Pentru mine, ei reprezintă esenţa supermaşinilor. Pe lângă exclusivitatea dată de preţ, care în mod cert va fi de câteva sute de mii de euro, întotdeauna un Lamborghini nu va fi confundat într-o parcare. În fine, încheiem cu generalităţile şi trecem la noutate.

Sub numele de Estoque (se citeşte "estoche" şi reprezintă momentul în care un toreador termină un taur), firma din Sant'Agata Bolognia, a lansat un model în 4 uşi. Nu este primul model în 4 uşi (vezi Lamborghini LM002) dar este primul cu caroserie în standard sedan. Asta dacă se poate spune vreo ceva de un standard. De vreo două luni publicul auto este chinuit cu poze ce dezvăluiau doar detalii ale acestui model, astfel că la Paris salonul părea să nu se deschidă suficient de rapid. Ferrari aveau ceva de spus aici, Porsche aveau ceva de spus, Aston Martin au avut ceva de spus, Citroen au venit cu surpriza salonului, dar toate au pălit în faţa noului taur.

În jurul standului Lamborghini de anul acesta a fost probabil cineva desemnat să măture maxilarele ce cădeau de la public. Public ce îşi scălda ochii pe "o maşină de familie" cu o lungime de peste 5 metri, o lăţime de peste 2 şi cu o înălţime de doar 1.35, (Ati citit bine, maşina e mai scundă decât birourile voastre), cu roţi imense... şi absolut toată cu un efect "WOW" prin stilizarea împrumutată de la Reventon.

Ce-i drept, a fost prezentat un V10 de "doar" 556 cai putere, dar cu menţiunea că şasiul ar putea acomoda monstrul sacru derivat F1 V12 sau poate un V8, sau poate o combinaţie hibrid. Ignoraţi ce au spus şi am citat după ultima virgulă din propoziţia anterioară, este ceva neglijabil, important e că aceast diamant (atât semnificativ cât şi după forme) nu este departe de stradă, modelul prezentat fiind complet funcţional.

De ce mă agit?

Păi... sunt un maniac auto. Apoi e un Lamborghini. Apoi e un Lamborghini revoluţionar. Apoi, dacă vrei să sperii consoarta şi încă un cuplu sau încă trei prieteni cu cifre de 500-600 cai, nu mai eşti nevoit să foloseşti un Audi, Mercedes sau BMW care seamănă cu jdemii de altele ca ele. Asta contează foarte mult în clipa în care dai sute de mii de euro pe ceva ce se cazează în garaj.

Priviţi varianta asta: aveţi banii, aveţi chef de ceva exclusivist şi puternic. Ce ai să îţi iei? Cel mai rapid Audi, BMW, Mercedes?

Sau un Lamborghini?

Google Chrome. 

Ştiu că a apărut de ceva timp, da pe mine abia acu m-a lăsat lenea să-l încerc. Şi-mi place. Mult. Şi-l recomand prietenilor. Ok, fie şi ţie...

Şi na, cum vine omu din concediu?

Păi, evident, obosit şi cu chef de cârcoteală.

Să începem, predarea la autogara "de la gară". Prima impresie nasoală pentru că, deşi vis-a-vis de gară e un parc "Tractorul" (nu... chiar aşa se cheamă) la care ai acces de pe peron direct, cum ai ieşit din gară eşti îmbrăţişat de două lucruri, cum ar spune cei ironici, minunate: miros de fast food şi gălăgie de pe centura oraşului. Şi ce mare lucru centura oraşului? Păi nu ar fi mare lucru, e chiar frumos făcută şi organizată. Problema apare la ăia de se rătăcesc pe ea. O fi ceva la aeru de oraş de munte sau doar tentaţia unui ecou serios, dar cert e că toată lumea acolo claxonează şi adoarme cu mâna pe buton.

Hmm, la stânga mall, în faţă complex tot prin zonă. Ambele de cacao. Hai totuşi să vedem cât de cât orasul "nou". Ei bine, e nasol. Partea veche e ok, exact ca-n vederi şi pliante. Rustic şi frumos, dar cu interfon şi termopan.

Revenind la uaminii ăia de le zice braşoveni. Pe scurt: Aproape peste tot găseşti fast-food şi ocazional te impiedici de un restaurant în toată regula. Da nu îţi ridica mari speranţe... n-o să te ajute mult programul. Prin rânduri imense de standuri cu fast food, găseşti vreo două magazine simpatice cu lenjerie, apoi vreo două trei cu telefoane, şi un sex shop. În farmacii cam ruşinoasă treabă să ceri prezervative anume. Nu de alta, dar pui farmacista în postura proastă de a-ţi recomanda alt tip. Eh, aici distracţie. Să fiu rău? Să trag o concluzie?

Încă nu, o amân.

