tema este una foarte delicata. orice comentariu nationalist, sovinist, sau care nu demonstreaza sensibilitate la subiect, admiterea adevarurilor paralele si dorinta de a cunoaste istoria celuilalt VA FI MODERAT. PE BUNE!

DECI:

tema a fost Trianonul si ziua nationala a Romaniei. pentru ce s-a discutat pana acum, cititi comentariile postului o saptamana la cluj

olahus, ai dreptate in sensul ca eu m-am gandit (sovinism transilvan, :( sau :) ) la evreii, sasii si svabbii, care si ei au pierdut monarchia Austro-Ungara, care de fapt a fost si al lor. Nu stiu, cati tatari sunt (au fost) in Transilvania, despre romani, slovaci, cehi, bulgari, rromi stiu, dar intr-adevar, le-am uitat. Jos cu mine! :) Dar faptul ca parlamentarii minoritari (inclusiv romanii) au avut dreptul de a tine discurs in parlamentul de la Budapesta pe limba lor in timpul monarchiei Austro-Ungare dupa 1867, demonstreaza un fel de sensibilitate la chestiile minoritatilor. Daca doriti, pot sa fac o cercetare istorica asupra legii minoritatilor din 1869 si dupa, pana la primul razboi mondial.

Eu nu ma refeream la faptul sarbatorii, unirea la Alba Iulia, unde minoritatea maghiara nu a fost chemata (ei bine, am pierdut razboiul, etc.). Dar dupa cum stiu eu, legiile promovate atunci nu au fost respectate (asta-i partea noastra din poveste). Am spus de mai multe ori, ca tare mult imi place aici in Romania, e si tara mea, dar in alt sens. M-am referat la toti ungurii (ceilalti, si de cand in cand si eu). Romania are momente foarte mari in istoria sa. De exemplu unire tarilor romanesti in 24 ianuarie 1859, infiintarea tarii moderne. Asta si pentru mine ar fi o sarbatoare. Dar accept si 1 decembrie. Nu am nimic impotriva.

Problema e ca oricat de liberali am fi, o mostenire de 1000 de ani de la infiintarea tarii maghiare nu poate fi negligat. Iata partea noastra a povestei:

Monarchia Maghiara continea si Transilvania destul de mult timp, de la 1000 pana la 1526, cand Transilvania a devenit independent pana in 1711, dar a avut parlament pana in 1848. Si, sa fim sinceri, in sens politic Transilvania  nu prea a apartinut romanilor (cu exceptia intervalului  lui Mihai Viteazul intre 28. octombrie 1599 si octombrie 1600, pana la venirea lui Basta; dar de fapt Mihai Viteazul, desi era roman de origine, era guvernator transilvan al Habsburgilor si lupta impotriva turcilor pentru independenta tarilor romane cu ajutorul secuimii sarace, care a fost eliberat de Zsigmond (Sigismund) Báthory si sustinut de Mihai Viteazul). Eu cred ca idea natiunii, as a cum intelegem acum, nu se poate aplica inapoiat pe vremuri cand natiunea de fapt nu egzista, ci era vorba de nobili si poporul (natinand cont pe ce limba vorbeau).

Eu consider istoria ca si un punct de referinta, din care putem invata cate ceva.

Problema mea a fost ca eu nu pot sa "dau mana cu mana, cei cu inima romana", pentru ca:

1. nu ma simt roman (e ceva total diferit de cetatenie si buletin, care sunt termeni juruduci, nu etnici), asta nu se poate schimba; legaturile culturale, limba, obiceiurile, familia ma leaga de minoritatea maghiara. asta e un fapt, nu se poate schimba. stramosii mei au fost pe partea care a pierdut. nu am ce sa fac cu faptul. dar asteptarea unor de a ma bucura de pierdere (nimeni nu asteapta ca chinezii sa se bucure de invazia japoneza, ori vietnamezii de cel american. eh bine, nu se poate pune = intre, dar e cam asa ceva). Ar fi ca si cum, sa presupunem: Romania ar fi pierdut razboiul, Moldova acum ar fi parte din Ungaria, si eu as vrea ca toti romanii sa sarbatoreasca faptul pierderii.

2. imnul romaniei contine "barbarii de tirani", care se refera la nobilii unguri, asa ca nu pot sa cant imnul fara sa calc pe propria mea traditie (am si eu niste stramosi nobili).

3. istoria nu se poate schimba (adica da, dar am vazut ce poate deveni), ci prelucra, constatand pierderile, fapturile, creand o istorie comuna (ca si intre China si Japonia). dar trebuie tinind in cont sensibilitatea ambilor parti.

