• Jurnalul Naţional: Cum aţi ajuns să lucraţi în România? Primul client a fost Traian Băsescu în 2001?

Tal Silberstein: Cred că era 2002…

• Aţi făcut o cerecetare sociologică pentru el….

Mai mult decît atît. Preşedintele Traian Băsescu m-a adus în România. Lui îi datorez faptul că sînt aici.

• Cum s-a întîmplat asta şi care a fost primul contact cu politicienii români?

Ne-am întîlnit în Viena pe vremea cînd era primar şi am petrecut împreună cu el două zile interesante, timp în care mi-a povestit totul despre România. Apoi, practic m-a forţat să vin aici. Am aterizat la Bucureşti într-o zi cu ninsoare, în noiembrie sau decembrie, şi am început să lucrez cu Traian Băsescu. Treaba mea era să îl consiliez în legătură cu proiectele lui viitoare, iar unul dintre ele era formarea alianţei cu PNL. În prima mea zi de lucru în România, Vasile Blaga m-a dus la masă la restaurantul McMonis. M-a întrebat dacă beau şi, cînd i-am spus că da, a comandat palincă pentru amîndoi. După ce am băut, cred, şase ori şapte pahare de palincă şi cînd abia dacă mai eram conştient, a fost mulţumit şi i-am văzut zîmbetul care parcă spunea: "Acum poţi să bei ca un român, eşti unul de-al nostru, ai fost acceptat în club". De atunci, de fiecare dată cînd am venit în România, îmi pregătea o sticlă de cinci litri de palincă adevărată de la el de acasă şi aproape că am devenit dependent. Este de departe băutura care îmi place cel mai mult şi cred că palinca adevărată, precum cea de la Vasile Blaga de acasă, mă menţine sănătos. Dincolo de povestea asta, am făcut o cercetare sociologică pentru PD şi alte cîteva lucruri. Apoi am avut însă cîteva neînţelegi contractuale cu Traian Băsescu şi nu am putut cădea de accord.

• A fost vorba despre bani?

Pe scurt, da. Dar într-o manieră pozitivă, nu pot să spun nimic rău despre această întîmplare. Se mai întîmplă ca în anumite momente, chiar dacă doi oameni se plac, să nu poată cădea de acord asupra unui contract.

• Înţeleg că n-a vrut să vă dea banii ceruţi…

Nu cred că nu a vrut. Poate PD nu avea suficiente resurse pentru a-şi permite consultanţă externă, şi am acceptat acest lucru.

• Din 2002 şi pînă acum aţi urmărit îndeaproape scena politică românească. Ce părere aveţi, spre exemplu, de Ion Iliescu? Care au fost calităţile care l-au menţinut timp de 18 ani în politica la vîrf?

De obicei, oriune în lume, şi mai ales în Europa, preşedinţii au o imagine bună, mai ales după ce părăsesc funcţia. Cred că Iliescu este un om apropiat de oameni şi este un bun om politic. Cred că a fost preşedinte într-o perioadă specială pentru România şi a fost considerat un bun preşedinte. Nu a făcut multe greşeli şi nici nu a avut parte de scandaluri care să îi marcheze mandatul. Şi oamenii l-au răsplătit.

• Dar a făcut greşeli şi a avut şi parte de scandaluri. În timpul mandatului lui au fost cîteva mineriade, iar numele lui Miron Cozma era legat de numele lui Ion Iliescu…

Cunosc povestea minerilor. Ştiu că au fost conflicte, dar, dincolo de toate, publicul este mai deştept ca oricare dintre noi. Chiar dacă au fost cîteva incidente triste în istoria României, şi nu spun că nu au fost, totuşi a trecut mult timp de atunci, iar Ion Iliescu a fost preşedinte pentru mult timp după ele. I-am urmărit mandatul pe parcursul cîtorva ani, cît am fost în România, şi cred că a fost un preşedinte al consensului. Nu s-a implicat prea mult în politică şi a avut imaginea unui preşedinte apropiat de oameni, lucru care în România este foarte important.

