Valurile lovesc cu multă furie temeliile casei. Vor prăbuşirea ei. Dar ea se încăpăţânează să rămână mai puternică ca oricând. "...pentru că avea temelia zidită pe stâncă."

La o postare despre Valurile Festival-urilor, iată comentariul unuia care se dă drept pastor:

"Penibil anunt. Pacat ca nu intelegem ce inseamna sa fim alaturi de cei nemantuiti si sa ii castigam pentru Hristos."

Şi eu cred că ar trebui să avem un impact asupra culturii în care trăim. Dar, fraţilor, nu uitaţi că nu o putem face oricum şi cum ni se pare nouă că ar fi mai eficient. Avem principii clare în Scriptură pentru o evanghelizare contemporană.

1 Corinteni 1:21 este un principiu pe care l-am uitat:

Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi, prin nebunia propovăduirii crucii.

Deci, predicarea şi nu divertismentul este calea prin care le spunem Adevărul. Predicarea Cuvântului este maniera lui Dumnezeu de a comunica Vestea cea Bună şi nu politicul sau activismul social.

Predicarea Cuvântului este metoda prin care "injectăm" adevărul lui Dumnezeu în trupul societăţii atins de boli terminale. Acesta este adevărul care domină prima parte a epistolei către Corint.

Mesajul pe care îl avem de predicat cât şi metoda noastră de predicare este în ochii înţelepciunii lumii o nebunie. Strategia şi conţinutul Evangheliei nu se potriveşte absolut de loc cu ceea ce ar părea mai logic, mai eficient, mai atrăgător ca metodă de comunicare a adevărului unei societăţi atât de sofisticate cum este a noastră şi a societăţii greceşti din secolul 1.

Strategia biblică de evanghelizare este simplă şi directă: proclamăm cât mai simplu adevărul, cu toată autoritatea posibilă şi chemăm pe oameni la pocăinţă. Orice altceva este contaproductiv. Este o irosire de energie, efort şi resurse. Această strategie biblică a intrat în conflict cu alte strategii care au apărut şi în cercurile noastre evanghelice. Strategii care caută să-i câştige pe oameni prin impresionarea lor, prin distrarea lor şi prin amuzament. O altă strategie este de a-i impresiona pe oameni cu inteligenţa şi abilităţile noastre.

Iată cum începe capitolul 2:

1. Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
2. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
3. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
4. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
5. pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Apoi, apostolul Pavel adaugă în versetul 8:

şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

Apostolul Pavel proclamă un adevăr care este incompatibil cu maşinăria politică a acestei lumi. Apostolul nu încearcă să facă Evanghelia mai atractivă sau mai acceptabilă, ci o predică simplu şi curat!

E uşor să faci asta? Absolut deloc! Chiar şi marele apostol Pavel, a venit în mijlocul unei societăţi şi culturi atât de sofisticate şi avansate încât a

fost slab, fricos şi plin de cutremur.

Iată ce spune un alt comentator pe blogul acesta:

Aceasta petitie este cu adevarat un raspuns la situatia Bisericii Evanghelice, care este rupta de contextul societatii. Cred ca studentii de la Oradea (C.d.E) ar trebui sa deschida o manastire pentru acestia. Imi pare rau sa observ ca deseori omul este atat de inchis la minte. Cosmin

Haideţi să ne imaginăm că apostolul Pavel ar fi invitat să facă parte din comitetul de referinţă şi organizare a unei mari evanghelizări pe stadion la noi în ţară. Ce atitudine ar lua el?

Sunt ferm convis că cometatorul meu ar fi spus la fel şi despre el: "îmi pare rău să observ că deseori omul (acesta) este atât de închis la minte."

Pentru că apostolul Pavel are o singură opţiune. Are "o anume poziţie încăpăţânată" dacă ar fi să-l citez pe fratele Alin Cristea vorbind despre poziţia celor de la Emanuel Oradea.

Încăpăţânarea lui este că nu vrea să ştie nimic altceva decât pe Cristos şi pe El răstignit.

1 Corinteni 1:22:

Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune;

Bun atunci. Dacă urmăm strategiile şi pliantele celor care ne promit succes la evanghelizări, ce ar trebui să facem?

Să le dăm iudeilor minuni! Şi să le predicăm înţelepciune grecilor!

Asta caută, asta le dăm. Asta e cultura, ne adaptăm. Vor hip-hop, le dăm hip-hop. Vor rock şi sport extrem, le dăm rock şi sport extrem.

Ooo, ştiu că Evanghelia nu este eliminată total din "repertoriu". Ştiu că este şi un mesaj de vreo 20 de minute. Dar acest mesaj este modelat, pliat şi aşezat în aşa fel încât să pară înţelepciune în faţa omenilor care caută un mesaj cu ceva arome interesante, exotice.

În faţa acestei audienţe, apostolul Pavel, la fel ca şi noi face altceva. Iată că din nou vom fi acuzaţi de încăpăţânare ):

dar noi propovăduim pe Cristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie

"Iudeii" vor rock, noi le dăm "pricini de poticnire".

"Grecii" vor înţelepciune, noi le dăm "o nebunie".

De ce facem asta?

Că suntem încăpăţânaţi?

Că suntem loiali fratelui Paul Negruţ?

Că vrem să fim noi CONTRA la orice?

NU!

Citiţi vă rog în cotinuare:

..dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Da, numai anumiţi oameni recunosc puterea şi înţelepciunea Evangheliei: "cei care sunt chemaţi".

Cei aleşi.

Aceştia vor răspunde la ACEASTĂ înţelepciune. Predicarea clară a Evangheliei este superioară oricărei stratageme politice sau de divertisment.

Divertismentul, amuzamentul, circul creştin, programele educaţionale, agendele legislative, alianţele politice sunt acele lucruri pe care apostolul le sumarizează în două cuvinte: "înţelepciunea oamenilor".

Mandatul nostru este altul: PROCLAMAREA EVANGHELIEI!

Nu voi participa pentru că nu sunt VIP şi nici nu cred că ajută cumva această recepţie căştigării sufletelor pentru Domnul.

Festivalul are forma unei mari salate din care nu se mai înţelege nimic. Biserica Penticostală Elim din Timişoara s-a retras din acest eveniment. Şi tonul dat de ei pentru toate bisericile penticostale este unul foarte clar.

Iată că şi în sânul Bisericii Creştine după Evanghelie apar reacţii la acest eveniment.

Iată o petiţie a unor studenţi creştini după evanghelie.

Îi felicit şi sunt pe deplin de acord cu gestul lor.

Întotdeauna Domnul Şi-a avut o rămăşiţă care a stat în credincioşie lângă El.

C
ătre Uniunea Cultului Creştini după
Evanghelie

Grupul studenţilor Creştini după evanghelie din cadrul Universit
ăiţii “Emanuel” Oradea doreşte să-şi exprime dezacordul privind implicarea directă a cultului în Festivalul “BucureştiFest” şi Festivalul Speran
ţei din Timişoara.

Nu suntem de acord cu următoarele:
- reclama folosită pentru a atrage audienţ
a într-un mod lumesc
- muzica dusă la extreme: rock, hip-hop, etc
- sporturi extreme pentru a atrage audienţa
- umblarea după slava oamenilor
- umblarea după cantitate şi nu calitate
- minimalizarea mesajului Evangheliei
- accentul pus pe show şi nu pe Cuvânt – nu se urmăreşte pocăinţ
a ci distrac
ţia -
“Muzică bună, Voie bună”
- adevărul pervertit: ex. Proconsul, 321 - 0, Vitamina C, Hillsong
- asocierea lui Franklim Graham cu diferi
ţi motociclişti şi cu “For
a Viola”
- noi credem că Evanghelia are putere fără circ.
- noi credem într-un mesaj al pocăinţ
ei
- noi credem că nu trebuie să fii “cool” pentru a fi copil de Dumnezeu
P.S. În lumina Scripturii vedem că va fi o judecată unde fiecare va da
socoteală de orice fapt şi cuvânt rostit sau gândit aşa că în lumina acestei Scripturi
croi
ţi cărări drepte atât pentru dumneavoastră cât şi pentru cei ce vor urma.

