Poţi să fii papagal în toate culorile, dacă ai limbă de papagal tot papagal rămâi!

Există pe pământ lucruri general valabile şi constante ale experienţei, pe care, câteodată, le poţi exprima în formule vechi, pentru a arăta că le-ai perceput nu numai sensul, dar şi statutul arhaic. Există însă şi pedanterie cu carul, pentru care orice banală constatare caută să se estetizeze în ziceri celebre. Şi mai există şi neamul papagalilor, care împrumută orice, oricând şi oriunde, dacă poate să dea bine, dacă îşi ating scopul.

În ciuda soiurilor multiple de papagali vieţuitori pe planetă, socoteala lor matematică e una singură: după ce înmulţeşti aceeaşi expresie, o adaugi şi o împarţi la o mulţime de oameni care se intersectează aleatoriu cu o altă mulţime vidă, nimeni nu mai ştie cine a spus-o primul şi, cel mai adesea, nici la ce se referă exact. Însă exactitatea este o virtute clasică şi perimată pentru cultura postmodernilor iubitori de orice ne face să arătăm bine sau aduce beneficii, fie că ne dăm după moda retro sau după avangardă. La urma urmei, nici nu ştim care e diferenţa între retro şi avangardă sau dacă a fost vreodată vreo diferenţă.

Noi, postmodernii, iubim intertextualitatea care combină modele, curentele, epocile, veacurile, gândirile, persoanele, religiile, sistemele şi tot ceea ce mai vreţi dv: salamul cu îngheţata şi pe Adi de la Vâlcea cu Eminescu. Mass-media confundă adesea pe oricine are bani sau vernisaj de piele proprie, cu o vedetă, cu o personalitate care trebuie să ne încapă toată retina. Sau, spre exemplu, Pro tv-ul i-a confundat astăzi pe Cioroianu şi Vozganian, în materie de oratorie, cu Vanghelie şi Elena Băsescu. De ce nu pe Cicero cu Simona Senzual? Dacă Prigoană se întâmplă să recite a fi sau a nu fi, atunci Prigoană=Shakespeare.

Mass-media decretează, în general, cam care ar trebui să fie ocupaţia neuronilor noştri. Şi dacă nu ai altă ocupaţie mintală, vorba unui Moromete care a ajuns hip-hoper, intri în această discotecă generalizată care se vrea a deveni societatea postmodernă şi dansezi după muzica pe care o re-playază alţii.

DJ-eii au înţeles un lucru esenţial: dacă vrei să ai oameni obedienţi sau să ameţeşti pe cât mai mulţi, atunci trebuie să ai labilitate ideologică şi să fii acordeonist într-o ştiinţă care nu se mai termină. Acolo unde lumea nu ştie de unde începi şi nici unde ţi-e sfârşitul, pentru că pari fără de margini, nemuritor şi rece, imposibil de precizat pe o scară de la -∞ la +∞.

Eşti postmodern ca să nu pari vetust şi te parfumezi arhaic când vrei să pari cult sau manierat, nefiind niciuna din ele, eşti tată de familie şi Don-Juan de noapte, eşti femeie de excepţie şi excepţie de femeie, eşti genial în particular şi artefact public sau invers. Eşti de toate şi doctor în toate ştiinţele teoretice, practice şi politice, după cum stă bine oricărui teoretician de noi lăutărisme, care glosează nestingherit la toate mesele.

Papagalii virtuozi se recunosc după felul în care imită tot şi nu cred în nimic. Atunci când începi cu nicăieri şi termini cu niciun scop, în afară de unul foarte prompt şi pragmatic, dai dovadă de papagalism. Sau de papagalicism. Oricum ar fi, când te uiţi în dreapta şi în stânga ca să citeşti reţeta succesului şi o aplici cu ingrediente fierte în suc propriu, tot papagal rămâi, oricâte coarne de raiting ţi-ai pune în cap.

Când ascunzi şi ce gândeşti, şi ce nu gândeşti, pentru că niciodată n-ai gândit să gândeşti, şi vrei ca omul să creadă că tu respiri inteligenţă şi cultură, moralitate şi credinţă, eşti una papagal penibil, un papagal de cea mai joasă speţă, famat, care nu înţelegi că 0 nu devine 10 doar pentru că i-ai pus un 1 în faţă. Sau că aerul public nu îţi ridică automat falduri în creier.

Psa. Gianina.

Ce am retinut eu in mare. Ca Iulian Comanescu de fapt face blogging pentru ca e trendy, si ca il doare fix la basca de blog ca idee parentala, ci pur si simplu il foloseste ca sa atraga vizitatori pe hotnews. La ce trafic ai coane, cred ca mananci banda de la provider degeaba.