Piaţa e cam dezamăgitoare, iar aprozarele au ceva chestii de vânzare care pe întuneric aduc a legume. Conservele, în schimb, lucesc de nu-i adevărat. Hai, inima-n dinţi. Să gătim! Toate pregătelile, numai că uitasem de chibrituri. "Revin imediat". PE NAIBA! M-am pus pe alergat degeaba. N-am găsit, am apelat la o brichetă.

Să revin la concluzia aia? OK, Braşovul lasă impresia unui oraş locuit de personaje care se îndoapă cu fast food până nu mai încap în lenjeria intimă de tre să cumpere tot timpu alta nouă. Cum dimensiunile cresc, apar şi ceva jucării de la Sex Shop pentru a distrage atenţia. Şi uite aşa se bucură ei de potenţă şi cifrele reduse ale frigidităţii de rămân fără anticoncepţionale farmaciile. Care ajung prea târziu la astea, îşi umflă buza şi se riscă.... sau ies în trafic şi claxonează uitându-se după alţii "NF".

Adică nefericiţi mă perverşilor.

A, hai să pun şi o galerie să spăl ruşinea.

Păi, parcă nu s-a schimbat mare lucru.

Lucrările tot ziua în amiaza mare au loc, şi amărâtul care lucrează să spargă asfaltu sau dumnezeu ştie ce are de făcut într-un escavator, la 40 grade, fără aer condiţionat... mai are şi el scăpări, mai forţează utilaju, care reacţionează scuturându-se violent pe spate. Nu tocmai plăcut când maşinile parcate şi traficul încărcat te cam obligă să treci la câţiva centimetri de raza de acţiune a utilajului, care... bineînţeles nu e delimitată de nici un fel.

Mirosul specific al oraşului rămâne cel de adeziv. Poate-l percep eu ciudat, dar de câte ori m-am făcut pe aici asta am reţinut pe domeniul olfactiv.

Maşinile sunt mai recente în general, ocazional găseam ceva Dacii prin trafic şi alte rare rezultate ale producţiei autohtone. Mentalitatea în trafic, tot înţepată e... dacă are ocazia se face că nu vede că s-a schimbat pe roşu semaforu  şi creează plăcere absolută. Ca pieton, aştepţi grupu... şi apoi fugiţi ca gazelele speriate de leii putere la dispoziţia micilor schumacheri. Iar, semaforul nu prea contează, roşu dacă e şi ai ocazia fugi! Că pe verdele tău e roşu la ei... care, cum spuneam mai sus, nu contează...

Culmea dezgustului pentru traficul din acest cătun imens a fost să văd, pe stradă cu sens unic (excepţie maşinile RATB), trei autoturisme urmate maşină de poliţie pe contrasens. Acu hai, mai înţelege omu o greşeală şi ceva indulgenţă da până am ajuns la 3 intersecţii mai înainte pe acelaşi drum apăruseră alte trei maşini de poliţie în aceeaşi situaţie. Hai că de acu e măgărie.

În altă ordine de idei. Am fost la prima zi de agitaţie la bucharest challenge whatever ăla cu FIA GT prin titlu. Mi-a plăcut. Mult! Îmi plac maşinile, da nu mă încălzeşte mare lucru în a le privi la TV. Aici în schimb a fost cu totul altă situaţie. Numărul unu pe ziua de azi pentru mine a fost un Murcielago, urmat de câteva bucăţi Corvette împinse de "american friendly fire" foarte gălăgios. Doar locul trei, din nefericire, pentru Porsche. Ei avut 3 sau 4 GT3-uri, care erau probabil cele mai silenţioase maşini de acolo, dar şi cele ce păreau a fi cu adevărat echilibrate. Armada de F430 nu mi-a plăcut deloc... nu pot să explic de ce dar pur şi simplu nu mi-au picat bine animalele roşii.

Lucruri bune... transportul în comun e ţinut bine, dar călătoriile tot sunt cam incomode. Multe lucruri nu?

Ca în "tinereţe" îmi plac vizitele în capitală... dar doar vizitele.

În articolul următor găsit pe Ziare.com se tratează exact efectele creşterii numărului de măgării realizate cu aparatele radar (dragii veiozari tot fac probleme dar mai puţine)

Politia Romana a organizat o adevarata campanie impotriva vitezomanilor, fie prin inmultirea masinilor dotate cu radar, fie prin camerele de supraveghere ale sistemului "Big Brother".

Rezultatul actiunii a fost impresionant: s-au inregistrat, lunar, zeci de mii de cazuri de depasire a vitezei legale, dar, in acelasi timp s-au inmultit plangerile contraventionale in instanta impotriva proceselor verbale, informeaza Evenimentul Zilei, care vorbeste despre o adevarata "revolta antiradar".

Numai in primul semestru al anului s-au inregistrat, la nivelul fiecarui judet, sute de plangeri contraventionale in instanta, ceea ce indica un total de mii la nivelul intregii tari.

Actiunea judecatoreasca are, adesea, succes. De pilda, in Ialomita, 30 de soferi care au fost amendati a au primit castig de cauza, la prima instanta, dupa ce au contestat amenzile aplicate si masura retinerii permiselor de conducere.