• De ce calităţi are nevoie Traian Băsescu pentru o performanţă egală cu cea a lui Ion Iliescu?

Nu cred că Traian Băsescu vrea să fie egalul lui Ion Iliescu. În primul rînd, nu cred că poţi compara vremurile. Sînt sigur că Traian Băsescu a avut o imagine chiar mai favorabilă decît cea pe care a avut-o Ion Iliescu, vorbind despre procente în sondaje. Însă, din nefericire pentru el, cota lui în sondaje scade pe măsură ce retorica lui devine din ce în ce mai politicianistă şi foarte des conflictuală. În ultimul sondaj naţional pe care l-am făcut în urmă cu două săptămîni, o majoritate de 48% dintre respondenţi au fost de acord cu următoarea afirmaţie: "Concepţia lui Traian Băsescu asupra mandatului prezidenţial a adus haos în politica din România şi a îngreunat activitatea guvernului". Doar 42% au spus că această afirmaţie nu este adevărată. Dacă nu îşi schimbă stilul, în opinia mea, îi va fi greu să îşi menţină cota de popularitate. Dar el este preşedintele şi cred că, ştie ce face şi cum se comportă, iar publicul îl va judeca, aşa cum a făcut şi cu ceilalţi.

• Puteţi identifica un politician român cu un potenţial asemenător de a deveni lider?

Sînt convins că premierul Tăriceanu, dacă ar fi fost preşedinte, ar fi fost unul foarte bun. Cred, de asemenea, că, dacă Adrian Năstase ar fi cîştigat alegerile, ar fi fost un preşedinte bun. Dar cred că e foarte greu să judecăm, pentru că vremurile sînt diferite. România face acum parte din UE, pe vremea lui Ion Iliescu, nu. Scena politică s-a schimbat mult. Multă vreme a gravitat în jurul dominaţiei PSD. Acum însă este construită pe trei partide principale. Preşedinţii care fac parte din unul dintre aceste trei partide vor avea permanent o problemă: în ce măsură să păstreze independenţa prezidenţială şi în ce măsură să păstreze legăturile cu partidul din care provin. Preşedinţii cu o asemenea capacitate de a atrage voturi vor avea mereu această problemă. Dar fiecare preşedinte vine cu personalitatea lui, principiile lui politice şi modul său propriu de acţiune.

• L-aţi sfătui pe premier să candideze la Preşedinţie?

Nu îi dau sfaturi nici unui politician în legătură cu ce poziţii să vizeze. Asta mă depăşeşte, dar cred că, dacă ar fi preşedinte, deşi nu ştiu dacă are un asemenea gînd, ar fi un preşedinte excelent.

• Care sînt dificultăţile pe care le-aţi întîmpinat lucrînd în campaniile din România? Care sînt valorile pe care publicul le-a acceptat şi care sînt cele pe care nu le-a acceptat?

În primul rînd nu am dificultăţi în a lucra în România, datorită echipei de prieteni şi de parteneri pe care o am aici. Sînt norocos să îi am perteneri pe Arthur Finkelstein, Dan Andronic, Sheves şi cîteva tinere talente politice, pecum Alin Bogdan, care este director pe compania noastră din România. Şi îmi place să lucrez şi cu unii dintre cei mai buni oameni din lume care se află în preajma premierului Călin Popescu Tăriceanu: Dorin Marian, Mihnea Constantinescu şi alţii. Noi lucrăm în multe ţări: Austria, Israel, Serbia, Bulgaria, Ucraina şi altele. Fiecare ţară are trăsăturile sale de cultură, limbă, religie, structuri sociale. Mă simt însă foarte bine în România. Am găsit un public vibrant, dinamic şi avizat din punct de vedere politic. Oamenii iau în serios politica, sînt informaţi, nu pot fi păcăliţi şi nu le este frică să schimbe guvernanţii dacă nu le place ceea ce văd.

• Cu care om politic aţi colaborat cel mai bine în România?