Data: Semnătura:

30. 05. 2008

1. Harii Mihai
2. Lungu Narcis
3. Moise Ovidiu
4. Ursache Florin
5. Dubei Lucian
6. Spunache Gabriel
7. Rusnac Ovidiu
8. Ioan Rebeca
9. Ioan Edith
10. Popa Cătălina
11. Martinuc Manuela
12. Dobrin Paul
13. Geles Daniela
14. Rusnac Ovidiu
15. Mariniuc Sebastian
16. Coste Rahela
17. Bogdaniuc Amalia
18. Anca Avasilcai
19. Claudia Clopotel
20. Doru Lungu
21. Sergiu Alistar
22. Ligia Hortopanu
23. Mihaela Mija
24. Nicoleta Calin
25. Cretu Mirabela
26. Roxana Loghin

Priviţi-l drept în ochi în timp ce predică şi spuneţi din când în când 'amin'. În câteva săptămâni se va sinucide predicându-vă! Bateţi-l pe spate şi vorbiţi-i încurajator de lucrurile bune pe care le-a spus. În scurt timp se va sinucide studiind pentru voi! Începeţi să-i oferiţi un salariu decent. Poate că el este unul dintre acei predicatori care au trăit din salarii de mizerie iar acum va avea şansa să mănânce atât de mult încât să se sinucidă! Rededicaţi-vă viaţa lui Hristos şi cereţi-i să vă dea ceva de făcut, de preferinţă a-i câştiga pe cei pierduţi la Hristos, şi va muri de atac de cord! Convingeţi biserica să se unească în rugăciune pentru el, încât să devină în scurt timp atât de eficace, încât vreo biserica mai mare, din altă parte, să vi-l smulgă din mâini!

:)

Biblia spune:

cine intră pe uşă, este păstorul oilor. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.

Păstorul îşi cheamă oile pe nume. Nu fluieră şi nici nu zbiară după ele.

Iată un bun păstor. Dar şi oi ascultătoare :)

A ţine minte este un dar.

Unii au fost binecuvântaţi cu această abilitate într-un mod special.

Îl ştiţi pe fratele Tanţa de la Cluj?

Ce memorie!!

Mi-aş dori să pot memora Scripturile ca şi el.

Am aflat că Napoleon cunoştea sute de soldaţi pe nume. James A. Farley ştia 50.000 de oameni după prenumele lor. Charles Schwab putea să numească pe nume 8.000 dintre angajaţii săi. Charles W. Elliot, care atunci când era preşedinte la Harvard îi ştia pe toţi studenţii pe nume. Şi asta în fiecare an.

A ţine minte este o abilitate. O deprindere. La fel cum este şi cântatul, vorbitul în public, înotul sau cititul.

Putem deveni mai buni prin exerciţiu şi muncă. Putem să ţinem minte numele celorlalţi dacă ne propunem să exersăm şi să excelăm în această abilitate.

M-am hotărât!

În acest an vreau să învăţ numele fiecărui membru din biserica noastră.

Recunosc că dacă ar fi să strig numele tuturor "oiţelor" din staul, cred că ar rămâne câteva nestrigate. :(

Şi nu vreau să le fluier. Vreau să le chem pe NUME!

Îmi amintesc acum de Domnul Isus cum mergea prin Ierihon. Oamenii erau claie peste grămadă în jurul Lui. La un moment dat, Domnul Isus îşi ridică ochii în sus se uită într-un dud şi spune:

Zachee...

Cred că inima lui Zacheu s-a oprit pentru câteva secunde! De uimire dar şi de bucurie!

"Cum? Isus mă cunoaşte? Isus mă strigă pe nume?"

SIGUR CĂ DA!

Isus ne strigă pe nume!

Vreau şi eu să fac la fel!

Care îmi sunt caracteristicile de ambasador?

1. În primul rând, trebuie să fiu cetăţean al ţării pe care o reprezint. Am schimbat cetăţenia cu ceva timp în urmă. Am fost cetăţean al Ţării Diavolului dar Domnul Isus m-a eliberat de acolo. Cu ajutorul Lui am evadat şi am fost mutat în altă ţară. Ţara mea este acum Cerul. Cetăţenia mea este în ceruri, de unde şi aştept ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.

2. Un ambasador trebuie să fie împuternicit. "Şi toate aceste lucruri sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Cristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Cristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări." Sunt un ambasador al păcii.

3. Ambasadorul reprezintă Stăpânul şi poporul său. Eu reprezint pe Domnul Isus şi Biserica Sa. Oamenii îşi pot forma o părere şi o opinie despre Dumnezeu şi Evanghelie prin ceea ce aud şi văd la mine. Eu nu mă propovăduiesc pe mine însumi, ci pe Domnul Isus Cristos. Ambasadorul este întotdeauna ambasador. Este o slujbă continuă. Cineva mi-a cerut să fiu ambasador al cerului în biserică dar după biserică să vin în altă postură. Imposibil. Oriunde sunt şi orice fac îl reprezint pe Cel ce m-a trimis să-I fiu ambasador.

4. Ambasadorul are toate resursele necesare. Dacă vrei să-ţi dai seama de naţiunea pe care o reprezintă un ambasador, nu trebuie decât să te uiţi la clădirea ambasadei acelei ţări. Dumnezeul meu îngrijeşte de toate trebuinţele mele, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos.

5. Ambasadorul ţine legătura cu casa. Trebuie să fiu mereu în temă cu politica şi gândirea Preşedintelui meu. Trebuie mereu să mă familiarizez cu declaraţia oficială a lui Dumnezeu Această declaraţie oficială este Biblia. Aici găsesc caracterul, scopul, şi metodele lui Dumnezeu.

6. Ambasadorul este pregătit să dea socoteală. Sunt întodeauna conştient că trebuie să mă înfăţişez înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca să-mi primesc răsplata pentru binele sau răul, pe care l-am făcut cât timp am fost ambasador în lume.

7. Ambasadorii sunt chemaţi să respecte legile şi poruncile primite. Eu nu sunt responsabil de felul în care oamenii din lumea asta răspund la mesajul lui Dumnezeu. Eu am doar o singură responsabilitate: lui Dumnezeu să-I placă de mine şi de slujirea mea faţă de El şi Împărăţia Sa.

Asta este politica mea!

Tu? Ce politică faci?

PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

† PETRU

Din mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Chisinaului,

Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor

Iubitului nostru cler, cinstit cin monahal si prea iubitilor credinciosi din Sfanta Mitropolie a Basarabiei; Har si bucurie de la Atottiitorul, iar de la Noi Arhiereasca binecuvantare!
„Acum toate s-au umplut de lumina: si cerul si pamantul si cele de desubt". (Slujba Invierii)

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

Ne aduna pe toti in aceasta noapte lumina Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos. Nici o noapte din anul bisericesc sau civil nu este atat de plina de lumina dumnezeiasca ca aceasta noapte, in orice imprejurare am fi fiecare dintre noi in viata, fie in familie, fie in institutia in care lucram, fie in alte ocazii, de obicei fericite, simtirile noastre sufletesti nu poseda momente precum clipele de negrait din noaptea aceasta. In mod firesc noaptea Invierii este lipsita de intuneric asa cum este numita de Sfintii Parinti „noapte plina de lumina". Cu adevarat din mormantul Domnului de la Ierusalim, Lumina cea neinserata, cea pururea fiitoare, se arata de aproape, inundand biserica Sfintei Invieri si sufletele tuturor credinciosilor din lume. Cu adanci fiori tinem lumina acum in maini si ne-o daruim unii altora drept marturie personala a acestui Dumnezeu adevarat. Desi ne aflam aici, totusi, lumina Invierii lui Hristos are valoarea celei primite de la Mormantul Domnului, caci o pastram si in sufletele noastre nu numai in maini. Aceasta marturire a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, in mod deplin trebuie sa rodeasca in inimile, gandurile si faptelor bune.
Anul acesta, in cel de al III-lea mileniu, trebuie sa fim recunoscatori asa cum se cuvine ca fii ai Bisericii celei una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, intemeiata de El in lume prin Duhul Sfant, pentru ca am primit aceleasi lumini, aceeasi Evanghelie si cantam impreuna: „Hristos a Inviat!". Dar cat de tristi si de vinovati suntem, noi, slujitorii si credinciosii Sfintei si de Dumnezeu pazita Mitropolia Basarabiei in aceste vremuri de grea incercare aflate acum in dezbinari si contraverse, de aceea impreuna noastra adeverire, „Hristos a Inviat", trebuie sa insemne o Dumnezeiasca chemare la reconciliere. Cu aceeasi iubire ne cheama si acum la El, la Biserica Lui, si spune: „ Nu va temeti" ( Matei 28,5), „Indrazniti, Eu am biruit lumea". Prin Invierea Sa din morti Mantuitorul Hristos a zdrobit moartea, aceasta nu mai are putere asupra crestinilor. Crestinii nu mor. Crestinii doar adorm cu trupul si trec cu sufletul in viata cea vesnica.

Iubitii mei frati si surori in Domnul,
Ceea ce este foarte important faptul ca istoria se alatura acestei lucrari Dumnezeiesti, adica timpul si spatiul pentru a-si arata valoarea lor adevarata. Prin Invierea lui Iisus Hristos s-a deschis omenirii o cale noua pe care nimeni inaintea Lui nu mai pasise. Crestinismul a adus adevarata forta sufleteasca atat popoarelor Europei, cat si popoarelor increstinate din alte parti ale lumii prin darul nemuririi pe care L-a adus Invierea Domnului nascut dintre pamanteni. Prin ceea ce a-ti implinit dumnevoastra in zilele acestea, prin Taina Spovedaniei si prin Taina Impartasaniei, cu Trupul si Sangele Domnului, a-ti dobandit nestricaciunea si nemurirea sufleteasca. Nu mai are putere vrajmasul, raul, pacatul asupra crestinului, care poarta in chivotul inimii sale, Trupul si Sangele Domnului, facandu-ne astfel una cu Fiul lui Dumnezeu. Caci fiu al lui Dumnezeu dupa har, devine fiecare crestin, iar Mantuitorul Hristos devine fratele nostru mai mare, si, prin urmare, in mod firesc, noi, toti, suntem frati intru Hristos. Slujbele din zilele Saptamanii Patimilor, cu imnografia lor neegalata in scriitura universala, arata valoarea de necuprins cu mintea omeneasca a Invierii Domnului, aceasta roada covarsitoare adusa de Domnul nostru Iisus Hristos si de care trebuie sa se bucure omenirea intreaga si fiecare om in parte.