Ei s-au plins ca radarele montate pe masinile de politie nu pot fi folosite decat in regim de stationare, nu si in mers, asa cum procedeaza in mod frecvent oamenii legii. Si au avut castig de cauza.

In numai doua luni, toti au primit hotarari judecatoresti favorabile semnate, de acelasi judecator, cu o motivare identica: "Organul constatator a depus buletinul de verificare metrologica al unui cinemometru de control rutier tip Phyton II, care era omologat insa de Biroul de Metrologie Legala numai in modul stationar".

Inspectoratul Judetean de Politie a facut recurs, termenele de judecata fiind in a doua jumatate a lunii septembrie.

De asemenea, soferii s-au obisnuit sa ceara fel si fel de documente si sa puna la indoiala capacitatea agentului de politie.

"Il opresc la radar si imi cere ordin de serviciu si foaie de parcurs la masina. Sunt persoane care imi cer serie si numar identificare sasiu la Dacia pe care e amplasat radarul. Sau daca are inspectia tehnica facuta", spune Mihai Pacurar, ofiter in cadrul Serviciului Politiei Rutiere Alba.

Dar cele mai bune "ponturi" de a scapa de amenda sau puncte penalizare au fost date, sub protectia anonimatului, de un politist activ, care a lucrat la Politia Rutiera Cluj.

"In invitatia primita de la Politia Rutiera, proprietarul autoturismului trebuie sa precizeze numele soferului care a fost depistat conducand cu viteza mai mare decat cea legala. Daca invitatia a fost primita la mai bine de sase luni de la momentul savarsirii contraventiei, puteti spune ca nu va aduceti aminte exact cine a condus masina. In aceasta situatie legea nu prevede nici o contraventie", spune fostul politist rutier.

Au existat cazuri in care soferii vinovati au scapat de pedeapsa dupa ce au declarat numele unor persoane decedate, sau ale rudelor care, desi au carnet, nu mai conduc demult.

Situatia existenta dovedeste un singur lucru: sistemul permite contravenientilor sa scape de lege. La revolta "antiradar", la care contribuie si avocatii, exista un singur antidot: punerea la punct a sistemului de supraveghere, astfel incat vitezomanii sa fie intr-adevar obligati sa respecte limitele legale.

Înainte să vă apucaţi să fiţi faţă bisericească vă spun de pe acum. Viteza nu ucide! Greşelile o fac.

1. Uneori nu mă gândesc la tine - ÎNVAŢĂ SĂ TRĂIEŞTI CU ASTA!

1. Nu reţin date. PUNCT

1. Eu, ca majoritatea bărbaţilor, avem maxim 4 perechi de încălţări. Ce te face să crezi că din 30 de perechi mi-aş da seama care vine mai bine cu rochia ta?

1. O durere de cap care durează 17 luni e o problemă. Mergi naibii la un doctor.

1. Dacă nu te îmbraci ca un model de la Victoria's Secret nu te aştepta să fiu un Jose Armando.

1. Lasă-mă să mă holbez... o s-o fac oricum, e genetic!

1. Relaţia asta n-o să fie niciodată ca în primele două luni aşa că nu te mai văicări la prietenele tale.

1. Filmele străine sunt destinate străinilor.*

1. Berea rece mă face să mă simt la fel de bine pe cât te face o poşetă.

1. Dacă vrei să pregăteşti o cină romantică include friptură, cartofi prăjiţi, bere şi vin roşu.

1. Nu mă uitam la cealaltă femeie!

1. Fie, poate doar puţin...

1. Bine, bine, mă holbam la sânii ei... vrei să spui că tu nu te-ai uitat niciodată la altu cât eram lângă tine?

1. Sânii, fundul, picioarele, părul îţi arată perfect... nu mă întreba a doua oară!

1. Dacă n-ai aflat că te-am înşelat înseamnă că n-am făcut nimic rău.

Cred că vreo lună nu mai scriu la subiect... deja prea mult misoginism după mine.

* (excepţie filmele cu bătăi şi scheme în care n-are importanţă ce bâjbăie gălbejiţii acolo)

După cum veţi observa, toate sunt numerotate 1, intenţionat!

1. Bărbaţii nu citesc gânduri.

1. Învaţa să lucrezi cu capacul de toaletă. Eşti mare acum, dacă e sus, pune-l jos. Pe mine n-ai să mă auzi plângându-mă că e jos.

1. Plânsul e şantaj.

1. Cere ce vrei. Să fie clară treaba asta. Apropos-urile subtile nu merg! Cele mai puţin subtile nu merg! Cele evidente nu merg! Spune şi gata!

1. "Da" şi "Nu" sunt răspunsuri perfect valide la aproape orice întrebare.

1. Îmi spui că ai o problemă doar dacă vrei s-o rezolv. Asta fac eu. Pentru simpatie fără rost ai prietene.

1. Orice am spus în urmă cu şase luni este inadmisibil ca argument. De fapt, orice comentariu devine null şi poate fi tratat ca vid de vocabular după şapte zile.