Desigur ca toata galagia (ca nu o pot numi discutie) s-a invartit in jurul codului deontologic, acest 666 al bloggerilor, care se vrea implementat cu orice pret. Peste tot se discuta si se invarte sintagma blogger/jurnalist, de parca noi, draga doamne, am da pe spate sa ne numim jurnalisti.

Dar asta e alta discutie. Hai sa vedem acele minunate reguli impuse de comanescu, si sa discutam un pic pe marginea lor.

1. Informaţia publicată pe acest blog se conformează legilor şi uzanţelor generale ale comunicării publice. Informaţia va fi pe cât posibil verificată. Fiindcă blogerii sunt persoane şi nu redacţii, verificarea este mai dificilă, dar, atunci când ea nu este posibilă, informaţia va fi marcată explicit ca neverificată/incertă/zvon, în funcţie de caracterul ei şi forma proprie a fiecărui blog.

Din prima se individualizeaza blogul ca furnizor de informatii. De ce? Ai citit blogul lui Jen vreodata? Nu are nici cea mai mica legatura cu informatia. Singurii care va grabiti sa oferiti tot felul de "informatii" sunteti tot voi, cei din tagma jurnalistica. Singuri vi le procurati, singuri le aruncati pe piata, singuri le dezmintiti sau taceti ca mistretul in porumb. Noi ceilalti nu facem decat sa comentam tampeniile pe care le debitati. Pentru asta am nevoie de codul tau deontologic, sa nu ma dai in judecata ca te fac prost?(a se remarca ca vorbesc la figurat, nu ma adresez nimanui in mod special cu respectivele apelative, sunt figuri de stil)

2. Acuzaţiile formulate pe acest blog vor fi susţinute factual. Poziţia persoanei sau entităţii incriminate va fi solicitată şi preluată atunci când este obţinută. Dacă entitatea incriminată nu formulează un răspuns, acest lucru va fi menţionat.

A se remarca stilul "prosport-ist" caracteristic rasei jurnalistice romane, absolvente de "Stefan Gheorghiu". Acuzatiile, factual, numai cuvinte mari, majoritatea fara corespondent in DOOM. De ce sa cer pozitia "entitatii"? Este blogul meu, hostat de mine, cumparat de mine. Daca ceea ce scriu nu corespunde realitatii, si cineva ma considera suficient de important, sa fiu dat in judecata. Asta in ideea in care mi-as folosi blogul, cum fac distinsii jurnalisti, pentru a ma ocupa de incriminari, factualitati, personalitati. Cand blogul meu e utilizat sa pun bancuri si pareri pertinente despre una si alta, nu cred ca e necesar. Vedeti, dorinta asta de senzational, de a iesi in fata cu orice pret, este devoratoare. Pai eu, xulica din Vitan, care imi fac blog ca e funny si am ceva de comentat, imi fac blogul ca sa incriminez diverse entitati si sa le cer dreptul la opinie? Nu, imi fac blog ca ma distreaza.

3. Acest blog descurajează atacurile la persoană. Vor fi criticate idei, stări de lucruri, acţiuni şi nu persoanele de la care toate acestea emană.

Pai de ce? Ca repet, tot blogul meu e. Asta simt eu acasa stand in fata calculatorului, ca imi vine sa ii fut una lui Vladescu, ca e un plezirist de doi lei. De ce sa nu critic omul care emite porcariile astea? E clar ca e ceva in neregula cu el, din punct de vedere psihic sau economic, atunci cand promoveaza asemenea legi. Dupa codul lui comanescu, nu mai pot injura autoritatile, ci doar actiunile lor? Mie imi aduce asta un pic cu bagatul pumnului in gura.

4. Acest blog descurajează violenţa de limbaj, obscenitatea, certurile din subsolul posturilor, ura personală, de rasă, confesională, discriminările de orice tip. Acest blog nu va promova astfel de modalităţi de creştere a traficului.

Deci nu am voie sa spun pe blogul meu pula si pizda, nu pot sa il injur pe vreun mare guru al blegosferei, nu trebuie sa las sa existe controverse la comentariile din posturi, ci trebuie sa existe o unitate calma si tihnite de idei si concepte, nu pot sa il urasc pe pleziristul Vladescu, nu am voie sa spun ca nu imi plac arabii si ca tiganii sunt hoti. Este ca suna plictisitor si nu are nici o legatura cu ideea initiala de la care ati pornit cand v-ati facut blog? Sunt exact in ordinea enumerata de comanescu, interdictiile unui blog. Pai si atunci, sa ne transformam in blogcresti.hotnews.ro si sa scriem despre sulita lui Longinus.

5. Acest blog precizează, în măsura posibilului, sursa primară a conţinuturilor text, foto, audio şi video preluate. Acest blog îşi protejează sursele (datele personale autorilor de postări care folosesc pseudonime), atunci când sursele respective formulează opinii critice sau difuzează informaţii care le-ar atrage represalii în organizaţiile din care fac parte sau altundeva.

