The Democratic Party's candidate Obama came out of the closet yesterday night as a sexist. In a public speech he held in Virginia he called Palin a pig - indirectly of course.

"You can put lipstick on a pig but it's still a pig" ...

We as spectators can see an interesting shift in tactics among the Democrats. Before they were calmer and didn't really go full speed. Now they're attacking with all their might. As an outsider I can just observe that the fun is about to begin. It's going to get nasty! :)

Things change quickly some times. Now the Republican leader John McCain seems to take over the White house. The reason for that is mainly his excellent choice of his vice-president, Pelin. Even though I strongly dislike her stands on abortion and more social values I must say she seems to be a tough bitch (babe in total control of herself) ;) and it is exciting to see how she smash down the liberals (social-liberals) and their arguments into pieces. Much better than Obama's grayish choice of vice-president.

She truly is a pit bull in politics. A colorful one ...

- Bej spre cachii e o culoare pe care nu mi-o pot imagina deloc. Sună a maro spre căcăniu.

De fapt, vestea cu adevărat bună e că suntem mai mulţi care nu ştim peste 16 culori!

Pelin: Da' Google s-a născut de ziua mea.

Marmos: No acuma care îi mai tare?

după vreo zece minute

Mango: Google s-a născut de ziua lui, nu de ziua ta!

- Îs cu un cadavru în faţă şi voi mă luaţi cu mâncare!

Pelin complet neperturbată:

- Îhi. Deci, ciorbă măcelărească ce-i?

Pelin: E adevărat că o să puneţi pe blog ce zicem?

Edi: Da.

Pelin: Pfuai... vă daţi seama cât trebuie să tac?!

Închis, doar un biet sunt
Copil fără gânduri multe
Albe şi jucăuşe, doar câteva
Desene, cărticele, jucării
Bezele'n farfurii.

Singur, doar un biet sunt
Copil cu împărătesc regat
Soldăţei, maşini ş'un ursuleţ
Pluşat, simplu şi pufos
Drăgăstos.

Mic, doar un biet sunt
Copil ce aşteaptă o vreme
Frumoasă să vie
Mici mari devin
Şi uită de pelin.

Pentru eliminarea oxiurilor – viermi cilindrici foarte mici care infestează intestinele şi apendicele omului, un remediu cu bune rezultate este pelinul alb (Artemisia millefolium). Planta se poate prepara sub formă de infuzie, pulbere sau tinctură.

Fitoterapia recomandă infuzie din 1 lingură de plantă uscată la 200 ml apă clocotită. Se beau 2 căni pe zi, fracţionate în 4 reprize: dimineaţa, pe nemîncate şi înaintea meselor principale. Tratamentul se face timp de 3 luni, cîte 3 zile în fiecare lună.

Pulberea din plantă uscată şi mărunţită fin (1-2 linguriţe) se amestecă în 1 lingură miere de albine şi se ia, în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, pînă la eliminarea oxiurilor. Tratamentul intern se poate combina cu cel extern, folosind infuzie de pelin, cu care se fac clisme şi băi de şezut.

Dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma din Iaşi, recomandă un remediu care s-a dovedit miraculos în eliminarea oxiurilor: tinctura de pelin – 20-30 g vîrfuri înflorite puse în 200-300 ml alcool de 70 de grade. Se lasă la macerat 24 de ore, după care se adaugă 200 ml ulei de floarea soarelui sau de soia. Se fierbe pe baia de apă 3-4 ore, se lasă acoperită la răcit 2-3 zile, se strecoară în sticle mici, închise la culoare şi bine astupate şi se iau cîte 10 picături pe zi. Cura durează maxim 14 zile.

După cum ne-a spus dl prof. Milică, tratamentele interne cu pelin alb nu se aplică la femei gravide sau care alăptează.