1. Dacă tu crezi că eşti grasă, probabil ai dreptate. Nu mă întreba! M-am mai lăsat păcălit...

1. Dacă spun ceva ce poate fi interpretat in două moduri şi unu te face tristă altu te face să te enervezi. Vroiam să obţin cealaltă reacţie!

1. Fie mă rogi să fac ceva, fie îmi spui cum se face. În nici un caz ambele. Dacă ştii deja cum se face cel mai bine atunci fă-o tu.

1. Oricând e posibil, spune ce ai de spus în timpul reclamelor.

1. Columb n-a avut nevoie de îndrumări şi nici eu n-am.

1. TOŢI bărbaţii văd 16 culori, ca bătrânul default Windows. Piersică e un fruct, nu o culoare, la fel şi dovlecel. N-am idee ce e mov.

1. Dacă mănâncă... va fi scărpinat... fac chestia asta.

1. Dacă întreb ce s-a întâmplat şi tu spui rapid că nimic, ştiu că nu-i adevărat. Am să mă prefac că totul e bine ca să mă scutesc de bătăi de cap.

1. Dacă pui o întrebare la care nu vrei răspuns aşteaptă-te la un răspuns pe care nu vrei să-l auzi.

1. Când mergem undeva orice vrei să porţi e ok. Pe bune!

1. Nu mă întreba la ce mă gândesc decât dacă eşti gata să vorbeşti despre maşini.

1. Ai destule haine.

1. Ai prea multă încălţăminte.

1. Sunt în formă! Rotunjimea e o formă.

1. Mulţumesc că ai citit asta, stiu că trebuie să dorm pe canapea în seara asta. Da tu ştii că nu-i aşa rău? E ca o seară cu cortul.

Am mai omis câte ceva, am mai adăugat câte ceva... sper să vă placă.

Ar mai fi de menţionat că se coace dinaintea publicării un articol de duel pe care îl veţi găsi la ea.

Dacă vreţi un set mai răutăcios anunţaţi-mă. :eek:

Mi-am asumat rolul de patron al unui orăşel pe o insulă liniştită, am adus ceva ofrande zeilor în speranţa unei minuni, m-am apucat de ridicat ziduri şi strâns resurse... Jocul urmează linii "simple" <adică mai avansat puţin decât Triburile, dar mai puţin avansat decât "Caesars", "Empire Earth" sau "Capitalism".

O părere finală n-am cum să-mi fac încă la cât de puţin l-am păzit, dar vi-l recomand totuşi :D

Jocul îl găsiţi aici iar pe mine pe lumea Epsilon.

Vreau ceva comentarii referitor la starea actuală a blogului şi a conţinutului său.

Am reorganizat sidebar-ul şi tot am să mă mai joc cu el, mă gândesc la o temă nouă şi la ceva sugestii sau dorinţe legate de conţinut. Dacă sunt cu adevărat bune poate le citesc înainte să le ignor.

A da, cred că am să pun şi un RSS. Dacă nu aveţi răbdare să citiţi e o chestiune care face un soi de rezumat şi te ajută cu direcţionare sau lectură spre aberaţiile mele.

Acum s-a schimbat povestea. Acest mod a devenit ceva minunat pentru o baza de alte mici modificări, dacă iniţiatorul proiectului va vrea să plece urechea la micile mele sugestii poate Old Skool V2 va ieşi chiar mai bun.

Părţile bune ale variantei actuale, încep chiar din filmul de intro, puţin în stilul "Dukes of Hazard" începe cu ceva cascadorii la volan... realizate pe ritmurile "Jhonny B Good". Loadingul acum nu este încărcat cu tot felul de prostii, ci pur şi simplu un set de imagini curate cu câte o maşină aflată în circulaţie la vremurile respective (începuturile anilor '90). Prima impresie, pare ruptă din ideologia Chip Foose, te uiţi la joc... îţi dai seama că ceva este mai bun, mai plăcut decât originalul, dar nu-ţi dai seama ce.

Clădirile şi străzile sunt în principal aceleaşi... lucru bun pentru că arătau foarte bine. Skin-urile concetăţenilor de roiesc în jurul tău sunt aceleaşi (nu mai vezi peste tot gagici nud pixelate), avioanele uşoare sunt cam aceleaşi... şi de aici se schimbă treaba.

Marea majoritate a vehiculelor sunt schimbate, mai mult sau mai puţin discret, dar fără să devină chinezăreală. Numele sunt reale, deşi păcatele mele îmi spun că s-a mai strecurat câte vreo eroare două... Sunt aproape sigur că n-au să observe mulţi şi oricum e lucru minor.

Ziceam că aş mai schimba câte ceva... da... dar nu sunt lucruri mari, doar finisaje dinalea de perfecţionist/maniac.

O chestie interesantă ar fi posibilitatea de a îmbunătăţi aspectul grafic prin apăsarea Shift + F12... nu mi-a plăcut asta, foarte bine că e opţională. O consider o opţiune pentru nefesişti de generaţie nouă. All show...

