<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><!-- generator="wordpress.com" -->
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	>

<channel>
	<title>profetii-despre-romania &amp;laquo; WordPress.com Tag Feed</title>
	<link>http://wordpress.com/tag/profetii-despre-romania/</link>
	<description>Feed of posts on WordPress.com tagged "profetii-despre-romania"</description>
	<pubDate>Sun, 27 Jul 2008 08:08:39 +0000</pubDate>

	<generator>http://wordpress.com/tags/</generator>
	<language>en</language>

<item>
<title><![CDATA[Eminescu, între "canonizare" si "cadavrul din debara". Unde este adevărul?]]></title>
<link>http://bisericasecreta.wordpress.com/?p=584</link>
<pubDate>Tue, 04 Mar 2008 12:29:39 +0000</pubDate>
<dc:creator>admin</dc:creator>
<guid>http://bisericasecreta.wordpress.com/?p=584</guid>
<description><![CDATA[ A fost un poet romantic care a sfarsit nebun? Un martir ? Un sfant ucis prin conspiratie ? Un proto]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p> <span style="font-weight:bold;">A fost un poet romantic care a sfarsit nebun? Un martir ? Un sfant ucis prin conspiratie ? Un proto-legionar ? Un persecutat politic ? Cine sunt cei care ii prigonesc scrierile si azi, la mai mult de o suta de ani de la moarte ?Profetiile lui supara ? Pe cine si de ce?</p>
<p>Sunt intrebari la care incearca sa raspunda cateva zeci de studii, articole si eseuri despre Eminescu adunate de ARP in cel mai consistent documentar eminescologic din aceasta luna. Toate textele aici .</span></p>
<p><a href="http://luceafarul-romanesc.com/idei/arhiva-textelor-memorabile/edgar-papu-eminescu-si-nazuinta-crestina/" title="Eminescu şi năzuinţa creştină" target="_blank"><b>Edgar Papu: Eminescu şi năzuinţa creştină</b></a><br />
<b>  </b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/recurs-la-dosare-ne-elucidate/eminescu-nu-a-murit-nebun-demonstratia-o-face-celebrul-medic-ovidiu-vuia-din-a-carui-carte-fundamentala-despre-tema-publicam-fragmente-elocvente/" target="_blank">       <img src="http://luceafarul.files.wordpress.com/2008/01/ovidiu-vuiathumbnail.jpg?w=93&#38;h=128&#38;h=128" align="left" height="128" width="93" /></a><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/recurs-la-dosare-ne-elucidate/eminescu-nu-a-murit-nebun-demonstratia-o-face-celebrul-medic-ovidiu-vuia-din-a-carui-carte-fundamentala-despre-tema-publicam-fragmente-elocvente/" target="_blank"> “Eminescu nu a murit nebun”- demonstraţia o face celebrul medic Ovidiu Vuia, din a cărui carte fundamentală despre temă publicăm fragmente elocvente</a></b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/actualitatea-in-raspar/theodor-codreanu-apusul-mitului-eminescu/" target="_blank"> Theodor Codreanu: ” Apusul mitului Eminescu?” </a></b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/actualitatea-in-raspar/theodor-codreanu-alte-aberatii-despre-eminescu/" target="_blank"> Theodor Codreanu: “Alte aberaţii despre Eminescu” </a></b><img src="http://luceafarul.files.wordpress.com/2008/01/th-codreanuthumbnail.jpg?w=114&#38;h=128&#38;h=128" align="right" height="128" width="114" /></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/altfel-despre-eminescu-o-rubrica-de-nicolae-georgescu/odaia-filologica-a-poetului/" title="Odaia filologica a poetului" target="_blank">       Nicolae Georgescu: Odaia filologica a poetului </a></b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/andrei-vartic-despre-gloria-nationala-a-lui-mihai-eminescu/" title="~Andrei Vartic - Despre gloria naţională a lui Mihai Eminescu" target="_blank">       ~Andrei Vartic - Despre gloria naţională a lui Mihai Eminescu </a></b></p>
<p><a href="http://luceafarul-romanesc.com/martie-2007-de-citit/adrian-dinu-rachieru-detractorii-lui-eminescu/" target="_blank"><img src="http://luceafarul.files.wordpress.com/2007/10/adrian-dinu-rachieru-1.jpg?w=74&#38;h=94&#38;h=94" align="left" height="94" width="74" />       </a><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/martie-2007-de-citit/adrian-dinu-rachieru-detractorii-lui-eminescu/" target="_blank"> Adrian Dinu Rachieru : ” Detractorii lui Eminescu ” </a></b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/pagini-de-istorie-literara-ocultata/radu-mihai-crisan-mihai-eminescu-detinut-politic/" title="~Radu Mihai Crişan: " target="_blank">        ~Radu Mihai Crişan: “Mihai Eminescu deţinut politic?” </a></b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/vlad-protopopescu-australia-eminescu-sau-poetul-in-cetate/" title="~Vlad Protopopescu, Australia: " target="_blank">       ~Vlad Protopopescu, Australia: “Eminescu sau poetul în cetate” </a></b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/martie-2007-de-citit/lucia-olaru-nenati-imaginea-lui-eminescu/" target="_blank"> Lucia Olaru Nenati: “Imaginea lui Eminescu” </a></b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/recitiri/adrian-botez-%E2%80%9Eeminescianismul-lui-goga%E2%80%9C/" title="~Adrian Botez: „Eminescianismul lui Goga" target="_blank">      ~Adrian Botez: „Eminescianismul lui Goga”</a> </b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/literatura/antologia-de-poeme/victoria-milescu-%E2%80%9Eeminescu%E2%80%9C/" title="~Victoria Milescu: „Eminescu" target="_blank">       ~Victoria Milescu: „Eminescu”</a></b></p>
<p><b><span> </span></b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/actualitate-si-atitudine-intelectuala/ioan-miclau-o-propunere-institutul-cultural-%E2%80%9Eeminescu%E2%80%9C/" title="~Ioan Miclău: O propunere - Institutul Cultural „Eminescu" target="_blank">         ~Ioan Miclău: O propunere - Institutul Cultural „Eminescu”</a></b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/portrete-si-destainuri-interviuri-cu-personalitati-de-azi/violeta-ionescu-%E2%80%9Emarturii-inedite-despre-eminescu-ale-acad-zoe-dumitrescu-busulenga%E2%80%9C/" title="~Violeta Ionescu: „Mărturii inedite d " target="_blank">         ~Violeta Ionescu: „Mărturii inedite despre Eminescu ale acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga”</a></b></p>
<p><b><a href="http://luceafarul-romanesc.com/atitudini/portrete-si-destainuri-interviuri-cu-personalitati-de-azi/violeta-ionescu-%E2%80%9Emarturii-inedite-despre-eminescu-ale-acad-zoe-dumitrescu-busulenga%E2%80%9C/" title="~Violeta Ionescu: „Mărturii inedite d " target="_blank">      _____________________________________________</a></b></p>
<p><b>~<a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/dezbateri-in-romania-paralela/cine-sustine-canonizarea-lui-eminescu/" title="►CINE SUSTINE " target="_blank"> CINE SUSTINE “CANONIZAREA LUI EMINESCU ” ? O propunere de Gh.Gavrila Copil,comentata de Dimitrie Grama (Danemarca),Ioan Miclau </a></b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/dezbateri-in-romania-paralela/cine-sustine-canonizarea-lui-eminescu/" title="►CINE SUSTINE " target="_blank"><img src="http://revistaecoul.files.wordpress.com/2008/01/eminescu-bust.jpg?w=150&#38;h=113&#38;h=113" align="left" height="113" width="150" />       </a><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/dezbateri-in-romania-paralela/cine-sustine-canonizarea-lui-eminescu/" title="►CINE SUSTINE " target="_blank">(Australia), Florentin Smarandache (SUA) , Pr.Laurentiu Dumitru , Gabriel Klimowitz , Felix Nicolau , Ioan Mugioiu (Elvetia), Octavian Mihaescu (Germania) si o concluzie de Artur Silvestri</a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/dezbateri-in-romania-paralela/un-scandal-aparent-incheiat-dar-cu-ecouri-lungi-%E2%80%9D-eminescu-cadavrul-din-debara-%E2%80%9C/" title="►UN SCANDAL DOAR APARENT INCHEIAT SI CU ECOURI LUNGI : " target="_blank"> ~UN SCANDAL DOAR APARENT INCHEIAT SI CU ECOURI LUNGI : ” EMINESCU - CADAVRUL DIN DEBARA “/opinii de Gh.Gavrila Copil ( “Canonizarea lui Eminescu”si o revenire : Si totusi ,in apararea lui HR Patapievici “) , comentarii de Corneliu Florea (” Cine l-a ucis pe Eminescu ” si ” Falsa Elegie despre Eminescu ” /o precizare a lui HR Patapievici</a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/dezbateri-in-romania-paralela/un-scandal-aparent-incheiat-dar-cu-ecouri-lungi-%E2%80%9D-eminescu-cadavrul-din-debara-%E2%80%9C/un-adaos-de-corneliu-florea-falsa-elegie-despre-eminescu/" title="~ Un adaos de Corne " target="_blank">        ~ Un adaos de Corneliu Florea: Falsa elegie despre Eminescu”</a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/marin-sorescu-%E2%80%9Etrebuiau-sa-poarte-un-nume%E2%80%9C/" title="~ Marin Sorescu: „Trebuiau sa poarte un nume" target="_blank">        ~ Marin Sorescu: „Trebuiau sa poarte un nume”</a><br />
</b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/adrian-botez-arcane-alchimice-in-poemul-%E2%80%9Emitologicale%E2%80%9C-de-mihai-eminescu/" title="~ Adrian Botez: Arcane alchimice în poemul „MITOLOGICALE" target="_blank">        ~ Adrian Botez: Arcane alchimice în poemul „MITOLOGICALE”, de Mihai Eminescu</a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/lucia-olaru-nenati-%E2%80%9Eeste-eminescu-poetul-nostru-national%E2%80%9C/" title="~ Lucia Olaru Nenati: „Este Eminescu poetul nostru naţional?" target="_blank">        ~ Lucia Olaru Nenati: „Este Eminescu poetul nostru naţional?”</a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/maria-ciornei-%E2%80%9Epoetul%E2%80%9C/" title="~ Maria Ciornei: „Poetul" target="_blank">      ~ Maria Ciornei: „Poetul”</a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/mircea-micu-%E2%80%9Evoievodul-stelar%E2%80%9C/" title="~ Mircea Micu: „Voievodul stelar" target="_blank">      ~ Mircea Micu: „Voievodul stelar” </a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/prof-dumitru-buhai-suaganduri-despre-eminescu/" title="~ Prof . Dumitru Buhai , SUA:" target="_blank">      ~ Prof . Dumitru Buhai , SUA:”Ganduri despre Eminescu” </a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/profghcnistoroiudoi-luceferi-ai-ortodoxiei/" title="~ Prof.Gh.C.Nistoroiu:" target="_blank">      ~ Prof.Gh.C.Nistoroiu:”Doi Luceferi ai Ortodoxiei” </a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/radu-mihai-crisan-revolutie-si-pseudorevolutii/" title="~ Radu Mihai Crisan : " target="_blank">       ~ Radu Mihai Crisan : ” Revolutie si pseudorevolutii ” </a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/adrian-botez-arcane-alchimice-in-poemul-%E2%80%9Emitologicale%E2%80%9C-de-mihai-eminescu/" title="~ Adrian Botez: Arcane alchimice în poemul „MITOLOGICALE" target="_blank">       </a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/ben-todica-%E2%80%9Eeminescu-nerelevant%E2%80%9C-sau-%E2%80%9Eseratele-lui-iosif-sava-fara-iosif%E2%80%9C/" title="~ Ben Todică: „Eminescu nerelevant" target="_blank">        ~ Ben Todică: „Eminescu nerelevant” sau „Seratele lui Iosif Sava, fără Iosif”</a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/constantin-miu-%E2%80%9Eal-cincilea-mit%E2%80%9C/" title="~ Constantin Miu: „Al cincilea mit" target="_blank">      ~ Constantin Miu: „Al cincilea mit” </a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/daniel-dragomirescu/" title="~ Daniel Dragomirescu:" target="_blank">~ Daniel Dragomirescu:”Publicistica-parte integranta a operei eminesciene” </a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/doina-dragut-%E2%80%9Epeste-varfuri-trece-luna%E2%80%9C/" title="~ Doina Drăguţ: „Peste vârfuri trece luna" target="_blank">      ~ Doina Drăguţ: „Peste vârfuri trece luna” </a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/maria-ciornei-%E2%80%9Eeminescu-si-fascinatia-mitului%E2%80%9C/" title="~ Maria  Ciornei: „Eminescu şi fascinaţia mitului" target="_blank">        ~ Maria Ciornei: „Eminescu şi fascinaţia mitului”</a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/recomandare-de-la-poetul-cristian-petru-balan-o-poezie-patriotica-aproape-necunoscuta-a-marelui-eminescu-la-arme-despre-basarabia/" title="~RECOMANDARE DE LA POETUL CRIS " target="_blank"> ~ O poezie patriotică, aproape necunoscută, a Marelui Eminescu (”La arme!”) despre Basarabia…-recomandare de la poetul Cristian Petru Balan </a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/%E2%80%9Eeminesciene%E2%80%9C-poeme-de-mihail-mataringa-si-gheorghe-stefanescu/" title="~ „Eminesciene" target="_blank">       ~ „Eminesciene” - poeme de Mihail Mataringa şi Gheorghe Ştefănescu</a></b></p>
<p><b><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/%E2%80%9Eeminesciene%E2%80%9C-poeme-de-mihail-mataringa-si-gheorghe-stefanescu/" title="~ „Eminesciene" target="_blank">    _______________________________________________________________________</a></b></p>
<p><a href="http://revista-ecoul.com/an-i-2007/eminescu-%E2%80%9D-la-aniversara-%E2%80%9C/%E2%80%9Eeminesciene%E2%80%9C-poeme-de-mihail-mataringa-si-gheorghe-stefanescu/" title="~ „Eminesciene" target="_blank">   </a><b><a href="http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/profetii-eminescu-despre-zilele-de-azi/" title="~PROFEŢII - Eminescu despre zilele de azi" target="_blank">     ~PROFEŢII - Eminescu despre zilele de azi</a><br />
<a href="http://neamul-romanesc.com/arhiva-textelor-memorabile/citate/citate-mircea-eliade-despre-eminescu/" title="Citate - Mircea Eliade despre Eminescu" target="_blank">     Citate - Mircea Eliade despre Eminescu</a></b><a href="http://neamul-romanesc.com/arhiva-textelor-memorabile/citate/citate-mircea-eliade-despre-eminescu/" title="Citate - Mircea Eliade despre Eminescu" target="_blank">   <img src="http://neamulromanesc.files.wordpress.com/2008/01/nicolae-georgescuthumbnail.jpg?w=111&#38;h=128&#38;h=128" align="right" height="128" width="111" /></a><b><br />
<a href="http://neamul-romanesc.com/arhiva/nicolae-georgescu-cum-a-murit-eminescu-ultimele-lui-ceasuri-povestite-de-un-martor-ocular/" title="Cum a murit Eminescu? Ultimele lui ceasuri povestite de un martor ocular" target="_blank">   ~Nicolae Georgescu: Cum a murit Eminescu? Ultimele lui ceasuri povestite de un martor ocular</a><br />
<a href="http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/polemos-o-rubrica-de-corneliu-florea/cine-l-a-ucis-pe-eminescu/" title="~" target="_blank"> ~Corneliu Florea: “Cine l-a ucis pe Eminescu ?”</a></p>
<p></b><a href="http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/din-nou-despre-%E2%80%9Eun-persecutat-politic%E2%80%9C-andrei-vartic-%E2%80%9Eeminescu-moarte-si-sacrificiu%E2%80%9C/" title="~DIN NOU DESPRE „UN PERSECUTAT POLITIC" target="_blank">   <img src="http://neamulromanesc.files.wordpress.com/2007/12/andrei-varticthumbnail.jpg?w=99&#38;h=128&#38;h=128" align="left" height="128" width="99" /></a><b><a href="http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/din-nou-despre-%E2%80%9Eun-persecutat-politic%E2%80%9C-andrei-vartic-%E2%80%9Eeminescu-moarte-si-sacrificiu%E2%80%9C/" title="~DIN NOU DESPRE „UN PERSECUTAT POLITIC" target="_blank">      ~DIN NOU DESPRE „UN PERSECUTAT POLITIC” - Andrei Vartic: „Eminescu, moarte şi sacrificiu”</a><a href="http://neamul-romanesc.com/arhiva/eminescologul-nicolae-georgescu-sustine-ca-eminescu-a-fost-%E2%80%9Eun-persecutat-politic%E2%80%9C/" title="Eminescologul Nicolae Georgescu susţine că Eminescu a fost „un persecutat politic" target="_blank">      </a><br />
