Parcă nu ajungea dracului că traficul e varză în București. Că nimeni nu mișcă nimic să rezolve problema.

Așa că, domnilor din Primăria Capitalei, în frunte cu fostul primar de căcat Videanu și alături de actualul primar Oprescu care a continuat bătaia de joc, organizatorilor, partenerilor organizatorilor, muncitorilor care tăiară pomii anul trecut da' uitară să-i mai planteze, tâmpiților care susțin că circuitul aduce beneficii orașului (care beneficii, bre? ați văzut voi ceva?), poliției române care nu a scos un cuvânt despre ce se întâmplă în restul orașului cât se petrece circuitul, consilierilor generali din primărie care nu stopează căcatul, tuturor vă doresc un călduros six feet under! Muriți, ai dracului voi să fiți! Muriți și putreziți!

UPDATE 20 august: Au mai scris și alții despre plăcerile circuitului. Vezi aici și aici.

Ce tare trebuie să fie berea asta, dacă o beau și musulmanii...

1928

schimb sărăcia de r.a.t.b. cu metroul în care privirile oamenilor sictiriţi îmi aduc aminte că au o mamă care-i aşteaptă cu braţele deschise între picioare...culmea sentimentul este reciproc...

ies de la metrou,,,e vânt,,,îmi dau seama după ce incerc să-mi dau jos un ziar jegos ce m-o pleznit peste mutra-mpietrită...şi chiar că e vânt îmi spun în gând luând cu grijă o flegmă verzuie de pe ochi de la boul din faţa mea...

fac greşeala să mă uit în jur...taximetrişti plictisiţi....ţigani,,,,,curve care-şi plimba bucile rupte-n 23 de colo colo aruncând din când în când o privire prin coşurile pline de gunoi...oameni urâţi,,,distruşi,,,terminaţi.

aştept r.a.t.b. ul din nou ,,, incercând să fac abstracţie de peisajul desprins parcă din universul eminescian al lui bacovia. Simt că cel mai frumos lucru care s-ar putea întâmpla în momentul ăsta e să iau autobuzul...dar nu oricum....PE DEDESUBT!

vine 69.....wow ce plăcere domnu şofer fir-ar mă-ta a dracu merg 3 staţii cu un lache-flaushache care are impresia că transportă cartofi, mă dau jos plin de bu(L)şituri pe coate, calc într-o roşie stricată-n faţa căminului...intru....aia de la poartă se uită ca la un căcat plouat (dar o înţeleg),,,,ajung în cameră şi mă pun liniştit la calc...pe mess ca tot omu...dar totul culminează cu o ceartă cu una dintre persoanele cu care n-ar trebui....aşa, ca de noapte bună....

mâine: idem, poimâine:idem, răspoimiercuri:idem,,,,

şi-mi vine să suspin întemeiat: futu-ţi paştele mă-tii de viaţă....

Prima fotografie este pe strada Batiştei. A doua în faţa magazinului Unirea. Să vă trăiască familiile, domnilor din poliţia rutieră şi din primărie!

1927

A! flyere, pliante, asta am mai văzut. Dar outdoor? Și de ce? Pentru că nu avem reglementări în domeniu. Dar ce, parcă atunci când există reglementări nu se pot încălca? De exemplu am văzut ieri un clip al unuia de la PDL de la sectorul 4 care m-a îngrozit. Cică el e primar, nu circar precum celălalt. Și avem reglementări CNA. Sau am văzut niște articole prin Evenimentul zilei, plătite ce-i drept, în care un candidat și familia sa erau terfeliți la modul josnic.

Să mă întorc la outdoor. Mai nou, pentru Primăria Generală trebuie să aleg între un șarpe și un buldog. O fi la voi, la PD-L, Ferma animalelor, dar dați-o dracu' de treabă! Cred că orice om normal a înțeles că Oprescu bate câmpii și habar nu are administrarea orașului. Candidați de desene animate.

La Primăria Sectorului 1, dacă aș locui pe acolo, nu ar trebui să aleg drumul drept ci pe cel corect. Sau ar trebui să opresc rechinii imobiliari. După ce văd mesajele astea, mulțumesc Cerului că nu o să mă conducă nici Chiliman, nici Murgeanu.

La sectorul 4 îmi place ce am văzut la Piedone. Verde cald, prietenos, mesaje pozitive.

La sectorul 5, ambii candidați sunt mai decenți în outdoor. Dar indecenți în flyere. Bine, nu că Bodu nu ar avea dreptate să-l arate pe Vanghelie în toată splendoarea sa. Dar îmi e teamă că acolo vor vota ăia de primiră telefoane mobile. În orice țară normală, cel care le-a dat era acum anchetat. Nu și în țara România.