Vitezometru apare acum când te afli în maşină... are şi el părţile lui bune şi rele...

Per total aş spune că e un joc bun, mai bun decât originalul, dar cu potenţial imens.

Încercaţi-l.

Bine ai venit în blogosferă.

(Na' că scriu şi mondenităţi pe blog)

Găsisem în urmă cu câteva luni pe youtube ceva episoade dintr-un desen animat care mi-a plăcut enorm în urmă cu ceva ani. Acu le-am găsit pe toate cred... Nu sunt de calitate excelentă, dar merită aruncat un ochi, tot acolo se mai găsesc şi alte personaje animate celebre, dar ăsta e cel mai important.

A, da... ăsta e linku http://www.desene-animate.eu/viata_cu_louie.html

"Love in the time of the cholera" este filmu. 2007 - irelevant. N-am cum să nu spun altfel decât că e într-adevăr un film pentru el şi ea, e ca o telenovelă în care se vorbeşte despre maşini şi sport. Povestea de bază are loc spre finele secolului 19 începutul celui al douăzecilea şi zice aşa... se mută o gagică bună măr într-un sătuc care nu prea văzuse aşa ceva şi-i cade cu tronc băiatului telegrafier. Acu, ca orice poveste complicată ea este bogată şi taică-su interzice tot. Asta nu-i opreşte, pentru o vreme, după care a dracu corespondenţă parfumată se lasă descoperită. O servitoare care a ajutat este deportată (sau ceva) şi tatăl ei ia decizia să se mute. Asta le pune o oarecare piedică, dar scrisorile curg şi promisiunile răsar ca panseluţele NATO înainte de summit.

Asta până când... se întorc în respectivul orăşel unde îşi dă ea seama că n-au nici o şansă şi se hrănesc cu iluzii (faza asta n-am înţeles-o, cel mult să fi fost denumită aşa floarea căreia îi mânca petalele el când scria - varianta timpurie de orbit herbal) şi hotărăşte să o rupă cu el (cuvânt mare având în vedere cât fuseseră ei împreună pe perioada asta (de vreo 10 ani). Ceva timp mai târziu, ea face holeră şi chiar în starea asta îi cade cu tronc doctorului care o îngrijeşte. Aici se cade într-o poveste dinaia: "Nu, nu, nu, nu, IA-MĂ ACUM!" şi ceva timp după se căsătoresc. În prima lor seară împreună ea e speriată ca un iepure în faţa farurilor iar el, fiind un om foarte calificat în medicină îi dă o lecţie... de dragoste. De aici viaţa merge şnur, ea începe să-l iubească... el are o mamă oribilă etc.

În schimb, băieţelul telegrafier este distrus complet şi încearcă să se lase deportat dar pe drum... este violat rapid de o femeie cu nevoie serioasă. În cele zece secunde în care se întâmplă asta el are o revelaţie, se întoarce în orăşelul ăla, face o listă şi se face bogat să o poată mări.

Mai departe nu vă spun că e prea fascinant să ştiu că pe unii vă arde că deja căutaţi filmu.

Este un film pentru el şi ea, pentru că ea vede dragoste, suferinţă şi alte minuni, iar el vede femei goale. E perfect. A da, mai e scrisă după un roman meseriaş da nu mi s-a părut prea important.

să zicem aşa:

Celor care cred că lumea asta cu iubire va scăpa
Celor care cred că dragostea va mai schimba ceva
Le vom cânta, le vom cânta, le vom spune aşa:
Celor care cred că visele nu pot muri,
Celor care ştiu că ura nu naşte copii
Le vom cânta, le vom cânta le vom spune aşa:

În dimineaţa asta... oboseala, emoţia, dar mai ales inima... m-au determinat să aleg o melodie care a şi primit stindardul, dintre melodiile care ne plac, aceasta este a noastră:

Sanda Ladoşi şi Ştefan Iordache - Şi între noi mai e un pas

A da... încă ceva, de sezon şi de impact:

În vara asta am să mă-ndrăgoooooosteeeesc... DE TINEEEEE

Un mic preview:

Au rămas totuşi uriaşii blânzi (Stralis-urile) probabil pleacă la noapte să nu fie prea incomozi, sau altă dată...

Nu ştiam, dar am fost anunţat de o cunoştiinţă şi mi-am spus că nu ratez ocazia să învârt roatele unor monştri cu sute de cai putere şi cuplu cât să-ţi mişte casa. Vremea nu era tocmai favorabilă pentru giganţii sponsori ai "All Blacks" a căror culoare cam aduna "frigul" în ele. După o aşteptare decentă... mi-a venit omul de legătură şi am avut parte de turul "de onoare" şi de lăfăit prin toate maşinile după voie.

