Cel mai important autor care a analizat situația creată în România secolului al XIX-lea și al XX-lea, din punct de vedere al influenței străine, a fost Titu Maiorescu. Acesta a elaborat teoria formelor fără fond, care s-a dorit a fi o explicație a stării nefaste a societății românești din acea perioadă. Criticul milita pentru introducerea reformelor europene pe un fond care să-și găsească un corespondent în viața reală. Problema consta în faptul că tinerii care reveneau în țară după lungi și entuziasmante plimbări prin țările europene, îndeosebi prin Franța, dat fiind și legătura strânsă dintre aceasta și România, deprindeau anumite obiceiuri deloc benefice implementării valorilor europene reale în societatea românească. Acest fapt îi determina pe oamenii de rând să aibă o atitudine ostilă față de noii-veniți, numindu-i zeflemitor ”filfizoni”, ”bonjuri”, ”famazoni” sau ”dueliști”. Acești indivizi, deveniți peste noapte ”europeni”, îți prezentau constituția statului dacă aveai îndoieli în ceea ce privește libertatea reală, făcând dovadă de superficialitate și lipsă de judecată obiectivă, or această bucată de hârtie nu era altceva decât o constituție europeană, mai exact belgiană, suprapusă peste realitățile românești, specifice statului român. Nu conta însă, atât timp cât ”filfizonii” se complăceau în poziția lor de reprezentanți orientali ai unei ”civilizațiuni” adevărate. Un exemplu în acest sens, chiar dacă de la un alt nivel, este Ion Brătianu, care a expediat lui Napoleon III al Franței o scrisoare în care își manifesta intenția de a dărui România ”surorii sale mai mari întru latinitate” cu tot ce ține de resursele sale. Totuși, declarația dată este într-un fel îndreptățită, având în vedere calitatea sa de diplomat, iar de aici și discursul corespunzător, dar și că francezii au fost cei care au susținut reformarea și modernizarea statului român de la 1848 încoace, cu toate că au ”sugerat” unui popor străin liderii pe care ar trebui să-i aleagă. Aceste elemente însă, acești ”turiști reveniți din vacanță”, chiar au credeau în ceea ce propagau și anume că românii ne-plimbați pe afară merită să fie desconsiderați. Să nu uităm că în România singura clasă socială adevărată o constituiau țăranii, astfel încât tinerii liberali se simțeau îndreptățiți să aibă o atitudine mai rezervată față de aceaștia categorie care, într-adevăr nu erau în ”rând cu lumea civilizată”. Pe linia acestui demers se încadrează și explicația lui Maiorescu, de altfel regăsită și în cartea istoricului Dan Ion Predoiu – Eminescu – istoric prețuit de Nicolae Iorga. 1000 de ani de interzicere a denumirilor de dac și Dacia, că vanitatea și dorința reprezentanților școlii ardelenești de a fi asociați cu cei din urmă latini ai orientului au favorizat atitudinea ”ospitalieră” a unora în ceea ce privește valorile europene cu sau fără fond. Marele scriitor și dramaturg I. L. Caragiale a surprins perfect caracterul superficial și primitiv de a judeca al ”românilor europenizați” mult prea ușor. În acest context, C. Rădulescu-Motru a formulat teoria politicianismului care se referea la cei care promovează interesele conducătorilor, în același timp intermediind relația dintre cetățenii de rând (clientela civilă) și stat, instituind o nouă formă de parazitism. Tot la Motru regăsim un concept reprezentativ în contextul teoriei formelor fără fond – pseudocultura. Prin aceasta se arată cât de ușor se poate suprapune, fenomen diferit de cel de asimilare, peste o cultură valoroasă, însă aflată într-o criză accentuată, o alta mai puternică sau pur și simplu mai ”în vogă” la acel moment. Cauzele acesteia trimit la teoria păturii superpuse, enunțată de Mihai Eminescu și care explică neajunsurile din societate prin acțiunile clasei politice alcătuite din indivizi incompetenți și parazitari.