Am lucrat cu preşedintele Traian Băsescu şi cu alţi lideri din partidul său, am lucrat cu fostul premier Adrian Năstase şi cu mulţi alţii din PSD, şi lucrez de cîţiva ani cu premierul Călin Popescu Tăriceanu. Am rămas impresionat de toţi cei cu care am lucrat. Premierul Tăriceanu este, poate, persoana cu care îmi place cel mai mult să lucrez. Şi, spunînd asta, s-ar putea să am necazuri cu ceilalţi premieri cu care am lucrat, dar sînt foarte sincer! Are calităţi rare pentru un politician şi o personalitate unică, ascultă mereu cu multă atenţie, ia în serios şi funcţia pe care o deţine şi contractul pe care îl avem, şi nu îşi pierde niciodată cumpătul în situaţii de criză, ceea ce este foarte rar în România. Haideţi să vă povestesc ceva! În ziua votului asupra moţiunii de cenzură părea că premierul nu are nici o şansă să cîştige în Parlament şi că se află la finalul mandatului său. Dan Andronic şi cu mine eram singurele persoane pe care le-a văzut la el în cabinet înainte de a pleca la Parlament. Săptămîni întregi a respins orice compromis pe care i-l ofereau atît PSD, cît şi oameni din propriul partid, spunînd că nu face jocuri politice ca să rămînă în funcţie. Cu cîteva ore înaintea votului, cum stăteam la el în cabinet aşteptînd ca ghilotina să ne taie gîtul, ne-a chemat entuziasmat lîngă biroul său, să nă uităm la ecranul computerului. Şi eu şi Dan am sărit de pe scaune, crezînd că a găsit vreo ştire optimistă pe internet. Ne-a pufnit rîsul cînd am văzut că premierul era foarte încîntat, uitîndu-se la un model vechi şi rar de maşină. Asta înseamnă că nu-şi pierde niciodată simţul umorului. De atunci dau această întîmplare ca exemplu de capacitate de a-ţi păstra calmul. De asemenea, păstrez o relaţie apropiată cu Adrian Năstase, de asemenea o personalitate impresionantă.

Timpul alianţei D.A. a trecut

• Aţi lucrat la camapania electorală a lui Adrian Năstase, în 2004. De ce a pierdut?

M-am gîndit mult la această chestiune. Mi-a fost greu să accept acest eşec. L-am luat foarte în serios, pentru că, aşa cum v-am spus, cînd intri în politică, singurul mod în care obţii succes este să te implici la modul foarte personal. Să te implici emoţional. Dacă nu te identifici cu persoana cu care lucrezi, nu poţi deveni parte a echipei politice. Eu am crezut că premierul Năstase a făcut lucruri uluitoare pentru România şi că ar fi un preşedinte excelent. În condiţiile astea mi-a fost greu să suport acest eşec. În legătură cu ceea ce a provocat acest rezultat, cred că au fost două cauze. Prima a fost acel acord cu UDMR dinaintea celui de-al doilea tur, care a avut două consecinţe. A îndreptat toţi simpatizanţii PRM să voteze împotriva lui Adrian Năstase în turul al doilea, pe de o parte, şi, pe de altă parte, nu a determinat alegătorii maghiari să iasă la vot. Al doilea motiv pentru care am pierdut a fost acea poveste a fraudei electorale. Biroul Electoral a dat publicităţii cîteva date, Traian Băsescu le-a speculat, le-a legat într-un mod foarte isteţ şi a creat acea poveste care a determinat o campanie negativă timp de două săptămîni.

• Care a fost şansa PSD de a obţine un rezultat atît de bun la locale, deşi şi-a erodat masiv imaginea din cauza conflictelor interne?

PSD a făcut o figură bună la locale, dar alegerile locale se bazează în mod special pe candidaţii pe care îi ai. Oamenii aleg candidatul la primărie sau şefia consiliului judeţean şi mai puţin partidul sau doctrina. Cred că PSD a avut candidaţi foarte buni şi, datorită acestui lucru, a obţinut un rezultat mai bun decît cel pe care îl estimase. Dar nu sînt sigur dacă acest rezultat reflectă proporţiile PSD la nivel naţional. Dacă vor şti să se reinventeze, aşa cum premierul Adrian Năstase a introdus, cu ajutorul nostru, sistemul alegerilor interne în partid în 2003, salvînd partidul de la eşec electoral, vor putea să schimbe tendinţa de erodare şi vor cîştiga electoral.