Fitoterapeuţii consideră că plantele ne pot ajuta în activitatea cerebrală, pentru a elimina cît mai mult stînjenitoarele pierderi de memorie. Plantele nu ne menţin doar un trup sănătos, ci şi o minte sănătoasă, avînd o acţiune binefăcătoare asupra memoriei. Remediu pentru întărirea memoriei şi limpezirea ideilor Salvia (Salvia officinalis) este o plantă aromată folosită, în mod curent, la prepararea diverselor mîncăruri. Prea puţin însă se ştie faptul că această plantă a avut întotdeauna un rol important în medicină. În China, salvia era considerată o plantă sacră, avînd efecte benefice asupra creierului, a nervilor, a ochilor şi a glandelor. În Evul Mediu, salvia era numită "ochi limpezi", datorită efectului său binefăcător asupra ochilor. După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală şi specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma Iaşi, în textele de farmaceutică, salvia este clasificată ca antiseptic natural: "Această plantă conţine un ulei volatil, răşină, tanin şi un principiu amar. Uleiul este compus, printre altele, din camfor, salvenă, cineol şi pinenă. Frunzele proaspete furnizează cantităţi apreciabile de vitamina A şi C. Amintim că vitamina A este, în general, considerată "vitamina ochilor". S-a mai observat că salvia acţionează asupra cortexului cerebral, mărind capacitatea de concentrare, ceea ce este binefăcător în cazul oboselii mentale. Salvia a fost descoperită ca fiind foarte bună pentru întărirea memoriei şi limpezirea ideilor, în cazurile de oboseală. S‑a constatat, de asemenea, că salvia facilitează relaxarea, în cazurile de hipersensibilitate generalizată şi de iritaţie cerebro‑spinală". Ceaiul de salvie, spune dl Milică, dacă este consumat în mod regulat, fortifică organismul, previne atacurile de apoplexie şi are un efect favorabil asupra înlăturării paraliziilor. Salvia este singura plantă care, pe lîngă levănţică, este utilizată în combaterea transpiraţiei nocturne: "Pe lîngă avantajele oferite în dezvoltarea mentală, ceaiul de salvie are efect curativ în caz de spasme, afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare şi tremurul membrelor. Are un efect benefic şi asupra ficatului, înlăturînd balonările şi indispoziţiile legate de dereglările funcţionării ficatului. Mai are acţiune depurativă, elimină mucozităţile prea abundente din aparatul respirator şi stomac, stimulează pofta de mîncare şi combate tulburările intestinale şi diareea. Extern, sub formă de comprese, ceaiul concentrat sau oţetul de salvie sînt foarte bune în tratarea amigdalitelor şi bolilor de gît, iar sub formă de gargarisme în cazul abceselor dentare, inflamaţiilor faringelui şi cavităţii bucale". Pe lîngă folosirea cu rezultate bune a salviei ca plantă medicinală, ea este frecvent utilizată ca plantă aromatică (mirodenie). Se întrebuinţează, în porţii foarte mici, asemănător cimbrului, la mîncăruri grase, cum ar fi friptura de porc, de gîscă sau de curcan. Ceaiul de salvie se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată la 250 ml de apă clocotită, în care se lasă să stea cîteva minute. Pentru oţetul de salvie, se umple o sticlă pînă la gît (fără a o îndesa) cu flori de salvie de cîmp, peste care se toarnă deasupra oţet natural, în aşa fel încît să acopere florile şi se lasă sticla să stea 14 zile la soare sau la căldură. Pelinul, un foarte bun tonic cerebral Pelinul comun sau pelinariţa (Artemisia vulgaris) se deosebeşte de ruda sa mai cunoscută, pelinul amar (Artemisia absinthium), prin culoarea şi forma frunzelor, care sînt verzi pe deasupra, albicioase în partea inferioară şi foarte incizate. În scop terapeutic se folosesc doar părţile aeriene ale plantei: "Fitoterapeuţii moderni clasifică pelinul comun ca tonic, nervin, stimulent, diaforetic şi emenagog. Există numeroşi specialişti în medicină care afirmă că legătura dintre creier şi măduva spinării este atît de strînsă, încît plantele care influenţează coloana vertebrală au mari şanse să acţioneze asupra unei regiuni de pe creier. Pelinul, de exemplu, stimulează măduva spinării şi acţionează în congestia cerebrală. Deseori, somnambulismul este combătut cu pelin. Acesta este un excelent tonic cerebral". Pe lîngă avantajele sale, de tonic cerebral, ceaiul de pelin este recomandat şi la nivel digestiv, avînd proprietatea de a reda pofta de mîncare: "Datorită uleiurilor volatile pe care le conţine, pelinul măreşte secreţiile gastrice şi favorizează producerea sucului gastric, redînd pofta de mîncare şi normalizînd scaunul. Fitoterapia recomandă utilizarea plantei sub formă de infuzie, cîte o ceaşcă înaintea meselor principale sau sub formă de pulbere, cîte 2-5 g/zi, ca stomahic amar în anorexiile convalescenţilor şi în dispepsii cu constipaţii". Pelinul nu este recomandat gravidelor şi bolnavilor cu afecţiuni nervoase sau cu afecţiuni acute intestinale.

ARTEMISIA ABSINTHIUM L.,

Familia Compositae 

Alte denumiri populare: pelin alb, pelin bun, pelinas, iarba fecioarelor, petisor, pilon, pelin de Rusalii, pelin negru, pelinul calului, pelin pescaresc. 