Revenind la Maiorescu, trebuie menționat și faptul că acesta enunță pentru prima dată teoria imitației prin care argumenta că pe fondul unei educații slabe, dar și a unei pregătiri intelectuale inadecvate cerințelor vremii, ideile revoluției pașoptiste care deveniseră între timp foarte prestigioase, ba chiar ”la modă” au reușit să se impună în fața poporului român, mioritic prin definiție. Or aceste idei nu au dat naștere unor forme fără fond peste tot unde au avut influență. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că popoarele respective le-au adaptat cerințelor și necesităților proprii. Revenind la exemplul de mai sus, aceștia ar fi prezentat în cazul unor îndoieli enunțate referitor la funcționarea libertăților declarate, în locul hârtiei pe care era trecută o constituție imitată, argumente clare, susținute prin exemple concrete.

Maiorescu nu este nici pe departe potrivnicul progresului după cum a fost acuzat de mai mulți autori, inclusiv de către Ștefan Zeletin care a enunțat teoria formelor cu fond, ca răspuns la concepțiile conservatoare, conform căreia societatea românească s-a dezvoltat perfect corespunzător cu cerințele vremii. Cel mai dur critic, însă, a fost D. Drăghicescu, cel care l-a acuzat pe junimist că ar dori păstrarea vechilor instituții românești fără a accepta nevoia de progres și modernizare. Este evident că cel dintâi nu a înțeles fondul problemei puse de Maiorescu, astfel emițând judecăți pripite față de o teorie susținută de adevărata elită intelectuală de atunci.

 Este interesant faptul că foarte mulți dintre adepții explicațiilor oferite de teoria formelor fără fond s-au remarcat printr-o activitate publică ce promova naționalismul drept cale primară pentru păstrarea identității, dar în același timp pentru a ne adapta noilor condiții și cerințe ale modernității. În opoziție cu aceștia dintâi, au activat ceilalți, care au încercat să adopte un discurs pro-european ”de umplutură”, fără a privi în adâncul problemelor care frământau cu adevărat societatea românească.

Consider că actualitatea teoriei lui Maiorescu este una mai mult decât îngrijorătoare în ceea ce privește dezvoltarea României de astăzi. Cu toate că ”franțuzismele” au fost înlocuite de ”americanisme”, nici măcar de cuvinte englezești adevărate, ne mișcăm în aceeași direcție neavând o destinație anume, fiind prinși într-un joc imitativ periculos care seamănă mai mult a hipnoză. Așa se explică foarte multe dintre fenomenele negative precum exploatarea resurselor naționale de către străini, lipsa de locuri de muncă pe poziții de conducere, migrația intensă în căutarea unui trai mai bun, chiar dacă prestezi o muncă bine-plătită dar sub nivelul propriu de competență și multe alte asemenea plăgi care au rolul de a diminua caracterul național al unui popor. Iar de aici decurg și celelalte urmări precum lipsa de solidaritate, lipsa de repere reale, competiția contra-productivă și încercările de a supraviețui în detrimentul tuturor și în pofida a tot.

Cu toate acestea, tind să cred că societatea românească va găsi o cale de a-și adapta posibilitățile propriilor cerințe, dar și viceversa. Important este să fim ancorați în realitate fără a ne ignora sinele și să ne mobilizăm resursele astfel încât să obținem un rezultat maxim.