Iubiti frati si surori,
Anul trecut s-au implinit 15 ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei si astfel, in nadejdea bucuriei Invierei lui Hristos, pasind cu totii, tineri si varstnici, spre un progres spiritual si national in acest secol binecuvantat. Mai ales istoria noastra nationala este graitoare in acest sens, pentru ca poporul nostru a fost increstinat acum aproape 2000 de ani prin predica Sfantului Apostol Andrei. Acest fapt istoric da existentei noastre ca popor o demnitate aparte. In randul popoarelor crestine noi suntem cei dintai care au aflat Calea, Adevarul si Viata pastrand cu sfintenie aceste valori vesnice. Suntem, asadar, o Biserica Ortodoxa a Invierii, a Crucii si a Biruintei. De aceea, Crucea si Lumina, pe care ati primit-o in seara aceasta, sunt o componenta a sufletului nostru, a poporului nostru roman din Basarabia, care a transformat suferinta si nedreptatile si toate vicisitudinile istoriei intr-un prilej de calire sufleteasca si dobandire de virtuti, indiferent de incercarile prin care am trecut. Este foarte insemnat acest lucru pentru noi, pentru ortodocsi. Nu intamplator Biserica noastra autonoma din Basarabia a avut in fruntea ei mari slujitori. Cei trei mari ierarhi inaintasi ai mei, precum Mitropolitul Gurie Grosu, Episcopul Efrem Enachescu si Episcopul Dionisie Erhan, mi-au fost calauza in duhul spiritualitatii si de la fiecare am cules valori de invatatura pe care ei le-au adus in viata Bisericii noastre, pastorind Biserica in vremuri foarte grele. Cu lumina Invierii in suflet marturisesc vrednicia credinciosilor nostri dreptmaritori, a preotilor, a monahilor din manastiri, care s-au dovedit a fi temei si ajutor in viata Bisericii.
Prezenta fratiilor voastre la slujba Invierii reprezinta de asemenea o jertfa bineplacuta lui Dumnezeu, astfel si-au intocmit vietuirea lor de crestini, mosii si stramosii nostri, care in fata implinirii unor idealuri nationale isi uneau efortuirile. In 1918, clerului si credinciosilor de la Alba Iulia nu le-a lipsit ideea de unitate si de inviere a neamului, incat anul acesta se implinesc 90 de ani de la acel mare eveniment. Este un dar al lui Dumnezeu ca limba, credinta si statornicia pe acest pamant sa fie mostenirea noastra de inima si de suflet. Domnul Hristos prin Invierea Sa daruieste viata si celor din morminte, cu atat mai mult ne daruieste noua celor vii si tuturor celor care au trecut de aceasta viata in nadejdea invierii, tineri si varstnici. Acest adevar il traim noi, fiii Mitropoliei Basarabiei. Trebuie sa ne bucure pe toti faptul ca Biserica iubeste tinerii si doreste ca aceste vlastare ale neamului sa contribuie la unitatea Bisericii. Praznicul Invierii Domnului nostru Iisus Hristos reda bucuria fiecaruia dintre noi sa ne imbratisam unii pe altii cu salutul „Hristos a Inviat". Cat de limpede si cat de frumos se adeveresc cuvintele Sfintului Apostol Pavel atunci cand scria el corintenilor: „Daca Hristos n-a inviat, atunci zadarnica este propavaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" ( I Cor 15,4 ). Aceasta propovaduire de 2000 de ani a lui Hristos cel Inviat a fost platita cu sange de catre nenumaratii martiri pentru credinta. Golgotele de-a lungul secolelor nu au facut decat sa intareasca credinta, iar aceasta credinta vie si lucratoare se vede si astazi in sufletele credinciosilor. Daca ne limitam la noi, la poporul nostru nascut crestin - roadele jertfei Mantuitorului si roadele Invierii le gasim rasfirate de-a lungul secolelor, le gasim implantate in pamantul nostru stramosesc, adevarate faruri si leagane de cultura si credinta, le gasim in sufletele tuturor martirilor care au murit in inchisorile comuniste pentru credinta si pentru neam.
Dar iata Invierea ne cheama si acum ca sa nu ne indepartam de tulpina Care este Hristos, „ Calea, Adevarul si Viata". Aceste adevaruri au fost si sunt pastrate cu mila si ajutorul lui Dumnezeu, de-a lungul a 2000 de ani, de acest popor care si-a zidit casele intelepciunii sale de-a lungul secolelor - biserici si manastiri - nu pe nisip, ci pe stanca, adevarate focare de arta si cultura, strabatute si intruchipate in Mantuitorul Iisus Hristos. De aceea este necesar ca noi sa continuam acesta viata si sa facem din ea , din chivotul nostru cel mai dinlauntru - inima si sufletul nostru - o scara catre cer, o scara catre unitate, o vistierie a iubirii dumnezeiesti, care de mii si mii de ani invaluie lumea. Iubirea Mantuitorului rastignit pe cruce ne cere ca noi - prin faptele noastre si prin credinta noastra - sa ne tamaduim, straduindu-ne sa nu mai sangereze coasta Mantuitorului Iisus Hristos la fiecare pacat al nostru. Iata de ce istoria are pentru noi o valoare mare, Biserica Ortodoxa nu se inscrie acum in istoria neamului nostru romanesc, ci s-a inscris, se afla in istoria poporului, de cand a luat fiinta acesta ca popor roman si crestin.
Sa incepem cu noi aceasta neincetata revarsare de lumina, de nadejde si de bucurii, pe care sa le traim noi insine si sa le putem raspandi semenilor nostri. Lumea are nevoie de aceste valori, iubiti frati si surori intru Domnul. Fiecare dintre noi, tanar sau varstnic, suntem datori sa urmam exemplul celor care, cu vrednicia, intelepciunea si maturitatea lor, dau pilda de pe acum de credinta statornica si puternica in Hristos, impartasindu-se de roadele Invierii Sale.
De aceea, momentul acesta este foarte insemnat si nu trebuie sa-l uitam. Primind lumina lui Hristos in mainile noastre, auzim marea vestire: „Hristos a Inviat!", invrednicindu-ne sa rostim: „Adevarat a Inviat Domnul!", ne implicam clipa de clipa in viata de crestin autentic, adevarat marturisitor al credintei celei dreptmaritoare. Acesta este firul istoriei sfinte a neamului nostru, asa s-au implicat stramosii nostri in pastrarea credintei. Si noi avem aceeasi datorie sfanta! Iubind Biserica, iubind Adevarul, mergind pe Calea Mantuitorului Iisus Hristos si traind Viata, avem nadejdea ca fiecare picatura de fapta buna, fiecare margaritar de gand frumos din sufletul nostru, se adauga la frumusetea imparatiei lui Dumnezeu cea de aici, de pe pamant, imbogatind-o asa cum primavara imbogateste creatia lui Dumnezeu si o schimba, spre bucuria noastra. Tot asa si noi, slujitorii si credinciosii Bisericii noastre, putem sa fim florile vii si binemirositoare ale bisericii, florile locasului lui Dumnezeu si ale credintei noastre ortodoxe nestirbite.
Intreaga crestinatate afla in credinta ortodoxa, posibilitati si cai de apropiere. Este un mare dar al lui Dumnezeu faptul ca Ortodoxia a pastrat pravila prin suferintele ei, prin jertfele martirilor rasariti din prigoanele si golgotele istoriei, asa cum Hristos si Ucenicii Sai ne-au lasat-o. Aceasta este, iata o perspectiva a perceperii Invierii si - mai ales - a roadelor ei. Coborand intru cele dinlauntru ale noastre si cercetandu-ne cugetele, trebiue sa facem sa izvorasca din vistieria inimii cele bune si trainice pentru viata individuala si obsteasca.
Iisus ne iubeste pe toti si asteapta sa ne intalneasca la fiecare pas. De aceea, este nevoie pentru noi sa-L avem in sufletele noastre, adeverind aceasta mare bucurie marturisitoare: „Hristos a Inviat!", prin credinta noastra lucratoare: „Adevarat a Inviat!".

Al vostru rugator catre Dumnezeu,

† PETRU
Din mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Chisinaului,

Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor

Data in Resedinta Noastra Mitropolitana din Chisinau cu prilejul Praznicului Invierii Domnului Nostru Iisus Hristos, anul mantuirii 2008.

Insemnare: Prea Cuviosii si Prea Cucerncii Preoti vor citi aceasta Pastorala in bisericile parohiale in prima zi de Sfintele Pasti, iar in filii, a doua zi.

]]> http://ambasadorul.wordpress.com/?p=218 Fri, 22 Feb 2008 22:11:00 +0000 ambasadorul http://ambasadorul.wordpress.com/?p=218 Duminică, 24 Februarie vom avea Adunarea Generală. Domnul va fi cu noi şi ne rugăm ca şi la această întâlnire să fie onorat şi cinstit Numele Lui în mijlocul nostru.

Iată un document pe care l-am avut păstrat în fişierele mele. Cred că ne ajută :)

Profesorul A.T. Robertson obisnuia sa citeze ca dovada despre inspiratia divina a Bibliei faptul ca a rezistat ca autoritate morala in lume in ciuda predicatorilor care i-au schingiuit mesajul. Tot asa si Biserica este divina pentru ca nu s-a ruinat, desi a trebuit sa ne tina pe toti credinciosi in randul madularelor ei.

Iata un Ghid de comportament la intalnirile de lucru ale bisericii.

1) Adu-ti aminte :"CHRISTOS DOMNUL este pe TRON". Vorba unui frate: "Este bine sa stiu clar ca "Este un singur Dumnezeu in univers" si "eu nu sunt acela!" Relaxeaza-te si bucura-te sa stai in prezenta Lui. DUMNEZEU este stapan pe situatie.

2) Nu fi niciodata prea insistent asupra punctelor tale de vedere. Biblia ne asigura ca doi martori sunt mai buni decat unul. Un om intelept este ca acul: nu-l lasa capul sa mearga prea departe! Gandeste-te ca fiecare are dreptul la punctele lui de vedere si respecta-le asa cum vrei sa fie respectate si parerile tale. Cel ce are convingeri de nestramutat in probleme neclare da dovada de mediocritate. De obicei, cei ce vor sa para cei mai intelepti se comporta si cel mai prosteste.

3) Nu uita ca aceleasi principii de gandire si consideratie se aplica si aici ca in orice domeniu al vietii crestine. Trebuie sa dam intaietate in cinste tuturor celorlalti.

4) Fii atent sa nu vorbesti tu prea mult, iar ceilalti prea putin. Daca-i asculti cu atentie pe ceilalti, vei avea oportunitatea sa asculti si alte puncte de vedere care te vor ajuta sa intelegi mai bine situatia. Imbogateste-te cu ceea ce stiu ei. Cauta sa intelegi ce spun ceilalti. Fiecare aude numai atat cat pricepe. Mai bine sa intelegi putin, dar bine, decat gresit si mult.

5) Nu confunda VOLUMUL cu VIRTUOZITATEA. O cuvantare scurta poate fi foarte usor imbunatatita; nu tot asa este cu una lunga. Putem adauga foarte usor cuvinte, dar nu le putem retrage pe cele deja spuse. Unii oameni cauta sa compenseze prin lungime lipsa lor de adancime. A-ti place sa vorbesti este una, iar a-i iubi pe cei carora le vorvesti este alta! Vorbeste scurt, calm, respectuos si la subiect. Adu-ti aminte DOMNUL ISUS este cel mai important din adunarea celor care te asculta. El este prezent si te asculta.