• Deci care îi sînt şansele să cîştige alegerile legislative?

Seriozitatea profesională mă face să mă abţin de la profeţii. Nu estimez niciodată şansele. Alegerile vor fi peste şase luni şi sînt trei partide mari care se confruntă, PSD, PD-L şi PNL. Fiecare are şansa să cîştige alegerile.

• În România aveţi faima unui creator de campanii agresive. Pe de altă parte, premierul Tăriceanu a mai îndulcit tonul la adresa preşedintelui Traian Băsescu. E mai bine pentru cei doi să devină prieteni?

În primul rînd nu ştiu de ce sînt perceput aşa, asta dacă e devărat ce spuneţi. În momente anume folosim toate mijloacele care ne servesc. Orice campanie se bazează pe elemente negative şi elemente positive. Trebuie să spui mereu ceea ce este bun despre tine şi partidul tău, de ce să te voteze oamenii şi în acelaşi timp de ce să nu îl voteze pe contracandidatul tău. Nu ştiu dacă asta înseamnă campanie negativă, mai degrabă comparativă. Nu cred că există vreun avantaj al conflictului de dragul conflictului. Politicienii care se bazează mai mult pe conflict vor pierde. Ar trebui să fie mai preocupaţi de interesul public decît să se lupte între ei. Cînd vine vorba despre ideologie, despre puncte de vedere diferite, este loc de conflict, dar la nivelul personal nu îi este de folos nimănui.

• Ce alianţe politice vi se par posibile după alegerile legislative?

Această întrebare trebuie să o puneţi politicienilor.

Blaga a avut un program mai bun

• Refacerea Alianţei D.A. ar fi un succes?

Nu cred că trebuie să vorbim în termeni de succes sau eşec. Cred că a fost o mişcare cu un rezultat bun pentru cele două partide la momentul la care a fost formată, şi atunci cînd lucram cu Traian Băsescu, i-am spus, pe baza cercetărilor, că va fi o alianţă sigură pentru anul 2002. Dar acum prevăd că se vor confrunta trei forţe politice majore, lucru care este sănătos pentru scena politică. Cred că fiecare din cele trei partide stă pe picioarele lui şi nu depinde de nici o alianţă. Dacă două partide decid, bazîndu-se pe o ideologie comună, proiecte comune, să formeze o alianţă pentru a pune în practică aceste proiecte, atunci ar fi o mişcare potrivită la momentul acela. Nu cred că o alianţă doar de dragul alianţei poate fi menţinută. Amintiţi-vă care era situaţia politică la momentul formării ei: un PSD dominat şi două partide politice mai mici. Acum, situaţia este diferită şi apar soluţii diferite. Nu am nimic împotriva Alianţei D.A., nici nu pledez pentru ea, cred că a fost un obiectiv important la momentul acela, dar fiecare alianţă trebuie evaluată la timpul ei. Sînt vremuri diferite şi o scenă politcă diferită şi o alianţă nu ar avea cu siguranţă acelaşi scop ca atunci cînd a fost formată.

• Spuneaţi că oamenii vor politicieni serioşi. Atunci vă întreb ce a fost greşit în campania electorală a lui Ludovic Orban? A avut o campanie serioasă, bazată pe proiecte, dar nici aşa nu a reuşit să depăşească locul patru la primul tur de scrutin…

Nu cred că a fost ceva în neregulă în campania lui. Cred că şi campanile au limitele lor. Campaniile nu pot schimba într-un timp scurt atitudinea oamenilor. Ludovic Orban a avut o campanie serioasă, dar a avut contracandidaţi foarte puternici şi doi dintre ei erau mai populari în Bucureşti: Oprescu şi Blaga. Era aproape sigur că vor intra în turul al doilea, pentru că erau deasupra celorlalţi şi pentru că, în campanii, oamenii nu judecă pe baza unor informaţii noi. Judecă bazîndu-se pe o percepţie pe care o au despre un politician, formată în timp. Chiar dacă Ludovic Orban a avut o imagine bună, s-a confruntat cu doi oameni care aveau o imagine şi mai bună, şi pînă la urmă asta a ales publicul.