Descriere

Planta erbacee, perena, puternic mirositoare; cu radacina lignificata in sol si tutpina inalta de 50-150 cm, ramificata in partea superioara si lemnoasa Ia baza, adesea nuantata in rosu. Frunzele au perisori desi si matasosi pe fata inferioara, ceea ce ii da un aspect alb-cenusiu. Florile sunt grupate in capitule globuloase, galbene.

Inflorirea are loc in lunile iulie-septembrie. 

Raspandire

Planta este originara din Europa, fiind cultivata inca din antichitate. Creste in zonele de campie si deal din Europa, Asia si Africa, in jurul satelor, margini de drumuri si cai ferate, santuri, canale de irigatii, daramaturi, poieni, livezi, zavoaie, coaste pietroase sau prin culturi.

Organe utilizate: Folium et Summitates absinthii - frunze si varfuri tulpinale inflorite, nelignificate. 

Proprietati terapeutice

v      stomahice, antispastice, stimulente ale secretiei gastrice, antiinflamatoare asupra mucoasei gastrointestinale (datorita azulenelor), laxative, hemostatice, excitante, vermifuge (antihelmintice), aperitive, tonic-amare;

v      hipotensive, depurative, febrifuge;

v      diuretice, emenagoge in reglarea menstrelor dureroase;

v      sedative, antiisterice, antiepileptice;

v      dezinfectante, antimicotice, bacteriostatice, insecticide, cicatrizante. 

Actiuni specifice

v      afectiuni ale aparatului digestiv: gastrite hipoacide cronice, lipsa de aciditate, ciroze, dischinezie biliara cu favorizarea eliminarii bilei, indigestii, dispepsii cu constipatii, voma, aerofagie, dureri abdominale, viermi intestinali (oxiuraza, ascaridoza), anorexie (lipsa poftei de mancare), hemoroizi;

v      gripa, febra, hipertensiune;

v      reumatism, guta;

v      tulburari ale menstruatiei, sindrom premenstrual, edeme renale, vaginite atrofice, leucoree, reglarea menstruatiei, refacerea uterului dupa nasteri, amelioreaza hidropizia dupa retinerea apei in tesuturi;

v      boli ale sistemului nervos: neurastenie, piralizie, epilepsie, isterie, vome nervoase;

v      plagi purulente, rani, luxatii, ulceratii, hemoroizi externi, fisuri anale, transpiratia si oboseala picioarelor;

v      anemie, convalescenta, cloroza. 

Forme de utilizare

UZ INTERN

v      Infuzie din 1 lingurita de herba uscata Ia 250 ml de apa clocotita; se lasa sa infuzeze 10-15 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se bea cate un paharel de 40 ml, cu 30 minute inainte de mesele pincipale, avand efecte ca tonic-stomahic in stimularea secretiilor gastrice, a digestiei, a functiilor hepatice si a poftei de mancare la convalescenti. Actioneaza in reglarea menstruatiei, combaterea hipertensiunii, isteriei si epilepsiei. Curele vor fi scurte, de maxim 8 zile, evitand supradozarea care provoaca migrene, ameteli si inflamatii ale mucoasei digestive.

v      Infuzie concentrata din 3 linguri de varfuri inflorite Ia 500 ml de apa clocotita; se bea cate o ceasca in 3 dimineti consecutive pe luna, timp de 3 luni, cu 30 minute inainte de micul dejun, ca vermifug, contra limbricilor si oxiurilor. Eventual se asociaza cu cimbru, sunatoare, vetrice si musetel.

v      Macerat cu amestec format din 90 g de pelin + 30 g de coji de portocale + 15 g de pulbere din radacini de obligeana + 15 g de pulbere din radacini de gentiana + 5 g de scortisoara in 1½ litri de alcool de 64°; se Iasa Ia macerat timp de 8-10 zile, se agita zilnic de 2-3 ori, se strecoara si se trec in sticlute bine inchise. Se bea cate un paharel inainte de masa de pranz, cu efect tonic-aperitiv.

v      Macerat in bere din 10 g de pelin in 250 ml de bere; se lasa Ia macerat 12 ore si se consuma dimineata, pe nemancate, timp de 5 zile consecutiv, avand efect vermifug;

v      Tinctura din 20 g de herba uscata macerata timp de 7 zile in 100 ml de alcool de 70°; se strecoara in sticlute colorate si se iau cate 15-20 picaturi, de 3 ori pe zi, in apa indulcita cu zahar sau in vin, cu 30 minute inainte de mesele principale, avand efecte in boli de stomac, ficat si viermi intestinali. Pentru reglarea ciclului menstrual se iau picaturile in timpul meselor, incepand din a 15-a zi a ciclului pana in prima zi a ciclului urmator.