Iarasi o tampenie jurnalistica. "Imi protejez sursele". Care surse? Mediafaxul? Rompressul? Evz.ro? Noi suntem niste umili bloggeri. Stirile astea le citim in ziarele online. Voi veniti cu surse, stiri de ultima ora si altele. Pentru ca draga doamne, sunteti jurnalisti. Asta sa insemne ca de fapt va faceti un cod al ziarstilor fara succes care isi fac blog poate aude lumea de ei?

6. Acest blog îşi rezervă dreptul de a opri reacţiile despre care consideră că alterează logica discuţiei din subsolul postului, ca şi cele care i se par formulate numai pentru sporirea numarului de linkuri ale celui care le postează.

Care reactii? Pe blogurile mari se comenteaza doar ca sa ai unde sa iti pui si tu linkul, poate poate te-o cunoaste si pe tine lumea. Pe blogurile de firma, clar nu se accepta comentarii care denigreaza firma(vezi terezavalcan.ro) . Sa nu ii mai lasam sa injure? De ce? Daca omul a intrat la mine, si nu i-a convenit ce am scris, e normal sa aiba o reactie. In functie de capacitati, reactiile sunt mai intelectuale, sau mai licentioase. De ce sa o interzic? Nu toata lumea se ghideaza dupa dictonul "Daca ma injuri pe blog la tine, nu comenta pe blog la mine".

Cam asta ar fi rezumatul discutiilor. Se remarca obsesiv tendinta de a ne afilia jurnalistilor.

Oameni buni, noi nu vrem sa fim jurnalisti. Daca voiam asta, faceam si noi Stefan Gheorghiu sau David Ogilvy cu voi, si acum sugeam beri prin romana, asteptand un subiect. Avem alte cariere, alte obiective, alte idei. Este atat de greu sa pricepeti ceva ATAT DE EVIDENT?

Nu vrem decat sa fim lasati in pace...

Ideea a cazut din trei motive.

1. Nehotararea initiatorului, care a dezvoltat-o cand era intre joburi. Cand a realizat ca se intoarce la vechiul loc de munca, a spus pas si a incercat sa o paseze catre Dragos Roua.

2. Incercarea de a aduna din prima toti bloggerii romani, in speranta de a strange cat mai multi bani pentru plata bloggerilor din top20, care ar fi luat caimacul.

Nu cred ca e corect sa iti bazezi afacerea pe spatele altora. Calin Fusu ar trebui sa si investeasca ceva daca vrea sa conduca publibitatea blogaristica din Romania. Asa, dansul incearca sa ia ochii publisherilor cu cifre, crescand costurile lor, in ideea de a nu da nici un ban de la el in caz de nereusita.

3. Interventia lui Calin Fusu, care initial a fost un suporter al ideii lui varabiescu, ca in momentul cand a vazut ca sunt inscrise in program peste 200 de bloguri, sa isi retrga sprijinul. Motivatia? Una singura. De ce sa impart in doi, cand pot lua eu tot.

Acum, Calin Fusu se declara un sustinator al ideii, si propune intalniri in care sa se stabileasca targeturi si altele.

Numai ca mai stim si noi ce-i poate pielea neogenului. Ei platesc prost si rar acum, in cadrul programului lor normal de advertising, dar atunci cand vor avea o piata noua, neexplorata, cu riscuri.

Si nu m-as afilia unei asemenea idei, tocmai din cauza neseriozitatii manifestate la inceputul ideii. Adica acum incearca absolut pe fata, sa preia ideea lui varabiescu, fara nici un cost.

Probabil ca va reusi, dar nu stiu cati parteneri va avea, daca nu deschide punga.

Baietele, acest  blog este facut ca o reactie impotriva porcariei numita Netoo. Prin el incercam sa spunem opinia celor care nu doresc sa intre ca vitele in tarcul pe care i-l pregatiti voi, jurnalistii deontologi, breasla de care sunt pline puscariile romanesti.

Faptul ca tu ne oferi cele mai multe subiecte de batjocura, nu este vina noastra. Sincer, am avut o discutie in care remarcam abundenta de zoso-tampenii din zona, si nu stiam cum sa te eliminam din vizor. Dar de cine sa ne luam? Ceilalti netoo-isti fac tampenii, dar mai cu masura. Uite, Oane si-a inchis blogul de rusine.

Asa ca iti facem o promisiune solemna. Nu o sa mai scriem despre tampeniile pe care le emiti pe blog. O sa ne luam de tine imediat cum o sa mai ai o idee de-aia odihnita, in care sa catalizezi toate spiritele blegosferice. Pana atunci, odihneste-te. Oboseala iti face rau.

Oricum, simt in urina ca nu o sa ne lasi sa asteptam foarte mult.

