În Paradis e mereu ud,
Zeii sunt în extaz erotic...
Şi ce vis e viaţa toată!
O virgină murea în cadă.

Nimfele oftau cu glas divin,
Când se iubeau cu îngerii...
Afară e lut şi cenuşă!
Şi stă să cadă seara.

...

Haide să oprim timpul în loc
şi, împreună,
să visăm la un alt final de lume,
într-o lună de miere.

Departe de oraş, dar aproape
de Suprem -
Hai să murim în drum spre casă
într-un tren rapid.

Ia-mă de mână, să delirăm -
nebunie-n doi;
şi aprig, şi dulce, şi amar, şi sublim,
Ne vom uni în toate

şi poate vom fi fericiţi...

E două-n amiază
şi te ghemuieşti într-un pat,
frigul luminează
un aer de cearşaf uscat.

Ai vrea să plouă-acum -
furtună de vise întregi;
căci e toamnă pe drum -
Iubito, şi nu mă-nţelegi...

Un gol imens îl port în mine,
ca pe un vid plin de nesaţ...
Poţi să vezi lumea din jur
printr-un tun legat de braţ?

Un gol infinit în stomac
pe care şi-n vise-l tot simt -
tot singur sunt de când mă ştiu
şi nu ştiu de ce mă mai mint...

Ar trebui să fiu departe,
într-o cetate străină...
Un nume uitat demult
prin iubirea creştină.

Sunt foarte nenatural şi citesc texte sacre. Practic zen şi tantra.

Dacă aveţi o propunere sau orice, mă găsiţi la larydn@yahoo.com

În camera neagră stau singur,
În nădufu-ntunecat...
Absorbit de dor, de gânduri,
Ea apare dulce-n pat.

Parcă simt parfumul proaspăt
De pe trupul ei suav...
Dar tot visul se destramă,
În ecoul grav al nopţii, şi fatal.

Singur şi gol stau şi plâng...
E noapte şi frig
şi ce nebunie...

Mă gândesc la tine toată noaptea
abătut într-un regret nebun.
Şi nu pot să spun...

Cuvintele dor ca o rană deschisă
şi sună atât de comun,
să mor pentru tine... nebun.

De tine mă simt, de tine gândesc,
Despre tine aş face o lume;
Veşnic atras, totdeauna iubesc,
Dar tăcerea... e chiar al meu nume.

Viaţa e numai un gest din reflex.

Pare uneori că-i totul în zadar...
Când îmi amintesc de timpul meu trecut;
Parcă mă apasă un regret amar:
O fantasmă-i lumea şi nimic real.

...dedicată lui Sanda Cojocaru, scriitoare cu un deosebit talent şi curaj ce m-au fascinat chiar de la început. A promis pe un forum că-mi va da volumul ei de poezii. Ne-am văzut doar câteva secunde... Astăzi am avut plăcerea să-i citesc cartea. "Culorile mele", apărută la editura Prut Internaţional, a câştigat premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova în 2004, când avea doar 16 ani. Am citit-o cu nerăbdare, imediat cum am ajuns acasă. În cele 48 de poezii este imortalizată sinceritatea intimidantă a unei conştiinţe umane în care te regăseşti în momente universale din viaţă în care poţi învăţa multe. E singura carte pe care o voi păstra.

Fiorii umezi de lacrimi ascunse
te fac să oftezi romantic, şi tremuri
într-o amiază plină de îndemnuri
de umezi fiori de lacrimi ascunse.

E o amiază vulgară cu vise...
Plouă departe în gara murdară
deşi pare încă senin, afară
e noapte deja... uitatele vise...

Şi da... mi-e dor de un ideal;
când trist adorm în noapte
cu ochii închişi, gemând...

De vis, de ea, de casă
mi-e dor ascuns şi plâng...
şi nimeni nu ascultă...

Acum că noaptea vine,
mi-e dor să râd ca ieri...
să-mi pese de nimic,
lângă un vechi cămin...

Mă doare tot capul...
Îmi spun că nu vine.
Mă caut în sine,
Mă zgârii cu acul.

Stau treaz adânc pe pat –
Mă-nec în mintea mea;
Îmi spune altceva...
Ca şi aceleaşi gânduri...

iunie '04

Pe cer sunt semne ciudate,
Pe norii ce nu mai sunt duşi
De vântul primăvăratec
Ce ne şopteşte pe la uşi.

Crispat e chipul tău frumos,
Pretenţios de gingaş,
Fiindcă doar de l-aş atinge,
Mă respinge, prea curat...

Supuşi aceluiaşi destin,
Noi ştim că suntem amândoi;
Trăim după aceleaşi legi,
Închişi de propriile nevoi.

Corpul neliniştit al tău
Apasă carnea cea albă,
Însângerată şi caldă,
Şi curge, strângându-l pe-al meu.