6) Stai la subiect. Nu o lua pe alaturi. Altfel risti sa fi oprit. Este o mare diferenta intre a spune ceva si a avea intr-adevar ceva de spus ... Este responsabilitatea celui care conduce sa mentina ordinea si sa readuca discutia pe fagas. Iata cele trei reguli pentru reusita in vorbirea publica: stai la subiect, stai in timpul acordat si stai ... jos!

7) Vorbeste cu claritate si cu responsabilitate. Cantareste bine lucrurile inainte sa iei cuvantul. Evita expresii ca: "Se aude ca ... Se spune ca ... Se zvoneste ca ... Toata lumea stie ca ...S-a dovedit ca ..." Conversatia este un exercitiu al mintii, barfa este doar un exercitiu al limbii. Si un semn de imbolnavire ... a inimii. O limba de zece centimetrii poate ucide un om de doi metrii. Cel ce seamana buruieni sa nu se astepte sa culeaga trandafiri!

8. ) Nu intrerupe pe cineva in mijlocul subiectului. Adu-ti aminte ca si el are dreptul sa aiba o parere personala. Fi curtenitor in orice situatie. Respecta ca sa ai dreptul sa fi respectat.

9) Mentine aceasta rugaciune in inima ta: "Doamne, fie in aceasta intalnire sa se faca voia Ta, nu a amea!"

10) Fi pozitiv in gandirea ta si priveste problemele ca oportunitati, nu ca obstacole. Fericirea vietii tale depinde de calitatea gandurilor tale. Fi optimist. Ai incredere in DUMNEZEU !

11) Fa din fiecare intalnire un timp de frumoasa partasie. Adu-ti aminte: Intotdeauna raman acestea trei: Credinta, nadejdea si dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este DRAGOSTEA."

12) Daca o discutie nu a dus la rezolvarea unui anumit subiect important, este bine sa fie pus pe lista de rugaciune pana la o noua intalnire, cand se v-a relua.

13) Nu uitati: "Bucurati-va intotdeauna in Domnul !" Cea mai mare rasplata pe care o putem avea este intotdeauna dragostea Lui. Iar aceasta nu ne lipseste niciodata!

14) Gandeste-te ce mare HAR ne-a facut CHRISTOS DOMNUL: sa se increada in noi in asa masura, incat sa ne ia alaturi de El in lucrarea Imparatiei LUI VESNICE. Noi lucram impreuna cu El! Fi sigur ca ce nu putem face noi, va face cu siguranta El! Cineva spunea: "Uneori, Christos lucreaza PRIN noi, alteori PE LANGA noi si chiart IMPOTRIVA noastra ! El are toata puterea in cer si pe pamant !

15) Nu uita sa treci fiecare lucru prin prisma CUVANTULUI si a ROADEI DUHULUI SFANT. O cunoastere a Bibliei fara o diploma universitara este de preferat unei diplome universitare fara cunoasterea Bibliei. Pastreaza legatura pacii si fi preocupat intotdeauna de caracterul tau. Daca o vom face fiecare dintre noi, vom ajunge sa spunem impreuna cu David: "IATA CE PLACUT SI CE DULCE ESTE SA LOCUIASCA FRATII IMPREUNA" (Ps. 133:1)

(primita de la Nelu Cinteanu - Sacramento)

Suntem deja în Februarie şi statisticile ne spun că ritmul şi consecvenţa încep să sufere. Mai ales dacă ai ales să citeşti de la Geneza spre Apocalipsa, te vei apropia de cărţile Leviticul şi Numeri. Cărţi care au "înghiţit" pe mulţi.

Eu, personal, am ales să citesc toată Biblia într-un an urmărind un program în trei părţi. Dacă o parte este plină de nume greoaie şi locuri greu de citit, îmi mai rămân alte două în care pot auzi clar vocea Domnului. Dacă se întâmplă să nu-mi vorbească nimic textele biblice din ziua respectivă, mă uit la data acelei zile şi citesc capitolul respectiv din Proverbe. Cartea Proverbe are 31 de capitole.

Deci, nu las Scriptura din mână până nu-mi spune ceva.

Tu cum stai cu Scriptura? Unde ai ajuns cu cititul?

Dacă ai rămas cumva în urmă, nu descuraja! Apucă-te, şi continuă să citeşti!!!!

Fii credincios şi învinge acest grafic! POŢI TOTUL...PRIN CRISTOS!

Serviciul divin începe la ora 19.00.

Rugaţi-vă pentru mine şi pentru un drum în siguranţă. Dus - întors!

Apropos...ştie cineva ceva despre Bonţeşti?

Cum ajung acolo?

Domnul cu voi!

"Dacă este prea tânăr, ii lipseşte experienţa. Dacă are părul cărunt este prea bătrân. Dacă are patru sau cinci copii, are prea mulţi! Dacă nu are nici unul, este un exemplu prost! Dacă soţia lui cântă în cor, este prea îndrăzneaţă. Dacă nu cântă în corul bisericii, nu este interesată de lucrarea soţului ei(!). Dacă el predică din notiţe, atunci are predici standardizate, lipsite de viaţă. Dacă predică din inimă, este superficial şi-i lipseste profunzimea. Dacă petrece prea mult timp în studiu, îşi neglijează biserica. Dacă este prea prezent printre membrii ei, este prea băgăreţ! Dacă este atent cu cei săraci, vrea să impresioneze. Dacă le acordă atenţie celor bogaţi, vrea să se ajungă (să devină şi el un aristocrat!). Dacă sugerează schimbări în programul bisericii, este un dictator. Dacă nu face sugestii, nu e decât un figurant. Dacă foloseşte prea multe ilustratii în predicile sale, neglijează Biblia! Dacă nu foloseste suficiente, e confuz! Dacă condamnă răul, o face fiindcă este prost dispus. Dacă nu o face, nu o face fiindca el este compromis(!). Dacă predică adevarul, el este ofensator. Dacă nu-l predică, este ipocrit! Dacă predică o oră, e prea lung. Dacă predică mai puţin, e leneş! Dacă nu reuşeşte să placă tuturor, dăunează bisericii. Dacă place tuturora, îi lipsesc convingerile! Dacă predică zeciuiala, o face fiindcă-i lacom de bani. Dacă nu o face, este aşa fiindcă nu-i credincios formării enoriaşilor săi. Dacă primeşte un salariu mare, este un mercenar. Dacă primeşte unul mic,...păi nu dovedeşte decât că nu valorează prea mult!! Dacă predică tot timpul, oamenii sunt sătui să-l tot audă. Dacă invită alţi vorbitori, aceştia se mânie fiindcă cred că se sustrage de la datoria lui faţă de ei!"

(Pastor Danny Bond - PACIFIC HILLS CHURCH)

Când mă uit în Neemia 4, se pare că toate lucrurile merg prost. Şi când lucrurile nu se leagă, apare un fenomen extrem de distrugător.

Descurajarea.

Descurajarea este un fel de epidemie. Una foarte gravă. De ce este atât de gravă descurajarea?

Pentru că în primul rând este universală. Nimeni nu este imun. Şi eu sunt descurajat uneori. Şi tu. În al doilea rând, pentru că recidivează. Câteodată, nici nu te aştepţi când te loveşte descurajarea. În al treilea rând, este contagioasă.

Din ce cauză mă descurajez?

În Neemia 4: 6 ni se spune că poporul lucra cu inimă. Şi când poporul începe să lucreze, zidul se înalţă. Şi se tot înalţă.

