebuie pasiune, trebuie lacrima. A cui? A ta! Dar de ce plangi? Merita? NU! Si atunci de ce plangi? Pentru ca il iubesti! Nu mai plange, pentru ca si el te iubeste! Esti buna cu el, ii dai tot si el vede, nu e prost si incearca sa-ti arate, chiar daca SUBTIL, ...el incearca. Nu fi rea, lasa-i pe altii si fii tu buna, frumoasa, fii cu el si alaturi de el, zambeste, pentru ca atunci ii placi, fa-l sa rada, ca atunci ii placi, lasa-l sa fie beat, ca el oricum o sa fie beat, pupa-l ca-i place!

In trecut, joi adica: am venit de la serviciu, dupa o zi de ambasada. Au trecut oameni viza, iar altii nu au trecut. Ea a trecut! M-am bucurat. Si atat. As fi vrut sa merg la balet, ca am planuit demult. Ma rog planuit, adica am vazut si eu candva scris undeva ca o sa fie, dar nu a fost. In schimb a fost chef la mine acasa seara. FAIN! Bere si fum! Fuck incurc zilele, de fapt asta o fo' miercuri, CHEFU ca restu o fo chiar joi! Chiar nu mai stiu care zi o fo' care, dar nu-i bai, le mixez: am fo la frizer pe Puskin si era inchis; dupa ce am impins dinnou shmenu de masina am mers in Riscani la frizer, dar era plin asa ca am mers cu Tanya sa bem o bere pana "se elibereaza". M-am chelit si am plecat acasa. Ea, adica TU pui, s-a dus la baie, iar eu, adica EU pui,  am mers la baba de la 1 sa ii dau bani pentru curatenia de pe scara. Dupa o ora primesc mesaj de la ea, adica de la tine pui, cum ca a trecut deja o ora. Eu ce faceam? I-am dat banii la baba, dar ea saraca s-a oferit sa-mi ofere shmend rachiu, iar el, adica eu pui, nu refuza rachiu.

Apropo: voi stiati ca fiul babei s-a sarutat prima oara la 20 de ani? (El e adevaratul Fat-Frumos!) de fapt asta e doar o presupunere. Ea zicea ca el i-a zis cand avea 20 de ani ca nu a sarutat niciodata o fata. Suflet curat si naiv, dupa cum spunea baba, de care a profitat o "curva", nu de baba ma ci de fi-su, care i-a sucit mintile si i l-a luat, curva adica. Oricum baba se bucura de un alt suflet curat care nu poate sa zica NU la un shot (doua de fapt) de rachiu si o ora de chit chat (asa se scrie?). Karoce (mai pe scurt) m-am mucit cu baba, iar dupa am mers cu totii in shmen de Faraon, dar fara baba. Dimineata cand m-am trezit mi-am adus aminte ca baba mi-a cerut numarul de telefon sa ma sune cand face placinte. Pfiuuu inspirat am zis ca nu raspund la fix ca nu stiu rusa. Nu ca nu mi-ar placea placintele moldovenesti.

Back to the future: azi trezirea la ora 11, 12 la birou, cumparaturi, si omleta de 30 de minute acasa. Am mancat cam jumate din ea si m-am culcat. FUCHINI bine ii sa dormi. Tu de cand nu ai mai dormit? FUCHINI bine ii sa dormi! (repetitie intentionata). M-o trezit shmen de Tyson, dar nu m-am suparat. Am bagat o Baltica 8 si hip-hop in oras ca iar o fo sarbatoare la moldoveni. Ceva concerte de la Orange si dupa finala Eurovision (un fel de finala campionatului European pt astia - in care bineinteles or castigat rusii - futu-i in gura sa-i fut). Am fo la Sun City (sound's shitty) si ne-am alimentat cu alcooale, pe care le-am torpilat la birou. Am bagat jocu ala pizda de baute asa ca nu o scapat nici un barbat de la alcool, doar fetele care se uitau la noi.

MOLDOVA=CORRUPTION: cand am iesit de la birou si am vrut sa mergem la shmen de People la CLUB. ce-am aflat? ca nu se mai vinde bere la chioscu din parc. JAF! Tanyusha imi zice sa o las balta ca nu am cum sa iau bere. CHALLENGE! Si uite ca am luat bere hahahahah. Noa bine-amu cu 40 de lei 2 beri da CHALLENGE-u ii CHALLENGE (asa-i Vlad? pardon, Almunja). Pizda de seara cu FACE CONTROL (failed bineinteles).

E 4:56 si e lumina afara. Good night America, wherever you are!

P.S. -  si eu il urasc pe Fat-Frumos! Citeste de la inceput doar mai rar, nu te grabi si ai sa intelegi. Si cartita e FAIN.

**updated**

Aquí tenéis fotos de las polacas.

El domingo lo pasamos paseando por todo Madrid. Acabamos en el Thysen, en la exposición Modigliani y su tiempo, resultó ser no sólo el día de los museos (todos los museos gratis) sino también el último día de la exposición, por suerte, aunque había mucha gente, no tuvimos que esperar mucho.

Amedeo Modigliani
Mujer sentada con vestido azul, 1918
Óleo sobre lienzo. 92 x 60 cm
Moderna Museet, Estocolmo
Donación de Oscar Stern, 1951

Me pareció interesante ver las influencias, poder observar toda la evolución de los estilos. Me gustó la observación de Kasia sobre los ojos, muchos de ellos son como los del cuadro anterior, oscuros enteros, sin detalle, pero fue algo que me pareció profundo.

