Cateva poze din cele doua zile faine, petrecute alaturi de Elena, Andra, Vlad si Liviu:

Anyway, sambata s-a tinut concursul de aterizare la punct fix :D Anul asta a fost cam scazut nivelul evolutiilor, dupa parerea mea - pentru ca n-a pus nimeni 0. Am fost cu totii destul de aproape, dar niciunul dintre noi n-a aterizat pe doua puncte la T. Asadar, departajarea s-a facut mai mult in functie de acuratetea TP :) Au participat 20 de planoristi si s-au facut cate doua zboruri de caciula. Eu am mers mai mult de dragul zborului, dar bobocii s-au aratat cam surprinsi cand m-au vazut la start :)) Emotiile si-au spus cuvantul - zic asta pentru ca pe o parte dintre ei i-am vazut zburand in timpul anului - si le-au cam stricat decolarile si aterizarile. De fapt, cred ca aici sta tot farmecul concursului: in stapanirea de sine, cand stii ca toti ceilalti zboara foarte bine.

Sambata au zburat si parasutistii, asadar AN-2-ul ne-a tot intrerupt concursul. Ne-am mai distrat cand am vazut cate un parasutist aterizand pe burta sau pe spate, tarat fiind in fiecare caz de parasuta ;)) Tot mai bine e cu planorul...

La primul zbor am decolat ca la carte, asta si pentru ca imi compensasem bine planorul. Dupa declansare, pe la 300 m, am facut primul viraj, iar la scurt timp, l-am facut si pe al doilea, mai aproape de aerodrom, intrucat vantul avea componenta sudica. Inainte de a intra la virajul trei, am vazut-o pe colega mea, Anca, in celalat planor, mai departe de groapa de gunoi, la aceeasi inaltime. Era deja pe la virajul de priza, asa ca nu m-am grabit. Dar oricat de rabdatoare am fost, cand am ajuns in capul pantei de aterizare, ea abia facea redresarea. Nestiind cat de precisa va fi aterizarea ei, am preferat sa vin cu 90 pe panta si sa vizez cu mult in spatele ultimului panou, constienta fiind ca nu am cum sa aterizez la T, in cazul in care colegii mei nu o scot pe Anca rapid din careu. Astfel, prima aterizare n-a fost tocmai precisa, dar macar a fost corecta :)

La a doua decolare am avut vant lateral, n-am impins compensatorul cat era necesar, asa ca pe langa faptul ca m-a luat cu tot cu fulgi, am avut si o panta de pensionar pana pe la 50 m. Arbitrii n-au fost deloc indulgenti (si foarte bine au facut!) si m-au taxat. In rest, zborul a fost ok. A fost nevoie de o spirala pana la travers T, pentru a ajunge la inaltimea optima la care se face virajul 3 in conditiile atmosferice respective. Am aterizat cu contraderiva, pe la jumatatea T-ului.

La ambele decolari am avut emotii pentru ca antrenamentul meu de anul asta a fost cam subtire; si pentru ca ma bucur la fiecare zbor - mi se face pielea de gaina si sunt tot un zambet :) . Dupa hangarare, m-am cam pleostit si am plecat spre casa. Tata zicea sa mai raman la aerodrom, dar eram prea obositi cu totii. I-am aruncat un "daca ies in primii 5, e bine" si am pornit spre Deva. De la foisor, Norby mi-a strigat "Multumim ca nu ne-ai batut... :))". Haha! Never say never >:) Seara s-au afisat rezultatele si eram in primii 3. Supriza cea mare a venit din partea unuia dintre instructorii mei de suflet, domnul Campean. Ca in fiecare an in care am facut concursul, a venit la festivitate cu 3 machete de IS28B2 pentru a-i premia pe castigatori. In locul meu a urcat tata pe podium :)) si a primit cupa, planorul si diploma.

Duminica a plouat toata ziua, dar asta nu ne-a impiedicat sa mergem la Castelul de la Hunedoara, la Cincis si pe Cetatea Devei. A batut vantul de am zis ca ne ia pe sus, dar a meritat experienta. Vlad a facut niste poze superbe.

