Am ramas relativ socata atunci cand am vazut ca mai din toate partile oamenii isi zambesc unii altora. Lumea este deschisa la orice fel de discutie. Nimanui nu ii este rusine sa spuna cu voce tare faptul ca il iubeste pe Dumenezeu.

Eu, sunt o pacatoasa. Recunosc. Initial chiar m-am simtit total in plus, pana in momentul cand am vazut persoane mult mai ciudate care nu se ascundeau sa-si arate iubirea fatza de D-zeu. Punkeri, houseri, rockeri, rapperi ...pana si cativa manelisti care banuiesc totusi ca erau rataciti, sau pur si simplu: cum vine romanu'la tot ce e gratis.

E trist totusi ca multi din cei care au venit la eveniment nu au venit pentru muzica si mesajul pe care cei care au fost pe scena le redau. Multi pusti (incluzand mai ales pustoaice) au venit mai mult pentru "cat de buni sunt baietii". Ok, tre'sa recunosc: ce-i frumos si lui D'zeu ii place..insa nu acesta a fost scopul. Am vazut de vreo 2 ori cand 2 tipi de la "Band without name" au fost asaltati de pusti pentru a face poze cu ei si a le cere autografe, fapt care in general mi s-ar fi parut logic la oricare concert, dar nu la unul crestin.

O alta chestie care m-a uimit a fost atunci cand cei de la Hillsong le-au spus tuturor sa se aseze pentru cateva momente pe jos...iar aproape tot parcul Izvor statea pe jos in iarba. Recunosc mi-a placut foarte mult sa vad ca nu toti sunt cu o gandire limitata. De asemenea si atunci cand impreuna cu un pastor au fost spuse rugaciuni si din nou, aproape toti prezenti rosteau acele cuvinte.

That night was really touching.

Imi pare rau ca astazi nu am mai putut ajunge din nou la Hillsong, sa sar si sa cant si sa vin iar ragusita acasa.

enjoy! :)

Am vrut să-ţi fiu o frunză, din ramuri de iubire,

dar am ruginit cu timpul.

Cum de mine ai să te scuturi, culorile...

... culori ce nu pier după moarte,

iubiri ce nu rămân deşarte...