Nu imi place din cale afara sa fac asta. Era un subiect incheiat pentru mine dar l-am vazut astazi redeschis si mi-am dat seama ca in timpul in care eu nu i-am mai dat atentie, treaba s-a intors, s-a inmuiat si a devenit, in pofida inmuierii, mai suparatoare decat o stiam in raport cu post-ul meu “Cersitul la televizor” si cu alte blog-uri care au avut aceeasi perspectiva asupra strangerii de fonduri pentru Anca Parghel.

Am vazut in noaptea asta VDTV si mi-am dat seama ca Anca Florea sustine acum cererea “institutionalizata” de fonduri, o admira pe Mihaela Radulescu pentru faptul ca in orice campanie initiata sau sprijinita de ea stii unde se duc banii donati. Asadar, e limpede ca treaba cu cerutul pentru Anca Parghel a batut la ochi si a fost haotica. Pana si Anca Florea a adoptat un ton mai potolit in problema dar nu asumat “mai potolit” ci un ton pe care-l emite ca si cum acesta ar fi fost tonul dintotdeauna in privinta bolii Ancai Parghel. Si nu a fost. Asa cum nici strangerea in sine nu a fost organizata corect si transparent. Nu stim cat s-a strans, nu stim ce se va face cu banii, stim doar ca tratamentul va fi facut la o clinica din Cluj si nu la o clinica straina.

Nu imi place panta pe care a luat-o discursul Ancai Florea dar nu ma surprinde lipsa de corectitudine. Ea insista pe lipsa de umanitate a celor care indraznesc sa isi puna intrebari intr-o astfel de situatie. Si insista asupra faptului ca cei care se revolta impotriva acestei strangeri de fonduri nu stiu cine este Anca Parghel. Prin extensie fortata, acestia se presupune ca nu stiu ce este jazz-ul si ca nu stiu ce este muzica adevarata. Usurel dar suparator o opinie spusa cu argumente de catre un om care stie foarte bine cine este Anca Parghel este alaturata ziarelor de scandal care batjocoresc pe oricine, fara urma de respect pentru valoare.

Stiu cine este Anca Parghel, am stiut intotdeauna. Trist este ca cei care nu au stiut au aflat acum ca Anca Parghel este o bolnava care cere donatii publicului si ma tem ca exista riscul ca aceasta imagine sa ramana intiparita in mintea lor in loc sa ramana imaginea Ancai Parghel cantand. Vreau sa adaug ca si daca ar fi vorba despre Tori Amos, Courtney Love sau PJ Harvey, tot as sustine faptul ca modul in care s-a incercat strangerea banilor pentru Anca Parghel este gresit. Si ca strangerea publica de bani pentru ea nu a fost o idee buna de la inceput si pana la sfarsit. O rog pe Anca Florea sa nu incerce sa ne transforme (pe cei care au semnalat lipsa de corectitudine a acestei agitatii pentru fonduri) in niste copii ignoranti, zeflemitori, inumani. Un principiu trebuie sa ramana un principiu indiferent carei persoane ii este alaturat, nu putem face la nesfarsit exceptii de la principii, nu putem sa intrerupem scurt o modalitate corecta de gandire pentru ca este vorba despre o anume persoana, nu putem sa intrerupem exigenta noastra pe criterii personale, pe criterii de afinitati.

Pe intelesul doamnei Florea: daca cineva cere bani (lucru deja greu de admis si digerat intr-o societate care incearca din rasputeri sa-si indrepte coloana) trebuie sa justifice foarte limpede motivul pentru care o face si modalitatea in care vor fi cheltuiti acesti bani. Tot cersit se numeste dar are sansa de a fi privit cu mai multa ingaduinta. Oameni ca Anca Florea fac un deserviciu artistilor pentru ca exista riscul ca situatia (fie si infinit de grava) sa-ti devina cel putin la fel de antipatica si dezagreabila ca modalitatea in care ti-a fost prezentata, ca sa nu spun nimic despre persoana care ti-a prezentat-o. Disperarea asta de a salva un om poate sa ricoseze penibil. Daca nu ai metoda, diplomatie, un sistem bine pus la punct (macar de gandire) e riscant sa faci orice gen de apel. Nu suntem intr-o zona de razboi, inaintea unui atac iminent, asa ca nu ni se scuza orice in materie de interventii televizate.

In final: o rog pe doamna Florea sa isi spuna numele cand mai intra la mine pe blog. Si sa-si spuna parerea ca realizator al emisiunii VDTV, nu ca un blogger care este oripilat de reactia fata de ajutorul cerut pentru un caz grav. Pentru ca la Anca Florea nu mai este vorba doar despre un principiu, discutia nu se mai poarta pe idei, la rece. La ea este ceva personal si ii spun si ce: a dat-o in bara cu acest subiect si se agita prea mult, in consecinta.

