(versuri şi muzică Stare de spirit)

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/08/stare-de-spirit-versus.pdf]

bun, rău, geniu nebun...
pe nicăieri sau pe un drum
curcubeu în deşert
roditor nisip sterp
prost sau chiar deştept
fără inimă în piept
simţitor sau inert
cu siguranţă, incert
dimineaţa artist
noaptea, un Adam mai trist
înger şi demon,
aripi cu coadă
fulgi de beton
dezleagă-n noadă
un contrast similar
în întuneric un felinar
munţii în mare-i îneacă
dragostea urii este seacă...
fiorul inerţiei noastre
răceala vieţii ne desparte
tu altădată m-ai iubit
niciodată nu m-ai urât
sclipiri de soare-am risipit
şi luna-n ochi mi-ai rătăcit...

cu cine se luptă infinitul, ridicat în picioare?...

şi doar dacă  se-ntâmplă
din umbre clandestine
nisipul din clepsidră
va mai dansa cu tine...

e ceaţa cât un munte
înconjurat anost
risipa de pe creste
nu-şi are nici un rost...

trimit aici ocolul, acel, neabătut
pentru  curaj
şi viaţă
în cercul absolut...

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/08/mircea-bodolan-fugarul.pdf]

(Ileana Mălăncioiu - Cântec)

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/08/adrian-jacota-cantec-de-inima-albastra.pdf]

(muzica lui Adrian Jacotă pe versurile lui Mircea Dinescu - Cântec de inimă albastră)

ochiul tău veghează
singur
un blestem
departe de cer

călători ce nu înţeleg
tăcerile crispate
ale neputinţelor noastre
deschid poarta
către ochiul tău

doar lumină
şi răgaz de zbor...

vremuri...

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/08/ca-lumina-ochilor.pdf]

va veni o vreme
când vom fi fericiţi
nu vom mai pipăi precauţi
despicăturile dintre cuvinte
gândurile tale bănuitoare păsări
se vor topi în sclavia
metaforelor interzise
iar dimineţile de cenuşă
îţi vor încătuşa gleznele
cu fiorul versurilor nescrise

orice vis
are dreptul la culorile lumii
spunea un orb ...

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/08/pasarea-colibri-2000-de-ani.pdf]

(muzica Marius Baţu şi Dinu Olăraşu, versurile Dinu Olăraşu)

de ce nu pot să nu ştiu, de ce nu pot să n-aud
în ce stă rostul zilei, şi preţul de-a ţi-o trece?...
deschide-mi-te, suflet, prin şapte ochi de flaut,
şi cântecul şi viaţa şi moartea să le-nece...

( Tudor Arghezi - Nehotărâre )

îndură-te
şi
ciopleşte-mi
o cruce nehotărâtă...

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/08/sorin-talos-nehotarare.pdf]

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/07/cristian-buica-pana-la-tine-dragostea-mea.pdf]

ce departe eşti, întunecata mea iubită,
prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă
şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.

e posibil, e posibil, oare să nu pot muri,
să-ţi aud vocea suind treapta nopţii şi suind în zi,
să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?

da, e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aeve în cereasca oglindă
şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.

dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
aducându-ţi aminte, nu, să nu te superi…

( Emil Botta – Remember )

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/07/tavi-bud-nica-zaharia-remeber.pdf]

* (cântă Nica Zaharia şi Octavian Bud, alături de Emilian Onciu, la prima ediţie a Folk You, 2005 - iertare pentru calitatea slabă a înregistrării) imagini mişcătoare şi nu prea de-nţeles  AICI

Vorbesc de cel orbit de zi, a cărui viaţă-i jar,
Cu haina atârnând, legat de-o piatră de hotar...
Părinţii lui sunt morţi de mult, copiii lui nu sunt,
Pe faţă ploaia l-a săpat, lipindu-l de pământ

"Am nori, o suta !", zice el, sub soare cocoşat,
Da-n palma lui e seceta şi gâtul i-e uscat.
Îi dau să bea dintr-un pahar, nimic în schimb nu-i cer:
El are ochii-aşa senini, ca decupaţi din cer...

Se uită peste depărtări, cu aerul mirat
Că nu gaseşte un Christos de zare atârnat...
Cred c-am să îl mai întâlnesc, privind aşa, mereu,
"Credinţă n-am", mai spune el, "şi-mi este tot mai greu..."