Seara ne-am urcat in accelerat si am pornit spre Bucuresti. Speram sa nu avem parte de peripetii, dar n-a fost sa fie! Pe Valea Jiului s-a surpat linia si am stat aiurea-n tren vreo ora si jumatate. Am dormit putin si prost. Cu chiu, cu vai, am ajuns la Bucuresti pe la 8 si jumatate dimineata...

Acum nu astept decat sa ajung acasa si sa dooooorm :) Pozele vin intr-un post viitor ;)

Am avut parte de un w-end foarte fain. Sambata dimineata am ajuns la Timisoara, unde ma asteptau, in gara, Cristina si Adi. Ne-am invartit putin prin campusul universitar, cautand un pub unde sa putem manca ceva, dar pentru ca peste tot era pustiu, am ajuns la Mac, in Unirii.
Piata Unirii din Timisoara e plina de porumbei, e acoperita de terase cochete si incadrata de cladiri vechi, cu flori la ferestre. Imi pare rau ca n-am avut baterii, sa fac niste poze. Dupa ce am luat portia de E-uri pentru o luna, am plecat sa ne intalnim cu Lili, pentru a pleca la mitingul de la Cioca.

Pe la 9 si jumatate am ajuns la aerodrom, unde lumea incepea sa se adune. Vremea a fost numai buna de miting. Ne-am asezat sub aripa unui AN-2 si am urmarit programele celor mai buni piloti din tara. Au zburat ULM-uri (formatie de 5), doua PZL-104 Wilga au remorcat planoarele la acrobatie (2 IS28B2 - celula Stamate Gheorghita si Simion Campean, solo IAR-35 Stamate Gheorghita), un Zlin 526 si 4 Extra 300L s-au dat peste cap, iar parasutistii au facut ce au stiut ei mai bine - evantai, conuri, lucru relativ pe cupola. Au zburat, de asemenea, si cateva avioane private din Austria. Cireasa de pe tort a fost un SAAB 2000, care a facut cateva treceri la joasa inaltime.

Dupa parerea mea, asta a fost cel mai fain miting pe care l-a organizat AR anul acesta. Pilotii n-au mai evoluat in stratosfera, programele lor incluzand cateva treceri la care publicul a ramas cu gura cascata. Mihai Dobre Tone a fost in cea mai buna forma, transformand mitingul intr-un real spectacol. Mi-au placut si ULM-urile, care au facut cateva treceri in formatie destul de jos, precum si gamele de acrobatie ale pilotilor planoristi. Evident, solo-ul lui Misu a intrecut orice asteptari, incepand cu cravatele, looping-urile, tonourile in coborare si terminand cu vreo patru treceri, dintre care una pe spate, la vreo 10 m deasupra solului, si inca trei, foarte joase, la cutit.
Saab-ul a aparut de nicaieri si a zburat extrem de jos, spre deliciul publicului :) Chiar a fost un miting reusit. Daca veneau si Iacarii Acrobati, era perfect.

Aseara am ajuns la Romos, la matusa mea, cu Adi si Cristina.

Azi m-a incercat o senzatie destul de ciudata. Am dormit in camera in care obisnuiam sa dorm in copilarie, atunci cand stateam la ei in vacanta. Mirosul familiar, zgomotele din curte, lumina difuza ce se strecura pe la colturile ferestrelor - toate m-au facut sa ma intorc in vremea mersului la balaceala, "pe rau, in sus", al adunatului prunelor din livada si a lenevitului in gradina, pe iarba...

Acum sunt in tren, am plecat din Timisoara in urma cu 2 ore. Bucharest, here I come!

pe de altă parte, în gardianu' (ziarul, ca să ne înţelegem) dumitru prunariu ne explică despre extratereştri şi secretul lor bine păstrat. complot militar-birocratic. doar că nu ne spune când este ziua forţelor extraterestre, să-i vedem şi p'ăia cu paraşutele lor.