Am găsit de apreciat interiorul robust, aşa cum trebuie la un asemenea vehicul. Nu te învălue în vreun lux de Phaeton, nu te imbrăţişează ca un Passat măcar... dar ergonomia e la ea acasă. Un mic exemplu, scaunele se reglează cam pe toate gusturile, şi indiferent de poziţie, nu există unghi să te orbească soarele în ciuda suprafeţei vitrate imense dacă te foloseşti corespunzător de ce ai la dispoziţie. Fiecare persoana are un suport de pahar dedicat şi pentru cele de cursă lungă se bucură de o cutie frigorifică de dimensiuni mai mult decât mulţumitoare.

Scopul şi-l deservesc cu nesimţire ridică, transportă şi aruncă încărcături de la 1,5 tone la 50 fără a transpira un schimb de ulei până la un milion de kilometri. Comenzile sunt făcute să dureze şi totuşi uşor de operat şi sunt pline de instrucţiuni de siguranţă şi manuale de operare. Ar fi puţin cam tocilare... dai contact şi îţi zice cam tot... chiar şi dacă e un ţânţar mort pe proiector... dar eficiente.

Şi acum partea interesantă: condusul :eek: . Comenzile sunt integral asistate, dar tot au un răspuns care să te anunţe că mişti şapte tone şi nu una. Cam toate se aseamănă cu un automobil. Diferenţele reale constau în perioada de ajustare cu dimensiunile, cercurile necesare virării dar mai ales în operarea cutiei de viteze, a căror rapoarte sunt gândite pentru economie optimă şi în caz de urgenţă pentru posibilitatea de a mişca încărcătura completă în condiţii nefavorabile ale terenului.

Cele cu care m-am dat au fost EuroCargo şi vedeta expoziţiei actuale Daily 4x4. EuroCargo-ul exact cum te-ai aştepta la gabaritul său... temperat şi puternic. Perioadă de acomodare, câteva minute. În Daily 4x4 erai acasă după prima ridicare de ambreiaj... cel puţin până erai nevoit să treci în marşarier care era cumva la poziţia treptei I doar că schimbai gamba. În mod suprinzător, 4x4 avea cutia mai obositoare în condiţii speciale. EuroCargo avea 8+2 trepte şi două poziţii ale gambei pe când minicamionul de oraş avea 2 poziţii ale gambei, 2 manete suplimentare pentru "low range" şi încă una pentru condiţii specifice de aderenţă... totalizând... 20 + 4 trepte... Din care în regim normal prin oraş nu foloseai decât 5 + 1 şi două poziţii pe gambă. Ciudat dar bine gândit :D

M-am mai agitat pe acolo de am mai pozat în grabă jucăriile... că la întoarcere a condus văru şi nu era prea are el răbdare...

[gallery]

Felicitări, un lucru de aplaudat, cu puţin s-a reuşit puţin mai mult.

Seara, status la ultima adăugire la blogroll-ul propriu zice aşa. "Eminescu şi un Oltcit...". Eminescu - articol despre parcul cu acelaşi nume din oraş care, alături de majoritatea spaţiilor verzi ale urbei a primit recent "un facelift" de campanie. Nimic de obiectat aici

Un Oltcit, articol cu referire la maşina vedetă a articolului de mai sus, articol care mi s-a părut deplasat. Ştiu, e o părere, e o noţiune de subiectivism, puţini ştiu ce înseamnă pasiunea mai mult ca mine, mai ales în domeniul auto, dar să nu intrăm în teritoriu trekkie ok?

GL 94 FAN este o maşină cu ani, cam greoi în general pentru mai toate maşinile. Da, este îngrijită, da merge binişor, da are un sistem de aprindere a cărei complexitate e mai expusă... şi ceva modificări sub piele... dar e o maşină. Nu e una genială... din nici un punct de vedere. De ce?

Este diferită, dar este "cool" în aceeaşi măsură în care Leonard Cohen este cool... Un sistem de difuzoare decente, cablate bine şi reglate corespunzător, împerecheate cu un casetofon de Logan (cea mai mare prostie pe care o poţi face... dacă îl iei cu maşina, de banii ceruţi pe el îţi iei un casetofon adevărat) sunt aproape un necesar dacă a conduce nu-ţi ajunge.

Este un pas înainte faţă de original, dar nici originalul nu făcea asta foarte greu 61 cai şi o cutie proiectată pentru rapoarte scurte, cât să scoată un consum decent şi o viteză deloc jenantă dar nnici ameţitoare. Întrece în demaraj un Logan? Bun, şi ce e aşa şocant? Loganul are tot o inginerie franceză, un motor controlat de un procesor dojenitor pentru performanţă... şi o cutie foarte bună, Nissan, concentrată pe economie şi cu un standard euro 3, adică acelaşi motor nu tocmai excelent performant şi gâtuit. Mai zic că e mai greu?

Sună frumos în turaţii ridicate, aici este un punct de apreciat.

Kickass car? În nici un caz. Maşină care să-ţi consume timpul într-un mod constructiv, şi să fie specială, lucrul la care te refugiezi, sau de care să te foloseşti să te refugiezi, dar vă rog, vă rog! nu mai faceţi un caz extraordinar din ea.

