E 5 jumate, luni dimineaţă. După ce te-a chinuit toată noaptea şi te-ai trezit de 10 ori să-l cauţi, acum îl simţi cum îşi bagă trompa în tine pe umăr. Deschizi încet un ochi. Deja e suficientă lumină să-l vezi. E proptit bine în pielea ta şi te-a pătruns adânc. Îl vezi cu câtă plăcere se înfruptă din tine. Aproape că zâmbeşti şi în clipa următoare mâna ţâşneşte şi-l face 2D. Dar nu te mulţumeşti cu atât. Îl iei între degete şi-l freci. 10 secunde. Nu mai rămâne nimic. Pui capul la loc pe pernă. Închizi ochii. Draci. Nu mai merge. Printre dinţi... morţii mătii dă ţânţaru' ...biip! Te ridici pe marginea patului. Fuck!!! E luni.
Cobori în bucătărie, pui d-o cafea. Aproape că adormi în picioare până iese. O pui în cană. Picături fierbinţi se preling pe marginea presoului şi cad pe piciorul gol. Te uiţi în jos. Nu schiţezi nimic. Usturimea te trezeşte. Deschizi frigiderul, scoţi cutia de lapte rece şi torni în cafea să devina băubilă. Ieşi în curte. A plouat. Dar acum norii se spulberă. Aprinzi o ţigară. De sub perechea de papuci uitaţi afară îşi scoate capul un greiere şi se îndreaptă spre gazon cu paşi mărunţi. Dar e în drumul tău. Se opreşte şi parcă se întoarce să se uite la tine. Te uiţi şi tu în ochii lui... şi-l striveşti. Cu o mişcare simplă, parcă involuntară. Deşi ai lungit puţin pasul să-l ajungi. Rulezi talpa peste el şi mergi mai departe. Laşi şlapii în urmă şi calci cu picioarele goale pe iarba înca udă. Ţinând încă în mână cutia de lapte mergi mai departe. De sub un ghiveci scoţi o farfurioară şi o pui pe jos. O umpli cu lapte. Ţi-ai adus aminte desigur de pisica vecinului pe care ai auzit-o noaptea pe acoperiş. Cauţi o sticluţă mică din plastic şi torni puţin peste laptele din farfurie după care o pui inapoi. Prima rază de soare ţâşneşte prin geamul garajului şi se propteşte în cealaltă faţă a sticluţei pe care ai pus-o la loc pe raft. Un frumos desenat cap de mort galben rânjeste în lumina calda.
Te îmbraci, urci în maşină şi pleci. Pui CD-ul tău favorit şi o muzică liniştită te învăluie încet... va fi o zi normală de luni în care nu prea vei face nimic la servici. Încă n-ai reuşit să schiţezi nimic şi faţa ta e împietrită, abia clipeşti o dată la 30 de secunde.
E prea devreme încă şi la primul semafor eşti singur. 38 de secunde de roşu. Un cerşetor matinal fără mâini îşi arată cioatele cu mânecile suflecate şi se apropie de maşină. Deschizi geamul şi scoţi încet 10 lei pe care îi apucă recunoscător cu gura şi se întoarce să plece. Scoţi impasibil din torpedou pistolul, înfiletezi încet amortizorul şi cerşetorul cade. Se propteşte cu obrazul în asfalt, cu ochii deschişi, însă bancnota o ţine încă strâns cu dinţii. Verde. Desfaci amortizorul, le pui la loc în torpedou, închizi şi porneşti încet mai departe către ceea ce se prefigurează deja o plicticoasă zi la birou.
Ajungi cu maşina în faţa sediului, tragi frâna de mână, deschizi torpedoul şi aştepti sa ţi se deschidă. Eşti primul probabil. Portarul iese cu un zâmbet obositor de vesel şi începe să deschidă poarta. Închizi torpedoul şi intri. Ieşind din maşină te întinzi şi faci o baie în razele tot mai calde. E ok. Eşti calm. Nimic nu te va enerva astăzi. Te aşezi aproape culcat pe scaun la birou, porneşti calcu' şi deschizi outlooku. Te sperie când vezi câte mailuri încep să intre şi-l închizi rapid. E şi mâine o zi.
Spre prânz apare unul în control, un tip unsuros, îmbrăcat în costum inchis. Începe să se manifeste ca un porc ordinar ce e căutând nod în papură să-i fie şpaga mai mare. Prin nu stiu ce minune nu te enervezi. Ba chiar îi zambesti cu coltul gurii facându-l să înţeleagă că ştii ce vrea. Îi dai. Îi pui şi o cafea. Îl laşi singur cu frumoasa secretară şi ieşi îndreptându-te spre parcare. Scoti cuterul din buzunar şi te apleci între maşini sectionându-i furtunele de frână de la roţile din faţă. Îl aştepţi la uşă, îi strângi mâna iar el iese în trombă pe poartă, satisfăcut. Mai stai puţin afară cât să asculţi hărmălaia ce se produce la prima intersecţie unde un tir zdrobeşte o maşina care n-a respectat prioritatea. Bagi mâinile în buzunare şi tragi aer în piept mirosind frumoasă zi, înca răcoroasă şi proaspătă. Ar fi timpul să mergi să mănânci ceva.

Partea a II-a o citiţi la Trexel

bilantz:

-zgomote animalice la ora.... :|

-35 absente... :|

-4 la mate

Concluzie:

Mai bine ca la ultima sedinta... am scapat si de asta :D

The end.

    In concluzie am mult timp liber in care sa ma gandesc si inspiratia poate sa ma loveasca in moalele capului. Si stau io asa linistit si PAC (nu pac-pac) imi vine ideea. De exemplu, azi ma gandeam la masini deoarece am vazut un Lamborghini in Bucuresti => eu am Dacie deci =>  de cate ori are un mandru proprietar de Dacie probleme cu masina se gasesc vecinii pe strada, prin curte si vin sa-l ajute. Treaba merge in felul urmator : ‘n’ vecini=’n’ posibile cauze ale problemei, fiecare cauza avand ‘n’ rezolvari.

    Acum vine partea grea. Ce concluzii destepte pot eu sa scot din situatia prezentata mai sus ? Deja cititorii se intreaba ce vrea asta sa spuna. Prin urmare cu cat e mai neprevazuta concluzia cu atat va fi mai mare impactul.

    Vecin ... vine sa te ajute ... => vecinul la nevoie se cunoaste. Asta e prima incercare de concluzie. Nu prea merge. Mai procesez. Vin aia, dau sfaturi fara sa se priceapa => vorbeste doar daca ai cat de cat habar de subiectu’ respectiv. Si completarea ai grija de ale cui sfaturi asculti. Intercalez un “strange bani si ia-ti alta masina” ca sa citeasca si mai departe, ca s-au plictisit la primele concluzii. Alte concluzii geniale. Sfarsit.   

Problema e că, deşi poza e făcută publică, a fost preluată fără a se specifica sursa! Autorul clipului a fost identificat, urmează să purtăm o discuţie ca între doi oameni vaccinaţi.