Vorbesc de cel orbit de zi, a cărui viaţă-i jar,
Cu haina atârnând, legat de-o piatră de hotar...
Copiii lui sunt morţi de mult, părinţii lui lipsesc,
În suflet poartă o femeie cu chip îngeresc…

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/07/andries-cel-orbit-de-vant.pdf]

( versiunea flower-power a lui Bob Dylan, cea de la care a plecat Alexandru Andrieş, o găsiţi aici )

]]> http://folk4noi.wordpress.com/?p=368 Mon, 28 Jul 2008 19:12:57 +0000 Lucas http://folk4noi.wordpress.com/?p=368

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/07/gil-ionita.pdf]

la congresul mondial al firii
"i propose for you a normal dream"
vă propun, votaţi această şansă,
să ne iubim...

( piesa e cântată de Gil Ioniţă, versurile aparţin lui Adrian Păunescu )

La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un străin
Era trist şi avea hainele rupte
Şi pe masa o cană cu vin

Un străin ce-nconjoară pământul
Stai la mine,  rămâi doar un ceas
Să te întorci înapoi nu mai ai unde
Înainte să mergi ţi-a mai rămas

Mi-amintesc de o vară fierbinte
De-o pădure cu muguri pe ram
Mi-amintesc de prieteni şi de iubită
Si de-o casă cu mama la geam

Am ajuns la un han pe o stâncă
Să-mi înec tot amarul nu pot
Şi mă-ntreb dacă apa e-adâncă
Să mă-nec azi cu jale cu tot

Mi-a răspuns ridicându-se agale
Avea ochii plini de lacrimi şi dor
"Mulţumesc pentru vinul măriei tale
Eu mă duc azi la râpă să mor…"

Acum plâng şi nimeni n-aude
Trec printre oameni, socot
Înainte să merg nu am unde
Înapoi să mă-ntorc n-are rost…

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/07/focul-viu-balada-strainului.pdf]

cântecul acesta a intrat în inconştientul colectiv -  e cântat mai ales de cei care urcă munţii sau   se adună în jurul unui foc de tabără pe creste, pe câmpie sau pe plajă ; la fel,  şi de trupe underground  (sub diferite titluri - cele mai întâlnite fiind  Râpa sau Balada străinului)...

puţini cunosc însă destinul cutremurător al celui care l-a compus ...  urmăriţi povestea sa  incredibilă  AICI

(versuri şi muzică : Vasile Leva)

( varianta aceasta e interpretată de Sorin Taloş, membru al trupei Focul viu)

Deodată ei au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitară
care lăsa în seară
o umbră grea, triunghiulară.

După aceea au început să cânte
şi melodia a întins spre tine
braţele ei reci.

Eu mă uitam în pământ,
în miezul pământului,
să te zăresc când ai să treci.

Melodia întindea spre tine
braţele ei feline, braţele ei reci,
si n-am simţit când te-a-mbrăţişat
cu îmbrăţişarea
pe care uneori ţi-o dă înserarea,
electric şi-ntunecat.

Melodia ospăta din tine
cum ospătează dintr-o pradă
o forfotă de raci.

Deodată ei au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitară
cu o umbră grea, triunghiulară,
smulsă din seară, ruptă din seară.

Când mi-am întors spre tine chipul
văzui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.

O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
Ţi-am sărutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeşte mâna,
scheletul clipei străbătând eternul...

( Nichita Stanescu - Muzica )

[audio=http://folk4noi.wordpress.com/files/2008/07/vali-serban-stih.pdf]

La mulţi ani, Walter Ghicolescu!

]]> http://folk4noi.wordpress.com/?p=213 Sun, 22 Jun 2008 20:26:22 +0000 Lucas http://folk4noi.wordpress.com/?p=213 [audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/06/walter-ghicolescu-vrajitorul1.pdf]

frunze, ramuri, arbori

litere, silabe, cuvinte

acelaşi lucru, altfel spus într-o altă vibraţie  a luminii

un om care e numai lumină vrea să se facă bine

a făcut de toate, dar mai ales a cîntat

cei care treceţi pe aici, zăboviţi o vreme şi ascultaţi-l clipind în colţul pleoapei voastre drepte...