Aş scrie de un grătar la care au ieşit scântei din foi de viţă... Nu e vina mea că m-am simţit foarte masculinos când spărgeam lemne de am făcut aproape suficiente pentru un foc de tabără. Tot nu e vina mea că anumiţi oameni care "au sărutat o ţigancă" că au pus toate lemnele de era să lase gazda fără foişor. Nu Andrei, nu de tine zic!

Dar să revenim. Film. Zicea unu mai pasionat de medicină acu recent să ne adunăm la el, să ne uităm la Un comisar acuză. O idee decentă, hop micropopcornu cu noi şi berea... şi biscuiţii Zeo cu glazură pentru masculul feroce din gazdă =)) care i-a servit calzi cu un Redd's rece, aş fi zis bere da nu vreau să mint.

Teoretic, idee bună, practic... cine vrea să audă "Un fleac... m-au ciuruit..." se uită pe B1 TV sau pe ce alte posturi tot dau filmele astea "tinereşti". Schimbare de planuri, doi oameni ... ceferiţi fără ceferie, aleg film nou: Monsters Inc. Nu suntem chiar aşa de afoni, l-am mai văzut de vreo trei ori, da tot am râs de ne-a ieşit malţu pe nas. Mă rog, celor care au băut bere... lui Iulian i-a ieşit ceva zahăr şi cacao.

Şi aşa, pe o plimbare răcoroasă pe drum înapoi, bucurându-mă de oameni foarte amabili care trag pe dreapta, lasă geamu' în scârbă şi zic "Club aisberg?"... (nu zic că erau brăileni... că n-am nimic cu ei la volan, nu m-aş lua niciodată de aşa un lucru) ... îmi trecea mie prin minte... curentu de aer.

Şi mă gândeam... câte ocazii mai ai să fii copil? Să fim serioşi, n-ai să convingi mai mult de 3-4 persoane să joace "Raţele şi vânătorii" cu tine, iar asta n-ar fi mare realizare. Dar să-i aduni să te uiţi la un film absurd în care un monstru mic şi verde tremură încercând să-şi ţină greutatea pe picioare după ce s-a lovit la testiculele inexistente e un compromis decent.

Data viitoare, mergem pe principiul, bigger, better and uncut...

Mai multe floricele, mai multă bere, poate mai mulţi participanţi, şi "Toy Story", "Toy Story 2", şi "Mike's New Car".

Chestia e...că am căuta un film, neapărat animaţie, preferabil Pixar, cu care să ne râdem plămânii dimineaţă când suntem cel mai terminaţi. Aştept propunerile voastre, poate de unele n-o să râd ca la film.

De ce spun eu asta?

Păi să vedem, mi-am propus pentru după amiaza şi seara de azi să revin la bătrânul GTA San Andreas şi să aduc ceva noutăţi. Prima a fost patchul Hot Coffee. Patch care de fapt nu e patch, e doar o deblocare a unor părţi ale jocului dezactivate de producători înainte de a-l scoate pe piaţă. Ce face? Păi, când te invită gagica la "o cafea"... nu rămâi cu un cadru al casei zguduit, ci intri la "o cafea" şi te implici în servitul ei. O picanterie mică, dar foarte distractivă. (Ok, poate nu e pe gustul cuiva care află ce faci în jocul ăla :eek: )

Deci nu e ăsta motivul din spatele apariţiei titlului?

Nu, ci a doua "noutate" ce am vrut s-o testez. Este vorba de GTA San Andreas Real V2 creat de ovisebdan, un nume relativ cunoscut prin lumea forumurilor. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu spun că omu' n-a muncit, sau că nu se pricepe la modificări în jocul în cauză. Spun aşa, omule, ce ai făcut tu, este reclamă falsă.

În original, acţiunea se petrece undeva la începutul anilor '90, deci mă aşteptam ca varianta reală a jocului să fie plină de bătrâne E34 în zilele lor bune, nume reale ale maşinilor... şi un sunet dacă nu schimbat, cel puţin mai camuflat de muzica din joc sau ceva...

Ei bine nu, peste tot vezi Corvette-uri Z06, Aston Martin-uri de design Fisker şi rudele lor. Eh, sunt cam critic, mai vezi şi o puzderie de Skoda Octavia, Seat Leon şi Audi A6. Cele ale căror nume încep cu "S" împreună cu exoticele, au neapărat ceva modificat în ele... nu s-ar putea altfel. Dar revenid la cele cu picioarele pe pământ. A6-le, te urci, te pui în mişcare ca într-un Murcielago şi auzi un sunet agitat similar cu ce ar scoate un motor mic supraalimentat. Hmm... o fi nene vreun RS. Nu, nu, nu... este... absolutul, infamul, nesuferitul 3.0 TDi.

Nu mă înţelegeţi greşit, e o maşină foarte bună, dar nu e una care să merite atâtea laude pentru excelenţă sportivă şi performanţă a şasiului etc.

