Prin impunerea lui Theodor Stolojan, Băsescu câştigă noi adversari în interiorul PDL, chiar din rândul foştilor democraţi, care îl privesc în continuare pe Stolo ca pe un intrus. Scopul liderului informal al PDL pare acum în ochii multora acela de a pierde alegerile, pentru a-şi asigura un nou mandat la Cotroceni. Pe de altă parte, “dragă Stolo” este urmărit de greşelile trecutului, când, în 2004, cu ochii în lacrimi a renunţat la candidatura la preşedinţie pentru a-i face loc actualului şef al statului. În opinia electoratului, el a rămas un om bolnav, care a cerşit milă publică. Desemnarea acestuia nu are şanse să atragă voturi în plus pentru PDL, aşa cum ar fi de aşteptat, ci, din contră, va crea o falie şi mai adâncă în partid. Mai în glumă, mai în serios, unele voci se întreabă dacă Stolo nu se va retrage iar din aşa-zisa cursă. La urma urmei, premierul este nominalizat de partidul care câştigă alegerile ori de coaliţia care se creează după scrutin. Iar până atunci, PDL trebuie să câştige alegerile. Nominalizarea lui Stolojan îndepărtează PDL de PNL şi împinge liberalii spre discuţii cu PSD. Este ştiut faptul că liderii liberali au condiţionat, din start, o eventuală colaborare post electorală cu PDL de nenominalizarea lui Stolojan pentru funcţia de premier.

Oficializarea lui Stolo pentru postul de premier s-a făcut deodată cu lansarea programului de guvernare, sub sloganul “Gândim Altfel”. Ori, tocmai prin nominalizarea lui Stolojan la postul de premier, pedeliştii au demonstrat că gândesc la fel ca şi acum patru ani, motiv pentru care ne putem aştepta la lacrimi şi bocete amare. Împreună cu Băsescu, Stolo a pus la cale Alianţa Dreptate şi Adevăr, a renunţat la candidatura la preşedinţie făcându-i culoar lui Băsescu, s-a desprins din PNL, a urcat până la 7 la sută, după care a fost înghiţit de PDL. Altfel ar fi însemnat acum un alt candidat. Scenariul pare la fel, scopul este acelaşi: puterea pentru ei.

   Un păpuşar zâmbind ironic îmi trimite comenzi . Ciudat , umblu pe două benzi . Tremur şi lovesc barele cu capul . Plin de sânge . Un gardian robotizat . Intră în celulă şi mă otrăveşte . Fără sens mă pocneşte . Şi-n zadar mă ocăreşte . Păpuşarul se piteşte . Şi nu mă mai foloseşte . Excitat e ca un peşte . Mă doreşte . Programat săr pe mica ferestruică . Într-o mare rece . Împuşcat . Fără ea . Nu sunt un peşte . Trebuie să înot haotic , împreună cu grupul de indivizi ciudati , alergaţi , aparent anihilaţi . Turme de lei , bolnavi psihic , spre poarta fericirii .. Unul sunt eu , teleghidat şi simplu . Mor pe capete , dar nu privesc în spate . O mare de lumină face multe şoapte . Evoluţie .. Mă supun . Mă doare c-o spun . De trei ori , fulgerat în spate . De-un gardian demonizat . Mă înec , privind agale . Zeci de cranii pe nisip . Niciun peşte plictisit . Canibali . Materia mă inundă , totul se înfundă . Refulat , ultimul foton m-a agăţat . Eaa .. m-a salvat . M-am trezit într-o larmă cumplită . Ţipam cuvinte de durere . În braţele Ei , care-mi dăduse viaţă . Pe poarta fericirii .

  Îmi aduc aminte că alături se născuse o fetiţă . Probabil cea care mă salvase . Dar eram amnezic . Psihologul mi-a spus că fabulez , poveşti cu îngeri şi demoni . Că am să mă îndrăgostesc , ca mai toată lumea . Că n-are sens să sper . Într-o seară am pornit la plimbare pe faleză . N-am cuvinte să descriu frumuseţea peisajului . Ştiu că la un moment dat m-am împiedicat de Ea . Mi-am cerut scuze , dând vina pe întuneric . Mi-a spus că nu-i nimic , că doar ea se împiedicase de mine . M-am oprit , la un moment dat . Ciudat . Mă privea de la depărtare . Am aruncat raţiunea şi am alergat . Am îmbraţişat-o cu putere şi am ridicat-o în braţe . Dinnou împreună , la prima vedere . Desigur , povestea de mai sus am scris-o la o baută , nu că m-ar asculta cineva . Nu există îngeri sau demoni sau alte minuni . TV-ul se închise , uşa deschise . Unde ?