WordPress.com

Naughty Boy – La La La ft. Sam Smith with lyrics

Hush, don’t speak When you spit your venom, keep it shut I hate it When you hiss and preach About your new messiah ’cause your theories catch fire I can’t find your silver lining I don’t mean to judge But when you read your speech, it’s tiring Enough is enough I’m covering my ears like a kid When your words mean nothing, I go la la la I’m turning off the volume when you speak Cause if my heart can’t stop it, I find a way to block it I go La la, la la la… La la, la la la… I find a way to block it I go La la, la la la… La la, la la la… Yes our love is running out of time I won’t count the hours, rather be a coward When our words collide I’m gonna drown you out before I lose my mind I can’t find your silver lining I don’t mean to judge But when you read your speech, it’s tiring Enough is enough I’m covering my ears like a kid When your words mean nothing, I go la la la I’m tur

George – un suflet nefericit

I-am aflat nenorocirea cu puțin înainte de Florii, când sufletele se pregătesc pentru Sărbătoarea Sfântă a Învierii lui Iisus. Pentru George, adolescentul de 16 ani, și Aurora, mama lui, de șase ani nu mai există sărbătoare. Doar disperare și durere, într-o viață trăită pe paturi de spital.  Termenii medicali sunt seci, aspri, fără viață. Operat de ocluzie intestinală, complicații post-operatorii, din nou operație, intestinele perforate, necroză extinsă, intestine scurtate cu un metru, intrare in stop cardiorespirator, resuscitare minute în șir, intrare în comă, după cinci zile iarăși operație, peritonită, aproape septicemie, colonul scos din funcție, anus contra naturii, comă profundă timp de două luni (abia după două luni a deschis ochișorii), reanimare timp de 6 luni, durere, disperare…  “Acum are 16 ani. În loc să se distreze ca alți adolescenți de vârsta lui, George își petrece viața în pat, iar când este pus în scaunul cu rotile plânge de durere. Aude tot, dar nu poate răspunde,

Bâlciul deșteptăciunilor

Niciodată nu vom fi surprinși de marea învolburată și de apariția valurilor ei spumegânde care ne-au luat în adâncuri coliba de paie de pe plajă, însă uimirea noastră va fi incomensurabilă dacă asta s-ar întâmpla într-o zi însorită de vară, într-o duminică în care până și vremea ar vrea să ia o pauză, să se relaxeze după atâta zbucium. La fel, cearta are de regulă un sâmbure de intrigă la baza ei. Cu toate astea însă, câte o ceartă – tornadă ne mai surprinde, fie ca că nu realizăm că am declanșat-o, fie că suntem prinși la mijloc, în toiul ei, ori că ne autoinvităm în vâltoarea ei doar din plăcerea de a face ceva constructiv și neobișnuit într-o zi în care nu se anunță nimic palpitant în agendă. Mă gândeam zilele astea la tot felul de conflicte în care m-am implicat, voit sau nu, de-a lungul existenței mele. Inevitabil mi-au venit în minte doi oameni pe care eu îi cunosc chiar (prea) bine și modul lor de a se angrena pe nesimțite într-o discuție înflăcărată căreia aproape niciodată nu-

5 chestii pentru care vă iubim

Mai sclifosite sau mai afurisite, blonde, brune sau roşcate, mai sensibile sau mai dure, mai timide sau mau tupeiste, toate avem ceva în comun. Îi iubim pe ei. Îi adorăm, ni-i dorim alături, ne facem griji pentru ei. Şi câteodată ne dedicăm complet lor. Iar de ne-ntreabă cineva de ce vă iubim atât, apoi să vă ţineţi bine că începem să vă facem o listă cu motive, care mai solide, care mai ilogice (că doar suntem femei- I-am spus odată cuiva că-l iubesc pentru modul în care ţine pixul atunci când scrie.) lungă cât o zi de post. Eu mă rezum acum la 5 chestii care ne fac să vă-ndrăgim atât de mult. Aşadar, vă iubim pentru că: 1. sunteţi duri şi puternici şi aveţi impresia că e datoria voastră să ne protejaţi şi să vă asiguraţi că nu ni se poate întâmpla nimic rău. 2. sunteţi tare caraghioşi şi stângaci atunci când ne vedeţi botoase şi întoarse cu faţa la cearceaf şi refuzăm să vă spunem motivele aşteptând ca voi să le intuiţi.  Recunoaştem că suntem uşor rele şi ne place să vă tachinăm. 3.