4. oricum, asta e blogul meu. daca eu dau respect fata de cei romani (sciu romaneste, am inceput sa cunosc cultura romaneasca, am o atitudine pozitiva fata de romani) , astept sa fiu respectat ca si minoritar, sa mi se respecte sensibilitatea asupra unor chestii. (si atunci nu am vorbit de asteptarea un momentul de fata iluzoric, ca si majoritatea sa cunoasca cultura mea si limba; daca deschidem subiectul de a cunoaste limba minoritatilor de catre romani, toti ce se asteapta la faptul devin nationalisti imputiti).

political compass

Eu am ajuns la stânga (-6,38) faţă de dreapta şi libertariană (-5,28) fată de autoritariană, nu prea departe Gandhi, Nelson Mandela, sau Dalai Lama.

o lepşuiesc pe anapauper, zdranga, şi doina

În parlamentul de la Budapesta procentul femeilor e aceiaşi (10%) ca şi în Finlanda acum 100 de ani, când femeile au câştigat dreptul de vot, şi a devenit posibil să fie votaţi. Finlanda acum are o femeie, Tarja Halonen ca preşedinte,  curtea supremă are tot o femeie, Pauliine Koskelo ca preşedinte, aproape 50% din deputaţi sunt femei, şi în guvern deşin majoritate faţă de bărbaţi.

Finlanda nu a avut nevoie de o cvotă specială pentru discriminare pozitivă, dar în majoritatea ţărilor, unde s-a atins în reprezentaţie feminină în politică cam 50%, au intordus cvote în statutul partidelor sau în sistemul electoral.

Mari Kiviniemi, ministrul finlandez al administraţiei susţine că deşi în ţara sa nu a fost nevoie, promovează necesitatea cvotei, pentru că femeile o necesită până când se ajunge la o egalitate politică.

Egalitatea în politică în Finlanda însă nu a desfiinţat diferenţele salariale şi sociale între  femei şi bărbaţi: bărbaţii sunt mai bine plătiţi, femeile lipsesc din viaţa politică locală, şi există şi meserii specificate, inclusiv şi în politică s-au stabilit teme feminine, ca şi reformele sociale şi sănătatea publică. Aşa că în 1995 totuşi s-a introdus o cvotă: în fiecare instituţie de guvern, comitet şi agenţie guvernamentală şi al statului şi consiliilor locale fiecare sex trebuie să se reprezinte într-o proporţie de 40%.

cum dracu nu se poate reţine că Bela este numele mic a lui Bela MARKO (văzut-am scris greşit pe realitatea tv)? şi dacă unu nu ştie, de ce nu întreabă, he? nu am auzit din nici un fel de organ de presă ca să tituleze pe Băsi pur şi simplu Traian, sau pe Tări Călin. eu personal cred că asta este ignoranţă, lipsă de profesionalism şi de bun simţ. şi se foloseşte greşit: conform regulilor gramaticale româneşti, numele mic se scrie-n faţă, nu numele de fa,milie, deci Bela MARKO, şi nu MARKO Bela, cum se foloseşte de obicei, şi cum este corect pe limba maghiara. cum vrea presa română să fie una europeană dacă nici un lucru atât de simplu nu poate reţine? de la minorităţi se aşteaptă să vorbească limba română ca şi limba maternă, dar spuneţi la bărbata proastă, majoritatea ce pildă dă cu asemenea obiceiuri?

tot aşa:

Laszlo TOKES

Zsolt NEMETH

Attila VERESTOY

Zsolt NAGY

Csaba SOGOR

ş.a.

H. R. Patapievici  - merită să citiţi tot articolul

dar ce, bă, nu ştii să citeşti?

a murit femeia italiană, care a fost atacat de un român emigrat în Italia. în societatea şi presa italiană faptul românului a creat un val de xenofobie, prejudecările au ieşit la lumină, şi urmează ca italienii să schimbe legislaţia ceea ce priveşte emigranţii români. presa italiană e plină de crime comise de români (de etnie română sau rromă). problemele acumulate de ani de zile s-au izbucnit acum, şi bine-nţeles problema este mediatizată şi la noi. am urmărit ieri o emisiune cu Cornel Nistorescu, Emil Hurezeanu şi Iosif Boda la Realitatea TV.

constatări în timpul dezbaterii

- România, când s-a integrat în Uniune, a exportat în Uniune problema sărăciei şi etniei rromă, problemă care nu a fost realizat de către Uniune mai devreme; o mare parte din emigranţi trăieşte într-un mediu care încurajează crime

- Uniunea (şi România) nu are un program de integrare a rromilor, etnie care necesită programe speciale pt. integrare; nu s-au distribuit fonduri, europenii ignoră problema rromilor; (comment presonal: nu prea este voinţă în societatea europeană bogată, dar nici în societatea română; într-un dezbat pe un blog unii au ajuns chiar la concluzia că ei nu vor ca rromii să fie integraţi, programele (negzistente până acum) oricum nu vor avea efect; nu trebuie bani alocaţi pentru astfel de programe, şi noi, înalta societate elitistă, intelectuală, dezvoltată, plătitoare de taxe să nu dăm bani pt. integrarea rromilor; cu o asemenea atitudine nici nu mă mir, că nu s-a făcut nimic, decât plângeri la poliţie; deşi uniunea a făcut un gest extraordinar faţă de noi acceptându-ne în uniune ca şi ţara aproape cea mai săracă, noi nu vom face acest gest faţă de săracii noştrii, binen-ţeles; bullshitul ăsta de nesensibilitate îmi reaminteşte parabola sclavului nemilostiv)