<a href="http://neamul-romanesc.com/arhiva/eminescologul-nicolae-georgescu-sustine-ca-eminescu-a-fost-%E2%80%9Eun-persecutat-politic%E2%80%9C/" title="Eminescologul Nicolae Georgescu susţine că Eminescu a fost „un persecutat politic" target="_blank">   ~Eminescologul Nicolae Georgescu susţine că Eminescu a fost „un persecutat politic”</a><br />
<a href="http://neamul-romanesc.com/arhiva/ion-marin-almajan-eminescu-si-banatul/" title="Ion Marin Almăjan: Eminescu şi Banatul" target="_blank">~Ion Marin Almăjan: Eminescu şi Banatul</a><a href="http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/ioan-miclau-mihai-eminescu-si-romanii-din-afara-granitelor-tarii/" title="~Ioan Miclau: " target="_blank">      </a><br />
<a href="http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/ioan-miclau-mihai-eminescu-si-romanii-din-afara-granitelor-tarii/" title="~Ioan Miclau: " target="_blank"> ~Ioan Miclau: “Mihai Eminescu şi românii din afara graniţelor ţării”</a><br />
</b></p>
<p><b><a href="http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/alexandru-stanciulescu-barda-scrisoare-lui-eminescu-i/" title="Alexandru Stănciulescu - Bârda: " target="_blank">     Alexandru Stănciulescu - Bârda: “Scrisoare lui Eminescu</p>
<p></a></b></p>
<p><b><a href="http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/dan-ghelase-eminescu-plurivalent-conceptii-economice/" target="_blank">Dan Ghelase: “Eminescu plurivalent - Concepţii economice”</a></b></p>
<p><b><a href="http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/editoriale-de-dimitrie-grama/trebuie-eminescu-%E2%80%9Ecanonizat%E2%80%9D/" title="Trebuie Eminescu „canonizat" target="_blank">     Dimitrie Grama: Trebuie Eminescu „canonizat”?</a></b></p>
<p><a href="http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/canonizarea-lui-eminescu-o-dezbatere-reluata-i/" title="~Constantin Stroilescu: " target="_blank"><b> ~Constantin Stroilescu: “Să-l citim mai atent pe Eminescu, înainte de a scrie despre el” - câteva cuvinte dedicate domnului Grama Dimitrie şi celor care gândesc ciudat despre Eminescu</b></a></p>
<div><b></b><b></b><b></b><b><a href="http://revista-epoca.com/redactia/intelepti-de-azi/al-stanciulescu-barda-scrisoare-catre-eminescu-ii/" title="~Al. Stănciulescu-Bârda: " target="_blank">                     ~Al. Stănciulescu-Bârda: “Scrisoare către <span>Eminescu</span>” </a><br />
</b><b> </b><b></b><b></b><b><a href="http://revista-epoca.com/evenimente/lucia-olaru-nenati-eminescu-sau-pedeapsa-perfectiunii/" title="~Lucia Olaru Nenati: " target="_blank">                     ~Lucia Olaru Nenati: “<span>Eminescu</span>  sau  pedeapsa perfecţiunii”</a></p>
<p></b> <b></b><b></b><b></b><b><a href="http://revista-epoca.com/locuri-de-la-noi/elena-armenescu-ipotestii-mitici/" title="~Elena Armenescu: Ipoteştii mitici" target="_blank">                     ~Elena Armenescu: Ipoteştii mitici</a> </b><a href="http://monitor-cultural.com/arhiva/ion-miclau-eminescu-pentru-romani-1850-2007/" title="~Ion Miclău: Eminescu pentru români, 1850-2007" target="_blank"> ~Ion Miclău: Eminescu pentru români, 1850-2007</a><br />
<a href="http://monitor-cultural.com/arhiva/radu-mihai-crisan-imperative-nationale-si-politica-militanta/" title="~Radu Mihai Crişan: " target="_blank"> ~Radu Mihai Crişan: “Revoluţia franceză în versiune neconvenţională”</a><br />
<a href="http://monitor-cultural.com/arhiva/radu-mihai-crisan-revolutie-si-pseudorevolutii/" title="~Radu Mihai Crişan: " target="_blank"> ~Radu Mihai Crişan: “Revoluţie şi pseudorevoluţii”</a></div>
<p align="right">din revista <a href="http://analize-si-fapte.com/2008/01/10/eminescu-intre-canonizare-si-cadavrul-din-debaraunde-este-adevarul/">Analize şi Fapte</a></p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[CUVIOSUL SELAFIIL CEL ORB: “O să înceapă mare învălmăşeală în Biserică”]]></title>
<link>http://bisericasecreta.wordpress.com/2008/01/08/cuviosul-selafiil-cel-orb-%e2%80%9co-sa-inceapa-mare-invalmaseala-in-biserica%e2%80%9d/</link>
<pubDate>Tue, 08 Jan 2008 14:49:05 +0000</pubDate>
<dc:creator>admin</dc:creator>
<guid>http://bisericasecreta.wordpress.com/2008/01/08/cuviosul-selafiil-cel-orb-%e2%80%9co-sa-inceapa-mare-invalmaseala-in-biserica%e2%80%9d/</guid>
<description><![CDATA[





Părintele spunea că vremea este aproape. „O să înceapă mare învălmăşeală în Biser]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<table>
<tr>
<td>
<img align="center" width="480" height="360" vspace="20" hspace="20" border="0" src='http://bisericasecreta.wordpress.com/files/2008/01/cuviosul_selafiil.jpg' alt='CUVIOSUL SELAFIIL CEL ORB' /></td>
</tr>
<tr>
<td>Părintele spunea că vremea este aproape. <em>„O să înceapă mare învălmăşeală în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeţi”.</em> Mai spunea că <strong>e aproape timpul cînd cărţile ortodoxe vor fi nesemnate şi se vor răspîndi din mînă în mînă.</strong> Atunci vor propovădui femeile, ca pe vremea sfinţilor apostoli, deoarece preoţii nu o vor putea face. <strong>Dreapta credinţa va fi păstrată prin epistole răspîndite printre credincioşi, deoarece partea oficială a Bisericii nu va mai propovădui adevărul.</strong> Cu toate acestea, părintele spunea să mergem aşa înainte, fără să ne rupem de episcopi. </p>
<p align="right">Parintele Selafiil - de pe <a href="http://www.savatie.ro/blog/?p=3">blogul p. Savatie (p. 60)</a> şi din <a href="http://www.razbointrucuvant.ro/2008/01/08/cuviosul-selafiil-cel-orb-o-sa-inceapa-mare-invalmaseala-in-biserica/">Război într-un cuvânt</a></p>
</td>
</tr>
</table>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Să nu confundăm smerenia cu naivitatea sau prostia]]></title>
<link>http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/11/22/sa-nu-confundam-smerenia-cu-naivitatea-sau-prostia/</link>
<pubDate>Thu, 22 Nov 2007 19:26:59 +0000</pubDate>
<dc:creator>admin</dc:creator>
<guid>http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/11/22/sa-nu-confundam-smerenia-cu-naivitatea-sau-prostia/</guid>
<description><![CDATA[
Interviu din Credinţa Ortodoxă de Ioan Enache cu Părintele Iustin PÂRVU de la Mânăstirea Petr]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p><img align="right" vspace="10" hspace="10" src='http://bisericasecreta.wordpress.com/files/2007/05/parinteleiustinparvu.jpg' alt='Parintele Iustin Parvu' />
<p align="right">Interviu din <a href="http://credinta-ortodoxa.ro/spip.php?article175">Credinţa Ortodoxă</a> de Ioan Enache cu Părintele Iustin PÂRVU de la Mânăstirea Petru Vodă</p>
<p><strong>- Părinte Iustin, suntem continuu acuzaţi, mai ales de către elita intelectuală, că, fiind un popor care aplică în mod consecvent principiul „capul plecat, sabia nu-l taie”, suntem gata să ieşim din istorie tocmai din această cauză. Vă rog să ne lămuriţi, în acest context, care este raportul dintre smerenie, demnitate şi umilinţă?</strong></p>
<p>- Dragul meu, acuma ce să vorbim noi despre demnitate, smerenie, când suntem un popor aşa de confuz, după aproape 80 de ani de materialism, ateism şi comunism. În afară de această deformare a noastră spirituală, de gândire, a mai survenit şi amestecul de naţii, dintre creştini şi necreştini, negri, albi, chinezi, daci, bizantini, germani, în sfârşit, toate naţiile care au venit peste noi. Acum câteva zile (n.n. discuţia a avut loc sâmbătă, 3 martie 2007), veneam de la Iaşi. Cum am intrat în Podul Iloaiei, am văzut pe o stradă, 2-3 copii ţigănaşi şi unul român. În Iaşi, la intrare, tot aşa, un grup de copii de 12-13 ani se jucau la intrarea în oraş, erau ţigani majoritatea. Concluzia mea este că un pericol mare ne paşte. M-am întors în mânăstire şi, după vreo două-trei zile, sosesc aici două maşini luxoase şi ei, bine îmbrăcaţi, vin la mine. Intrăm în discuţii, dar, după vreo câteva minute, aerul s-a schimbat în cameră şi am mirosit imediat un iz străin, n-aş vrea să-i supăr, dar era miros specific de rom. Am făcut pomelnicele, erau două familii cu 16 membri. În aceeaşi zi, seara, pe la orele 8, o căldărăriţă cu un puradel după ea a intrat la mine. O întreb câţi copii mai are acasă în afară de cel care o însoţea şi îmi răspunde că mai are 9. Deci aceştia 10, cu 16 de dimineaţă, 26 de copii în trei familii. Or, la noi, într-un sat întreg nu s-au înscris 26 de copii la începutul anului şcolar. Vedeţi dumneavoastră unde ne găsim cu starea naţiei noastre! Cât la sută mai e dac, cât mai e roman, cât mai e rom, cât mai e moldovean, cât mai e oltean, cât mai e bănăţean? Căsătoriile, nu mai vorbim, se fac de-a valma, fetele pentru un ghiul, un inel, leagă prietenie cu negri, finlandezi, arabi şi se căsătoresc cu ei. Am primit deunăzi un grup de tineri la chilie şi m-au surprins cei doi negri care îi însoţeau. Însă ei erau aşa de deprinşi, obişnuiţi unii cu alţii, încât m-am mirat foarte tare, fiindcă cei doi aveau prietene românce, probabil se vor căsători. Ei bine, dragii mei, aceste legături biologice care se nasc în cadrul naţiunii noastre nu ne mai dau voie să vorbim de prestigiu. Unde mai este prestigiul de creştin ortodox, unde mai este prestigiul smereniei, unde mai este caracterul de demnitate şi de omenie românească?<br />
<!--more--><br />
<strong>- Părinte, sună foarte frumos sintagma „prestigiul smereniei”. Care este înţelesul acesteia?</strong></p>
<p>- Prestigiul smereniei, care se propovăduieşte în Biserica noastră, este haina sau mantia lui Dumnezeu pentru creştini, e această virtute înaltă pe care o are demnitatea noastră creştină. Dar această smerenie, această înţelegere profundă a principiului de smerenie a Fiului lui Dumnezeu, Care s-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om, prezintă o mare diferenţă faţă de smerenia pe care o înţelegem noi în veacul XXI. Smerenia din veacul XXI este interpretată greşit, anume că omul trebuie să fie desfiinţat ca personalitate. Or, în viaţa noastră călugărească smerenia depăşeşte limita tuturor înălţimilor şi decurge din demnitatea Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a îmbrăcat cu virtuţile castităţii, sărăciei, ascultării. Acestea îl ajută pe monah în lupta pentru dobândirea mântuirii. Prestigiul smereniei este această înălţime dumnezeiască în adânc de smerenie care îl pune pe creştinul ortodox în faţa unui model şi îi cere creştinului ortodox să fie foarte categoric şi bătăios în ceea ce priveşte apărarea valorilor noastre de credinţă ortodoxă. Nu confundăm smerenia cu naivitatea sau cu prostia. A fi smerit înseamnă a fi foarte demn, onoarea sfântă a smereniei nu se dobândeşte prin supunerea la tăvălugul mediatic, prin a asculta tot ce ni se spune şi tot ce ni se porunceşte de către mai marii lumii. Noi, creştinii ortodocşi, am fost foarte tari în istorie, atunci când au fost puse în joc valorile credinţei noastre. Când a fost vorba de apărarea icoanei au ieşit călugării din pustie şi au mărşăluit pe străzile Constantinopolului şi nu au vorbit nici unul. Numai cât i-a privit lumea în adâncimea smereniei lor şi a revoltei lor şi a fost de-ajuns. La Sinodul al VII-lea s-a restabilit cultul icoanelor, o urmare a acţiunii monahilor care s-au impus cu smerenia lor demnă. Smerenie nu înseamnă să te laşi copleşit, să le permiţi să vină peste tine, să-ţi golească mintea şi casa, cum vin acum toţi netrebnicii din Occident şi fac aicea educaţia poporului nostru. Smerenie, să fim supuşi, ascultători, că de aceea sunt rânduite cele mai mari, dar asta nu înseamnă că dacă e mare are şi dreptate şi adevărul de partea lui. Poate să fie un străin care vine să-mi dea ordine şi să mă supună. Aşa am trăit în comunism atâta amar de vreme, ni se cerea să facem ectenii, să ne rugăm pentru Nicolae Ceauşescu, apoi pentru Constantinescu şi pentru toţi eştii, ceea ce nu înseamnă deloc ascultare, smerenie, ci mai degrabă este vânzare, tot mai căzută, până la trădarea naţiei noastre.</p>
<p><strong>- Din ce ne-aţi răspuns rezultă că nu prea avem motive să ne considerăm demni, dar nici smeriţi cu adevărat. Cum credeţi că poate poporul român să-şi recâştige demnitatea între neamurile Europei şi, implicit, în istorie?</strong></p>
<p>- Noi trebuie să ne axăm pe forţa şi unitatea Duhului Sfânt, să ne unim în numele lui şi să lucrăm în duhul ortodox al tradiţiei noastre, al istoriei noastre şi al legăturii dintre noi şi Dumnezeu. Europa fără o Românie ortodoxă nu are nici un progres. O Europă cum este ea astăzi, fără sămânţa şi duhul ortodox, este spre prăbuşire. Ortodoxia, dacă a avut o misiune în rândul neamurilor, la ora aceasta este la vârf de piramidă în chemarea şi în rosturile misiunii ei. Icoana, crucea, sfintele moaşte, buciumul, bota ciobanului din munţi, acestea formează obiectul de rezistenţă al Europei creştine.</p>
<p><strong>- Tocmai, că Europa doreşte să ne îndepărteze de aceste valori.</strong></p>
<p>- Cu cât o să încerce mai mult să le îndepărteze, cu atât o să crească forţa noastră de rezistenţă, cu atât va ieşi în evidenţă exemplul nostru în faţa celor ne osândesc pentru întârziere, pentru regres, pentru umilinţă. Întotdeauna românul, prin umilinţa aceasta, prin smerenia lui adâncă în numele lui Hristos, s-a ridicat şi i-a dovedit pe cei tari. Dumnezeu i-a ales pe cei slabi, ca să-i ruşineze pe cei tari. Asta a făcut poporul nostru în decursul veacurilor.</p>
<p><strong>- Se poate câştiga demnitatea unei comunităţi mari, cum e poporul român, fără ca fiecare persoană în parte să-şi dobândească demnitatea morală şi socială?<br />
</strong><br />
- Nu ajungem la o biruinţă oarecare sau la o impunere în Europa decât începând de la noi înşine. Fiecare trebuie să fim modelul de viaţă pentru ceilalţi. Hristos le-a zis creştinilor: „Voi sunteţi sarea pământului, voi sunteţi lumina lumii”. Numai printr-un câştig moral şi duhovnicesc personal putem să-i convingem pe cei cu care venim în contact să cunoască Ortodoxia. Adică fiecare om să-şi pună în lucrare adevărata smerenie, adevărata demnitate, să devină un apostol, să de vină un ascet, să devină un general de armată. Armata noastră este duhul smereniei, armata este duhul demnităţii creştine, este jertfa personală. Ionel Moţa, Vasile Marin când au plecat în Spania au fost întrebaţi: „De ce vă duceţi, că acolo muriţi?” Ei au răspuns: „Păstrăm demnitatea poporului nostru, se trage cu mitralierea în faţa lui Hristos şi nu putem să rămânem indiferenţi”. Într-adevăr, s-au dus, au căzut la datorie şi au rămas ca model de viaţă, demnitate şi eroism românesc.</p>