• Spuneţi că a intrat în campanie cu o imagine mai proastă decît a celorlalţi şi că ar fi trebuit să înceapă de mai mult timp să-şi construiască imaginea de politician serios?

Nu cred că a avut o imagine proastă. El a avut o imagine bună, dar ceilalţi au avut o imagine şi mai bună. Nu e suficient ca lumea să te placă, pentru că lumea poate plăcea pe altul mai mult. Ceea ce a fost aici cazul. Primul meu client din străinătate a fost primarul Vienei, Michael Haupl, care era un politician şi un om uimitor. Chiar şi Superman dacă îl contracandida în alegeri, ar fi pierdut. Nu cred că Ludovic Orban ar fi putut să se transforme în cîteva luni într-o alegere mai bună decît ceilalţi, pentru că oamenii îi cunosc de multă vreme pe aceşti politicieni.

• Şi atunci de ce publicul l-a plăcut mai mult pe Oprescu şi de ce a pierdut Blaga?

Mai întîi, după cum ştiu din cercetări, Oprescu a început campania ca fiind de departe cel mai popular politician din Bucureşti, la o diferenţă imensă faţă de ceilalţi. Blaga a avut însă o campanie mai bună, reducînd diferenţa. Cred că, dacă această campanie s-ar fi bucurat de o atenţie suficientă din partea presei, Blaga ar fi cîştigat, pentru că a avut un program mult mai bun decît contracandidatul său şi a atins cîteva probleme importante cu care se confruntă Bucureştiul. Cred însă că atracţia electoratului pentru faptul că Oprescu a intrat ca un candidat independent a fost foarte puternică, avînd în vedere resentimentul imens pe care îl are publicul faţă de clasa politică. Nu trebuie să uităm că şapte din zece votanţi nu s-au obosit să meargă la vot. Astfel, aş îndrăzni să spun chiar că încercarea preşedintelui Traian Băsescu de a-l ajuta pe dl Blaga înaintea turului al doilea şi de a transforma cursa într-una politică nu a ajutat şi chiar a fost, neintenţionat, contraproductivă, din moment ce publicul era obosit de luptele politice. Dar s-ar putea să greşesc.

PD-L trăieşte şi fără Băsescu

• Va deveni Sorin Oprescu un nou Traian Băsescu?

Nu cred că cineva poate să facă o comparaţie între doi politicieni. Cred că stilurile lor sînt asemănătoare şi cu multă priză la public. Fără îndoială, joacă pe terenul lui Traian Băsescu, dar restul rămîne de văzut. Nu i-aş judeca foarte uşor pe politicenii nou-aleşi după modelul lui Traian Băsescu, pentru că acesta este un politician extrem de talentat şi experimentat. Va fi foarte greu pentru un nou-venit să-l bată la capitolul abilităţi politice. Nu cred că este cineva care nu poate fi înfrînt, şi are şi el puncte slabe şi puncte tari, dar este un politician foarte abil şi e nevoie de timp să dezvolţi astfel de abilităţi.

• E adevărat că i-aţi spus lui Ludovic Orban că, dacă Blaga îi va fi contracandidat, nu vă veţi implica în campanie?

Nu i-am spus lui Ludovic Orban asta, dar este adevărat că m-am abţinut să mă implic în campanie din cauza prieteniei pe care o am cu Vasile Blaga. Mi s-a întîmplat o dată, neintenţionat, cînd m-am trezit că trebuie să lucrez împotriva lui Traian Băsescu, pe care îl plăceam. După cum vă amintiţi, nu acesta era planul iniţial. Iniţial trebuia să ducem o campania pentru prezidenţiale împotriva lui Theodor Stolojan şi a trebuit să o ducem împotriva lui Traian Băsescu. A fost foarte ciudat, straniu, şi am decis să nu mai trec o dată prin asta, dacă se poate.

• Dar aţi făcut consiliere pentru Blaga?