Intre un mesaj mahnit, un mesaj furios, un mesaj corect si unul amuzat, aleg ultima varianta. Nu cred ca exista alta solutie cand vezi ca suntem un popor de un primitivism indestructibil. Suntem prinsi intre mir, Sfantul Nectarie, Anca Florea, donatii, barfa, sarit la beregata, dereglari psihice pe care nici macar nu are cine sa le defineasca, niste adunari de isterici care fac apel la tot, de la Dumnezeu la Becali, suntem cel mai infect balci din cate exista. Nu ne oprim, nu vrem sa ascultam de absolut nimeni, dam din gura in cele mai tembele si deplasate moduri doar ca sa acoperim orice mesaj care ar putea sa ne educe sau macar sa ne puna pe ganduri. Si in toata agitatia asta nu pot decat sa incerc sa ma amuz. Pentru ca mi-e teama ca sunt o multime de chestii contagioase in aer si doar ironia te poate vaccina impotriva lor.

Inainte de toate, ca sa nu uit: donati. Donati cat aveti, donati oricui, fie ca cere el cu gura lui, fie ca cere prin gura altuia, fie ca vrea zeci de mii de Euro, fie ca vrea sute de mii de Euro, donati si nu mai puneti intrebari, mai ales nu puneti intrebari de principiu, alea sunt cele mai suparatoare. Daca le puneti inseamna ca vreti sa moara Anca Parghel. Asa ca ascundeti-le. Poate le scoateti alta data, la o persoana publica dezagreabila, ca atunci romanul e mai deschis la “discutii de principiu”. Voi doar donati. Mult, putin, nu conteaza. Pentru ce exact? Nu conteaza. V-am spus sa donati si sa nu mai intrebati sau nu v-am spus? Va rog sa va incredeti in miracole, sa aveti o lacrima in coltul unuia dintre ochi, sa ne rugam cu totii la un moment dat si sa ne mai rugam si alta data, sa fim cu ochii la televizor ca o sa aflam cand trebuie sa ne rugam, nu va umpleti capul cu asta. Sa ne rugam si sa donam. Sa salvam vieti, sa le salvam incontinuu, chiar daca trebuie salvate sau nu, sa nu ne oprim din salvat, asta e important. De la om la om, de la pom la pom, de la suflet la suflet, de la inima la inima, de unde vreti si pana unde vreti, cu televiziune sa fie. Se vede cu ochiul liber ca suntem un popor cu vocatia ajutorului, suntem nascuti buni, sufletisti, donatori. Eu simt asta in fiecare zi cand ies pe strada. Nu te poti pune contra naturii asteia a poporului nostru. Noi suntem oameni inainte de toate, buni crestini, asta cred ca va este limpede in orice situatie. Si atunci cand vi se pare ca nu sunteti in regula, donati. Sau daca nu vi se pare cineva in regula, puneti-l sa doneze. Dumnezeu ii iubeste pe cei care doneaza. Si pe cei care primesc donatiile. Lasati orice situatie sa ajunga in ultimul hal, nu preveniti nimic, nu educati pe nimeni in nici o directie, nu strangeti din dinti muncind, nu faceti nimic pentru a deveni oameni ca lumea. Daca se strica treaba complet, o sa puteti sa primiti bani, asa ca nu are rost sa va stresati. Cand e cu boala, nu se discuta. “Ati fost vreodata bolnav de o boala terminala? Stiti ce inseamna suferinta? Credeti in Dumnezeu? V-ar placea ca fiul sau fiica dumneavoastra sa fie pe moarte? Nu credeti ca ne vede Dumnezeu ca nu intindem o mana?”. Nu raspundeti. Ca de fiecare data sunt intrebari retorice, gen Corneliu Vadim Tudor, nu vrea nimeni sa afle raspunsurile. Aveti bani de donat? Daca da, bagati. Daca nu, faceti loc ca sa bage cei care nu isi pun nici o intrebare si doneaza pentru orice din frica de Dumnezeul care le-a fost descris aiurea si bagat pe gat.

In al doilea rand: care nu doneaza… praful si pulberea sa se aleaga de el, sa ajunga cu metastaze pe limba si pe creier, peste tot, sa vrea sa i se doneze si sa nu-i doneze nimeni, sa moara in chinuri si sa-si aminteasca de ziua in care a indraznit sa-si puna intrebari de orice fel.

In al treilea rand: incercati, va rog, sa faceti un exercitiu. Imaginati-va o televiziune civilizata, profesionista din orice tara europeana. Poate nici nu trebuie sa vi le imaginati, poate le-ati vazut: M6, PRO7, RTL, SAT1. Si imaginati-va acum un reportaj sau o discutie in care se cer bani pentru un om obisnuit sau pentru o vedeta. Poate reusiti voi. Ca eu am strans din ochi, m-am asezat in pozitii relaxante, am facut liniste perfecta in camera, am facut exercitii de respiratie si tot n-am reusit. Stiu, ei au si noi n-avem. Dupa celebrul si adorabilul principiu romanesc: “Da-i dracu, ma, ca astia si au”. Eu ma gandesc ca nu le-au primit, ma gandesc ca si le-au construit. Neputand sa ceara in dreapta si-n stanga (din motive care poate nu tin de impartirea Europei ci de coloana vertebrala) s-au concentrat la cum sa faca sa nu le dea prea des prin gand sa ceara fara munca, fara noima. La noi lucrurile sunt altfel, noi suntem deosebiti, nu am avut sansa lor, noi facem lucrurile in felul nostru, ne descurcam cum putem. Da, stiu, noi nu avem sisteme bine puse la punct. Ei le-au primit de ziua lor. Si daca tot nu avem sisteme, eu zic sa-l perfectionam p-asta al mainii intinse, ca oricum suntem obositi si altul nu mai punem pe picioare. Sa supravietuim si noi, ca prea am fost batjocoriti de soarta. Si sa asteptam sa vina Isus in Romania ca am inteles ca, daca mai vine vreodata pe pamant, la noi vine. Fiti pe faza. Ca trebuie sa ne prinda cersind si donand, am inteles ca asta ii place.