[audio=http://folk4noi.wordpress.com/files/2008/05/vasile-mardare-cabana.pdf]

! voi ce mă priviţi la faţă,
îndrăgiţi-mi faţa mea,
mai îngăduiţi-mi faţa
fiindcă mult va sîngera!
şi în mînuri şi-n picioare
cuie îmi vor împlînta,
mai îngăduiţi-mi faţa
şi-n ţărînă talpa mea,
! vă iubesc dar lîngă mine
nimărui n-am spus să stea,
mai îngăduiţi-mi locul
cît măsoară umbra mea,
! bate vînt în pomul care
lemn de cruce îmi va da,
mai îngăduie-l, săcure,
cît îi tremură frunza

[audio=http://folk4noi.files.wordpress.com/2008/07/mircea-rusu-mai-ingaduiti-mi1.pdf]

mătrăguna n-are loc

şi din flori de tei

joc de nenoroc

***

trista dimineaţă

versul îl rosti

c-un tribut de gheaţă

***

grămătic neştiut

pe un plai ascuns

crudă nerostire

verb de nepătruns

Numele festivalului este dat de o piesă a lui Dan Andrei Aldea (trupa Sfinx). Iată mai jos cântecul care a devenit imn al folkului românesc:

În sfârşit au organizat totul bine, după ce anul precedent făcuseră, pe parcursul aceleiaşi seri, un amalgam deloc inspirat între chitarişti din vechea gardă şi “neo”-folkişti. Rezultatul de atunci: sala a fost plină de oameni trecuţi de prima tinereţe, poate şi de-a doua, care nu veniseră decât pentru Şeicaru sau Baniciu şi care nu ştiau că mai există şi altfel de muzică.

Într-adevăr, de gustibus non disputandum... dar totuşi... asta nu scuză faptul că jumătate din cei prezenţi au ieşit cu zgomot din sală şi încă un sfert au rămas pentru a comenta şi râde pe tot parcursul recitalui ţinut de Dinu Olăraşu. Culmea e că Dinu a prezentat atunci şi o piesă în primă audiţie, spre deosebire de Mircea Baniciu, care cântă aceleaşi piese de când îl ştiu eu.

18 decembrie 2007, Teatrul Ion Creangă. Cea de-a doua zi de Om Bun, festival aflat la a XVII-a ediţie - mi-era lene sa scriu cu litere arabe. :) A fost poate cea mai frumoasă seară din cele peste 30 de concerte/festivaluri folk la care am asistat.

Publicul - mai entuziast ca niciodată, format cu precădere din tineri, deschişi la minte şi... la gust, ba chiar fenomenali pe alocuri (cred că e prima oară când este cerut cu insistenţă un bis al lui Dinu Olăraşu, care de altfel a avut o prestaţie pentru care ori nu găsesc eu superlativ, ori chiar nu există).

Daniel Făt, “Făt-Frumos”, după cum îl alintă o prietenă a mea (nu doar datorită numelui, ci şi pentru părul lui... creţ şi frumos ca al meu, simt nevoia să precizez) :) ne-a făcut să râdem cu lacrimi (deh, cum să rămâi impasibil când omul mărturiseşte că “am o mândră peste deal handicapată mintal”?!), în timp ce Ţapinarii ne-au învăţat, cu stilul lor nonconformist, că “fericirea-i un lucru mărunt, e o aripă care vibrează, fericirea-i un lucru mic, un pitic ce dansează”.

M-a surprins în mod plăcut Daniel Iancu, care a demonstrat că are mai multă forţă alături de Gashkademia de Folk, decât atunci când concertează singur. Iată un duet savuros:

Ada Milea, cel mai clar exemplu de “om bun” şi nebun în acelaşi timp, a arătat că are un “nas” fin atunci când vine vorba de a-şi alege repertoriul. După ce în 2006 ne-a prezentat, pe aceeaşi scenă, propria variantă a lui Don Quijote, anul acesta ne-a încântat, alături de Bogdan de la Fără Zahăr, cu o adaptare după Gogol: Nasul.

Cine nu a văzut încă spectacolul, a trăit degeaba. Cu atât mai mult cu cât, vorba regizorului Alexandru Dabija, “Nasul de Gogol este 99% teatru şi 99% concert". Aşa că fuga de-l vedeţi.

Din 14 (cred!) concurenti, in Gala au intrat 7.