<p><strong>- Din contactele pe care le aveţi cu atâta lume care vine la dumneavoastră continuu rezultă că poporul nostru dispune la această oră de datele psihice, fizice şi duhovniceşti pentru a întruchipa modelul de care ne-aţi vorbit şi a face misiune ortodoxă în Europa?</strong></p>
<p>- Cu zece-cincisprezece minute înainte să intraţi dumneavoastră la mine, am stat de vorbă cu un profesor de teologie de la Bucureşti. Şi tocmai asta l-am întrebat, dacă dintr-un grup de tineri are cinci buni. „Da, mi-a răspuns el, avem, Părinte”. Din cincizeci aveaţi zece? „Da, avem zece”. Deci, ce le mai trebuie românilor? Păi, dacă sunt zece români buni la Suceava, zece la Iaşi, zece din Bucureşti, zece din Sibiu, atunci e bine. Aşa m-a îmbărbătat că există resurse în neamul românesc. Iată, un copilaş de cinci ani a mers la grădiniţă. Vine ora 12, ora mesei. Copilul era obişnuit să se roage înainte de masă şi a întrebat dacă nu face nimeni rugăciunea. Educatoarea i-a spus că asta face el acasă, dar aici se mănâncă aşa, fără rugăciune. La întoarcere le-a spus părinţilor că au mâncat şi nu s-a făcut rugăciunea şi era foarte afectat de asta. Acolo îl mai bumbăceau ceilalţi, că era blând şi retras, dar nu povestea niciodată nimic de asta, dar despre rugăciune n-a putut răbda să nu spună. Eu primesc veşti din lumea aceasta a şcolarilor şi am aflat că, la ora de religie, ascultă cu nesaţ doi sau trei, restul nu sunt interesaţi, stau ca americanii pe tanc, cu picioarele pe bănci, ca nişte sălbatici. Iar elevii sectari se apleacă peste geam, cu degetele băgate în urechi, ca să nu audă ce le spune profesorul acolo.</p>
<p><strong>- Îndărătnicie…</strong></p>
<p>- Îndărătnicie, dar de ce n-am putea să o avem şi noi, în direcţia bună?</p>
<p><strong>- Credeţi că noi, doar cu aceia doi sau trei care sunt credincioşi şi ascultători, vom reuşi?</strong></p>
<p>- Ne ducem în iad şi ne întoarcem biruitori.</p>
<p><strong>- Într-un interviu pe care l-aţi acordat luna trecută aţi afirmat că ne salvăm prin credinţa ortodoxa şi prin jertfa poporului care este acum gata pentru o nouă încercare. Care este noua jertfa pe care o dă sau urmează să o dea românii acum?<br />
</strong><br />
- Nu vedeţi că e numai jertfă în toată Europa, e numai jertfă în toată lumea? Întâlneşti români în toată Asia, în toată Africa, exilul, bejenia românilor este un semn al jertfei. Aceasta înseamnă o persecuţie a creştinismului ortodox, este o lovitură puternică dată creştinismului de răsărit. Aici resimţim şi social, şi politic, şi religios, şi moral loviturile. Suferim din toate punctele de vedere. Au ajuns acum, mamă sau tată, să sune din Germania sau din altă parte şi să-i spună celui care a rămas cu doi-trei copii acasă că nu mai vine, întrerupe orice legătură, să se descurce cum ştie, gata cu familia. Asta spune soţul sau soţia, iar aceştia care rămân acasă, fără serviciu şi fără nici un sprijin, să crească pruncii în astfel de condiţii, sunt nişte eroi. Ei înfruntă greutăţi neînchipuite, înfruntă viaţa, suportă toată această persecuţie, chiar fără să-şi dea seama. Iată jertfa! Să ştiţi că fiecare picătură de efort, fiecare durere, fiecare mamă cu copilaşul în braţe înfruntând greutăţile este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu. Ştiţi că, la Paris, de Bobotează, au ieşit 30-40 de preoţi în odăjdii ortodoxe şi un grup de creştini, în spatele catedralei Notre Dame şi au făcut slujbă de sfinţire a apelor. Aceasta este misiune ortodoxă cu adevărat şi se petrece prima dată într-o lume occidentală secularizată, ruptă de Dumnezeu. Deja începe să se contureze rostul pe care îl avem noi în Europa. Şi aceasta este o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu.</p>
<p><strong>- Părinte, Sfântul Mare Mucenic Montanus, în anul 304, înainte de a fi aruncat în râul Sava cu o piatră legată de gât, a avut o viziune şi a afirmat că vede cum se naşte pe valea Dunării un popor nou care este menit să dea slavă lui Dumnezeu în limba romană. Ce credeţi, noi, în prezent, mai respectăm, ca popor, această înţelegere cu Dumnezeu?<br />
</strong><br />
- Auziţi ce spune aici Părintele Arsenie Papacioc (Părintele Iustin ne citeşte de pe o pagină culeasă la calculator): <em>„Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate. La mulţi le-am zis: - Nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici. Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele. Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foamea. Să vă pregătiţi pentru martiraj. Rugăciunea Tatăl nostru „Şi nu ne duce pe noi în ispită” se referă la lepădările de Dumnezeu. Acesta este testamentul pe care trebuie să-l urmăm noi. Unde ne merge bine, acolo nu sporim. Unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur. Acolo unde nu eşti cioplit, eşti necioplit”</em>. Acesta este şi răspunsul pe care îl dau şi eu la întrebarea frăţiei voastre. Amin şi lui Dumnezeu slavă.</p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Parintele Proclu: &#8220;Crestinii au ajuns de plans&#8221;]]></title>
<link>http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/10/03/parintele-proclu-crestinii-au-ajuns-de-plans/</link>
<pubDate>Wed, 03 Oct 2007 15:12:11 +0000</pubDate>
<dc:creator>admin</dc:creator>
<guid>http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/10/03/parintele-proclu-crestinii-au-ajuns-de-plans/</guid>
<description><![CDATA[
O parte din interviul luat parintelui pustnic Proclu de un redactor al revistei &#8220;Lumea credin]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class="post-content">
<p align="center"><em>O parte din interviul luat <strong>parintelui pustnic Proclu</strong> de un redactor al revistei <strong>&#8220;Lumea credintei&#8221;</strong>, in vara anului 2006:</em></p>
<p align="center"><img src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/img_0500.jpg" alt="img_0500.jpg" /></p>
<p align="justify"><strong>- Parinte, in ultima vreme sunt tot mai multe icoane care plang. Ce inseamna asta?</strong></p>
<p align="justify"><font color="#ff0000">- Sunt semne ca crestinii au ajuns de plans. Noi purtam nume de crestini, dar fapte nu avem.</font> Celelalte credinte au si fapte bune, dar au greseala asta ca nu cred drept in Dumnezeu.<span></span></p>
<p align="justify"><strong>- In ultima vreme asupra Manastirii Petru Voda s-au abatut multe ispite&#8230;</strong></p>
<p align="justify">- Parintele Iustin e o comoara duhovniceasca. Pe aceia care l-au amarat o sa-i cam doara capul&#8230; Nu din cauza mea. Din cauza lor.</p>
<p align="justify"><strong>- Intalnirile ecumenice sunt „la moda&#8221;. Ce putere are o „rugaciune ecumenica&#8221;?</strong></p>
<p align="justify">- Sa ma ierti! Cineva spunea o gluma: <font color="#ff0000">un vin bun pus intr-un burduf de caine, pe care nu-l poate bea nimeni. Ecumenismul este erezia ereziilor. Varful.</font> Daca celelalte credinte ar veni sa asculte de Biserica, Biserica le-ar primi cu toata dragostea, dar nu asa cum vor ei. <font color="#ff0000">Ei vor alta scriptura, alte carti, alte slujbe, si atunci bunul Dumnezeu va bate pamantul.</font> Parintele Cleopa asa zicea: „<em>Cat timp sunt oameni sfinti pe pamant, Dumnezeu tine pamantul</em>&#8220;. <strong><font color="#ff0000">De cand au inceput ei sa-si puna in minte sa darame Biserica Ortodoxa, Bunul Dumnezeu bate pamantul. Nu aici in tara. Pe tot globul&#8230;</font></strong></p>
<p align="justify"><strong>- Cum vedeti situatia Bisericii Ortodoxe Romane astazi?</strong></p>
<p align="justify">- Monahul care e retras la liniste nu are voie sa se bage nici in treburile bisericesti, nici in cele politicesti, dar are datoria a se ruga si pentru cei care fac politica si pentru Biserica. Calugarii au datoria a se ruga si pentru cei mari si pentru cei mici. Daca cei mari se descurca, traim si noi fericiti. Incurcaturile lor ne dor si pe noi. Ei nu pot face rugaciunile pe care le putem face noi. Le ajung greutatile pe care le au ei.</p>
<p align="justify"><font color="#ff0000">Acum Biserica e de plans. Dar sa nu plangem ce-i aici, ci ce ne asteapta dincolo!</font></p>
<p><!--more--></p>
<p align="justify"><font color="#ff0000">Mai este insa nadejde sa se indrepteze lucrurile. Daca aceia care au pus fraul pe Biserica se vor smeri si-i vor lasa pe aceia care ii pot ajuta si pe ei. </font>Sunt cativa Prea Sfintiti in tara care ar putea repara toate treburile. <strong><font color="#ff0000">Cei cu traire trebuie sa ajute Biserica.</font></strong> Eu nu zic ca ceilalti sa fie schimbati, dar sa se lase ajutati de cei ce-s luminati de Duhul Sfant. Asa toata lumea va fi fericita. <font color="#ff0000"><strong>Adica a-i lasa deoparte pe aceia care cred, dupa cum am inteles, ca daca au bani, atunci au si raiul. Si daca nu-i vor lasa sa-i ajute, o sa ne prapastuim cu totii. Si s-a inceput amu de cativa ani. Anii durerilor..</strong>.</font></p>
<p align="justify"><strong>- Dar in relatia cu celelalte credinte religioase?</strong></p>
<p align="justify">- Si acesti vor fi ajutati, daca vor si daca au bunavointa. Aceste credinte au apucat intr-aiurea. <font color="#ff0000">Trebuie lamuriti cu marturii de la Sfintii Parinti. Toate sectele, daca s-ar ruga lui Dumnezeu sa le descopere adevarul&#8230; Biserica primeste unirea, dar nu unirea la ratacire, ci unirea spre lumina.</font></p>
<p align="justify"><strong><font color="#ff0000">Catolicii trebuie ajutati si nu urati. Insa catolicii nu vin cu evlavie. Vor sa uneasca cu viclesug. De asta nu-i primeste Biserica, ca ei hulesc. </font></strong>Hulesc pe Dumenzeu. Vai de noi! Vai de noi! Du-te si le spune de minunea de la Manastirea Zografu din Sfantul Munte, cand Maica Domnului i-a numit pe catolici „<em>dusmanii mei si ai Fiului Meu</em>&#8220;.</p>
<p align="justify">Daca hulesc pe Dumnezeu, pe Mantuitorul, si vor sa faca alta credinta, alta Scriptura, treaba lor! Sunt ca niste copii. <font color="#ff0000">Zvarlu cu piatra in sus si le vine in cap si-i lasa intr-o ureche. Si se intreaba: „<em>De ce s-a intamplat asa?</em>&#8221; Ca esti luptator impotriva lui Dumnezeu!</font></p>
<p align="justify">Daca s-au pus sa termine Biserica Ortodoxa, are sa-i doara. Toti s-au unit impotriva Bisericii, s-o darame. <font color="#ff0000">Daca ii pune pacatul sa robeasca Biserica Ortodoxa, trebuie sa-si faca fiecare, de la mic la mare, bagajelul ca sa treaca dincolo.</font></p>
<p align="justify">Ar trebui ca Prea Sfintitii acestia, care sunt si la Bucuresti, si in toata tara, sa poata apara credinta si sa-i ajute si pe catolici si pe toate credintele gresite. Numai sa nu-i incurce ceilalti, din invidie si rautate. <font color="#000080">La indreptarea credintelor sa fie lasati sa cerceteze Prea Sfintitii si duhovnicii luminati de Duhul Sfant.<em> Pe aceia </em>sa-i lase sa-i lamureasca pe catolici si pe celelalte credinte, care nu-s ortodocsi.<em> Pe aceia</em> sa-i lase sa indrepte <em>ei </em>treburile bisericesti. <strong>Aceia care au traire duhovniceasca. Nu numai din citit. Duhul Sfant prin ei va ajuta Biserica. Asa, a avea nume de crestin, sunt multi. Soferul care stie sa conduca masina sta in spate, iar altul plimba masina prin curte!</strong></font></p>
<p align="justify"><strong>- Ce sfat dati celor ce doresc sa primeasca harul preotiei?</strong></p>
<p align="justify">- Asa trebuie sa ajunga cineva preot: sa fuga oamenii dupa parintele, nu parintele dupa oameni. Ca isi strica incaltarile&#8230;</p>
<p align="justify"><strong>- Dar celor care vor sa intre in manastire?</strong></p>
<p align="justify">- La manastire vin multi chemati si putini alesi. <strong><font color="#ff0000">Daca te-ai hotarat sa te duci la manastire, apoi trebuie sa pui in minte: „Ma duc sa mor&#8221;. Daca te duci sa traiesti, mai bine stai acasa</font>.</strong> Daca vrei sa te duci in manastire, <font color="#ff0000">trebuie sa ai un duhovnic bun, care sa te invete aceste doua virtuti: <em>smerenia</em> si <em>dragostea</em>.<em> </em>Iar daca el s-a facut preot si nu are acestea doua, nu are nimic. E gol.</font></p>
<p align="justify">Iar cei care vor sa plece in manastire sau a se face preoti de mir, sa citeasca mai des Patericul egiptean si se pot schimba din oameni trupesti in oameni duhovnicesti<font color="#000080">. Sa faca la culcare semnul crucii si sa zica: „<em>Maicuta Domnului, primeste-ma in pocainta, fereste-ma de vrajmasii vazuti sau nevazuti, sa vad daca imi este de folos sa ma fac calugar sau preot</em>&#8220;.</font></p>
<p align="justify"><strong>- Dupa Pateric, ar fi sa va cerem un cuvant de folos la plecare&#8230;</strong></p>
<p align="justify">- Vorba nu da rezultat. Zice un parinte ca <font color="#000080"><strong>cine iubeste tacerea iubeste vesnicia. Si cine zice rugaciunea in inima, acela va simti vesnicia</strong>. Iar <strong>cine doreste vorbirea si e cu mintea imprastiata, e semn ca iubeste veacul acesta</strong>.</font> Era un parinte Ioanichie de la Secu. E ingropat pe la Durau. Veneau oameni cu gramada la mine pentru cuvant si le-am zis: „<strong><em>Aveti o comoara si nu stiti sa o pretuiti!</em></strong>&#8221; <font color="#ff0000">Acela avea trairea. E plin vazduhul de cuvinte, dar de fapte&#8230; </font>Cuvant de folos poate sa dea tot tiganul.</p>
<p align="justify">Dorinta mea este cand a iesit sufletul sa n-am nimica cu nimeni. A zis un parinte: „<strong><em>De cate ori ma rog si nu pot plange, sunt mort</em></strong>&#8220;. Cand va amintiti, faceti o cruce si ziceti: „<strong><em>Da-i, Doamne, lacrimi, mosnegutului cela de Proclu!</em></strong>&#8221; Atat e de zis.</p>
<p align="center"><a href="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/sept-2007-incl-p-proclu-020.jpg" title="sept-2007-incl-p-proclu-020.jpg"><img src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/sept-2007-incl-p-proclu-020.jpg" alt="sept-2007-incl-p-proclu-020.jpg" height="300" width="250" /></a></p>
<p align="right">după <a href="http://www.razbointrucuvant.ro/2007/10/01/parintele-proclu-crestinii-au-ajuns-de-plans/">Război întru Cuvânt</a></p>
</div>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Parintele Cleopa despre Iad]]></title>
<link>http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/09/23/parintele-cleopa-despre-iad/</link>
<pubDate>Sun, 23 Sep 2007 20:43:34 +0000</pubDate>
<dc:creator>admin</dc:creator>
<guid>http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/09/23/parintele-cleopa-despre-iad/</guid>
<description><![CDATA[Click aici pentru a-l asculta pe Cuviosul Parinte Cleopa despre Iad.