Timpul va arăta?

Am observat că timpul e prețios. Am scris despre Timp. Că el nu este atît de mult, pe cît ni se pare. ”Timpul va arăta”. Frumos spus, dar de cele mai multe ori inutil. Da, poate arăta, în investiții pe termen lung, în proiecte, în succesul (sau eșecul) care se va obține. Dar de cele mai multe ori e o scuză frumoasă. Și inutilă. Dintr-o parte timp nu-i, din alta ne permitem să așteptăm mult și bine. Și sa nu facem nimic. Să cadă de undeva, căci ”timpul va arăta”. Și arată că am greșit. Că trebuie să învățăm, să cunoaștem, să explorăm, să acceptăm, să încercăm, să depunem, să oferim, să iertăm, să creăm, să iubim, să evadăm, să revenim. Cîte ne oferă timpul. Și să trăim frumos. Nu doar să ne lăsăm închiși în propria imaginație, cu tendința spre succes/bani/mîndrie, și lipsa bucuriilor vieții. Ah da, și înconjurați de ”timpul va arăta”, de iluzii, de așteptări, lene. Un fel de manifestare a indiferenței, și lipsei poftei de a face, a obține, a tinde, a oferi. Timpul va arăta, dar poate fi

Să auzim de bine!

Dorinţa exprimată public tot mai des, mai ales in ultima perioadă de timp, de către Prim-vicepresedintele PDL Dorin Florea şi de Vicepreşedintele politic al UDMR Borbely Laszlo, de scoatere a mea din Consiliul local municipal s-a indeplinit. Astăzi, mi s-a comunicat hotărârea PSD Tirgu Mureş de excludere a mea din partid. Principalele motive invocate, ce au stat la baza luării deciziei au fost : iniţierea proiectului de hotărâre privind Referendumului local, pentru readucerea la Primăria municipiului Tirgu Mureş a serviciilor publice de transport local, salubritate şi parcari publice şi propunerea inaintată, de modificare a textului Constituţiei României, referitoare la ocuparea de funcţii şi demnităţi publice de către persoane care au doar cetăţenia română la momentul depunerii jurământului de credinţă faţă de Statul român şi cetăţenii săi. Cu niciuna dintre aceste iniţiative conducerea PSD Tirgu Mureş nu a fost de acord. Motivele neacceptarii sau reacţiile la aceste iniţiative, din i

Moda

Acum cu caldura asta , care mie imi place, e timpul sa iti lasi incaltamintea si sa treci la piciorul gol cu papuci sau ceva de genul.Dar ce sa faci cu unghile de la picioare?Cica e moda sa ai unghile de picioare taiate uniform, frumos , cu gust (eu nu le gust ). Pai eu ba le tai aiurea, ba din carne … parca le-as taia cu drujba.Drujba de unghi bine inteles. Nu mai stii cum sa le faci, ca pedichiurist/manichiurist nu sunt si nici nu o sa ma duc la un asemenea individ.NU am decat urmatoarele variante: -sa le las sa creasca . Dar nu prea mult ca ma deranjeaza direct.NU merge,cade -sa invat sa le tai bine .Nu merge, ca nu mai vreau sa invat nimic. -varianta incaltat.MERGE. Cred ca o sa ma incalt cu bocanci.Si tot o sa ii port si port …iar cand o sa ma descalt , nu o sa ma deranjeze cum arata unghile pt ca nu o sa ramana nimeni in jur, pt ca nu rezista. Azi bagai niste analize.Imi lua la sange … nu stiu ca nu ma uitai; daca ma uitam cred ca lesinam . Acolo , m-a intrebat