Daca a facut-o din cauze de rusini multiple, il apreciem pentru gest si ii uram mai multa minte pe viitor.

Daca l-a dat afara Metromindul pentru tampeniile pe care le debita, ne pare rau, dar asta e viata.

Daca pur si simplu nu mai are ce sa scrie, il anuntam ca era si timpul, si trebuia sa o faca de mai demult.

Cand constati ca din ce in ce mai putini oameni sunt de acord cu tine, iti pui comentariile pe moderare, ca sa nu cumva sa Doamne fereste. Dupa care aburesti masele largi populare si dai vina pe plugin (desi folosirea lui nu afiseaza "comment awaiting moderation", dar la fraieri tine, altfel n-ar fi fraieri).

Pluginul, la randul lui, are un nume. Sa invatam sa-l scriem corect (din trei incercari)

Acum spuneti dupa mine: aKISmet. Mama lor de litere, cum sunt ele puse una dupa alta dupa alta dupa... am ametit.

La ce se referea acest protest? Pai sa il luam textual:

• Pentru ca am uitat prea repede si prea usor ca niste tineri s-au jertfit pentru schimbare.

Cine a uitat, ce? A uitat poate autorul protestului, care la data respectiva se juca cu pamant in scutece. Noi, fiti siguri, nu am uitat.

• Pentru ca romanii au uitat ca trebuie sa fie oameni intre oameni.

Ce inseamna sa fii om intre oameni? Sa dai buna ziua la oameni pe strada? Sa ajuti babute sa treaca strada? Sa cari sacosa vecinei? Eu fac toate astea si stiu o gramada de oameni care o fac. Sau poate nu despre asta e vorba. Atunci, la ce se refera?

• Pentru ca am uitat sa fim oameni cu noi.

Cum sa fim oameni cu noi? Ne hranim, facem sex, folosim toaletele. Suntem oameni, noi cu noi. La ce se refera textul?

• Pentru ca suntem tratati asa cum meritam, ca niste masini de vot.

In orice tara din lumea asta, marea masa a poporului este o masina de vot. Oriunde. Din acest motiv eu am refuzat sa votez. Acesta este modul meu de a protesta. Si alaturi de mine, au ales acest mod de protest multi altii. Este ceva real, o sanctiune aspra data clasei politice. Deci facem ceva in directia asta. Daca sunteti tratati asa, inseamna ca asta meritati. Iar protestele infantile nu va vor scapa de acest stigmat.

• Pentru ca am uitat ororile comunismului si ne aducem aminte doar de partile lui bune.

Chiar credeti ca le-am uitat? Le-ati uitat voi, cei care pe vremea aceea papati din biberoane, iar acum considerati ca fara voi lumea nu ar exista. Noi, cei care stateam la cozi infernale pentru 200 de grame de salam de sibiu sau pentru 5 oua, nu am uitat si nu vom uita niciodata.

• Pentru ca multora nu le pasa.

Sa le pese de ce? Despre ce? O alta baiguiala.

• Pentru ca nu vrem ca si copiii nostri sa fie o generatie de sacrificiu, ci vrem sa ii vedem traind intr-o Romanie cu adevarat libera.

Ce inseamna libera? Cum se defineste acest concept? Raportat la ce?

• Pentru ca nepasarea e mai usoara decat schimbarea mentalitatilor.

Schimbarea caror mentalitati? Nepasarea cui? Nepasarea nesimtitilor care considera ca batranii trebuie eutanasiati? Acea nepasare?

In concluzie, despre ce e vorba in acest protest, in afara de multitudinea de cuvinte goale?

La ce se refera? Ce idei sustine?

Mai tine minte cineva protestul lui LittleBro ?

Pentru cine nu isi aduce aminte, se referea la Salvarea Rosiei Montana. Cati dintre minunatii protestatari de astazi au luat atitudine? Va spun eu,  NICIUNUL. Si era o problema stringenta, este o problema stringenta a Romaniei, iar implicarea societatii civile este vitala? A reactionat la asa ceva grupul "Blog a hugger"? Nu. De ce? Pentru ca e mai simplu sa scoti un html de doi lei in care sa lansezi idei stupide, decat sa participi activ la o actiune civica. Acolo nu dai imbratisari fortate oamenilor, nu protestezi ca oamenii nu sunt oameni, ci te confrunti cu realitatea dura. Iar asta este greu. Viata e mai frumoasa si mai safe la adapostul ecranelor monitoarelor de 21" cumparate de taticu si mamiac, pe care btw, trebuie sa ii eutanasieze in vreo 2-3 ani.

Mai este nevoie sa explic ca acest protest de fapt nu e decat un exercitiu de imagine grotesc, in care o gasca de neaveniti lanseaza o prostie, iar turma ascultatoare subsemneaza, pentru ca da bine sa ai numele scris langa zoso si manafu?