v      Pulbere din herba uscata si macinata (1-2 lingurite amestecate cu miere de albine sau compot) care se iau dimineata, pe stomacul gol, cu actiune tonica, stomahica, in stimularea secretiei gastrice, in favorizarea digestiei si in eliminarea viermilor intestinali. Cura dureaza 5 zile consecutiv, concomitent cu clisma si bai de sezut, folosind infuzie de pelin.

v      Pulbere din amestec de 2 g de pelin + 2 g de roinita + 0,5 g de anason in gem de prune; se ia dimineata, inainte de micul dejun, pe o durata de 3-4 zile consecutiv, cu rol antihelmintic si febrifug.

v      Vin pelin din 20-40 g de planta uscata Ia 60 ml de alcool de 60°; se macereaza 24 ore, se adauga 1 litru de vin alb si se continua macerarea inca 7-10 zile. Se strecoara, se trece in sticlute bine inchise si se consuma zilnic cate 100 ml, cu 30 minute inainte de mese, ca aperitiv si cu 20 minute dupa mese ca digestiv. In convalescenta se indica 1 litru de vin rosu, in care se macereaza 20 g de pelin + 5 g de gentiana timp de 4 zile.

v      Uleiul de pelin se prepara din 2 pumni plante uscate Ia 250 ml de ulei de floarea soarelui; se Iasa sa macereze 6-7 saptamani, se strecoara si se iau cate 10 picaturi, de 3 ori pe zi, cu efecte vermifuge.

Observatii:

- datorita gustului amar nu se recomanda Ia femeile care alapteaza si Ia animalele in lactatie, deoarece da gust amar Iaptelui;

- nu se consuma de femeile gravide si de animalele gestante, intrucat poate provoca avorturi;

- depasirea dozelor si prelungirea curei peste 8 zile poate provoca intoxicatii, tulburari digestive, greturi, convulsii, insomnii, epilepsie, halucinatii, tulburari psihice si chiar decese;

- este contraindicat in gastrite acute, ulcere, colite si bolnavilor cu afectiuni nervoase. 

UZ EXTERN

v      Infuzie din 2 lingurite de pelin + 2 Iingurite de musetel in 200 ml de apa clocotita; se foloseste in bai de sezut, clisme sau comprese pentru combaterea oxiunilor, vindecarea plagilor purulente, ulcere, furuncule, irigatii vaginale in vaginita atrofica, hemoroizi, spalaturi oculare si bucale, reumatism, guta, oboseala, umflarea picioarelor si Ia spalarea mainilor de grasime si a rufelor murdare.

v      Ulei din amestec de pelin, rozmarin si lemnul domnulul (in parti egale) Ia care se adauga 2 linguri de otet si 200 % ulei de floarea soarelui; se macereaza 3 saptamani Ia soare si se foloseste Ia ungerea pielii contra intepaturilor de insecte si paianjeni.

v      Frunze proaspete cu care se freaca pielea intepata de insecte (viespi, albine, tantari, paduchi, pureci, tauni) sau se pun in incaltaminte pentru combaterea transpiratiei excesive si a oboselii picioarelor Ia excursionisti. 

Alte utilizari

v      In industria alimentara serveste Ia prepararea vermutului si a altor bauturi aperitive. Vermutul se prepara dintr-un amestec, in parti egale, de pelin + Iavanda + maghiran + menta + rozmarin + salvie. Din amestec se iau 50 g si se pun intr-un litru de vin alb si se macereaza 8-10 zile, cu agitare repetata. Se trece in sticle bine inchise si se consuma cate un paharel inainte de mese. Pulberea de pelin se pune in supe si alte mancaruri, avand efecte in boli de ficat si in sporirea apetitului.

v      La prepararea sapunului casnic se foIoseste pulberea sau extractul de pelin.

v      In combaterea moliilor si puricilor din locuinte se pun plante proaspete sau uscate printre haine si in pat.

v      In unitatile zootehnice se recomanda a se introduce pulbere de pelin in concentrate Ia animale mari si infuzii sau pilule in mancare Ia animale mici. La iepuri de casa, pulberea de pelin presarata pe furaje are efect vermifug. Pentru indepartarea mustelor din grajduri se plaseaza manunchiuri de plante proaspete.

v      In medicina veterinara se utilizeaza infuzia concentrata din 10 g de herba uscata Ia 1 litru de apa clocotita, cu care se spala ranile Ia animale.