Vom vorbi cateva cuvinte despre]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p><a href="http://www.sfaturiortodoxe.net/download/01-despre-spovedanie-si-iad.mp3">Click aici pentru a-l asculta pe Cuviosul Parinte Cleopa despre Iad.</a></p>
<p><a href='http://dreapta-credinta.crestinortodox.ro/Parintele_Cleopa___Despre_Iad-29-6851.html' rel='Parintele Cleopa despre Iad' title='Parintele Cleopa despre Iad'><img align="right" src='http://bisericasecreta.wordpress.com/files/2007/05/parintele-cleopa-despre-sfintii-romani.jpg' alt='Parintele Cleopa despre Iad' /></a>Vom vorbi cateva cuvinte despre iad. De-atatea ori auziti cuvantul iad in dumnezeiasca Evanghelie, in Sfanta Scriptura, in invataturile Sfintilor Parinti, si in traditia Bisericii Ortodoxe. Dar v-ati pus vreodata intrebarea ce este iadul?</p>
<p>Ce este iadul? Sa stiti ca iadul este imparatia mortii; iadul este locul acela unde se chinuiesc, dupa dreptatea lui Dumnezeu, dracii si toti care au maniat pe Dumnezeu si au facut voile lor in aceasta lume.</p>
<p>Iadul este imparatia dracilor, a carui poarta este deznadejdea, curte sunt legaturile; ferestre, intunericul; masa, reaua imputiciune si putoare; mancare este foamea, bautura este setea, ceasornic este plansul, asternut este vapaia, oranduiala este tulburarea cea fara randuiala a prapastiei acelea groaznice.</p>
<p>Dar stiti dumneavoastra cate feluri de munci are iadul? Noua feluri de munci sunt in iad si toate sunt vesnice si foarte grele.</p>
<p><strong>Prima munca este intunericul</strong>, cum arata marele prooroc Isaia. Dar nu intunericul acesta, pe care-l vedem noi pe pamant. Intuneric pipaibil. Ai vazut in Egipt, in pamantul Ghesem, ca unde erau evreii, era lumina si in tot Egiptul era intuneric?</p>
<p>Nimeni nu stia pe unde sa mearga. Dumnezeu ce nu poate? Toate-s la Dansul. Intuneric pe lumea asta, dar celalalt intuneric ii vesnic.</p>
<p>Acolo este intuneric asa de tare, incat il poti pipai cu mana. Aceasta o zice dumnezeiescul Iov: Ma voi cobori in pamantul intunericului celui vesnic, care nu are lumina, dar nici tamaduire in veac.</p>
<p>De intunericul acela a amintit si Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Evanghelia Sa, cand zice: Legati-i mainile si picioarele si aruncati-l pe el intru intunericul cel mai dinafara, aratand prin aceasta, cum zice si dumnezeiescul parinte Efrem Sirul ca este un intuneric greu.<br />
<!--more--></p>
<p>Deci, cea dintai munca ce stapaneste iadul este intunericul acela negrait si neinchipuit.</p>
<p><strong>A doua munca, dupa intuneric, este plangerea si scrasnirea dintilor.</strong> Atatea lacrimi se varsa in iad intr-o singura zi, ca, daca s-ar aduna pe fata pamantului ar face un ocean mai mare ca Oceanul Pacific. Oceanul Pacific are 48.000 km lungime, de la Polul Nord pana la Polul Sud; are 18.500 km latime si, la Insulele Mariane, are 11 km adancime. Si numai in iad, intr-o singura zi, lacrimile care se varsa acolo, ar face un ocean mai mare ca Pacificul. Atata plangere este in iad.</p>
<p><strong>A treia munca este putoarea cea rea.</strong> Daca s-ar aduna toate putorile de pe fata pamantului la un loc n-ar face nici un miligram fata de putoarea care este acolo. Ca sa va dati seama ce putoare este in iad, am sa va spun o istorioara.</p>
<p>Doi frati de la o mama s-au dus la manastire sa se faca calugari. Si unul s-a dus in manastire si a avut rabdare multa, smerenie multa, ascultare fara cartire si a ramas in manastire pana la moartea lui. Iar altul si-a pierdut rabdarea si a spus ca se duce in lume inapoi la tata si mama. Fratele cel care a ramas in manastire il sfatuia:<br />
- Frate, nu te duce inapoi. Auzi ce spune Evanghelia: Nimeni, punand mana pe plug, sa nu mai priveasca inapoi. Deci, nu te duce, frate, in lume, pentru ca mare primejdie este sa lasi manastirea si sa te duci din nou in lume.<br />
Iar el a zis:<br />
- Nu, eu ma duc!<br />
- Dar nu te temi de chinurile iadului?<br />
- Nu cred, frate, ca sunt chiar atat de grele muncile iadului, cum spune Sfanta Scriptura sau cum spun oamenii. Asa s-a scris in carti ca sa ne sperie.</p>
<p>Si s-a dus acasa si s-a casatorit si si-a facut de cap. Dar n-a trait mult, decat trei ani, si a murit. Auzind calugarul ca fratele sau, care s-a intors in lume, a murit, a inceput sa se roage cu foc lui Dumnezeu, zicand: "Doamne, arata-mi sa vad unde este fratele meu; in iad sau in rai!"</p>
<p>Dupa o vreme destul de indelungata, intr-o noapte o umbra neagra a intrat in chilia lui. Si cand s-a uitat el bine la lumina lumanarii, l-a cunoscut. Umbra i-a zis, plangand si suspinand:<br />
- Ma cunosti? Eu sunt fratele tau.<br />
Era negru ca un carbune. Doar dupa glas l-a cunoscut. Si atunci acesta, vazandu-l intr-o stare jalnica ca aceea, l-a intrebat:<br />
- Frate, de unde vii?<br />
- Din iad, ca am lasat manastirea si m-am dus in lume si mi-am facut de cap; am murit in pacate si m-am dus pentru pacatele mele in muncile iadului.<br />
Si atunci acesta a inceput sa intrebe:<br />
- Mai, frate, stii ce-mi spuneai tu mie, ca muncile iadului nu-s asa de grele, ci s-au scris asa numai sa sperie lumea si sa inficoseze pe oameni. Chiar asa este de greu in iad?<br />
- De mii de ori sunt mai cumplite chinurile iadului decat cum sunt scrise; si de ar avea tot codrul limba si toata iarba pamantului de ar vorbi, n-ar putea spune cat de greu este in iad!<br />
Dar fratele se facea ca nu-l intelege.<br />
- Frate, oare voi putea sa le incerc si eu putin, ca sa ma incredintez de adevar?<br />
- Nu poti auzi racnetele si tipetele si vaietele din iad, ca tot atunci mori.<br />
- Dar, n-as putea macar sa pipai iadul?<br />
- Nu poti, ca acolo este foc care arde de miliarde de ori mai tare ca acesta si tot atunci te-ai topi, fiind in trup material.<br />
- Nu pot nici sa vad?<br />
- Nu poti, ca mori de frica, vazand privelistea aceea groaznica si urgia maniei lui Dumnezeu din iad!<br />
- Dar cum as putea eu sa incerc macar cat de putin muncile iadului?<br />
- Frate, tine minte. Ai putea mirosi oleaca din putoarea iadului!</p>
<p>Cum era imbracat cu haina, a scuturat maneca hainei putin si s-a facut nevazut. Si cand a scuturat maneca, atata putoare a iesit din maneca hainei lui, incat acela a cazut mort jos si trei zile nu a putut sa iasa din chilie.</p>
<p>Greu de tot a deschis usa si s-a tarat afara din chilie si a iesit acea putoare din chilia lui, incat s-a imprastiat in toata manastirea.</p>
<p>Calugarii au parasit manastirea trei luni de zile din cauza putorii nesuferite, care a iesit din chilia de unde a scuturat cel din iad maneca hainei lui.</p>
<p>Dupa trei luni, acel miros greu a disparut. Calugarii cand s-au intors inapoi l-au gasit pe acela din chilia caruia iesise acea putoare si l-au intrebat:<br />
- Ce a fost, frate, putoarea aceasta? De unde a venit?<br />
Iar el a raspuns:<br />
- Stiti, parintilor, eu am avut un frate bun in manastire, care s-a dus in lume si a murit dupa trei ani casatorit. Eu m-am rugat Domnului sa-mi arate unde este fratele meu.</p>
<p>Dupa multa rugaciune, intr-o noapte a venit la mine si l-am intrebat unde este. Afland ca este in iad, curios, l-am intrebat cat de greu este in iad, deoarece il stiam nepasator, zicand ca nu crede ca muncile iadului sunt chiar asa de grele, cum scrie in carti.</p>
<p>Atunci el m-a incredintat ca nici nu poate spune limba de tarana cat de greu este in iad si ceea ce scrie in carti este foarte putin spus.</p>
<p>Ca sa vezi muncile iadului, a spus el, este imposibil, ca tot atunci mori; nici nu poti auzi ce este in iad ca mori, nici nu poti pipai; si mi-a dat sa miros oleaca din putoarea care este in iad.</p>
<p>Atunci si-a scuturat maneca la haina si iata sunt trei luni de zile de cand putoarea aceasta stapaneste manastirea noastra si ati fugit; si de-abia acum se poate veni, inapoi.</p>
<p>Si a incredintat tot soborul manastirii cat de mare putoare este in iad. Aceasta este a treia pedeapsa a iadului.</p>
<p><strong>A patra munca in iad este foamea si setea.</strong> Ati auzit ce spune proorocul Isaia: Vor flamanzi precum cainii si vor urla si se vor jeli, si nimeni nu va potoli foamea lor. Si Mantuitorul ne arata in Sfanta Evanghelie, in pilda cu bogatul si Lazar: Parinte Avraame, trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului sau in apa, sa vie sa-mi racoreasca limba, ca rau ma chinuiesc in vapaia aceasta.</p>
<p>Ai auzit ce-i acolo? Un deget inmuiat in apa, cat de mare pret are! Si noua aici nu ne place apa, vrem vin, rachiu, dresuri si cutare. Vai de noi ca nu cugetam deloc ce ne asteapta. foamea si setea sunt a patra munca.<br />
<strong><br />
A cincea munca a iadului este tartarul, gheata.</strong> Tartarul este un iezer fara fund, plin de gheata si foarte rece. Aceasta este "scrasnirea dintilor", de care vorbeste dumnezeiasca Scriptura, adica gerul acela nesuferit de care nu-si poate inchipui nimeni.</p>
<p><strong>A sasea munca este viermele cel neadormit.</strong> Acolo sunt viermi de foc care mananca trupurile oamenilor si sufletele lor in vecii vecilor, si niciodata oamenii nu mor. Acolo sunt balauri de foc si serpi de foc care inoata prin vapaile iadului, cum inoata pestii prin apa la noi si nu se vatama. Si ii prind pe cei pacatosi si-i sug si-i inteapa si-i mananca in vecii vecilor, impreuna cu viermii cei neadormiti. Asta este munca a sasea.<br />
<strong><br />
A saptea munca este gheena, adica focul cel nestins, care este cea mai grea dintre toate.</strong> Focul cel negru care arde in vecii vecilor cu intuneric.</p>
<p>De acela se tem si dracii. Ca ei se rugau Mantuitorului, cand facea minuni pe malul Marii Galileii, cand a scos demonii din cei doi indraciti: Te stim pe Tine cine esti, Fiul Celui Preainalt; Te rugam nu ne trimite pe noi in gheena! Acolo ii trimitea, ca El avea putere. Si dracii se tem de gheena, de care spune Mantuitorul in Evanghelie: Unde focul lor nu se stinge.</p>
<p>Dar nu este foc de acesta ca al nostru, care se face ca sa dea lumina; focul acesta, chiar de ar arde pe cineva, dar da lumina; acela, insa, este foc negru ca pacura si de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta. Asa spune fericitul Ieronim.</p>
<p>Cat de mare este focul unde se topeste otelul, totusi este neinchipuit de slab fata de focul iadului, ca si cum ar fi zugravit pe pereti. Ai vedea un foc zugravit pe perete cu vopsea si nu te frigi.</p>
<p>Asa este de slab focul acesta fata de focul iadului. Focul nestins nu mai are acolo nevoie de materie, cum zice Sf. Efrem: "Ca nu sunt oarecare care-l aprind cu materie din lumea aceasta". Acolo este foc nestins, nu este foc cu lemne aprinse, ci arde cu urgia maniei lui Dumnezeu negraita, catre cei pacatosi.</p>
<p>Acest iezer de foc de care spune la Apocalipsa, care nu are fund in veacul veacului, arede si pe toate duhurile cele rele si le chinuieste in vecii vecilor.</p>
<p>De aceea spune dumnezeiescul Parinte Ioan Gura de Aur: "Nimenea din oamenii care isi aduc aminte de gheena, nu vor ajunge in gheena". Ca cine cugeta la iad scapa de iad. Cine isi aduce aminte de gheena, scapa. Ca nu exista om care-si aduce aminte de gheena, care este atata de groaznica munca, sa ajunga in gheena.</p>
<p>Fiindca indata ce isi aduce aminte de gheena el se fereste de pacat si incepe a lucra fapta buna, se marturiseste, pune inceput bun, isi face canonul si isi indreapta viata sa. Este ca acela de care se spune in Biblie: "Ca nu mai este fapta ta ca ieri si ca alaltaieri; poate sa fie omul pana azi un drac si maine se face inger luminat". Numai sa-si aduca aminte de iad si de gheena; ca daca uita iadul ajunge in iad, iar daca nu uita iadul nu ajunge acolo.</p>
<p>Iata, am sa va spun despre gheena si despre vesnicia iadului printr-o minune care se gaseste scrisa intr-o carte veche.</p>
<p>In Sfantul Munte al Atonului traia un calugar cu numele Andrei. Si acesta ducea o viata sfanta, in feciorie, asceza, post, rugaciune si priveghere; in meditatii sfinte si in cugetarea Sfintelor Scripturi. Dar s-a imbolnavit cand era aproape de treizeci de ani si a zacut unsprezece ani si nu mai murea.</p>
<p>Atunci, dupa dreptate, acest calugar cu numele Andrei si-a pus intrebarea: "De ce sufar eu?" Pentru ca nu se stia cu pacate asa de grele, ca sa sufere pe pamant atat de groaznica boala. Si a inceput saracul, ca tot omul care nu mai poate rabda, sa se roage asa la Dumnezeu:<br />
"Doamne, cer de la Tine un singur lucru si anume: sau sa mor sau sa ma fac sanatos, ca nu mai pot rabda! Mi-au ramas numai oasele si pielea!"</p>
<p>Rugandu-se el asa, intr-una din nopti, a stralucit o lumina uimitoare in chilia lui. El s-a temut sa nu fie de la draci, caci si diavolul se face in chipul lui Hristos, in chip de inger, in chip de sfint ce straluceste ca soarele si poate sa te insele.</p>
<p>Este ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel: Nu-i de mirare ca insusi satana se preface in chip de inger de lumina si slujitor al dreptatii. Adica, dracii se prefac in chip de slujitori ai dreptatii.</p>
<p>Deci s-a temut calugarul si a inceput sa faca cruce. Si inadata a vazut ca intra pe usa lui un tanar foarte frumos la chip, foarte luminat, cu un toiag de aur in mana, cu o cununa de aur pe cap si o cruce de aur pe frunte si i-a zis:<br />
- Nu te teme, parinte, nu-s diavol. eu sunt ingerul pazitor al vietii tale si m-a trimis Dumnezeu sa-ti spun un lucru. Eu totdeauna sunt cu tine; toate suspinele tale, toate lacrimile, toate oftarile, toate durerile, toate necazurile tale eu le stiu. Ca tu dormi, eu nu dorm niciodata; tu mananci, eu nu mananc; tu bei, eu nu beau.</p>
<p>Adu-ti aminte ce spune psalmistul: Tabari-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de dansul si-l va izbavi pe el; si ...nici sa dormiteze cel ce te pazeste.</p>
<p>Deci, parinte, eu stiu necazurile tale. Dar iata, tu ai inceput sa te rogi lui Dumnezeu asa de la o vreme: "Doamne, sau sa mor, sau sa ma fac sanatos, ca nu mai pot rabda!" Si Dumnezeu m-a trimis sa-ti spun tie doua lucruri:<br />
- Care?<br />
- Iata ce spune Dumnezeu prin mine: "Vrei sa mai rabzi boala un an pe pamant sau sa stai trei ceasuri in iad?"<br />
Dar el cand a auzit, a zis:<br />
- Doamne, ingerul Domnului, tu care stii necazurile mele, sa mai zac eu un an pe pamant? Nu stii ca o noapte imi pare un an si ca toate bolile mai cu seama noaptea sunt grele? Deci cum am sa mai rabd eu un an aceasta groaznica boala? Si pentru ce rabd eu? Ca eu stiu ca om, ca m-am silit, de cand am venit aici in Sfantul Munte, sa fac voia lui Dumnezeu.<br />
Si a zis ingerul Domnului:<br />
- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt in iad si Dumnezeu te-a gasit pe tine si voieste prin osteneala si suferinta ta sa scoata din neamul tau, pana la al noualea neam din iad". Ca asa se intampla daca un calugar bun isi face datoria, multi din neamul lui se mantuiesc prin el.</p>
<p>Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu rasplateste pacatele parintilor asupra copiilor pana la al patrulea neam.</p>
<p>Deci, tu suferi pentru stramosii tai. Dar daca vrei sa iesi si tu din iad si ei, sa mai zaci un an pe pamant sau trei ceasuri in iad. dar ia seama ce spui, i-a spus ingerul, ca in clipa aceasta ti-am si luat sufletul!</p>
<p>A stat el si s-a gandit.<br />
- Gandeste-te bine! i-a spus ingerul.<br />
- Trei ceasuri in iad!<br />
Cind a zis aceste cuvinte, i-a si luat sufletul. Si unde l-a dus? L-a dus in gheena, de care v-am amintit inainte, cel mai greu loc din iad, de care se tem si dracii.</p>
<p>Si cand l-a dus acolo si l-a bagat in focul cel negru si de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta, a fost cuprins de intunericul ce domnea pretutindeni si a inceput a racni si a geme de durere, caci balaurii de foc au inceput sa-l muste si sa-l chinuiasca; el, cand s-a vazut acolo si a vazut atata deznadejde si atata strigat si atata durere si atata spaima si atata foc, a inceput sa strige cat putea: "Doamne, miluieste-ma! Doamne, iarta-ma!"</p>
<p>Dupa trei minute, o lumina a despicat intunericul si a aparut ingerul Domnului. Cand l-a vazut, a inceput a bate din palme si a striga asa:<br />