La sectorul 6, prin care îmi și culc oasele noaptea, ei bine!... la sectorul 6 situația e maro ca și sectorul. Outdoor-ul candidaților nu-mi spune mai nimic. Poteraș s-a tot pozat cu Frankestein. Darabont ne amintește că meseria lui este cea de primar. Adevărul e că mi-ar plăcea cineva care să știe ce are de făcut prin primărie.

Cred că asistăm la o involuție în politica locală bucureșteană. Nu că ar avea de unde să involueze prea tare, dar orișicât. O campanie care începuse normal, cu candidați care prezentau proiecte, veneau cu soluții, s-a transformat într-un circ ieftin. În atacuri ordinare. Și dacă nu aș fi consecvent cu mine, nu m-aș duce să votez duminică. Dar cum a ajuns să-mi placă să-mi anulez voturile (spuneți-i masochism) mă voi duce. A alege între Blaga și Oprescu, adică între omul partidului care mi-a distrus orașul și omul fără proiect, este un masochism mai mare decât anularea votului. Cred.

În doar câteva zile, iată ce a "crescut" în faţa Bisericii Anglicane. Nu ştiu încă ce reprezintă. Nu există nici o plăcuţă care să explice. Dar este o fântână care-mi place.

Astăzi, lângă Biserica Anglicană, pe strada Pictor Arthur Verona. Să trăiască! Şoferul vreau să zic. Sau şoferiţa?

În faţa clădirii în care am biroul se află un parc. Iar stăpânii de netăgăduit ai parcului sunt nişte porumbei. Nu îmi plac păsările în mod deosebit, deşi am un papagal acasă, dar statul în părculeţ cu ochii beliţi la porumbei, am observat că este un sport foarte liniştitor. Iar dacă le şi dai de mâncare, chiar îţi cureţi creierul de orice gând. Uite aşa îmi pierd ceva timp săptămânal. Când simt că nu mai suport lumea înconjurătoare (şi nici ea pe mine, ce-i drept) hrănesc porumbei. Am mai fost eu prieten cu unul când lucram în blocul turn de la TVR. Dar acum este altceva.

Noi am încercat cartoful englezesc (două felii ciudate de cartof), pastrama de berbec (o pocitanie sărată), supa cremă de ciuperci (asta a mai mers), ficăței prăjiți (deși în sânge, erau uscați) și ceva pizza (pe asta au nimerit-o). Sfatul meu: evitați locul. Nu merită. Bașca faptul că prețurile sunt high class, că doar e în buricul târgului. Dacă aș da note, ar lua un 3 cu indulgență. Am specificat faptul că două beri și o limonadă au venit în 20 de minute?

Construită în 1960, Sala Palatului este una dintre cele mai mari săli de spectacole din Bucureşti. Acustica sa este însă foarte proastă, la unele concerte fiind nevoie de ajutorul sonorizării pentru ca ceea ce se întâmplă pe scenă să ajungă şi în spatele sălii. De altfel, la inaugurare, în spătarul fiecărui scaun se afla un difuzor.

Are o capacitate de 4.000 de locuri, iar clădirea este legată de Palatul Regal.

Ministerul Culturii spune de ceva ani că are un proiect de modernizare a sălii, însă în afara unor mici retuşuri la scenă, făcute înainte de Festrivalul George Enescu, până în prezent nu s-a făcut nimic.

Premiul „Făt Frumos cu ochi în frunte" 

Premiul „Acum vorbesc eu"

Premiul "Garantat" pentru morbiditate

Premiul „Românul s-a născut poet de stânga"

sursa ultimei foto

Care mai de care caută icoane aducătoare de voturi. Cum Isus nu era disponibil, candidaţii s-au orientat către alte personaje. De exemplu, nenea Poteraş l-a ales pe dragă Stolo. Dacă îl mai scoateţi iar pe nenea Franke de la formol, o să mă arunc pe geamul maşinii!

Nenea chel cu faţă de vrăjitor asiatic, din dreapta lui Negoiţă, l-a ales chiar pe Negoiţă. Şi nu e singurul. Negoiţă ăsta, care a inventat parcările în spic (asta e adevărat) dar nu a mişcat un deget în centrul vechi al Capitalei (şi asta e adevărat), este plimbat de portocalii pe la toate sectoarele. Şi promite că va lucra în fiecare câte o săptămână pe lună, deşi el e la sectorul 3. Sigur, excepţie fac sectoarele 1 şi 6, unde nu s-a băgat. Dar nici o lună de zile nu are decât patru săptămâni, aşa că ar fi bătut la ochi. Să vă trăiască familiile, domnilor, că mari politicieni şi uriaşi candidaţi sunteţi!

Adică cum, bre, voi vă bazaţi că vine Negoiţă şi vă face treaba? Acasele voastre să vă duceţi, bre!

Pe strada Simonei.

După parcarea în stația de autobuz, acum avem parcarea în cort. Se întâmplă pe strada Sebastian.