Şi când copii lui Dumnezeu se apucă de lucru, se apucă şi Diavolul de lucru. Când oamenii iau priorităţile împărăţiei lui Dumnezeu în serios, Satan începe să-i activeze pe agitatori. Acum, agitatorii au la dispoziţie două metode.

Ironia e prima. Inventatorul acestei metode este Sanbalat. Elevii lui sunt şi astăzi foarte activi.

Cum te apuci să faci ceva pentru Domnul, cum vine agitatorul şi începe să îţi spună: "da, ce? crezi că tu vei reuşi?" , "nu vezi că nu ai construit nimic tot anul?", "ce? crezi că cu rugăciune şi predici rezolvi ceva?", "ce tot atâta Biblie, Biblie Biblie? " Şi observi cum tot mai mulţi încep să râdă la lucrurile serioase pe care le-ai făcut sau aveai de gând să le faci pentru Domnul. E greu să continui când cineva te ironizează. Aşa-i?

A doua metodă este represiunea. Atacul. Agitatorul face un pas mai în faţă şi declară război. Eşti lovit prin cuvinte urâte, bârfă, minciuni, anonime, intimidare. Dar am aflat pe propria-mi piele că nu vocea duşmanului este cea mai convingătoare, ci vocea celor din propria echipă, din propriul popor.

v .10 "Însă Iuda zicea..."

Descurajarea începe cu tribul lui Iuda.

Nu mă aşteptam de la Iuda să fie atât de fricoşi. Cei din Iuda erau priviţi ca şi lideri şi ei dădeau tonul pentru întreg poporul. Când liderii de lângă tine nu stau fermi pe poziţie, când liderii de lângă tine se lasă purtaţi de orice vânticel, este descurajant.

Ironia, atacarurile verbale sau fizice sunt cauze ale descurajării. Dar una din cele mai mari cauze ale descurajării este falimentul de a sta cu curaj pentru Adevăr a celor care sunt în poziţii de conducere.

Dacă eşti descurajat, cere ajutor Domnului. Neemia m-a învăţat un principiu: când oamenii vorbesc rău despre tine, nu vorbi rău despre ei. Vorbeşte-i lui Dumnezeu despre ei. Când agitatorii încep să vorbească, Neemia continuă să se roage şi oamenii continuă să muncească.

Acum trebuie să închei pentru că neapărat vreau să vorbesc cu Domnul despre.... cineva!?

Iosif şi Maria.

La fel ca şi cei din Biblie erau şi ei gata de plecare. Dar nu spre Betleem ci spre Ierusalimul ceresc. Amândoi sunt gata. Aşteaptă.
Sora Maria mi-a spus că moartea este ca un somn. În curând va adormi şi se va trezi în braţele Domnului.

Frumoasă perspectivă a morţii, aşa-i? Este şi un mare adevăr al Bibliei. Moartea este o adormire.

Prima dată acest termen este folosit la moartea lui Lazăr.

Hai să medităm un pic la subiectul morţii ca un somn.

Somnul este natural. Când eşti obosit este cel mai natural lucru pe care poţi să îl faci. Oamenii dorm în scaun, în tren, la servici, pe bancă, în gălăgie, în hoteluri...., în biserică :) . Aşa se şi moare.

Somnul nu te doare. Somnul nu anihilează persoana, ci o odihneşte.

Somnul are un scop. Dă voie trupului să-şi încarce bateriile. Somnul te conduce spre o nouă zi. O dimineaţă a revederii.

Somnul este temporar. Nimeni nu doarme o veşnicie. Întotdeauna vine dimineaţa. Nu se termină totul la mormânt. Vine o zi a trezirii.

Somnul este universal. Vine la toţi. ( 1 Corinteni 15:51 )

Din somn te poţi trezi doar dacă cineva te strigă pe nume. ( Lazăr. 1 Tes.4:13-18 )

Sora Maria şi fratele Iosif aşteptau momentul adormirii. Erau pregătiţi.

Ce este moartea pentru tine?

Iată o listă întocmită de C.M. Scheldon.

Dar mă întreb eu...care sunt oare lucrurile descurajatoare pe care le vezi tu de la amvonul de unde predici? Dar cele încurajatoare?

Dar ce văd ascultătorii noştri din bancă când se uită la amvon? 8O

Nu beau băuturi alcoolice din mai multe motive. Încerc să le enumăr:

Am un motiv personal. Mă gândesc la familia în care am fost crescut. La noi în familie nu s-a băut alcool. Sunt mulţumitor Domnului pentru asta şi ştiu că a fost doar Harul Lui. Doresc la rândul meu să le ofer băieţilor mei un bun exemplu.

Am un motiv istoric. Sunt un credincios baptist. Baptiştii au avut câteva caracteristici. Pe lângă aprinsul lor zel misionar, baptiştii au urmat codul "puritan" de vieţuire, evitând cu desăvârşire tutunul şi alcoolul, interzicând purtarea de podoabe şi respectând cu stricteţe Duminica drept zi "a Domnului". Sunt mândru şi mulţumitor lui Dumnezeu pentru moştenirea care mi-a fost dată. Doresc să o transmit mai departe aşa cum am primit-o.

Am motive morale. Alcoolul îţi ia mintea. Nu mai poţi judeca corect şi vigilent. Alcoolul creează dependenţă. Îmi pun câteva întrebări:

- Mă ajută să devin un mai bun pocăit?

- Mă ajută să devin mai credincios Domnului?

- Mă face o persoană mai bună?

- Ne ajută alcoolul să alergăm "cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte"?

Răspunsul pentru mine la aceste întrebări este: NU! Atunci nu vreau să am de a face cu alcoolul!

Unii spun: "Eu nu mă îmbăt. Eu practic moderaţia şi cumpăratea. Este la fel ca şi cu mâncarea şi sexul. Trebuie să fim moderaţi". Analogia nu este corectă şi nu funcţionează. Pentru că e o mare diferenţă între mâncat şi alcool. Mâncăm ca să trăim. Dacă vrem urmaşi asta se întâmplă prin actul intim. Alcoolul nu este necesar. Putem trăi, avea copii şi fără băutura alcoolică.

Adrian Rogers obişnuia să spună şi bine spunea: "Soluţia pentru alcool nu este moderaţia. Moderaţia este tocmai sursa acestei probleme". Şi are perfectă dreptate. Cine devine dependent de alcool recunoaşte că totul a început cu un singur păhărel. Este un proverb care sună cam aşa: "şarpele care te muşcă este cel cu care te-ai jucat".

Am motive biblice.

- 1 Corinteni 6:12 "Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine". Iată că avem deja două principii: principiul edificării ( dacă nu mă ajută, nu am nevoie) şi principiul stăpânirii ( dacă creează dependenţă, fug cât văd cu ochii de acel lucru/practică )

- 1 Corinteni 8:13 "dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască". ( 1 Cor.9:19-22; 10:32-33 ) Iată principiul dragostei faţă de credincioşi şi faţă de cei din lume. Vreau să fiu un exemplu clar pentru fraţii mei din biserică şi pentru cei din afara bisericii. Nu vreau să ştiu că cineva a alunecat pe panta aceasta teribilă a alcoolului, pentru că m-a văzut pe mine, Adi Condrea, consumând doar un micuţ pahar de alcool. Refuz să fiu o pricină de poticnire pentru cineva.

- Ps.4:7-8 "Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului. Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea". Vreau să-mi caut împlinirea şi bucuria în plinătatea Duhului Sfânt şi nu în băuturile alcoolice. Vreau ca eu, soţia mea şi cei dragi ai mei să poată dormi liniştiţi şi să fie pace deplină în casa mea, pentru că Domnul este prezent cu noi.