- Vai mie! Vai mie! Vai mie! Toate le-am crezut, dar una ca asta n-am crezut!<br />
- Ce n-ai crezut, parinte Andrei?<br />
- N-am crezut ca un inger al Domnului poate sa minta!<br />
- Cum se poate una ca asta, ca sa spun eu minciuni? Eu nu sunt om pacatos, eu nu sunt duh rau, diavol. Eu nu pot face pacat, eu nu pot minti. Cum pot eu sa mint, daca sunt raza de dumnezeire, sunt lumina a doua din lumina cea dintai? Cum as putea eu sa spun minciuni?<br />
- Dar cum ne-a fost vorba in chilie la mine?<br />
- Cum? - N-a fost vorba ca ma vei scoate de aici dupa trei ceasuri? Iata, au trecut mai mult de trei sutr de ani de cand ma chinuiesc aici!<br />
Ingerul i-a spus:<br />
Adevarul este Hristos. De-abia a trecut o ora si mai ai doua ore de stat.<br />
- Doua ore? a strigat monahul cu groaza. Este oare cu putinta sa fi trecut numai o ora pana acum?<br />
- Eu am venit sa vad daca poti rabda.<br />
Atunci a zis calugarul Andrei:<br />
- Doamne, daca acesta este adevarul, ca de-abia a trecut un ceas de cand ma chinuiesc aici in iad, du-ma inapoi in trupul meu cel ranit si bolnav si sa sufar acolo, nu un an, ci sute de ani, ba chiar pana la ziua venirii lui Hristos, numai sa nu mai stau o clipa aici in focul cel nestins!<br />
Si indata, cu iuteala gandului, l-a luat ingerul si l-a dus inapoi in trup.<br />
Cine a stiut ca a fost mort un ceas? Cand a inviat a inceput a striga:<br />
- Miluiti-ma! Miluiti-ma!</p>
<p>Si a venit calugarul care il ingrijea si a intrebat:<br />
- Ce este, parinte? De ce strigi?<br />
- Sa se adune tot soborul manastirii.</p>
<p>Erau trei sute de calugari acolo. Si l-au pus intr-un cerdac inalt si le-a spus la toti minunea care s-a petrecut cu el; ca el a stat un ceas in iad si i s-au parut mai mult de trei sute de ani. Atata de greu a trecut timpul.</p>
<p>Sa ne fereasca mila si indurarea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului pe toti din cati sunt aici sa nu ingaduie Dumnezeu vreunul sa incerce durerile si chinurile iadului in vreun fel. Si toti, cu darul Mantuitorului si cu mijlocirea Maicii Domnului, a Sfantului Ioan Botezatorul si a tuturor sfintilor sa ne mantuim, sa ne usuram inainte de a ne duce din lumea aceasta si sa ne intalnim cu totii in veacul viitor la bucuria cea vesnica.</p>
<p><strong>Munca a opta din iad este deznadejdea.</strong> Acolo toata lumea este deznadajduita de mila lui Dumnezeu, aducandu-si aminte de cuvantul Evangheliei, ca s-a inchis usa si ca pocainta in iad nu mai este.</p>
<p><strong>Munca a noua din iad este vesnicia</strong>, care stapaneste atatea miliarde si miliarde de suflete. Nu mai exista acolo o limita, ca adica o sa rabde omul o mie de ani sau o suta de mii de ani, ci in vecii vecilor.</p>
<p>Dar ca sa le descrie cineva cate una singura, nimeni nu poate spune, numai una cat ii de grea, ca este imposibil a descrie limba de tarana.</p>
<p>Cine poate spune macar una din munci cata suferinta aduce firii omenesti. Ca dreptii dupa sfarsit primesc cele patru insusiri ale trupului si pacatosii primesc si ei una: insusirea nemuririi.</p>
<p>Primesc trupuri nemuritoare, ca sa arda in vecii vecilor si sa nu se mistuie; sa se chinuiasca in vecii vecilor si sa nu scape; sa inseteze in vecii vecilor si sa nu aiba apa; sa le fie foame in vecii vecilor si sa nu aiba mancare.</p>
<p>Nemurirea o au de la judecata inainte, cum spune Hristos, spre a se chinui in vecii vecilor. Amin.</p>
<p align="right">Părintele CLEOPA</p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Regele, amanta şi Legiunea Arhanghelului Mihail]]></title>
<link>http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/08/28/regele-amanta-si-legiunea-arhanghelului-mihail/</link>
<pubDate>Tue, 28 Aug 2007 13:10:41 +0000</pubDate>
<dc:creator>admin</dc:creator>
<guid>http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/08/28/regele-amanta-si-legiunea-arhanghelului-mihail/</guid>
<description><![CDATA[după Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii
Puterea monarhică]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p align="right">după <a href="http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/09/01/dosare-secrete-privind-razboiul-nevazut-al-evreilor-sionisti-cu-romanii/">Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii</a></p>
<p><strong>Puterea monarhică pe mâna evreilor.</strong> În mai-iunie 1929, într-o notă informativă a unui agent al Siguranţei române se arată că numeroşi ofiţeri din armată sunt recrutaţi în interiorul lojilor masonice din România de către publicistul Mihail Negru (recte Mihai Zussman, secretar de redacţie al ziarului Universul), unde <em>"sunt luaţi în primire şi convinşi la ideea că prinţul Carol trebuie să vina în ţară, că sunt datori să îşi prelucreze camarazii spre a-i câştiga în favoarea acestei idei întrucât starea rea de lucruri actuală nu poate fi înlăturată decât de un rege major şi energic care nu poate fi decât prinţul Carol.[...] Sunt mulţi evrei în această lojă [masonică, Steaua Polară] şi convingerea [agentului Siguranţei] este că evreii sunt aceia care au pus la cale totul pentru aducerea prinţului Carol, întrucât sunt siguri de el că-i va proteja în orice împrejurare..."</em> Acelaşi Zussman (alias Mihail Negru) prezida săptămânal, în aceeaşi perioadă, şi loja Cavalerii Steagului din Bucureşti, militând pentru readucerea lui Carol al II-lea în fruntea statului.</p>
<p>Fiu al regelui Ferdinand al României, prinţul Carol al II-lea renunţase la tronul României în favoarea relaţiei amoroase cu evreica Elena Lupescu (născută Grunberg).</p>
<p>Între cei doi, totul a început la o cursă de autoturisme şi primul pas l-a făcut Elena Grunberg, care a reuşit destul de uşor să îl seducă pe prinţul moştenitor al tronului României. Înainte de a lua startul în cursa de autoturisme la care participa, o frumoasă doamnă a aruncat în maşina prinţului un buchet de flori şi i-a urat succes, zâmbindu-i şi privindu-l provocator, ceea ce l-a determinat pe Carol să ajungă imediat în patul ei, chiar după cursa auto. Se chema atunci Elena Tâmpeanu, după numele soţului, maiorul Tâmpeanu, dar era fiica evreului "industriaş" Nuham Grunberg. Pentru a nu scăpa ocazia apărută, de a-l manipula pe viitorul şef al statului român, pe care îl subjugase şi pe care îl domina, evreica l-a părăsit pe maiorul Tâmpeanu, revenind la numele său românesc după tată, Lupescu.</p>
<p>Socotelile evreilor nu au ieşit de la început. Regele Ferdinand al României a condamnat relaţia adulteră a celor doi amanţi, iar prinţul Carol, care era deja căsătorit, a preferat să renunţe la succesiunea la tron şi la căsnicie, decât la farmecele evreieşti, plecând cu Lupeasca în străinătate, de unde însă nu a încetat, mai ales după moartea regelui, să uneltească şi să tragă sfori pentru a relua tronul. Pentru evrei, Carol al II-lea trecuse examenul de foc. Renunţase la tron pentru una de-a lor. Ce garanţie mai mare puteau avea că, odată venit pe tron, le va susţine interesele? Şi nu s-au înşelat. I-au acordat tot sprijinul pentru preluarea tronului, folosindu-se de lojile masonice din România.<br />
<!--more--></p>
<p>Deja în cadrul lojilor masonice din Bucureşti erau atraşi şi activaţi în această misiune amiralul aghiotant regal Păiş, comandantul Fundăţeanu, generalul Georgescu, comandorul Bucholzer, colonelul V. Bădulescu, colonelul Matropol, ofiţeri din aviaţie şi marină.</p>
<p>Spre deosebire de amanta sa, prinţul Carol nu a divorţat decât foarte târziu, neglijându-şi însă în totalitate soţia, mama fiului său, prinţul Mihai. La câţiva ani de la plecarea din ţară, Carol începuse să uneltească, sprijinit de evrei, pentru recuperarea tronului României. Primul-ministru Ion I.C. Brătianu se opunea însă la întoarcerea pe tronul ţării a unui aventurier, având chiar curajul să declare că dacă lucrurile nu se opresc, el va declara România republică, abrogând monarhia. Aşa se face că întoarcerea lui Carol şi a Elenei Lupescu-Grunberg la conducerii ţării s-a făcut după căderea de la guvernare a Partidului Liberal şi după moartea lui I.C. Brătianu.</p>
<p>Chiar regina-mamă, Regina Maria era, la un moment dat, o piedică în calea întoarcerii lui Carol al II-lea deoarece, după moartea regelui Ferdinand, împreună cu prinţul Barbu Ştirbei, trebuia să preia şi să asigure regenţa ţării, urmaşul legitim la tron, prinţul Mihai, fiind minor. De aceea, interesele evreilor cereau ca regina să fie denigrată în faţa publicului şi cineva trebuia să se ocupe de acest lucru. Iată ce consemna în jurnalul său intim, în acest sens, Simona Lahovary, care făcea parte din suita reginei: <em>"Campania de denigrare împotriva reginei este alimentata în primul rând de Grigore Filipescu..., apoi de ziariştii şantajişti... Confuzia domneşte şi în capetele oamenilor, in primul rând pentru că fiecare gândeşte, chiar dacă nu conştient: «De ce n-aş fi eu dictator sau regent?» Puterea supremă, în trecut regală şi de neatins, este acum obiectul tuturor poftelor, datorită poznelor principelui Carol... Cei care spun că virtual suntem o republică, continuă să-şi spună că am putea fi cu adevărat, ceea ce ar fi mai simplu şi mai puţin costisitor. Confuzia a pătruns şi în mintea lui Aristide Blank. O ridică în slăvi pe regină, dar finanţează mişcarea «Vlad Tepeş», condusă de Grigore Filipescu... s-ar putea ca fondurile de la Tepeş să alunece uneori la [ziarul] Epoca"</em> (din Magazin Istoric, mai 1974). Rezultă din jurnalul curtezanei Lahovary că cel mai mare bancher al ţării, evreul Aristide Blank (posesorul băncii Marmorosch-Blank) îi făcea în mod ocult servicii lui Carol al Il-lea, finanţând fundaţia liberalului Grigore Filipescu, care, la rândul său, conducea campania de denigrare a reginei-mamă, inclusiv prin presă - deşi, cu făţărnicia binecunoscută, pe faţă, Aristide Blank o "ridica în slăvi pe regină".</p>
<p>Grigore Filipescu făcea parte dintr-un lung şir de ascendenţi masoni, cel mai renumit fiind Gheorghe Filipescu (aghiotant al domnitorului Cuza şi mareşal al Curţii regelui Carol I) cu gr. 94 în Ordinul de Memphis, supraveghetor al lojii Steaua României şi venerabil al lojii Înţelepţii din Heliopolis (loji de obedienţă evreiască). De aceea, nu trebuie să ne mire că evreul Aristide Blank finanţa organizaţia lui Filipescu, «Vlad Tepeş», care avea să se transforme mai târziu în Partidul Conservator, când regele Carol al II-lea avea să aibă nevoie de o diversiune pentru a diminua la alegeri puterea mişcării legionare.</p>
<p>În câţiva ani de la preluarea tronului României s-a văzut că tandrul duet Carol-Elena Grunberg a venit la conducerea ţării să o spolieze în favoarea lor şi a acoliţilor lor, în general evrei. În acest sens este elocventă scrisoarea pe care soţia generalului erou Eremia Grigorescu i-a adresat-o direct evreicei:</p>
<p><em>"Am luat hotărârea să-ţi scriu aceste rânduri copleşită de o imensă durere. Îţi scriu ca româncă care îşi iubeşte profund ţara... Toţi ţipă că orice se face în politica ţării, în economia ei, în schimbările de guvern, în cumpărarea de materiale pentru ţară, contracte pentru întreprinderi sau concesiuni etc., etc., toate trec numai prin oficina ta, care a ajuns să dirijeze întreaga viaţă a ţării, şi implicit te face să devii cauza tuturor mizeriilor, a sărăciei financiare...</p>
<p>...Se spune că regele, în prima linie doreşte ca să-i aduni bani..., că regele a venit în ţară decât să-şi refacă situaţia materială..., că el ar fi venit în zile ca cele de azi sa sacrifice ţara pentru o femeie... Tu, şi prin tine întreaga ta familie, pe care poporul nu vă poate admite ca factori influenţi în conducerea destinelor lui, atârnaţi ca plumbul de capul şi de braţele regelui".</em></p>
<p>Aproape întreaga societate românească o ura pe Elena Lupescu-Grunberg, pentru rolul nefast ce îl juca pe lângă rege. Într-un raport al Siguranţei trimis acesteia (de unde se vede că evreica îşi aservise şi o parte a serviciilor secrete, ceea ce demonstrează adevărata ei poziţie în stat) se arată că marele filozof Nae Ionescu ar pune <em>"la cale editarea în ţară a unei broşuri care să trateze felul dumneavoastră de viaţă, atât anterior cunoaşterii prinţului Carol, cât şi după aceea..."</em> Încet, încet, oamenii de încredere ai regelui au devenit fie evreii, fie persoane agreate de aceştia. De exemplu, postul de secretar particular al regelui a fost preluat de Eugen Buhman.</p>
<p>Înainte de preluarea conducerii ţării de către Carol, România a fost la un moment dat pe punctul de fi guvernată prin regenţă de către prinţul Nicolae. În urma unui consiliu de coroană, însă, în 1937, Carol reuşeşte chiar expulzarea prinţului Nicolae din familia regală şi din ţară. Este adevărat, totuşi, că prinţul Nicolae făcea parte şi din mişcarea legionară, care se opunea activităţii evreieşti din România, împrejurările îndepărtării sale din familie au fost ţinute în secret de către casa regală, însă revista Time relata astfel faptele: <em>"Ruptura finală dintre Carol şi Nicolae s-a întâmplat la o petrecere în familie, la Palatul Cotroceni, când Carol a propus un toast în cinstea roşcovanei intruse, madame Lupescu [Grunberg]. Prinţul de 15 ani, Mihai, a scăpat jos paharul de şampanie. Carol i-a tras un picior. Nicolae a intervenit. O armă, se pare că a lui Nicolae, a detunat. Regina Maria, care a primit glonţul în piept, a început să scuipe sânge"</em>. După un an de zile, regina mamă Maria a încetat din viaţă, fără a se da publicităţii cauza morţii. Tot revista Time relata peste două luni de la primul eveniment: <em>"În România, a cărei familie regală n-a fost niciodată considerată bogată ca să ţină un iaht de 1.350.000 dolari, cu atât mai mult să cumpere unul, cumpărarea acestuia [a iahtului lui Eduard al VIII-lea] a dus la concluzia zdrobitoare că Elena Lupescu [Grunberg] este cea mai şireată făcătoare de bani din România. Se spune că ea şi-a format capitalul de la oamenii care voiau să obţină ceva de la Carol al II-lea, că a început să-şi depună la băncile din Bucureşti averea mobilă şi, în sfârşit, să aibă participare la industria-cheie a României, în special cea controlată de guvern... Săptămâna trecută, abila fiică a negustorului de vechituri [Nuham Grunberg] părea să-şi realizeze o ambiţie măreaţă: o a doua croazieră [cu iahtul] «Nahlin», care s-o facă cunoscută în întreaga lume".</em></p>
<p>Favorurile economice şi protecţia regală acordate de cuplul Carol al II-lea  Elena Grunberg veneau direct proporţional cu sumele de bani încasate de la oamenii de afaceri veroşi, recomandaţi de către roşcovana Elena, în general evrei. Unul dintre aceştia a fost chiar magnatul evreu Max Auschnitt, căruia i s-a deschis uşa palatului regal împreună cu Nicolae Malaxa.</p>
<p>Max Auschnitt era fiul evreului Osias Auschnitt, care deţinea în secolul al 19-lea, la Galaţi, o firmă comercială de importat tablă. Max a mutat afacerea la Bucureşti unde, corupând în dreapta şi în stânga, a reuşit să-şi impună firma, Magazinele unite de fierărie, ca deţinând monopolul importului de tablă pe întreaga ţară. Cumpărând acţiuni, ajunge în consiliul de administraţie al Societăţii Reşiţa, alături de Malaxa, unde a reuşit să oprească fabricarea tablei subţiri, foarte solicitată pe piaţa internă, impunându-şi astfel propriul monopol şi asupra acestei producţii, în timp ce Malaxa a reuşit, la rândul său, să blocheze producţia de locomotive la Reşiţa, spre a o dezvolta la uzinele sale din Bucureşti.</p>