Premiul "Junimea" l-au primit doi baieti, din generatia "copiii revolutiei", cum s-a exprimat cineva care i-a vazut. Cei doi se numesc Alergic la..., si aici fiecare continua cum vrea. Ei erau alergici la prostie si manele, dupa cum scria pe tricouri. Sunt din Sebes, judetul Alba, adica judetul lui Vali Serban. Tot din Alba vine si Silvan Stancel, premiul I la

"Om bun" anul trecut, in 2006.

Premiul Special al Juriului, oferit de Radio Romania Actualitati, a fost primit de un tip care mi-a placut cum a cantat...dar recunosc ca nu ii mai tin minte decat prenumele, Ion Marinescu Turla. Ei bine, Ion poate inregistra acum doua piese in studioul profesionist al celor de la Radio Romania.

Premiul 3 i- fost acordat lui Dragos Boeru, care a mai participat la "Om bun" acum cativa ani, cu o trupa care se numea Noapte buna!. Atunci au fost imbracati in pijamale si au intrat in Gala Laureatilor.

Premiul 2 i-a reveint lui Bogdan Grosu, un craiovean care are deja in palmares cateva premii pe la festivalurile de folk.

Premiul 1 l-a castigat trupa Vox Harmony. E prima oara cand ii vad si nu stiu nimic despre ei.

Premiul "Vali Sterian" i-a revenit lui Nicolae Zota. Mie mi-a placut cum a cantat, l-am mai vazut si anul trecut la un festival de folk si vine din Buzau.

Siiiiii........castigatorul esteeeeeeeeeee.....

Trofeul "Om bun" a revenit celor doi baieti care se numesc Revida. Vin din Slatina, unde vor sa se apuce de treaba cu folkul si sa il reinvie.

Ca in fiecare an, exista si un premiu pentru intreaga activitate. Anul acesta premiul pentru intreaga cariera i- fost dat lui Alexandru Zarnescu. Eu nu auzisem de el pana acum, dar cand am intrebat cine e mi- am dat seama ca ii stiu cateva piese, cea despre Eminescu fiind cea mai cunoscuta piesa a lui. Asadar, cam astea au fost premiile. Felicitari tuturor!

Care ar fi fost castigatorii dupa mine? Dragos Boeru, Nicolae Zota, Bogdan Grosu, Floarea soarelui, Cri Gri.

Bafta! Ne vedem la anu' de Sarbatori! Pentru concurentii de anul acesta si pentru cei viitori, sa aveti un an cu multa inspiratie!

"Om bun" este insa un concurs, si ar fi trebuit sa ma impresioneze concurentii. Sincer, de data asta nu mi-a ramas niciunul in cap cu vreo melodie. Bogdan Grosu (din Craiova) e la a doua participare la Om Bun si, din cate tin minte, a castigat si anul trecut ceva premiu (II sau III, nu mai tin minte). A castigat anul asta si la prima editie a Festivalului Corona Folk Brasov (premiul I sau II) si canta pe versurile lui Carmen Firan. Am mai auzit o trupa simpatica, Floarea Soarelui. Printre cei mai tineri participanti cred ca sunt grupul ARS si Eliza Pirosca. Eliza a mai participat la Om Bun acum doi ani si in prezent e in anul I, cu bursa la Conservator in Alabama, SUA.

Marti concureaza la Festivalul "Om bun" trupa Cri Gri. Pe Cri Gri i-am vazut la Stufstock in 2006 si la un concert in Club A. Nu mi se pareau a fi folk, ci mai degraba rock. Dar poate si-au schimbat stilul. Au scos deja doua albume si astept sa vad cum suna acum. Dintre numele cunoscute, la concurs mai participa Dragos Boeru (sper ca am scris bine :P). Dragos a cantat cu Za Duff ca backing vocals si era nelipsit la serile Folk Frate din Utopia.

Miercuri e Gala Laureatilor. Anul trecut chiar mi-au placut cei care au castigat. Leonard Constant avea stilul lui aparte, pe care il recunosti daca il auzi chiar si o singura data, iar Silvan Stancel (invitat anul asta la Folk You! in Vama Veche) chiar canta la chitara, mai mult chitara clasica decat folk. Si are versuri foarte tari!

Asadar, se iveste o noua generatie de folk? Macar la Festivalul "Om bun"?

Anul trecut trofeul "Om Bun" a fost castigat de Leonard Constant, un roman plecat in Canada, care baga multe cantari in franceza. Sunt curioasa cine-l urmeaza anul acesta.