Ziarul dvs. a publicat această informaţie şi am răspuns atunci. De atunci, răspunsul meu nu s-a schimbat.

• Ce ar fi PD-L fără Traian Băsescu?

Nu cred că trebuie să facem profeţii.

• Nu vă cer profeţii, ci analiză sociologică.

Liderii de partide vin şi pleacă, partidele supravieţuiesc pe termen lung chiar şi în urma celor mai influenţi lideri. Fără îndoială, Traian Băsescu a contribuit la formarea PD şi l-a adus aici unde este. Dar, acum, PD-L este un partid stabil, un partid puternic. Nu cred că există pe lumea asta un om care să nu poată fi înlocuit.

• Are PNL vreo şansă să depăşească locul trei în alegeri?

Fără îndoială, în mintea mea, PNL are şanse să cîştige alegerile. Cred că premierul Tăriceanu face o treabă impresionantă în dezvoltarea economică şi în rezolvarea problemelor sociale. Cred că lumea începe să înţeleagă rolul PNL, mîna forte cu care premierul conduce ţara şi faptul că acesta are o calitate necesară în România: competenţa economică. De aceea cred că PNL are şanse să devină primul partid din România.

sursa: Jurnalul National

Cristina Pârvulescu este cunoscută publicului mai curînd ca blonda de la Integrare. La sfîrşitul lui 2004, Băsescu a dorit să-şi numească protejata în guvern. Zis şi făcut. Cristina Pârvulescu a fost desemnată ca ministru al Integrării europene. Ajunsă în faţa Comisiei de politică externă a Parlamentului, Maria Cristina Pârvulescu s-a făcut de rîs şi, evident, deliciul presei. Blonda habar nu avea despre nimic ce avea legătură cu integrarea europeană. Nu a ştiut să facă diferenţa dintre Consiliul European şi Consiliul Europei. Evident, blonda lui Băsescu nu a fost numită ministru. Blonda fusese adusă de Traian Băsescu în Primăria Capitalei cînd acesta a fost ales primar. Şi a primit şi o funcţie-cheie: director executiv la Direcţia Managementul Creditelor Externe, pe care o are şi azi. Pârvulescu a fost adusă de Traian Băsescu de la Ministerul Industriei, unde în perioada 2000-2001 aceasta a fost expert în cadrul Direcţiei Generale Sinteze, Strategii, Politici Industriale şi Programe de Dezvoltare. Parcurgînd declaraţia de avere a blondei, devenită între timp brunetă, apar multe surprize. Ar mai trebui spus că Cristina Maria Pârvulescu este soţia unui personaj care a fost unul cheie în Primăria Capitalei, Bogdan Spiridon Rădulescu, care a fost nr 2 la Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement. Rădulescu a fost numit la un moment dat director general adjunct la Aeroportul Băneasa. Şi Rădulescu a fost un protejat al lui Traian Băsescu, acesta lucrînd multă vreme în Ministerul Transporturilor, unde a ajuns director.

LEGĂTURI PRIMEJDIOASE. Conform declaraţiei de avere amintite, Cristina Maria Pârvulescu a primit "donaţie" suma de 100.000 de euro de la o anumită doamnă Annemary Enescu. Donaţia este dubioasă şi duce cu gîndul la altceva, dacă facem precizarea că Annemary Enescu este administratorul fostei Expo Flora din Parcul Herăstrău. Cristiana Pârvulescu a primit donaţia la puţin timp după ce Annemary Enescu a primit un cadou de la Administraţia Lacurilor şi Parcurilor condusă de un alt apropiat al PD-L, Virgil Cârstea, despre care presa a scris în mai multe rînduri că ar fi în spatele multor afaceri dubioase. De altfel, Pârvulescu este o apropiată a lui Cârstea, la fel ca şi soţul său, Bogdan Rădulescu, care a fost chiar adjunctul acestuia la Administraţia Lacurilor şi Parcurilor. Annemary Enescu a primit concesionarea Expo-Flora pe o perioadă de 20 de ani la un preţ infim, în vreme ce, pe un metru pătrat în zona respectivă, chiria este estimată la cîteva mii de euro. Între timp, Enescu a subînchiriat o parte din fostul Expo-Flora, inclusiv pentru un restaurant, afacerea fiind una de succes.