<p><em>"Atelierele de reparat locomotive ale lui Malaxa şi Magazinele unite de fierărie ale lui Auschnitt</em> - se scria în presa vremii - <em>îşi dau consultaţii mutuale tehnico-financiare, agrementate de cele ale juriştilor, spre a se putea strecura cu abilitate prin coclaurile Codului Penal"</em>. Totuşi, pentru a-şi putea păstra monopolul afacerilor şi a-şi asigura protecţia faţă de caracterul ilicit al afacerilor lor, evreii erau nevoiţi să facă şi sacrificii băneşti. Astfel, în iunie 1931, cu ocazia împlinirii unui an de la instalarea pe tronul României a lui Carol al II-lea, Malaxa şi Auschnitt, prin mijlocirea Elenei Lupescu-Grunberg şi a secretarului particular al regelui, participă la ceremonia de la palat, unde ţin un discurs şi înmânează lui Carol o servietă în care se afla un C.E.C. de o sută de milioane de lei, "pentru tot ce aţi făcut pentru industria grea", mulţumeau escrocii. <em>"Mă aşteptam să urmeze scena cea mare cu darea noastră afară din Palat (relata ulterior Malaxa). Dar nu s-a întâmplat nimic. Carol al II-lea ne-a strâns mâna pe rând şi apoi ne-a decorat".</em> Din acel moment s-a ştiut că regele "primeşte" (conform asigurărilor date de "Duduia" Grunberg), iar pe viitor au fost evitate întrunirile publice pentru plasarea "darului". Cooperarea s-a dovedit a fi foarte rodnică. Malaxa şi Auschnitt i-au asigurat regelui 30-35% din totalul acţiunilor la Uzinele Malaxa, ceea ce a condus la realizarea unor profituri exorbitante, şi pentru Carol al II-lea, şi pentru ei. La rândul ei Elena Lupescu-Grunberg a primit acţiuni şi atenţii în valoare de mai multe milioane de lei, precum şi vila ce aparţinuse prinţului Barbu Ştirbei, ferma de la Săftica, tablouri de Grigorescu şi Luchian. Malaxa şi Auschnitt se simţeau, iarăşi, obligaţi să piardă milioane la partidele de pocher jucate cu Elena Grunberg şi Carol al II-lea, pentru că apoi îşi scoteau însutit paguba din afacerile făcute pe seama bugetului statului. Din întreprinderile aflate în străinătate, care spoliau bugetul statului român sub bagheta evreului Auschnitt, cu complicitatea şi cointeresarea tandemului Carol-Grunberg, amintim: Wickers-Amstrong din Londra, Mandelsohn din Haga, Streg din Viena, C.E.P.I. din Monaco sau Kahn din Alexandria-Egipt.</p>
<p>Modul de transferare a banilor proveniţi de la cetăţenii români pentru bugetul statului, transfer către buzunarele reţelei de afacerişti protejaţi de Elena Lupescu-Grunberg era destul de primitiv. Iată câteva exemple! Tuburile de oţel contractate de stat cu Uzinele Malaxa au costat cu 40% mai scump decât cele ce puteau fi procurate din altă parte, În anul 1931, cu finanţarea băncilor evreieşti americane (împrumuturi ce au trebuit restituite de către statul român cu tot cu marile dobânzi), au fost construiţi de către o firmă suedeză 130 km de şosele. Deşi au costat mai mult decât dublu decât dacă ar fi fost construite cu antreprenori români, ele au fost executate atât de necorespunzător, încât iniţial li s-a refuzat recepţia. Concesionarea telefoanelor în aceeaşi perioadă către o firmă evreiască americană a condus la pierderea anuală de către statul român a câte o sută de milioane de lei.</p>
<p>Însă desăvârşita spoliere a statului român a fost falimentul aranjat al marii băncii evreieşti Marmorosch-Blank (a se vedea capitolul "Băncile Româneşti"), al cărei deficit descoperit în 1931-1932 era de 1.600.000.000 lei. Banca, cea mai mare bancă comercială din România, era tentaculul economic al B'nai B'rith, iar evreul Aristide Blank, patronul băncii, se învârtea ca peştele prin apă la Palatul Regal, sponsorizând în dreapta şi în stânga. Ingineria pusă la cale mai făcea ca falimentul băncii să atragă şi falimentul mai multor întreprinderi în care Carol al II-lea şi Elena Lupescu-Grunberg fuseseră special cointeresaţi prin cedare de acţiuni. Pentru salvarea băncii a intervenit la Carol chiar tatăl roşcatei sale amante, Nicolae Lupescu (Naham Grunberg). Oricum, Carol al II-lea îi era însă obligat direct chiar lui Aristide Blank. De aceea, regele a obligat Banca Naţională a României să acopere deficitul (trebuie arătat că Mitiţă Constantinescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României era în acelaşi timp şi ministru de finanţe, deci o marionetă perfectă în mâna lui Carol al II-lea), Primăria Bucureştiului să cumpere pentru o jumătate de miliard de lei un teren de la Otopeni al lui Aristide Blank, iar guvernul să concesioneze Regia Monopolului de Stat băncii evreieşti. "Cum molohul iudeu n-a fost sătul, regele dispune finalmente ca statul să preia activul şi pasivul băncii Marmorosch-Blank; asta însemnând că afacerile oneroase evreieşti să fie suportate de contribuabilii români" (Radu Teodoru).</p>
<p><strong>Mesaje divine.</strong> Ciobanului analfabet Petrache Lupu din Maglavit, i s-a arătat întâia dată Moşul (Dumnezeu) în mai şi în iunie 1935, în perioada sărbătorii Rusaliilor, acest eveniment schimbându-i întreaga viaţă, în urma acestei apariţii Petrache Lupu s-a însănătoşit subit, fiind până atunci surdo-mut.</p>
<p>Cea mai interesantă comunicare a Moşului făcută ciobanului, a fost aceea că <em>"Dacă va redeveni centrul spiritual al lumii ", dacă poporul se va pocăi. "Dacă ne pocăim, Moşul ne dă sănătate, ne dă grâu, ne dă porumb...</em>" - spunea Petrache Lupu. El a dobândit în scurt timp faima de mare profet popular, iar la locul apariţiilor Moşului de la Maglavit se făceau adevărate pelerinaje, mulţi oameni găsindu-şi vindecarea trupească şi sufletească. Mulţi dintre cei care l-au însoţit pe ciobanul predicator în acea perioadă, vedeau o flacără ca de foc în jurul trupului său. Petrache Lupu nu dobândise doar vederea trupească. El citea gândurile celorlalţi şi le cunoştea trecutul. Băgându-şi mâna în foc, nu i-a ars deloc, iar cu altă ocazie, aflându-se în fruntea unei procesiuni populare în câmp, pentru a invoca ploaia, a mers cu o lumânare aprinsă în bătaia puternică a vântului, fără ca aceasta să se stingă. Într-o altă împrejurare, s-a rugat de Moş şi ploaia a fost îndepărtată de la locul unde avuseseră loc arătări ale Moşului, şi unde în acel moment se afla o mare mulţime de oameni. Despre vindecările de la Maglavit, a se vedea lucrarea noastră <em>Leacuri şi remedii magice din Carpati</em>.</p>
<p>Petrache Lupu prevestea totodată apropierea războiului şi a altor necazuri pentru popor. Importanţa socială a predicilor ciobanului de la Maglavit, care din îndemnul Moşului cerea românilor să se lase de hoţii, de bogăţii şi de vrăjmăşii, a fost înregistrată de ziarele vremii, care constatau că <em>"lumea s-a lăsat într-o mare măsură de hoţii şi de omoruri, s-au împuţinat judecăţile şi o influenţă moralizatoare se resimte asupra vieţii ţărănimii olteneşti, de pe urma Maglavitului"</em>.</p>
<p>Deşi devenise prima autoritate mistică şi morală a poporului, Petrache Lupu nu obişnuia să peregrineze sau să călătorească. Lumea venea la el. Totuşi, el a venit o singură dată în capitala ţării, la Bucureşti, în anul 1938. Scopul prezenţei lui la Bucureşti a rămas un mister timp peste 50 de ani. Se ştie că Petrache Lupu s-a oprit în parohia Bisericii Oborului Vechi, lângă Calea Moşilor, deci în acel loc al oraşului unde se celebra Sărbătoarea Moşilor (sub numele de Târgul Moşilor). Se mai ştie că l-a vizitat la Palat pe Carol al II-lea şi că a prezis că într-o zi va cădea pe pământ o stea care va arde cu foc la răsărit şi la apus, la mijloc vor fi cărbuni şi jar şi vor veni dureri grele, care nu vor fi înlăturate dacă lumea nu se va trezi moral.</p>
<p>O dată cu moartea lui Petrache Lupu, în 1994, a fost dezvăluit şi scopul real al vizitei sale la Bucureşti, preotul I. Ionescu dezvăluind presei următoarele: În toamna anului 1958, în plin regim comunist, preotul Ionescu, ca reprezentant al episcopiei Craiovei, a reuşit să aibă o discuţie clandestină cu Petrache Lupu, noaptea târziu, în casa ciobanului (care era păzit de Securitate pentru a-i fi împiedicat orice contact). Preotul Ionescu l-a rugat pe cioban să-i spună cum a ajuns la regele Carol al II-Iea, la Bucureşti, şi ce i-a spus regelui. Petrache Lupu i-a povestit că şi-a vândut două oi din curte, s-a dus la Bucureşti şi a fost primit de rege, căruia i-a spus că Moşul l-a trimis să-i spună să-şi întrerupă relaţia adulteră cu evreica, să-şi la înapoi nevasta părăsită şi să fie în rândul lumii, că dacă nu face aşa îşi va pierde tronul şi este rău pentru ţară. <em>"A lăsat capul în jos [Carol al II-Iea] şi n-a spus nimic, şi eu am plecat, dar a venit ce-a venit şi peste el şi peste ţara, fiindcă n-a ascultat ce i-am spus din partea Moşului!"</em></p>
<p>O dată cu instalarea iudeo-comunismului în România, Petrache Lupu a fost ridicat de Securitate şi dus la cercetări penale, Direcţia Securităţii, la Bucureşti. Aşa cum vom arăta în capitolele următoare, această secţie a Securităţii era controlată de evrei. Petrache Lupu a fost întrebat la interogatoriu dacă a fost surdo-mut, cum s-a vindecat, ce-a spus el la lume şi cine l-a pus să vorbească. Le-a răspuns că toată lumea din sat ştie că nu putea să vorbească şi să audă până nu i s-a arătat Moşul şi i-a spus ce să spună la lume. Râzând, unul dintre ofiţerii anchetatori l-a întrebat unde este steaua căzută din cer asupra României. Petrache Lupu i-a răspuns arătându-i steaua roşie comunistă pe care o purta pe chipiu şi pe umeri, spunându-i că aceasta era steaua pe care a anunţat-o el că va veni.</p>
<p><strong>Naşterea opoziţiei ultranaţionaliste.</strong> Legiunea Arhanghelului Mihail a luat fiinţă în primăvara anului 1919, în pădurea Dobrina, la iniţiativa celui care avea să îi devină Căpitan, Corneliu Zelea Codreanu. Organizaţia a mai fost denumită şi Mişcarea Legionară sau Garda de Fier. Iniţial, membrii grupului erau adolescenţi din Iaşi care juraseră să lupte până la moarte pentru cauza creştină şi împotriva bolşevismului (comunismului) ateist agresiv ce izbucnise în Rusia, fiind promovat de elemente evreieşti (şi având tendinţa de a se extinde şi asupra României). În acea epocă muncitorii români aveau toate motivele să ridice steagul luptei împotriva unei exploatări capitaliste sălbatice, patronată paradoxal tot de către evrei. Se poate spune că ei erau seduşi în mod natural şi justificat de către ideile comuniste, însă printre agenţii comunişti care aţâţau în România ideile comuniste şi anarhiste, "sângele românesc era o mare raritate, căci în marea lor majoritate erau sau evrei aşezaţi pe pământul românesc şi necinstiţi cu [faţă de] omenia de care este capabil neamul nostru, sau ruşi strecuraţi de peste Nistru" (afirmaţie legionară). Ofensiva comunistă înconjura România. La vest, în Ungaria se proclamase deja prima republică comunistă din Europa centrală, iar în Polonia, la nord, înaintau armatele roşii sovietice.</p>
<p>Acţiunile diversioniste coordonate de la Moscova asupra României erau coordonate de Komitern (Internaţionala Comunistă) şi de N.K.V.D. (serviciile secrete ruse), ambele conduse şi coordonate de către evrei, ceea ce dovedeşte că legionarii cam aveau dreptate. Komintern-ul era condus de Gr. E. Radomilski, pe numele său real Apelbaum. El a dispus "combinarea acţiunii legale cu cea ilegală" şi "crearea de nuclee comuniste în sindicatele muncitoreşti" din statele vecine Rusiei. Având în vedere că în 1919, armata română intervenise în Ungaria şi înfrânsese revoluţia bolşevică, România era principalul inamic al Rusiei comuniste, asupra ei concentrându-se cu precădere acţiunile diversioniste. Principalul adversar social al agenţilor N.K.V.D. devenise astfel mişcarea legionară şi liderul ei, Corneliu Zelea Codreanu. "Căpitanul" începuse, de aceea, a doua fază a luptei sale: demascarea agenţilor comunişti şi înjghebarea unui front de luptă românesc. În lupta de demascare a agenţilor comunişti, Codreanu îi semnalează în primul rând pe evrei. El însă a ţinut să precizeze:<br />
"Să nu vadă nimeni în noi nişte asupritori de evrei sau nişte mâncători de jidani din ură religioasă... Minorităţile conlocuitoare urmează să se bucure de toate drepturile în măsura loialităţii de care vor da dovadă faţă de Statul Român".<br />
Sinteza "antisemitismului" legionar este prezentată la modul următor de către chiar mişcarea legionară (revista Carpaţii, noiembrie-decembrie 1978, Madrid):</p>
<blockquote><p><em>"Intrând în luptă cu comunismul la noi şi studiindu-i problema, Căpitanul o găseşte strâns legată de problema evreiască...</p>
<p>Ajutorul evreiesc la pătrunderea marxismului la noi în tară se canaliza pe mai multe direcţii:</p>
<p> Economic. Acaparând pe îndelete, fiind deţinători de fonduri internaţionale, sfere importante din economia ţării, pe care apoi le exploatau nu în direcţia promovării unei economii sănătoase, cu participarea maselor româneşti la beneficiile ei, ci în direcţia pur egoistă, îmbogaţindu-se din ce în ce mai mult elementele evreieşti în detrimentul românului. Ba mai mult, cantităţi importante din această bogăţie a Statului erau deturnate şi expatriate pentru ajutorarea cauzei evreieşti în lume. Nedreptăţile sociale provocate astfel, dădeau naştere la nemulţumiri legitime în clasele nevoiaşe româneşti, care văzându-se neajutorate şi neapărate în faţa acestor abuzuri exploatatoare, cădeau pradă demagogiei marxiste;  </p>
<p>Politic. Deţinători ai bogăţiilor ţării puteau foarte uşor să influenţeze în toate domeniile de afirmare românească, în sensul vederilor şi intereselor lor. Prin corupere şi cumpărări de conştiinţe în aria politicianistă română, evreii pun mâna practic, pe conducerea politică a ţării pe care o dirijează prin acoliţii lor. Procesul se maturizează cu introducerea în palatul regelui ţării a nefastei Elena Lupescu, evreică şi ea, prin care evreii pun stăpânire pe voinţa regelui Carol al II-lea;  </p>
<p>Culturală. Evreii promovau şi susţineau în România, printr-o bogată reţea de ziare şi reviste create de ei, ideile cele mai periculoase atât din punct de vedere naţional, cât şi creştin şi moral;  Prin activitate directă. Marea majoritate a agitatorilor şi a propagandiştilor comunişti, atât între studenţi cât şi între muncitori, erau evrei."</em></p></blockquote>
<p><em>"Lupta care se apropie </em>- spunea Codreanu - <em>nu va fi numai o încleştare dintre doua sisteme politice... Va fi mai mult decât atâta. Va fi o luptă între doua concepţii de viaţă, între două spiritualităţi antagonice. Pe deoparte lumea noastră creştină, aruncată în Istorie de Naşterea, răstignirea şi învierea Mântuitorului, pe de cealaltă parte, lumea descreştinată în lupanarele ateismului şi aruncată în luptă de forţele oculte ce s-au opus întotdeauna îndumnezeirii omului".</em></p>
<p>Codreanu le cerea legionarilor pregătirea pentru luptă prin asceză activă, prin credinţă, post şi rugăciune. Manifestarea sa împotriva "politicianismului" se îndrepta împotriva ataşamentelor internaţionale ale acestuia, cât şi jocului de interese personale din care politicienii îşi făcuseră o religie, şi care îi îndepărta de pulsul poporului lor: <em>"Detaşaţi de antenele neamului lor, aceşti oameni rătăcesc stupid pe sălile organizaţiilor internaţionale ale epocii, luând contacte, încheind pacte ce nu vor funcţiona niciodată".</em></p>
<p>Legiunea Arhanghelului Mihail avea numai şase ani de existenţă când s-a hotărât, în 1933, din ordinul forţelor oculte şi al Palatului, să fie distrusă definitiv. Acest rol a fost încredinţat primului-ministru liberal Ion Gh. Duca. Nu este lipsit de importanţă a se şti că acest om de afaceri a făcut parte şi din consiliul de administraţii al Băncii Marmorosch-Blank, fiind astfel racolat de oculta evreiască. Relativ la numirea lui I.Gh. Duca în funcţia de prim-ministru s-a acreditat la acel moment părerea că "un rol important l-a jucat doamna Lupescu, care lăsa să se creadă că I.Gh. Duca îi era un bun amic; se vehicula şi ideea că, de fapt, Duca era atras într-o cursă fără să-şi dea seama şi, care, în fond, avea să-l ducă la pieire".</p>
<p>Înaintea numirii sale ca prim-ministru, în cadrul Partidului Liberal existau propuneri din partea grupării lui Grigore Filipescu (care dădea semne să-şi fi revenit din atitudinea sa exagerat carlistă, de unealtă a evreilor) pentru aplicarea unui "plan de luptă" care să-i unească pe politicienii români în efortul de a-i impune lui Carol al II-lea "să devină un rege constituţional, să domnească şi să înceteze de a mai guverna" (am citat din chiar raportul ce fusese înaintat regelui şi amantei sale de către agentul H.U.). De aceea, Duca trebuia atras, folosit şi aruncat. Astfel, în cadrul unei călătorii la Paris, I. Gh. Duca şi-a luat obligaţia de a desfiinţa Legiunea şi pe legionari. În spatele acestor aranjamente de la Paris s-au, aflat forţele evreieşti internaţionale, care vedeau un pericol în apropierea de Germania nazistă a mişcării legionare româneşti.</p>