Ce m-a mai enervat?

Autostrada viselor care urcă la vreo 400-500 metri altitudine şi se ramifică spre două direcţii, fiecare spre unul din oraşele importante în joc. Dacă eşti la fel de enervat ca mine, poţi sări spre cerul pe care luna (sigla craiovaforum sau ovisebdan) şi să aterizezi în apa cu nişte texturi oribile să mai faci ceva "driving skill".

Faptul că pe stradă circulă fie bărbaţi la costum negru, fie femei la costumul Evei.

Faptul că atunci când furi un Murcielago te aşezi în scaunul în care a stat înainte un gigi cu salopetă.

Faptul că mai toate maşinile au jante atât de mari încât cauciucul de deasupra lor este practic inexistent.

Faptul că mai tot ce circulă are în spate vreo n ligheane audio şi vreo două amplificatoare.

Ar mai fi câte ceva... dar am preferat să o las baltă cu realismul, revin la Hot Coffee şi eventual un patch simplu care schimbă numele.

Mic sfat (poate contează) dacă va exista o a treia versiune fă-o reală. Maşinile doar retuşate cât să pară mai aproape de realitatea (de atunci), numele lor adevărat, sunetele dacă nu e prea mare problemă cu înregistratul să fie lăsate cum sunt, sunt bune, fizica să fie exact ca-n original, şi costumaţiile să ... existe totuşi :)

Sunt de acord cu modificarea imaginilor din loading, dar nu cu înlocuirea lor. E meritul tău să laşi amprenta dar nu să strici ceva din munca altora.

În fine, mai caut şi alte variante dar tot originalul rămâne cea mai bună până acum, nu pentru că nu s-ar putea modifica, ci pentru că e modificat de cei care investesc timp cu lipsă de gust şi bun simţ.

Nu m-am făcut fotograf, şi nici calitatea pozelor nu e excelentă... da am avut vreme.

Specificaţiile în ordinea interesului pentru mine:

Restu' se găsesc aici.

Cred că o să mă bucur de el, sper... acu e ca mine, doarme şi mănâncă 12 ore la doar 3 după ce a intrat în casă.

Totodată la simularea întreprinderilor o să mă vedeţi în postura de director responsabil cu personalul, în umbra căruia se află două persoane. Secretara mea ocupată cu un fax şi Flubber, destresantul nostru comandând cafele prin interfon în timp ce-şi ştampila încheietura să intre si el prin Divino, poate o primi un cocktail gratis dinăla pentru studente.

A, să nu vă gândiţi că sunt aşa de important, chiar pentru profesorii ce nu mă cunosc, doar că la ora la care au avut loc şedinţele foto numai cei din anul I mai eram pe acolo. Asta nu vă spun, că nu e aşa studenţia.

Recomand lectura viitorilor părinţi, nu neapărat pentru soluţiile ce le oferă, cât pentru distragerea de la stresul aşteptării. Cartea asta e de fapt un rezumat al unei alte cărţuloaie ce este un rezumat al studiului pe care şi-a pierdut omu' viaţa. Cuvântul înainte dă un exemplu de american care şi-a ratat viaţa frecând menta prin faţa televizorului şi apoi calculatorului, eventual pe site-uri porno. Plecând de aici adaptează situaţia la a noastră ţară multilateral dezvoltată, şi dă ceva simptome ce se manifestă prin emisiuni gen "Super Dădaca", "Schimb de mame" şi alte din oala lor. Câteva capitole tratează erosu, şi omuleţii de nouă generaţie (nu ca mine... eu cu Cernobîlu' la centură) care nu se pot uita la o fată dacă nu arată a starletă porno şi care nu apreciază nimic altceva decât senzatiile cauzate de endorfină.

Printre capitolele astea se tratează problema ştiinţific, cu subdezvoltarea anumitor zone ale creierului, cu relaxarea conexiunilor între ele, cu lipsa de concentrare şi abilităţi pentru lucru cu mâinile (mă rog... la capitolul cu erosul e o excepţie la capitolul ăsta) datorate de pasivitatea ecranului de-i spală creieru'.

Apoi mai vine o problemă, partea cu violenţa manifestată tot mai des, datorită unor pseudoeroi negativi care creează impresia că răul nu doar că este bun ci şi dezvoltă abilităţi de rezolvare a unor probleme existenţiale. De asemeni apare o concluzie cum că pentru majoritatea copiilor creierul lor nu face distincţie între violenţa fictivă din cutia luminoasă şi cea reală, astfel dând naştere la o mică monstruozitate în devenire... victimă a lipsei de afecţiune şi a societăţii de consum (trebuia sa pun şi o prostie economică aici să pot dormi liniştit).

N-aţi înţeles mare lucru? Nu-i nimic, citiţi cartea şi vă lămuriţi cu multe... preferabil înainte să avandonaţi gânguriciu ăla roz în faţa televizorului sau tastaturii.