Printre nori – Deznădejde

PRINTRE NORI   ~ XXX ~   *** Deznădejde ***           Nu tot ce-a fost cândva sublim, ca floarea în grădină Spre soare şi-ar întoarce faţa, cu un surâs, din amintiri, Precum nici omul, cu gândul spre divin, apoi se-nchină Urmând calea abruptă, fără de teamă, tot alungând dezamăgiri; Ci toate-n lume s-ar schimba, atunci când omul va iubi, Tot meditând la pacea sufletului său, sustras de veşnicie, Însă se poate ca în deznădejdea sa, să nu mai poată deosebi Nimic, pe-acest pământ în care destinul să-i fie lanţul de robie.       Ah, oare… unde sunt gândurile mele, împărţite prin colţurile lumii, Că rămas-am făr’ de ele, când mâhnitu-s-a sufletul meu defragmentat!? Mă doare… să tot privesc spre stele – iar ele, înmărmurite, în pofida vremii, N-au mai luminat, ca altădat’ şi-atunci rămas-am fără de Dumnezeu, înlăcrimat… Dar orişiunde-n calea cea abruptă, lumina înţelepciunii, îmi cade de pe frunte, Cu zgomot înteţit, suspinul se răsfrange prin încheieturi, zvâcnind în fieca

Pacient in Romania

Azi am fost la un doctor care numea un accident de masina o palma data de viata. Pusese o eticheta caci de fapt fusese cautat pt filologie. Ce am inteles in urma acestei vizite: durerea puternica o poti trata cu unguente si nebagind-o in seama. Nu medicamente ca nu mai ajungi la 80 de ani. Doamne iarta-ma!

De la agonie la extaz, de la oboseala la o oarecare odihna, de la fericire la nefericire,  de la penibil la placut, de la ras la aproape plans… Cred ca asa se poate descrie ultima mea saptamana intr-o insiruire de cuvinte care sa aibe o noima. Am finalizat un proiect, munca mea de trei ani mi s-a derulat in cap, sange si simtiri in 14 zile de munca continua atat cu mintea, cat si cu fizicul. Duminica s-a terminat si atat ieri, cat si azi nu intelegeam ce anume, nu pot descrie ce simt in acest moment. Aseara stateam in pat dorind sa dorm, dar nu prea, si mi-au curs patru lacrimi mici prin coltul exterior al ochiului, imi doream sa fie mari si multe, mult mai multe sa ma scape de chinul zilei de astazi. Nu m-am putut aseza in aceasta lume, nu m-am putut deconecta, nu m-am putut bucura de victoria mea, caci in spatele acestor cuvinte si sentimente stau sute de ore de munca in sali de clasa, pe teren, fie soare, fie zapada sau furtuna, sambete si duminici la rand…   Nu sti

Cum era sa ratez Depeche Mode si a treia oara

Pentru cine nu stia, sunt fan Depeche Mode de mica. Imi aduc aminte de petreceri unde dansam intr-un mod deosebit cu o prietena pe “Personal Jesus“, sarind intr-un picior invartindu-ne si fluturand circular o batista, ehe, ce vremuri! Pe langa faptul ca am avut bocanci cu placuta metalica si imi placeau la nebunie, aveam blugi largi, pe toate oracolele mele scria mare DM, aveam si insigne si, evident, imi placea de Dave. De-a lungul anilor mi-au placut in continuare si i-am ascultat. M-am bucurat foarte tare cand au venit in 2006 pentru prima data, mi-am dorit mult sa merg. Dar, pentru ca varutza era nehotarata si n-a fost pe faza, plus prietenul meu de atunci a zis ca daca nu mixeaza (lesinat cu dj-ii, ce sa-i ceri) si doar canta, ce rost are…n-am mai mers. Dupa aia, ne-am smuls parul de ciuda ca n-am fost, dar am inghitit in sec si ne-am promis ca data viitoare mergem sigur. Vestea buna a venit undeva spre sfarsitul lui 2009, cand am aflat ca vor veni din nou in 201

Jocurile seducției

L-au arestatără pe Jiji. Deși nu mă uit la televizor, nu pot să nu mă întreb cine va mai ține emisiunile RTV, că eu din cauza lui Jiji și a Monicăi Tatoiu am rupt definitiv și ireparabil relația cu presa de televiziune. E oare posibil să ne pască 3 ani cu executare de EBA? Că ar fi cam la nivel…