<p>La 10 decembrie 1933, I.Gh. Duca a hotărât dizolvarea mişcării legionare şi a interzis participarea acesteia la alegerile ce trebuiau să aibă Ioc pentru Parlament. La 29 decembrie 1933 o echipă de trei legionari l-a asasinat pe I. Gh. Duca, în condiţiile în care fusese chemat de rege la Sinaia şi fără a i se asigura protecţia. Implicarea Elenei Lupescu-Grunberg a apărut odată cu dezvăluirea notelor secrete ale Siguranţei şi ale serviciului secret personal creat de amanta evreică a regelui.</p>
<p>Iată nota secretă, adresată la l decembrie 1934 ,Duduiei" Elena de către Pitulescu: "Guvernul Tătărăscu, născut din voinţa dumneavoastră după asasinarea acelui temut duşman al dumneavoastră, Ion Gh. Duca, are o importare, mai ales în ultimul timp, stranie şi care se depărează de aşteptările ce v-aţi manifestat".</p>
<p><strong>Masoneria ca armă a Elenei Lupescu-Grunberg.</strong> Trebuie arătat că nu doar ultranaţionaliştii legionari se opuneau oligarhiei evreieşti, dar şi mulţi oameni politici cu înaltă prestanţă morală, aşa cum au fost Brătienii şi Nicolae Titulescu în cadrul partidului liberal, sau Iuliu Maniu la ţărănişti. Eforturile acestora erau însă subminate constant de acţiunea masoneriei evreieşti.</p>
<p>Vom reproduce din aceeaşi notă secretă a lui Pitulescu, care conducea serviciul secret personal al Elenei Lupescu-Grunberg: <em>"Cel care întreţine însă spiritul actualei comportări a guvernului faţă de dumneavoastră este tot duşmanul dumneavoastră de moarte, dl. Titulescu. Cu toată strădania d-lui Franasovici de a-l înlătura pe acest om din viaţa politică a ţării şi a Partidului Liberal, totuşi el rămâne tare pe poziţia politică".</em></p>
<p>Nota secretă a lui Pitulescu mai arată că Nicolae Titulescu, cu ajutorul unor birouri de informaţii din ţară urmărea orice acţiune a Elenei Lupescu. Datele cu privire la relaţiile intime dintre Elena Lupescu şi rege îi erau furnizate de către însuşi mareşalul Palatului. În străinătate, Titulescu finanţa toate ştirile ce apăreau în legătură cu Elena Lupescu-Grunberg. Din supravegherea convorbirilor şi a informaţiilor "obţinute din reţea", Pitulescu o mai informa pe amanta regelui că Titulescu, de câte ori lua contact cu regele nu pierdea din vedere să-i atragă atenţia asupra dezastruoaselor consecinţe ale continuării legăturii cu Elena Lupescu. Aşadar evreica îndrăznea să-şi urmărească în scop de control chiar şi amantul regal.</p>
<p>Eforturilor externe ale liberalului Titulescu se conjugau cele interne ale lui Dinu Brătianu, adversar în partid al primului-ministru Tătărăscu. El da un interviu ziarului Universul, în care arăta că în 1935 guvernul marionetă regală a făcut o comandă frauduloasă de armament către firma Skoda, 30% din plata de la buget intrând de fapt "în buzunarele fără fund ale camarilei" (tandemul Carol al II-lea - Elena Grunberg). Mai mult, Dinu Brătianu arăta că, în urma vizitei făcute la Uzinele Reşiţa, I.A.R.-Braşov şi Cugir, a constatat că acestea aveau posibilitatea să fabrice toate tipurile de arme pe care guvernul le-a comandat la Skoda, în Cehia.</p>
<p>Sprijinit de palat, Tătărăscu l-a învins în partid pe Dinu Brătianu în 1936, iar aceste dispute politice intestine i-au permis lui Carol al II-lea, înhăitat cu magnaţii evrei ai economiei româneşti, să devină cel mai bogat rege din lume, împreună cu concubina sa. Preţul menţinerii la putere a lui Tătărăscu a fost însă facilitarea de către acesta a instaurării dictaturii personale a lui Carol al II-lea.</p>
<p>Pentru instalarea dictaturii regale şi a unei noi Constituţii, acţiona cu precădere Jean Pangal, marele comandor evreu al Marii Loji Naţionale din România, Dintr-o notă informativă a Siguranţei din mai 1934 reieşea că la locuinţa lui Jean Pangal a venit masonul Petre Papacostea, secretarul mareşalului Averescu (preşedintele Partidului Poporului) şi i-a spus că a văzut la mareşal un raport al Siguranţei în care erau înfăţişate unele aspecte ale activităţii şefului masonilor, între care şi aceea relativ la Constituţia nouă la care a lucrat Pangal, iar notiţele de mână "erau extrase din Constituţia japoneză, din care dl. Pangal s-a inspirat şi din care a preluat aproape toate prerogativele regelui". În primăvara anului 1934, Jean Pangal era chemat telefonic la Carol al II-lea şi de câte trei ori pe săptămână, de către secretarul particular Eugen Buchman. La acea vreme şeful masoneriei române (aripa obedientă evreilor), Jean Pangal, îi recomanda regelui formarea unui guvern cu prim-ministru în persoana mareşalului Averescu. O altă notă a Siguranţei arăta că Jean Pangal s-a adresat celorlalţi masoni în templul din strada Câmpineanu, astfel:</p>
<p><em>"Nu aveţi de ce vă teme, fiindcă nimeni nu ştie, s-a ţinut în secret faptul ca guvernul Averescu va fi în realitate mason. Chiar dacă s-ar bănui prezenţa câtorva masoni, este dl mareşal care acoperă şi spulberă orice bănuială cu prestigiul său. Acela care va răspunde de schimbarea Constituţiei şi de tolerarea dictaturii noastre este regele şi, în cel mai rău caz, el va plăti oalele sparte".</em></p>
<p>Devine evident că instalarea dictaturii regale era pregătită de masonii evrei ca o dictatură masonică. Totuşi, mareşalul Averescu nu numai că nu a mai vrut să facă jocul masonic, dar a intrat în conflict direct cu tandemul Carol al II-lea Elena Lupescu-Grunberg, instalarea dictaturii amânându-se astfel cu trei ani.</p>
<p>Faptul că masonul evreu Jean Pangal avea un cuvânt de spus în acţiunile politice cele mai importante ale regelui Carol al II-lea, rezultă din situaţia că atunci când a devenit ministru Constantin Argetoianu a dăruit Templului Masonic din str. Câmpineanu 45 (unde prezida Jean Pangal) suma de un milion de lei. De altfel, urmărirea carierei lui Argetoianu, mason cu gradul 33, ne arată importanţa masoneriei pe lângă Carol al II-lea: în 1938 ministru la industrie şi comerţ (cel mai bun loc pentru manevre pe seama bugetului statului) şi consilier regal, iar în 1939 prim-ministru. Totul o dată cu instalarea dictaturii regale - "dictatura masonică" cum o numea Pangal - şi a noii Constituţii, pregătită de acelaşi Pangal. În tot acest timp a existat o neîmpăcată ură între Masonerie şi Mişcarea Legionară, semănată fie cu crime, fie cu devastări de temple masonice.</p>
<p><strong>Portretul unei evreice periculoase.</strong> Elena Lupescu-Grunberg era, la data când l-a sedus pe Carol, soţia celui mai bun prieten al acestuia şi fost camarad de arme în timpul primului război mondial. Inteligentă, ea ridica veniturile familiei prin organizarea de partide de poker în propria-i casă, invitând tinerii ofiţeri, mulţi atraşi de frumuseţea şi vioiciunea ei.<br />
Talentul Elenei la jocul de cărţi era ieşit din comun. <em>"Lucru rar la femei, era o jucătoare ce nu trăda, nici prin tremurul mâinii, nici prin vreo schimbare pe chip, dacă îi mergea bine sau nu la joc. Era renumită printre ofiţeri ca jucătoare de poker şi, din acelaşi motiv, detestată de soţiile lor. Se spunea, nu fără oarecare motiv, că generoasa ospitalitate a casei, imposibil de susţinut prin solda şi modestele venituri ale căpitanului Tâmpeanu, se datora câştigurilor ei la cărţi. Nu o dată, musafirii îşi plăteau regeşte mesele printr-o extracţie fără dureri, la poker, a banilor din buzunarele lor... Urmărind jocul cu ochii mari, verzi-cenuşii, cu chipul neted asemenea porţelanului fin, nu avea niciodată aerul jucătorului fără scrupule..."</em> (Barbara Cartland, Viaţa scandaloasă a regelui Carol)</p>
<p>În contextul acestui mercantilism specific rasei, pentru evreica din Iaşi, principele Carol reprezenta în primul rând o partidă cu o imensă miză financiară. Cât timp s-au aflat în exil, după renunţarea la tron de către Carol, alocaţiile băneşti din ţară veneau doar sporadic, ceea ce o deranja pe Elena, învăţată deja să afişeze un lux orbitor. Din acest motiv ea, se certa adesea cu el, iar vecinii începură să povestească, nu fără temei, despre strigătele şi ţipetele isterice pe care le auzeau noaptea. Principalul subiect de reproş al Elenei era că caracterul slab al lui Carol, care nu acţiona eficient pentru a recupera tronul României:</p>
<p>- Fii bărbat! insista ea, ameninţându-l permanent că îl va părăsi.</p>
<p>La un moment dat, când în Anglia Scotland Yard-ul le-a dat peste cap planul de trimitere a două avioane cu manifeste în România, Elena Grunberg s-a înfuriat peste măsură pe Carol, pe care îl acuza de slăbiciune, spunându-i:</p>
<p>- Pe tine te-au expulzat englezii, nu pe mine! Realitatea era alta. Chiar ea era cauza problemelor lui Carol, motivul pentru care pierduse şi tronul, motivul pentru care nu era susţinut să îl recâştige. Cel mai mare gazetar al ţării, după regretatul Mihai Eminescu, influentul Pamfil Şeicaru, l-a vizitat pe Carol la Paris pentru a discuta o eventuală viitoare campaniei de presă în favoarea întoarcerii lui la tron, dar l-a prevenit că are puţine şanse dacă nu renunţă la legătura cu Elena Grunberg. Carol a protestat furibund, arătând că Elena era la fel de bună ca orice altă femeie.</p>
<p>- Sire, dintr-o zdreanţă murdară nu se poate face steag, i-a răspuns Şeicaru.</p>
<p>În acel moment, Elena Grunberg, care conform obiceiului asculta din spatele unei uşi, a năvălit în cameră, spunându-i ziaristului că România nu o merită pe ea şi l-a dat afară.</p>
<p>În cele din urmă, când Carol reuşeşte să se întoarcă în ţară şi să reia tronul, Elena Lupescu-Grunberg era singura persoană căreia Carol îi permitea să-l influenţeze în ceea ce privea conducerea ţării, din care motiv regina mamă Maria, a fost uşor îndepărtată, iar regina Elena, mama prinţului Mihai, alungată din ţară.</p>
<p>Un episod exemplar pentru ce putere avea Elena Grunberg, a fost cruzimea persecuţiei prinţului Cantacuzino. Membru al uneia din cele mai vechi şi mai mari familii nobiliare române, acesta îşi pierduse cea mai mare parte a averii prin aşa-zisa reforma agrară. La un moment dat el a fost trimis în judecată sub acuzaţia de complot împotriva vieţii Elenei Grunberg. în instanţă el a declarat însă că a fost amantul Elenei, iar aceasta l-a înşelat şi, ca om de onoare, a vrut să se răzbune. "Spectatorii de la tribunal, la fel ca şi juraţii, erau încântaţi de această ingenioasă apărare. Unii chiar crezură povestea... Chiar şi aşa era de admirat modul abil în care prinţul întorsese jocul împotriva regelui. Juraţii dădură verdictul "nevinovat"... Puţin după aceea, prinţul muri într-un misterios accident de maşină, iar Carol o ţinu pe bătrâna mamă a acestuia, prinţesa Alexandra, prizonieră la domiciliu. În ciuda protestelor oficiale făcute în scris de regina Maria, prietenă apropiată a bătrânei, ferestrele acesteia au fost zăbrelite, apa întreruptă şi nici unui avocat nu i se permise s-o vadă". (op. citat.)</p>
<p>Una din primele perocupări ale evreicei a fost aceea de a se înavuţi pe sine şi pe cei de un neam cu ea. Aproape nimeni nu ştia că Naham Grunberg, tatăl Elenei, locuia la Bucureşti şi că devenise extrem de bogat, profitând de pe urma afacerilor ce i se prezentau datorită fiicei lui. În casa acestuia se aranjau cele mai secrete afaceri politice. Elena, împreună cu Carol, comandase şi folosea o serie de tuneluri subterane prin care se deplasau la şi de la Palat la casa Elenei sau a tatălui ei, ori la casa regelui. Evreul Grunberg aducea clientela cu bani din lumea evreiască pentru afaceri pe seama bugetului statului, care astfel umpleau buzunarele Elenei.</p>
<p>Cea mai sinistră şi cinică figură din anturajului evreicei şi al regelui era însă un apropiat al acesteia, propulsat brusc ca şef al Palatului. Cu origine cosmopolită ca şi ea, Ernest Urdăreanu avea un important filon de sânge evreiesc în ascendenţa sa, adică era un "jidan", cum îi numeau românii pe evreii proveniţi din căsătorii mixte. Era industriaş, bancher şi director al unui mare număr de companii ale căror interese acopereau practic toată viaţa comercială a ţării. La vremea când Elena Grunberg l-a racolat pentru a-i servi scopurile de rapidă înbogăţire, el avea 35 de ani. Era mic de statură, brunet, şi se îmbrăca îngrozitor. Chipul, dat cu ruj şi pudrat, spunea multe despre starea lui mentală. A reuşit să atragă asupra lui mai multă duşmănie populară decât regele şi amanta sa evreică. Era foarte viclean şi lipsit de scrupule, ceea ce îl scutea de luxul de a mai fi şi inteligent. Ca şi pe acoliţii săi, îl interesa îndeosebi prezentul, să poată fura cât mai mult, motiv pentru care românii îl porecliseră "Murdăreanu".</p>
<p>La cererea Elenei, Carol l-a numit mai întâi pe acest Urdăreanu secretar şi aghiotant personal, apoi şef al Palatului. El a preluat funcţia Elenei Grunberg de a-i dijmui pe toţi cei care aveau audienţă la rege şi care altminteri nu puteau trece. Mita preferată erau banii. "Pe bună dreptate - scria un comentator britanic - se spune că aurul strălucitor al coroanei României este atât de pătat şi şters încât abia dacă se mai vede. Că frumoasele mâini albe ale Elenei Lupescu [Grunberg] ţin în ele viaţa şi moartea, iar ghearele lacome şi apucătoare ale lui Urdăreanu ţin destinul ţării, încet dar sigur, Carol alunecă spre dezastru, trăgându-şi după el regatul."</p>
<p>Datorită lăcomiei ei tot mai mari, Elena Grunberg ajunsese să coste România o enormă sumă de bani, numai pentru întreţinere. Primea anual din partea regelui echivalentul a 12.000 de lire sterline, doar pentru toalete, iar bijuteriile primite erau asigurate pentru 50.000 de lire sterline. "Evident, era femeia cea mai elegantă din România - scria Barbara Cartland -, dacă nu chiar din întreaga Europă a acelei vremi. Cu un gust înnăscut şi cu talentul de a se pune cât mai mult în valoare, nu se îmbrăca decât în negru. Majoritatea toaletelor ei erau de la Chanel. Discuta zilnic cu croitorii, cu modistele şi cu corsetierele ei de la Paris".</p>
<p>Elena Lupescu-Grunberg ajunsese adevărata putere din spatele tronului. A montat o centrală telefonică proprie pentru interceptarea convorbirilor telefonice, iar şeful Poştei i se subordona direct, pentru a-i raporta rezultatele violării corespondenţei. Cu ajutorul lui Malaxa, evreica trimitea în conturi din străinătate, în Elveţia şi unele state din America Latină, banii extorcaţi de ea şi de rege.</p>
<p>În iarna anului 1934, Carol al II-Iea a dat petrecere particulară la Palat, avându-o alături de sine pe amanta sa. Doi dintre invitaţi erau şi generalul Ion Antonescu, împreună cu soţia sa. "Doamna Antonescu făcea parte din vechea aristocraţie românească - relata B.C., familia ei fiind cunoscută pentru antisemitismul ei. Văzând-o pe Elena Lupescu [Grunberg], ea se plânse cu glas tare soţului ei de insulta ce i se adusese prin invitarea la aceeaşi masă cu o evreică, îşi ceru haina, iar soţul ei nu mai putu face altceva decât s-a ducă acasă." În altă variantă soţia generalul Antonescu a protestat că a fost invitată la Palat de către o stricată ce a destrămat familia regală.</p>
<p>A doua zi, generalul Antonescu, pe atunci şef al Statului Major la armatei române, s-a trezit demis din funcţie şi trimis la o garnizoană de pe graniţă. A fost pe loc înlocuit cu un evreu pe nume Samsonovici, prieten de al Elenei Grunberg din vremea petrecută la Iaşi.</p>
<p>Sub presiunea rezultatelor alegerilor, opţiunea populaţiei româneşti din perioada interbelică mergând înspre naţionalismul făţiş, Carol al II-Iea l-a numit prim-ministru pe liderul Partidului Naţional Creştin, poetul Octavian Goga, ca o variantă preferabilă la o guvernare legionară. Totuşi acest episod a dus la ruptura de Elena Grunberg, care a plecat la Paris, neacceptând sub nici un motiv o guvernare a "antisemitului" şi "demagogului megaloman" Goga, care afirmase că dacă din România ar dispărea măcar o jumătate de milion de evrei, aceasta ar reveni la prosperitate. Una dintre primele măsuri luate de Octavian Goga a fost aceea de readucere în fruntea Ministerului de Război a generalului Antonescu.</p>