·         Larionescu, Maria, Mărginean, Ioan, Neagu, Gabriela,  Constituirea clasei mijlocii în România, De la formele fără fond la nevoiaimperioasă a unei clase mijlocii, București, 2006

·         Larionescu, Maria, Istoria sociologiei românești-suport de curs, Teorii sociologice, Ștefan Zeletin: Teoria formelor cu fond, București, 2007

·         Stahl, Henri H., Gânditori și curente de istorie socială românească, Titu Maiorescu și criza ”Formelor fără fond”, București: Editura Universității din București, 2007

·         Coandă, Lisette, Curta, Florin, Mic dicționar de sociologie, Forma, București: Editura All, 1994

·         Rădulescu-Motru, Psihologia poporului român

·         Predoiu, Dan Ion, Eminescu istoric, prețuit de Nicolae Iorga, Mileniul Întunecat (1000 de ani de interzicere a denumirilor de dac și de Dacia), București: Editura Muzeul Literaturii Române, 2007 

• Bădescu, Ilie, Sociologie eminesciană, Galaţi: Editura Porto-Franco, 1994.

Va prezentam mai jos articolul din Cotidianu, PSD se aliază din nou cu trădătorul Felix:

Liderii PSD au decis ieri, în şedinţa Biroului Permanent al partidului, să-i arunce lui Dan Voiculescu, din nou, colacul de salvare. PSD şi PC vor încheia o alianţă politică, înscrisă la tribunal cu acte în regulă, care să-i ajute pe conservatori să supravieţuiască în politică, după ce liberalii l-au refuzat pe Voiculescu, oferta maximală a lui Tăriceanu fiind o fuziune prin absorbţie.

Adrian Năstase a cerut Biroului Permanent să convoace pentru ziua de mîine o şedinţă a Consiliului Naţional, singurul for care are atribuţii statutare legate de aprobarea politicii de alianţe a partidului. Preşedintele Consiliului Naţional al PSD avea nevoie de această şedinţă deoarece s-a negociat un protocol politic cu PC şi, pentru ca acesta să poată fi aplicat la alegerile locale, trebuie aprobat de un for de conducere.

Năstase a declarat că în şedinţa de mîine va fi validată politica de alianţe pentru alegerile locale. „Vor fi discutate eventuale înţelegeri, politici de alianţe şi înţelegeri locale. Vom vedea în funcţie de materialele şi chestiunile concrete. Miercuri se va decide la CEx în mod concret“, a precizat Adrian Năstase, după şedinţa BPN.

Şi noul purtător de cuvînt al PSD, Marius Lazăr, a anunţat că PSD va decide, miercuri, la Consiliul Naţional, asupra unei eventuale alianţe cu PC. „La Consiliul Naţional va fi luată în discuţie şi politica de parteneriate şi de dialog politic a PSD: relaţiile cu celelalte partide politice, în special cu PC, şi partidele stîngii, partidele ecologiste, precum şi palierul discuţiilor cu federaţiile de pensionari şi sindicatele“, a spus Lazăr. Întrebat dacă PSD intenţionează să facă o alianţă preelectorală cu PC, Marius Lazăr a răspuns: „Vom decide asupra acestei chestiuni la Consiliul Naţional. Există un dialog cu PC pe această temă. Luni şi marţi vor fi discuţii în acest sens“.

De cîteva săptămîni, o echipă de negociere de la PSD, formată din Mircea Geoană, Adrian Năstase, Miron Mitrea şi Viorel Hrebenciuc, poartă discuţii cu echipa de negociere de la PC, pentru refacerea alianţei politice din 2004, la vremea respectivă partidul lui Voiculescu purtînd numele PUR. Ideea negocierilor cu PC i-a aparţinut lui Adrian Năstase, care are faţă de magnatul Voiculescu o datorie morală, pentru că acesta a fost singurul său aliat în perioada în care PSD îl marginalizase şi încerca chiar să-l elimine definitiv din partid.

Ideile principale ale protocolului negociat pînă în prezent arată că PSD şi PC participă fiecare pe cont propriu la alegerile locale, dar cele două partide se angajează să nu se atace în campania electorală şi să-şi susţină reciproc candidaţii în al doilea tur de scrutin. Pentru alegerile din noiembrie va fi înregistrată la tribunal alianţa politică PSD-PC, cele două partide prezentîndu-se împreună în campania pentru parlamentare şi apoi participînd împreună la guvernare, dacă se va pune problema formării Guvernului.