- Europa nu a realizat din plin ce înseamnă migraţia economică a săracilor (au uitat Germania cu turcii, Franţa cu musulmanii, sau Danemarca cu caricaturi, dar au adus exemplul pozitiv al Marii Britanie, care a integrat cât-de-cât minoritatea musulmană; ei bine, poate englezii au o altă părere asupra fenomelnului după explosia din metroul londonez )

- societatea italiană e una care-şi ia deciziile mai mult emoţional (dacă ne uităm de exemplu la alegeri); politicienni şi mass-media au creat panică în această situaţie şi profită din situaţie;

ceea ce a lipsit după părerea mea

- societatea italiană a trăit experienţa de a fi minoritate emigrantă în America în timpul secolului 20., unde au fost priviţi cu prejudecări; acum, când stau pe partea cealaltă, se pare că au uitat experienţele în minoritate şi istoria secolului 20., şi învinovăţesc colectiv o naţiune pe baza unui om şi o crimă comisă;

- autoreflexiunea; societatea română după timpul monarchiei (mă refer la m. austro-ungară) prima dată trăieşte experienţa de-a fii minoritar şi a fii judecat nu pe baza faptelor comise, nu pe baza vieţii trăite, ci pe baza prejudecărilor; trăiesc experienţa că în europa toţi românii sunt consideraţi ţigani, tâlhari de o mare parte din oameni (ceea ce nu e adevăr, ci prejudecare, dar o prejudecare foarte dureroasă pentru cei care muncest cinstit; tare mi-a fost milă de mutu, deşi nu-mi place fotbalul) ; italienii s-au purtat în zilele astea cu românii ca şi cum marea majoritate din societatea română se poartă cu ţiganii noştrii; poate experienţa asta schimbă ceva în relaţia cu minorităţile din România

deci

avem un partid socialist, cu nişte socialişti urâţi la faţă şi stângaci în politică. le cheamă socialişti, dar de fapt nu văd nici un semn al socialismului modern, care - de pildă - a făcut nişte chestii interesante în america latină. dac-ar fi socialişti într-adevăr, cu opinie şi lobby socialistă, cu sentimente puternice faţă de cei marginalizaţi într-o societate în tranzit, mai da, mai m-ar fi convins.

avem un preşedinte, care îşi bagă nasul în fiecare oală politică, fără de a lăsa o singură oportunitate de a face mişto la oricine cine este de faţă. dacă preşedintele căpitan reprezintă constituţia, aş prefera o altă constituţie.

avem un partid naţional liberal. a fi şi naţional şi liberal într-un singur partid este un paradox balcanic simpatic. a fi liberal este o chestie modernă, europeană, urbană, şi nu am nimic împotrivă, cu excepţia economiei politice neo-liberale, care pare să nu fie soluţie pentru probleme într-o lume globalizată. dar unii dintre politicienii liberali sunt foarte simpatici şi calmi la televizor, şi faptul de-a fi cât-de-cât calm şi civilizat într-o conversaţie politică teatrală este un strop de aer curat. Highlanderul României, Tăriceanu mi se pare simpatic pt. o singură faptă: foloseşte argumente raţionale, faţă de ceilalţi care folosesc argumente sentimentaliste. au un plus de la mine, dar fără de-a uita porcăriile şi gafele comise.

avem un partid democrat, dar de fapt nu am auzit pe nimeni explicănd în ce constă faptul de a fi democrat în 2007 în România.

avem un partin ţărănist, dar lipsesc târanii, toţi au plecat în străinătate.

avem un Gigi Becali, care este o glumă balcanică de plâns.

avem un partid revizionist cu gură mare, care visează, că istoria se poate re-trăi, şi Moldova va fi din nou partea ţării.

avem un UDMR, care este singurul partid la guvern de 11 ani, care a putut să facă coaliţie cu oricine, nu contează stânga, dreapta, idei politice. vrea să fie şi el în UE, pentru ca să fie şi el în UE. pentru alegătorii maghiari ei sunt răul mai mic, faţă de ceilalţi. aşteaptă să fie aplaudaţi pentru ce au făcut pentru comunitatea maghiară, neţinând cont de faptul că sunt plătiţi pentru a face ceva.

şi este László Tőkés, episcopul calvinist, independentul. Oricum, nu sunt de arcord ca biserica (oricare) să fie actor politic. Având în vedere istoria bisericii occidentale, cu papele şi revoluţiile contra, lupta de investitură, crusadele, ar fimai bine ca biserica să se ocupe de sarcina sa, propriul său buisness. Nu cred că jocurile politice, mai ales cele influenţate de un partid înafara ţării, ar fi sarcina bisericii.

consideraţi asta ca şi un debut.