Po vine sa ajute la demersul sistematic de a rupe barierele gandirii, de a incalca supozitiile fundamentale ale unei situatii. Daca, in mod normal, rotile sunt rotunde, rotile po ar trebui sa fie patrate, triunghiulare, pentagonale etc. Cumparatorii po ar trebui sa primeasca bani pentru a cumpara lucruri. Si asa mai departe...

Po apartine logicii unui sistem de modele asimetrice. El ne ofera un alt punct de plecare, pornind de la care putem ajunge pe un drum pe care altfel nu l-am fi abordat. O idee aparent absurda ne zdruncina gandirea si ne face sa iesim din modelele noastre obisnuite. Este posibil ca po sa ne faca sa trecem la un nou model, la fel cum este posibil sa revenim la modelele obisnuite. 

Valoarea lui po consta mai ales in faptul ca folosim o idee pentru efectul ei de inaintare. O idee absurda poate avea o mare valoare de miscare; ne putem folosi de ea pentru a ajunge la o alta idee, utila, la fel cum ne folosim de pietrele ce ies din rau pentru a pasi de pe un mal pe celalalt. Ce trebuie sa facem este sa extragem principiul din ideea absurda si sa ne concentram asupra diferentelor. Intrebari ajutatoare: "Ce este interesant la aceasta idee?" , "Ce este diferit in aceasta idee?", "Ce ne sugereaza aceasta idee (absurda)?", "La ce ne conduce ea?", "Cum putem aplica acest nou model la situatia noastra?"

Un om a fost dus în vizită în rai: La poartă l-a așteptat îngerul său păzitor. După ce au făcut cunoștință îngerul îl întrebă nerăbdător :

- Ai vrea ca să-ți arăt străzile de aur, palatele și toate bogățiile din cer ?
- Nu , răspunde stângaci pământeanul.
- Atunci cred că vrei să vezi casa ta, casa unde vei locui o veșnicie...
- Nu, nu , zise pământeanul puțin îngândurat.
- Am o idee, zise îngerul, hai să-ți arăt pomul vieții și cum vei arăta după ce vei mânca din el.
- A, nu... răspunse bărbatul.
- Poate vrei să-ți arăt cine din cunoscuții tăi vor fii mântuiți.
- Nu asta îmi doresc...îngână omul.
- Gata,știu ! exclamă îngerul în încercarea lui de a ghici dorința omului, vrei să-i vezi pe oamenii credinței, pe Moise, pe Ilie, pe apostoli...
- Nu asta vreau să-mi arăți...spuse hotărât pământeanul.
- Atunci ce vrei să-ți arăt ? întrebă îngerul surprins că pământeanul este mai interesat de altceva decât de ofertele lui .
- Arată-mi-L pe Isus !

Tu pentru care motiv vrei să ajungi în cer ?

Ca să trăiești veșnic în lux și fericire

sau

pentru că îl iubești atât de mult pe Isus încât vrei să fii totdeauna cu El ?

Sa ajungem la conditia omului de geniu ajuns blogger controversat :) Si sa trecem prin mitul: daca esti neinteles de catre ceilalti nu inseamna ca esti si geniu :)) Ei nu? Gasim undeva la inceput de februarie ( da mey mihai inceput de februarie iara...) o Fantasya ce isi urmeaza destinul catre drama sistemului din care face parte pentru simplul fapt ca in continuare se gaseste puternica si nascuta intr-un loc mai mult gresit ce spera sa-l indrepte prin insistentze critice. Nu multumesc... critica la adresa mea n-o sa faca Romania sa ruleze mai bine ( ... pentru cunoscatori) ci doar pe Fantasya sa o arda in blogosfera negativista sadica sau femeie fatala....

Personajul asta al meu e super abordabil din orice punct de vedere dar deloc usuratic.... si in capacanele acestui personaj se decate... de ce? Pentru ca e mai usor sa accepti ca esti prost (se poate inlocui cu orice alte adj negativ) decat sa demonstrezi total contrariul.... deobicei enervat fiind demonstrezi exact acceptarea... asha ca mai bine renuntzi....

Stiti ce cred eu despre orice razboi? Ca nu poate sa fie pierdut daca nu se desfasoara sau daca unul dintre participanti nu renuntza.... Asha ca lupta cu viatza e in principiu retzeta unei victorii!

Urmeaza vacantza :)