ÎNCRENGĂTURI. În declaraţia de avere a Cristinei Pârvulescu mai este un amănunt important. Protejata lui Băsescu a împrumutat unei persoane a cărei identitate nu este precizată suma de 100.000 de euro. Or fi banii primiţi "donaţie"? Jurnalul Naţional a mai scris despre afacerea Flora. Într-o anchetă semnată de Adrian Mogoş se făceau dezvăluiri despre multitudinea de firme off-shore şi româneşti din jurul Global Invest & Trade LLC – GIT, care are legături cu afacerea Expo-Flora. General Construct & Consult – GCC a fost deţinută de un off-shore american, iar apoi a trecut în subordinea altei căsuţe poştale din Noua Zeelandă, în spatele căreia se află tot oamenii GIT. În birourile GCC a mai funcţionat şi firma pe care a avut-o pînă în 2005 Bogdan Rădulescu, soţul Cristinei Pârvulescu. Un alt personaj interesant este Niţu Tănase, care este, conform datelor de la Registrul Comerţului, administrator la IM&C International Management & Consulting SRL, firmă unde Construct & Consult Serv SRL are 75%. La rîndu-i, Construct & Consult Serv este deţinută de GIT. Niţu este şi administrator la cîteva firme unde asociat apare şi Ştefan Codruţ Osain, un bun prieten de-al lui Rădulescu. Un alt personaj este Ginel Popa, finul lui Osain, care e asociat şi administrator la GCC, iar Florenţa Osain, fostă angajată a Primăriei, a devenit cunoscută prin legăturile sale cu fostul director CEC, Camenco Petrovici, implicat în scandalul FNI.

SOŢUL NU ÎI SPUNE SALARIUL. În declaraţia de avere, Cristian Pârvulescu spune că are mai multe conturi, însă nu precizează valoarea acestora, ceea ce este ilegal. De asemenea, nu precizează ce valoare are colecţia de bijuterii şi de opere de artă. De asemenea, spune că nu ştie salariul soţului.

ÎN PORTUL CONSTANŢA. Cristina Pârvulescu este membru în trei consilii de administraţie: la RADET, la World Trade Center şi la Administraţia Portului Constanţa, unde probabil este consiliată de protectorul său, Traian Băsescu.

PROBLEMELE UNEI ALTE BLONDE PREZIDENŢIALE. Subprefectul PD-L de Bucureşti, Cristina Ecaterina Coruţ, are şi dînsa mai multe probleme cu declaraţia de avere. A uitat de dividendele de la Atlas Invest SRL. Dar şi de un autoturism BMW adus din Germania la sfîrşitul anului trecut şi care este folosit de soţul său, care lucrează la Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane, unde ocupă funcţia de şef al Serviciului Juridic. Falsul în declaraţii se pedepseşte cu închisoare între şase luni şi trei ani sau cu amendă penală. Coruţ, ca şi Pârvulescu, este membru în CA de la RADET.

DE LA NUNŢI LA BĂSESCU. Cristina Ecaterina Coruţ a avut o ascensiune fulminantă. Datorată tot lui Traian Băsescu. Din 1990 pînă în 1995 a fost referent de stare civilă la Primăria Sectorului 6. Din 1995 pînă în 1999 ajunge inspector de stare civilă tot la Primăria de la 6. În 2000 şi 2001 este consilier juridic la CAAS. Din 2001, Băsescu o numeşte consilier juridic Serviciul Legislaţie – Direcţia juridic, contencios şi legislaţie la Primăria Municipiului Bucureşti. Din 2002 pînă în 2005 ajunge şeful Serviciului Legislaţie şi al Direcţiei Juridice, adică locul de unde se dădea verde pentru restituirile terenurilor, inclusiv pentru omul de afaceri Constanda şi megaafacerea Parcul Bordei. Ajunge mai apoi director adjunct la Direcţia amintită.