Omg.. de Zero Tv ce pot să mai zic! Am văzuto pe Olga şi titluriile incitante de pe aceea margine, care ocupă mai mult de jumătate de ecran. Văd că Diaconescu a ajuns la 140 de episoade cu Elodia. După părerea mea, putea face o telenovelă şi în rolul răposatei Elodia să joace o actriţă imaginară. Vai de voi, nu o să pot înţelege nici odată ce sunt cu titluriile alea şi ce înseamnă "Noi oferim la tv, ce ne cer oameni" ???

Acum. M-am dus la culcare, noapte bună! :)

Pentru cei care n-au vazut inca spectacolul, va invit la Teatrul National, sala Amfiteatru. Puteti gasi programul pe www.tnb.ro . Urmatorul spectacol este pe 14 mai, dar s-ar putea sa nu mai gasiti bilete pentru ca in ciuda faptului ca data premierei a fost 8 noiembrie 1997, spectacolul se joaca de fiecare data cu sala plina.

[gallery]

Fotografiile sunt de pe site-ul Teatrului National Bucuresti www.tnb.ro. Mai multe fotografii din spectacol, puteti vedea aici: http://www.tnb.ro/index.php?page=galerie&id_spectacol=142

Saudade do meu companheiro, meu marido, meu amigo. Tantos anos passamos juntos, agora, há tantos outros estamos separados. A sua metade da cama permanece vazia, intocada, perfeitamente imaculada, preenchida somente pela melancolia e pelas lembranças de nossos momentos mais íntimos.

Ah, que saudade do meu Ernesto...

Saudade de seus acertos, mas, principalmente, de seus erros. Erros tolos, simplórios, e, por isso, tão humanos. Sinto falta da forma como você exibia seus defeitos, apenas para realçar minhas qualidades. Não pelo prazer de me sentir perfeita, mas pelo conforto de ser plenamente amada.

Ah, que saudade do meu Ernesto...

Saudade do amigo com quem compartilhava, desde os assuntos mais sérios, até as fofocas mais superficiais. Saudade do marido capaz de me inflamar ao mais leve toque. Que me fazia ruborizar ao revelar seus mais ardentes desejos, fazendo com que eu deixasse de ser a esposa e a mãe, mesmo que somente por alguns momentos, e me sentisse apenas mulher. Saudade do pai dedicado e disciplinador, capaz dos gestos mais sublimes, e dono de um amor incondicional.

Ah, que saudade do meu Ernesto...

Saudade das confidências, do abraço na varanda, do cafuné ao pôr-do-sol. Seu traços mais marcantes xerocopiados no rosto de nosso filho, faz-me lembrar de cada momento que passamos juntos. E que trabalho soberbo fizemos com nosso guri, hoje um homem honesto, de caráter indubitável, ótimo pai e marido. De fato, fizemos tão bom trabalho, que hoje ouso pensar mais em mim. Não quero mais sentir sua falta. Estou cansada. Muito cansada. Quero sossego. Quero teu colo.

Chega de Saudade. Não quero mais esse negócio de você longe de mim. Pode abrir os braços, meu amor. Eu estou chegando.

Olga colocou papel e caneta de lado. Acomodou-se na cama, reclinando com dificuldade as costas no travesseiro da cama. No criado-mudo, um belo abajur de porcelana iluminava o retrato do marido. Deitou na cama, repousando a cabeça no travesseiro previamente arrumado, retirando com cuidado a foto de dentro da moldura. Arrancou, um a um, os diversos eletrodos presos ao seu tórax, que monitoravam seus batimentos cardíacos. Retirou das veias do braço, as agulhas que introduziam soro em seu corpo. Colocou a foto em seu peito, cruzando os braços. Não poderia se despedir de seu filho Álvaro. Ele não a deixaria partir. Derramou uma última lágrima, antes do silêncio ser cortado pelo apito agudo do monitor cardíaco externando a ausência de pulsação.

Poucos minutos se passaram antes que o filho percebesse o ocorrido. Entrou correndo no quarto, deparando-se com o corpo enrijecido de Olga. No rosto pairava um ar de leveza, banhado por um sorriso de satisfação. Ao lado do corpo, o emaranhado de fios e eletrodos. Sobre o corpo, planava a foto de seu pai. Havia entendido tudo, e respeitava a decisão da mãe. Acendeu o abajur e avistou o papel deitado sob a caneta esferográfica. Aproximou-o da visão, lendo:

"Ah, que saudade do meu Ernesto..."

                                                                 FIM

Peço a todos aqueles que lerem esse conto, o pequeno trabalho de tecer um comentário sobre o mesmo, expondo suas críticas ou elogios, uma vez que inscreverei o mesmo em um concurso de contos, que tem como tema a frase "Chega de Saudade: Não quero mais esse negócio de você longe de mim" em homenagem aos 50 anos da música "Chega de Saudade", composta por Tom Jobim e Vinicius de Moraes. Sua opinião é de suma importância para este humilde escritor.

Podem ouvir um pouco da sua música no site deles, ou no seu perfil do myspace. Eu gostei bastante do som deles.