Trădaţi de Dan Voiculescu în 2004, cînd PUR, deşi intrase în Parlament pe listele PSD, a rupt alianţa la cererea lui Traian Băsescu, liderii PSD au cerut în mod expres ca de data aceasta să se depună documentele oficiale la tribunal, pentru a preîntîmpina o nouă ruptură.

Potrivit declaraţiilor unor surse din echipa de negociere a PC, “pesediştii primesc ce au primit şi data trecută - accesul la imperiul media al lui Dan Voiculescu”. În ceea ce-i priveşte pe conservatori, aceştia primesc şansa nesperată de a intra din nou în Parlament, căci, chiar şi pe vot uninominal, au nevoie să treacă de pragul de 5% ca să-şi poată păstra statutul de partid parlamentar. Însă, faţă de anul 2004, cînd Dan Voiculescu obţinuse pentru PUR nu mai puţin de 32 de locuri eligibile pe listele PSD, de data aceasta liderii social democraţi se arată mai zgîrciţi. “Se merge pe vot uninominal şi noi le vom oferi cîteva colegii acolo unde PSD nu-şi va prezenta candidaţi, probabil în 5-6 zone ale ţării”, a declarat ieri, pentru Cotidianul, preşedintele PSD, Mircea Geoană. Acesta susţine că membrii PSD nu au motive de supărare, deoarece este vorba despre puţine posturi de parlamentar care vor fi puse la dispoziţia PC; şi că vioara întîi în această alianţă va rămîne partidul pe care îl conduce. “Nu se pune problema să schimbăm structura de conducere sau să punem una nouă, după alegeri discutăm condiţiile în care ne vom prezenta la guvernare”, a mai spus Mircea Geoană.

Consiliul Naţional al PC ar putea decide marţi mandatarea conducerii conservatorilor pentru a negocia cu PSD o alianţă în perspectiva alegerilor parlamentare, a declarat pentru NewsIn senatorul PC Codruţ Şereş. „Este o alianţă posibilă, dacă ea urmează să fie evident validată de forurile de conducere ale celor două partide. Deocamdată nu am ajuns în acel stadiu“, a declarat conservatorul. (Adriana Duţulescu)

DIP şi Rodica Stănoiu se întorc la matcă

AlianŢa PSD-PC i-ar putea readuce “acasă” pe unii dintre foştii lideri pesedişti. Senatorii Rodica Stănoiu, Teodor Niţulescu şi deputaţii Dan Ioan Popescu şi Tudor Constantin au făcut pasul de la PSD la PC în ultimii ani. Ultimul a plecat însă în decembrie 2007 la PD. În ultimul an al legislaturii trecute, cinci deputaţi din PSD au trecut la PUR, dar numai unul singur - Petre Naidin - era intrat în Parlament pe listele social democraţilor, ceilalţi provenind din PRM. Înainte de alegerile din 2004, unul dintre numele grele ale PSD, Codrin Ştefănescu, a trecut cu un număr foarte mare de membri ai tineretului PSD la PUR, printre aceştia fiind şi o serie de consilieri municipali din Bucureşti ai PSD. (L.G.)

O căsnicie cu năbădăi

Social democraţii şi conservatorii au un trecut comun.

La alegerile parlamentare din 2000, PC - la vremea respectivă se chema PUR (Partidul Umanist Român) - a participat în alegeri pe listă comună cu PDSR (PSD-ul de astăzi). Alianţa purta numele de PSD - Polul Social Democrat. În noiembrie 2003, în urma unor divergenţe - legate de trecerea la PSD a unor membri PUR cu funcţii în teritoriu - dintre Adrian Năstase şi liderul PUR, Dan Voiculescu, ultimul decide ca partidul pe care îl conducea să nu mai continue colaborarea cu PSD. Imediat, “fratele mai mare” trece la represalii. Foarte mulţi aleşi locali şi patru parlamentari ai PUR trec la PSD, iar în teritoriu, umaniştii sînt epuraţi din funcţii.