- Proverbe 31:4-5 "Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari; ca nu cumva bând, să uite legea şi să calce drepturile tututor celor nenorociţi". Cred că este esenţial pentru un lider, prezbiter sau pastor să practice abstinenţa de la orice băutută alcoolică. Noi trebuie să fim pildă şi exemplu pentru cei din "turma" pe care o avem de păstorit.

Cred cu toată convingerea că abstinenţa de la băuturile alcoolice este un stil de viaţă care îl onorează pe Dumnezeu.

Dacă am reuşit până acum să stau departe de acest duşman, alcoolul, a fost şi este doar meritul lui Dumnezeu. Prin Har sunt ceea ce sunt! Pot totul prin Cristos care mă întăreşte.

• Ţine minte că prima calitate a predicatorului trebuie să fie dragoste fierbinte pentru Cristos. El te întreabă înainte de a-ţi încredinţa pe răscumpăraţii Săi: "Mă iubeşti?"
• Propria ta viaţă trebuie să fie curată şi sfântă. Fă ca inima ta să fie cea mai curată din comunitate.
• În toate comportările tale fii exemplu pentru întreaga biserică pentru ca să poţi spune ca şi apostolul Pavel: "călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos".
• Roagă-te mult pentru biserica ta.
• Lucrează asupra ta însuţi. Studiază Biblia - căci tu trebuie să o ştii mai bine ca oricine din comunitate. Cercetează literatura duhovnicească. Ridică nivelul tău cultural din ce în ce mai mult.
• Caută să fii pătruns din ce în ce mai mult de simţul răspunderii pentru întreaga lucrare a lui Dumnezeu din comunitatea ta. Dacă este în cădere - caută vina în tine însuţi.
• Fii devotat. Nu lăsa lucrul lui Dumnezeu pentru că îţi lipsesc bunurile materiale.
• Fii cumpărat în ce priveşte cheltuielile personale. Învaţă-te să fii mulţumit cu puţin.
• Dacă ai succes în lucrare, mulţumeşte cu smerenie lui Dumnezeu.
• Citeşte mai des textele: 1 Timotei 3:1-7 şi Tit 1:6-9
• Teme-te de mîndrie şi îngâmfare. Nu dicta în biserică, ci fii serv tuturor.
• Iubeşte toate oile tale. Teme-te să ai favoriţi.
• Cunoaşte toate oile tale! Să ştii cîte sunt şi să le cunoşti pe fiecare în parte. Să le cunoşti starea lor spirituală, dărnicia lor, bucuriile şi necazurile lor, viaţa lor familiară.
• Vizitează membrii bisericii acasă!
• Ia parte împreună cu membrii bisericii tale la toate bucuriile şi întristările lor. Caută să le vii în ajutor prin vorbă şi faptă. Arată-le dragostea în mod practic, mai ales în zile grele. Dacă auzi că este un necaz undeva - fii primul acolo.
• Iubeşte pe cei căzuţi. Nu uita parabola lui Cristos despre oaia pierdută.
• Ia parte la înmormântarea membrilor decedaţi ai bisericii tale.
• Părăseşte ultimul biserica!
• Nu critica alte biserici!
• Fii serios, dar în acelaşi timp amabil cu toţi!
• Păzeşte sănătatea trupului, dar nu o precupeţi în lucrul Domnului.
• Fii curat şi îngrijit în înfăţişarea ta exterioară! Un corp curat şi o haină curată contribuie deasemenea la autoritatea ta!
• Fii exemplu în îndeplinirea îndatoririlor cetăţeneşti şi cultivă aceasta între membrii comunităţii tale.
• Citeşte regulat aceste reguli şi verifică-te dacă le întruneşti oare pe toate?

Interesantă listă, aşa-i? Ce părere ai de ea? Care sfat a cam fost uitat de păstorii de azi?

Succesul după care alerg este statul sub mantaua voii lui Dumnezeu. Acolo sunt ferit de loviturile crunte ale duşmanului. Să vă spun câteva din loviturile preferate ale diavolului pentru păstori.

Pofta, este una dintre ele. Să pofteşti succesul altor predicatori. Să pofteşti lauda predicilor sau a slujirii. Lauda, încurajarea sănătoasă trebuie primită cu smerenie. Vorba cuiva: "Lauda este ca parfumul. Îl miroşi dar nu îl înghiţi."

Banii, o altă lovitură. Ai nevoie de discernământ puternic şi un exerciţiu spiritual ferm pentru a putea fenta cu succes acestă lovitură. Altfel, te plesneşte în plină figură!

Indiferenţa este o lovitură care lasă urme nevăzute. Începi să te răceşti faţă de slujire, faţă de biserică, faţă de Dumnezeu chiar, pentru că pocăiţii se poartă cu tine mai urât decât se poartă lumea cu tine.

Succesul este o altă lovitură subtilă. Păstorul devine director de departament. Se începe a pune accent pe pragmatism , stil, politică, strategii, alianţe, relaţii şi mai puţin pe doctrină, integritate şi cuget curat.

Păcatul sexual este o lovitură dură şi care lasă urme urâte. De obicei, lovitura asta vine la pachet cu mîndria şi banii.

Ce înseamnă succes în slujirea pastorală? Aşa de bucuros sunt că succesul este definit de Apostolul Pavel atunci când îi scrie lui Timotei. Şi ce îmi spune Apostolul ?

Că am avut succes dacă am rămas fidel predicării Cuvântului lui Dumnezeu.

Că am avut succes dacă am fost îndrăzneţ în combaterea ereziei.

Că am avut succes dacă am fost un exemplu de smerenie şi pietate pentru turmă.

Dacă am fost harnic în lucrare.

Dacă am fost gata să sufăr persecuţie din cauza slujirii mele faţă de Domnul.

După 10 ani de pastorală, mă întreb: am fost un pastor bun ?

Dacă nu.... sper şi mă rog să mai am şansa altor 10 ani să pot deveni un pastor bun.

Dacă da...cu siguranţă că e doar meritul "pelerinei" harului lui Dumnezeu. Eu doar am stat acolo! EL, Domnul, a făcut TOTUL!

Fie îndurarea Lui peste toţi păstorii din ţara noastră şi în special din ţara Haţegului!

...conform postarii anterioare

adica prima binecuvantare de pe anul acesta si totodata un cuvant patrunzator de o frumusete aparte>

Omul – pelerin spre Împărăţia Cerurilor

– Scrisoare pastorală la Naşterea Domnului 2007 –

† TEOFAN

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI ŞI MITROPOLIT AL OLTENIEI

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mânăstiri şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu
din Arhiepiscopia Craiovei: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu cel în Treime preaslăvit - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!

Dreptslăvitori creştini,

Am ajuns, cu mila lui Dumnezeu, spre sfârşitul anului 2007 de la Naşterea lui Hristos. A fost un an destul de frământat pentru viaţa Bisericii Ortodoxe din România. Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a plecat dintre noi după o îndelungată şi frumoasă slujire a Bisericii lui Hristos. Cuvântul rostit de Sfântul Apostol Pavel înainte de plecarea sa la cer sintetizează, cred, şi gândul ultim al Părintelui nostru Patriarh: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” .

Acum, Biserica noastră este slujită de un alt Patriarh, ca Întâistătător, în persoana Preafericitului Părinte Daniel. Preafericirea Sa preia cârja patriarhală de la venerabilul său predecesor şi, astfel, prin purtarea de grijă a Atotţiitorului Dumnezeu, Biserica din România îşi continuă călătoria, prin această lume, spre Împărăţia Cerurilor.