Cu trei luni înainte de alegerile locale din 2004, PUR atacă în permanenţă (şi mult mai violent decît o făceau PNL şi PD) PSD. Pe site-ul umaniştilor apăreau zilnic comunicate extrem de dure referitoare la liderii centrali şi locali ai PSD. Cu cîteva zile înainte de alegerile locale, umaniştii au încheiat protocoale de colaborare pentru turul II al alegerilor pentru primari, dar şi pentru stabilirea ierarhiilor în Consiliile Locale şi Judeţene cu PNL şi PD. Relaţia dintre PUR şi cele două partide din Alianţa D.A. a fost benefică pentru ambele părţi, în multe localităţi, candidaţi ai PSD cotaţi ca mari favoriţi fiind învinşi.

Pe 6 septembrie 2004, Consiliul Naţional al PUR îl mandatează pe Dan Voiculescu să negocieze o reapropiere de PSD. Votul nu a fost însă categoric: 202 membri ai PUR au optat pentru o alianţă cu PSD, 142, pentru liste proprii, şi 19 pentru o listă comună cu Alianţa D.A. Dan Voiculescu a fost cel care a propus reapropierea de PSD, susţinînd că PUR ar urma să primească 32 de locuri eligibile pe liste şi că, în urma negocierilor cu Alianţa D.A., oferta a fost mult mai mică. La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004, PUR participă pe listă comună cu PSD şi obţine 18 deputaţi şi 9 senatori.
Exact în ziua în care premierul în exerciţiu, Adrian Năstase, urma să stabilească ultimele detalii privind prezentarea Guvernului PSD - PUR - UDMR, chiar cu 10 minute înainte de semnarea protocolului de guvernare, umaniştii denunţă colaborarea cu social democraţii şi anunţă că se alătură Alianţei D.A. pentru formarea unui cabinet de coaliţie. (Lucian Gheorghiu)

PSD cîştigă avantaj media

PC-ul aduce în alianţa cu social democraţii al doilea trust media din România ca bani şi audienţe.

Trustul Intact a fost evaluat la 600 de milioane de euro, estimările apărînd în media mai ales în contextul posibililor cumpărători străini. Discuţiile cu RTL, cel mai hotărît peţitor, au eşuat însă după ce nemţii au oferit 400 de milioane de euro, potrivit lui Cătălin Tolontan, care a vehiculat această sumă pe blogul său, tolo.ro. Conducerea trustului autohton îşi autoevaluase posesiunea media la un miliard de euro, fără Antena 3, pe care Dan Voiculescu nu voia să o vîndă oricum, după cum declara chiar el într-un interviu pentru “Adevărul”.

Puterea media a liderului PC nu se măsoară însă în valoarea financiară a grupului de presă, ci într-o variabilă mai greu de estimat în cifre: influenţa politică asupra românilor.

Cu o medie de 186.000 de telespectatori pe minut, Antena 1 s-a situat pe locul trei în clasamentul audienţei, la nivel urban, în perioada 1-12 aprilie, potrivit datelor GfK România. Antena 3, fratele mai mic din trust specializat pe ştiri, a avut o medie de 77.000 de privitori în acelaşi interval. Ratingul canalului creşte în special seara, între orele 22.00 şi 00.00, la emisiunile lui Mihai Gâdea şi Mircea Badea. Tocmai acestea au fost acuzate, în ultimul timp, de subiectivism politic. “Sinteza Zilei”, cu Valentin Stan şi Ion Cristoiu invitaţi permanenţi, şi-a făcut un renume din atacurile la adresa preşedintelui Traian Băsescu şi a PD-L-ului. (Alexandra Bădicioiu)