Plecarea Părintelui Patriarh Teoctist dintre noi spre tărâmul veşniciei ne-a întărit şi mai mult în convingerea că noi, oamenii, nu suntem altceva decât călători prin „valea plângerii” acestei lumi. Trăim aici o vreme, după care ne îndreptăm spre o destinaţie, pe care, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, o putem denumi ca fiind „patria noastră” cea adevărată.

Iubiţi credincioşi,

Călătoria noastră prin această lume poate fi asemănată cu drumul parcurs de magii de la răsărit în căutarea Pruncului Iisus-Dumnezeu.

Ne naştem fiecare undeva, pe pământ, la un moment anume în curgerea istoriei. Părăsim pântecele cald al mamei şi pătrundem într-o lume pe care o întâmpinăm inconştient cu un ţipăt de plâns. Intuim prin aceasta realitatea în interiorul căreia o să vieţuim câteva decenii.

Anii trec; avem adesea bucurii adânci, dar şi mâhniri nenumărate. Nu de puţine ori ne întrebăm: de ce ne-am născut? Pentru ce ne-am născut? Care este rostul nostru pe acest pământ?

Blestemată chestiune imposibilă – viaţa – spunea un fost preşedinte al Academiei Române [1]. Nu toţi oamenii privesc viaţa într-un mod atât de dramatic. Totuşi nu există fiinţă umană care să nu-şi fi pus, într-un fel sau altul, problema rostului vieţii sale pe acest pământ.

Magii despre care aminteşte Sfânta Evanghelie erau stăpâni peste popoare, oameni înţelepţi cărora nu le lipsea nimic din ceea ce îndeobşte numim „fericire”. Într-o zi anume, ei părăsesc ţara lor, familia şi bogăţia lor şi se lansează într-o călătorie plină de incertitudini. Ce, oare, s-a petrecut în inima lor ca să-i determine la un astfel de pas? Ciudata apariţie a unei stele pe bolta cerului a fost îndeajuns de convingătoare pentru un asemenea demers? Steaua a avut, desigur, un impact puternic asupra magilor. Inimile magilor aveau cu certitudine, încă înainte de vederea stelei, dorurile lor, frământările lor, căutările lor. Apariţia stelei a fost picătura care a umplut aceste inimi aflate, dramatic, în căutarea adevărului.

Magii aveau totul pentru a se considera şi a fi consideraţi ca persoane fericite. Fericirea le lipsea, totuşi. Aveau totul şi le lipsea totul. Nu-L aveau pe Adevăratul Dumnezeu, pe Hristos.

De câte ori nu întâlnim în viaţă persoane care au totul şi sunt nefericite? Un gol imens se întrezăreşte în adâncul ochilor lor. De câte ori nu auzim despre sinucideri sau recurs la droguri în cazul unor persoane cărora nu le lipseşte nimic din bogăţia şi slava acestei lumi?

„Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, spunea un febril căutător al sensului vieţii din veacul patru, şi neliniştit este sufletul nostru până ce nu se va odihni întru Tine” .[2]

Neliniştit şi întristat, gol şi părăsit de lumină era odinioară sufletul magilor. Frământat şi mâhnit, îndurerat şi lipsit de sensul vieţii este astăzi sufletul multor semeni de-ai noştri.

„Din noaptea întunecatei rătăciri”, cum spune cântarea Bisericii , magii au pornit în căutarea „Luminii adevărului” . Aflându-L pe Hristos, „s-au bucurat de El, ca de un om şi Domn”. Magii aveau totul, dar nu aveau bucurie. Bucuria o ai dacă-ţi cunoşti sensul vieţii. „Văzând steaua, care-i conducea spre Hristos, magii, spune Scriptura, s-au bucurat cu bucurie mare foarte” . Este bucuria vestită şi de înger păstorilor din Betleem: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că ni s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” .

Fraţi creştini, surori creştine,

Magii din Persia, Irakul cel frământat de azi, văzând pe Steaua-Hristos, s-au bucurat cu bucurie mare. Irod, regele iudeilor, „s-a tulburat” din acelaşi motiv. Iată două tipuri de oameni, iată două feluri de atitudine pe care le descoperim adesea în viaţa noastră şi a semenilor noştri. În faţa Adevărului unii se bucură, alţii se tulbură. Înaintea Adevărului nu poţi fi indiferent, neutru.

De-a lungul vieţii suntem chemaţi în diferite moduri, unele mai surprinzătoare decât altele, să ne înscriem, ca pelerini, pe drumul care duce la Betleem, pe drumul care duce la Dumnezeu. Fie că suntem frumos integraţi în viaţa Bisericii, fie că aflăm, la un moment dat, drumul spre ea, redescoperirea continuă şi trăirea cu intensitate a sensului vieţii în legătură cu Hristos este o necesitate pentru fiecare. Altfel, golul lăuntric devine viermele cel neadormit şi scrâşnirea dinţilor încă din această viaţă.

Fiecare biserică unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie este o peşteră în care Hristos întâmpină sufletul nostru obosit de confuzie, împovărat de îndoieli şi divizat lăuntric. „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” .

Sărbătoarea Naşterii Domnului este, prin taina ei, o chemare către Hristos, către Biserica Lui. „Să mergem toţi unde se naşte Hristos, spune cântarea liturgică înainte de Crăciun, şi mergând acolo cu gândul... să-L întâmpinăm şi să-I aducem Lui, ca vrednice daruri, faptele bune” , „luminaţi fiind prin credinţă” .

Dreptslăvitori creştini,

Încheiem, peste câteva zile, anul 2007. Vor trece repede sărbătorile Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei. Vom reintra, după sărbători, în ritmul obişnuit al vieţii. Aşa s-a întâmplat şi cu magii, după ce s-au închinat lui Hristos, „s-au dus în ţara lor” . S-au dus la ale lor, dar momentul întâlnirii cu Hristos a fost decisiv pentru curgerea ulterioară a vieţii lor.

Întâlnirea noastră cu Hristos Cel născut în Betleem, tăiat împrejur a opta zi şi botezat în Iordan, va avea urmări pentru viaţa noastră în timpul anului 2008? Vom trăi zilele anului ce vine în ritmul paşilor liniştiţi ai magilor sau în agitaţia inimii tulburate a lui Irod? Îl vom avea pe Hristos ca izvor al bucuriei, al odihnei noastre lăuntrice, al răbdării în încercări şi al iubirii faţă de toţi? Sau vom fi înlănţuiţi, ca de atâtea ori, în drama iubirii de sine, în neputinţa de a ierta, în incapacitatea de a iubi?

Ne exprimăm nădejdea că valul de frumuseţe revărsat asupra noastră şi a lumii de Sărbătoarea Naşterii Domnului va înveşmânta zilele anului ce vine cu pace în familie, în ţară şi în lume, cu mai multă bunăvoire între oameni.

În duhul acestei nădejdi, adresez rugăciune fierbinte către Dumnezeu să vă aibă în ocrotirea Sa pe fiecare în parte şi pe toţi laolaltă. Bucuria Sfintelor Sărbători să vă fie deplină şi să se prelungească în toată vremea şi în tot locul.

Sărbatori fericite!

La mulţi şi buni ani!

Al vostru frate rugător către Dumnezeu,

Mitropolitul Olteniei
† TEOFAN

[1]-Eugen Simion

[2]- Fericitul Augustin

sursa>

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=2970&Itemid=9

foto> http://bp3.blogger.com/_CCSIzd1YUtE/Rxh4iQ3ASwI/AAAAAAAAANU/BCTtS2RBS2E/s1600-h/%C3%8Enchinarea+Magilor.+Menologiul+%C3%AEmp%C4%83ratului+Vasile+II.+Sec.+X.bmp