<p>Însă, cedând propunerilor şi pregătirilor cercurilor evreieşti şi masonice, într-o seară târziu, Carol îl chemă la Palat pe primul său ministru Goga şi îl anunţă că, începând de la miezul nopţii, încetează să mai fie premier, guvernul fiind demis. Goga tocmai promovase o legislaţie care îi scotea pe evrei din numeroase profesii şi profesii.</p>
<p>Goga stătu câteva clipe încremenit, până a înţeles ce se întâmplase, după care revoltat i-a întors spatele regelui şi a plecat strigând:</p>
<p>- Israel a triumfat!</p>
<p>De a doua zi, printr-un discurs radiodifuzat, Carol şi-a instituit dictatura personală asupra ţării şi a scos în afara legii "Garda de Fier" (Legiunea Arhanghelului Mihail). În 36 de ore, Elena Grunberg a fost din nou lângă Carol, venind într-un suflet de la Paris.</p>
<p>Au urmat doi ani de virulentă opoziţie populară la regimul Carol II-Grunberg-Urdăreanu, ce au culminat cu declanşarea războiului mondial şi cu ultimatumul privind cedarea Basarabiei şi a Transilvaniei. Carol II era practic rupt de armata română şi de clasa politică când a decis cedarea Basarabiei ruşilor, fără luptă. Cu toate acestea, generalul Ion Antonescu a încercat să discute cu regele pentru a salva situaţia.</p>
<p>În chiar ziua în care Carol II a întrunit Consiliul de Coroană, 28 iunie 1940 (avându-l în dreapta sa pe Urdăreanu) şi a decis cedarea Basarabiei către sovietici, după plecarea membrilor Consiliului Urdăreanu a intrat şi a anuţat că generalul Antonescu cere o audienţă. Elena Grunberg, care se afla la rege pentru a-l alinta pe canapeaua din biroul său, nu voia să uite şi să ierte "insulta" primită din partea soţiei generalului, de aceea acestuia i s-a refuzat "audienţa". Ca atare, Urdăreanu, cu un rânjet de triumf, iese pe holul de intrare şi îi spune generalului, la modul cel mai insultător, că nu este primit.</p>
<p>Ion Antonescu, care considera că într-un astfel de moment pentru ţară, ajutorul său nu putea fi respins de către rege, indiferent de trecut şi de ostilitatea Elenei Grunberg, l-a întrebat pe Urdăreanu care este motivul pentru care nu este primit. Jidanul i-a răspuns trufaş că el ar fi hotărât în numele regelui să nu i se acorde nici o audienţă. Ca replică, generalul Antonescu i-a aplicat o palmă lui Urdăreanu, acesta a sărit la bătaie, bazându-se şi pe sprijinul slujitorilor de la Palat, care însă au fugit. Rezultatul a fost o încăierare birjărească, generalul lâsându-l lat în bătaie pe şeful Palatului, pe care l-a bătut până n-a mai suflat. Aflând despre întâmplare. Elena Grunberg a cerut pedepsirea generalului.<br />
A doua zi Ion Antonescu reuşeşte totuşi să pătrundă la Palat şi să se adreseze regelui, cerându-i să-l lase să apere graniţele tării, şi să nu cedeze sovieticilor Basarabia şi Bucovina.</p>
<p>- Maiestate, România se prăbuşeşte în ruine. Scenele din regiunile regatului nostru pe care le-aţi cedat armatelor sovietice sunt de o zguduitoare tragedie. Funcţionarii civili care au încercat cu credinţă să vă execute ordinele au fost abandonaţi, iar militarilor li s-au smuls gradele şi li s-au luat amele. Capturarea acestor bogate teritorii s-a făcut înainte de strângerea recoltei, iar o mare parte din hrana necesară pentru trupele şi poporul nostru la iarna viitoare s-a pierdut... Este o datorie de onoare şi un privilegiu pentru mine de a vă spune, Sire, că poporul de dincolo, din teritoriul anexat de Rusia este acum total lipsit de orice încredere în membrii guvernului vostru. Chiar în acest oraş, în Bucureşti, ura împotriva celor vinovaţi de a vă sfătui greşit şi de a fi făcut acest lucru mişelesc creşte cu fiecare clipă...</p>
<p>După câteva momente de tăcere, generalul a continuat:<br />
- Vreau doar să salvez ceea ce se mai poate salva din coroana Maiestăţii Voastre, din ţara şi graniţele noastre... Vă implor, Maiestate, să mă ascultaţi în această clipă îngrozitoare a istoriei noastre... Vă implor să nu-i mai ascultaţi pe cei a căror credinţă a fost cumpărată de politicienii de dincolo de graniţele României.</p>
<p>S-a aşternut o tăcere de câteva minute, timp în care Carol II se gândea la faptul că generalul îi cerea pur şi simplu să renunţe la relaţiile cu Elena Grunberg, cu Urdăreanu, la relaţiile cosmopolite cu legături internaţionale, apoi, uitându-se ţintă la general, îi răspunse:</p>
<p>- Vă admir curajul de a veni să-mi spuneţi toate acestea. N-am să vă uit cuvintele!</p>
<p>Douăzecişipatru de ore mai târziu, membrii gărzii personale a regelui s-au deplasat la domiciliul generalului Antonescu, l-au arestat şi l-au azvârlit în închisoare fără a fi judecat.</p>
<p>Cu arma în mână. Prin gestul asasinării lui I. Gh. Duca, legionarii considerau că demonstrează modul eroic în care înţeleg să activeze în planul social şi să arate că "România nu mai este moşia clicii ajunsă la guvern!". Din păcate căzuseră în cursa întinsa şi lor, şi lui Duca, de către Elena Lupescu-Grunberg. Au urmat momente grele pentru legionari, prigoana şi crima fiind metodele care li s-au aplicat, şi cu care au răspuns, în această confruntare fiindu-le ucis chiar Căpitanul.<br />
În decembrie 1937, Carol al II-lea a fost consternat când a văzut că la alegerile parlamentare cei sprijiniţi de el nu au obţinut majoritatea necesară formării unui guvern. Mai mult, legionarii reorganizaţi sub numele Partidul Totul pentru Ţară, obţinuseră 66 de locuri de deputaţi, în aceste condiţii, aşa cum se va vedea mai jos, regele aboleşte sistemul parlamentar, abrogă Constituţia şi instaurează dictatura.</p>
<p>Oficial, Mişcarea legionară prezintă astăzi astfel situaţia de atunci: "În România stăpânea voinţa regelui Carol al II-lea şi-a ocultei semite [evreieşti] din jurul tronului... Megalomania regelui Carol al II-lea era punctul de convergenţă al acestor presiuni obscure: camarila palatului, în frunte cu Elena Lupescu şi Urdăreanu; clica politică în frunte cu Armand Călinescu (ministru de interne); mafia iudaică, în frunte cu Filderman." (Wilhelm Filderman, Mare Maestru al Lojii Americano-Române - în fapt acoperire pentru B'nai B'rith -, preşedinte al Uniunii Evreilor din România, membru al Jewish Agency).<br />
Faptele s-au desfăşurat cu rapiditate. Evreii nu îşi puteau permite să le scape din mână România şi să cadă sub influenţa Germaniei naziste, şi nici un efort nu era considerat prea mare pentru obţinerea acestui deziderat.</p>
<p>La 10 februarie 1938 Carol al II-lea instalează un "guvern consultativ" prin lovitură de stat, sfidând Constituţia în vigoare. Guvernul era prezidat de patriarhul Miron Cristea şi, pentru a i se conferi o poleială de legitimitate, au fost cooptaţi ca miniştri şi şapte foşti prim-miniştri. La 11 februarie 1938 Carol al II-lea abrogă Constituţia ţării, în vigoare din 1923. La 15 februarie 1938 interzice toate partidele politice, inclusiv Mişcarea Legionară (Partidul Totul pentru Ţară). La 20 februarie proclamă o nouă Constituţie, pregătită în laboratoarele evreo-masone, care conferea regelui puteri dictatoriale.<br />
Corneliu Codreanu, Căpitanul Legiunii Arhanghelului Mihail, adresează o scrisoare noului guvern, referindu-se la noua Constituţie: "întreaga luptă naţională, după 20 de ani, se termină printr-o Constituţie care nu numai că nu rezolvă nimic din problema vitală a naţiei noastre, ci vine să pecetluiască pentru totdeauna drepturile şi poziţiile furate de la români de năvălitorii jidani, împotriva cărora noua Constituţie nu ne mai deschide nici o posibilitate de apărare".</p>
<p>O altă scrisoare i-o trimite istoricului Nicolae Iorga, care atacase mişcarea legionară că se ocupă de activităţi comerciale: <em>"Când acum 15 ani în urmă tineretul manifesta sgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai sgomotos decât dl. Iorga la 1906), domnii din guvernul de astăzi ne spuneau: «Nu aşa veţi rezolva problema! Apucaţi-vă de comerţ! Faceţi ca ei!» Iată ne-am apucat... când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi, că suntem capabili, că munca noastră este binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi, şi distrugeţi acest început de comerţ românesc... Eu nu mă pot bate cu dumneata. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia dumitale. Dar din adâncul unui suflet lovit şi nedreptăţit îţi strig, şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte care ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate..."</em></p>
<p>Condamnat pentru a-l fi calomniat pe marele istoric Nicolae Iorga (care l-a dat în judecată pentru scrisoarea de mai sus) şi pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale şi crima de răzvrătire, Corneliu Codreanu, împreună cu încă 13 camarazi au fost osândiţi la 10 ani muncă silnică. Totodată regimul carlisto-evreiesc a înfiinţat lagărele de concentrare ce au fost ticsite cu legionari (printre cei închişi fiind şi tineri intelectuali, precum Mircea Eliade). Venise mult aşteptatul moment al coaliţiei evreo-masono-regale pentru asasinarea lui Codreanu.</p>
<p>În noaptea de 29 spre 30 Noiembrie 1938, Căpitanul Codreanu împreună cu alţi 13 camarazi legionari au fost ridicaţi din lagărul de la Râmnicu Sărat pentru a fi transportaţi la închisoarea Jilava. Pe drum, în pădurea Tâncăbeşti, din ordinul special al regelui Carol al II-lea, pus în aplicare de ministrul de interne Armand Călinescu, toţi cei 14 sunt asasinaţi prin strangulare, împuşcaţi şi aruncaţi într-o groapă comună la Jilava peste care s-a turnat acid sulfuric şi s-a aşezat o placă uriaşă de beton. Oficial s-a anunţat că au fost împuşcaţi în timp ce încercau să evadeze de sub escortă. Pentru această faptă Armand Călinescu a fost avansat de către rege din funcţia de ministru de interne în cea de prim-ministru.<br />
Istoricii legionari afirmă că:</p>
<blockquote><p><em>"Nimeni nu se aştepta la un astfel de act barbar din partea regelui şi a guvernului. Mai ales că cei ucişi erau închişi, condamnaţi la ani grei de temniţă. Dar presiunile ocultei fuseseră atât de mari şi de convingătoare încât monstruozitatea actului nu mai avusese nici o influenţă asupra deciziei... Şeful suprem ucis, majoritatea celorlalţi şefi legionari în închisori împreună cu alte zeci de mii de luptători. Cei rămaşi liberi, trăind în totală clandestinitate, urmăriţi de autorităţi. Ţara sub stare de asediu, lumea îngrozită... Acesta era bilanţul măreţ al stăpânirii forţelor oculte în România... Regele inconştient, era satisfăcut. Ocultele îşi frecau mâinile. [Armând] Călinescu veghea ca nimic să nu mişte în ţara suferinţelor şi a suspinelor."</em></p></blockquote>
<p><strong><em>"GARDA MOARE, DAR NU SE PREDĂ!"</em></strong></p>
<p>În ziua de 21 septembrie 1939, primul-ministru Armând Călinescu, după repetate eşecuri, este asasinat de către o echipă de legionari autointitulati Răzbunătorii. După săvârşirea asasinatului, cei nouă legionari au ocupat postul naţional de radiodifuziune şi au anunţat întreaga ţară: "Am pedepsit pe acela cu a cărui învoire a fost omorât cel mai mare român, Corneliu Zclea Codreanul", apoi s-au predat poliţiei. Au fost schingiuiţi şi împuşcaţi pe loc, iar trupurile le-au fost expuse pe străzile Bucureştiului, ca exemplu pentru populaţie.</p>
<p>Din ordinul regelui Carol al II-lea, în toată ţara, în aceeaşi zi au fost asasinaţi sute de legionari arestaţi, în plus au mai fost arestaţi câte trei-cinci legionari în fiecare judeţ al ţării, asasinaţi pe loc de către poliţie şi lăsaţi pe străzi trei zile la rând pentru îngrozirea populaţiei.</p>
<p>Între iunie-septembrie 1940 România pierde fără luptă, prin cedare de către Carol al II-lea, următoarele teritorii: Transilvania, Basarabia, Bucovina şi sudul Dobrogei. Ultimele trei au rămas pierdute până în ziua de azi.</p>
<p>De îndată ce populaţia află despre cedarea Transilvaniei iese în stradă şi manifestă împotriva regelui Carol al II-lea. </p>
<p>Legionarii pregătesc o "revoluţie" socială pentru luna septembrie, dar Carol al II-lea încearcă să o evite, numindu-l prim-ministru pe generalul Ion Antonescu, care se găsea la mănăstirea Bistriţa cu domiciliu forţat, impus tot de rege. Nici un partid însă nu mai vrea să participe la noul guvern, sau aşa vrea Antonescu să-l facă pe rege să creadă. În seara zilei de 5 septembrie 1940 tineretul ieşit în stradă la Bucureşti, în frunte cu mişcarea legionară, cere abdicarea regelui, pe care îl socotea principalul vinovat de dezastrul ţării. Revolta generală mocnea în aer. Generalul Coroamă, comandantul trupelor din Capitală, căruia i se cere să restabilească ordinea, declară că mai bine se lasă împuşcat decât să ordone deschiderea focului asupra tineretului. În această situaţie, de pe noua poziţie deţinută, Antonescu îl somează pe Carol să abdice şi să renunţe la tron în favoarea fiului său, Mihai.</p>
<p>Regele trădător de ţară Carol al II-lea abdică şi pleacă în străinătate în dimineaţa de 6 Septembrie, împreună cu mult iubita sa evreică Elena Grunberg, care, hoţeşte, la plecare încearcă să-l ia cu ei şi pe Mihai, moştenitorul tronului. Datorită unui aghiotant regal, tentativa nu reuşeşte. După ce vagoanele trenului special au fost încărcate până la refuz cu bunurile mobile cele mai de preţ din Palatul regal de la Bucureşti, fostul rege şi evreica s-au îndreptat spre Iugoslavia. Fiind avertizaţi, în apropierea gării Timişoara, cei doi amanţi au cerut mecanicului de locomotivă să mărească viteza şi să nu oprească până la graniţă. Când de pe peronul gării din Timişoara legionarii au deschis focul asupra trenului, Carol, evreica şi oamenii lor erau aşezaţi pe burtă cu faţa la podeaua vagonului. Deşi gloanţele au ciuruit pereţii vagoanelor, rănit a fost doar mecanicul trenului care a mai reuşit totuşi să ducă trenul până la Jimbolia.</p>
<p><strong><em>"Rebeliunea legionară", diversiune evreiască.</em></strong></p>
<p>La 14 septembrie România se declară stat naţional-legionar, după ce prinţul Mihai a depus jurământul faţă de ţară şi a confirmat puterile acordate lui Ion Antonescu ca prim-ministru. Cea mai puternică garanţie a afilierii României la interesele Germaniei naziste (ideologic angajată împotriva dominaţiei evreieşti în Europa şi în lume), era prezenţa miniştrilor legionari la guvernare. În această situaţie serviciile secrete sovietice (ruseşti) în colaborare cu elementele evreieşti din România şi din întreaga lume aveau în faţă cea mai grea misiune, scoaterea legionarilor de la guvernare. În mod surprinzător pentru neavizaţi, ei se vor folosi chiar de către generalul Ion Antonescu pentru atingerea acestui scop. Astăzi evreii fac o mare nedreptate memoriei acestuia acuzându-l de genocid, după ce, practic, el i-a protejat de intenţiile de exterminare ale unor nazişti, şi după ce i-a scos pe legionari de la guvernare, adevăraţii lor duşmani interni.</p>
<p>Prezenţa legionară la guvernare a determinat o serie de măsuri economice cu caracter anti-evreiesc. Aceste măsuri le-au provocat evreilor importante prejudicii materiale, urmărind mai întâi limitarea activităţii evreilor în domeniul economic şi, ulterior, eliminarea lor totală din economie. Astfel, la:</p>
<p>* 4 octombrie 1940: au fost expropriate marile proprietăţi funciare rurale deţinute de evrei;<br />
* 17 noiembrie 1940: a fost expropriat patrimoniul forestier aflat în posesia evreilor;<br />
* 4 decembrie 1940: au fost expropriate vapoarele aparţinând evreilor;<br />
* 28 martie 1941: au fost expropriate proprietăţilor funciare urbane evreieşti.</p>
<p>La acea dată, sentimentele evreilor faţă de România erau dintre cele mai ostile. Atmosfera este redată de către unul dintre foştii lucrători din Informaţiile speciale ale armatei, George Magherescu. El evocă momentele retragerii armatei române din teritoriile cedate de Carol al II-lea Uniunii Sovietice. Soldaţii români "erau huiduiţi şi batjocoriţi de evreii din târgurile şi oraşele basarabene pe care le părăseau... Evreii din Dorohoi şi din întreaga regiune erau gata, la cea mai mică ocazie, să pornească acţiuni ostile, demonstrative, pentru a da mâna cu armata sovietică de la Herţa. Erau nerăbdători să-i vadă pe ruşi la Dorohoi. Ca şef al Informaţiilor diviziei - scrie G. Magherescu -, aveam zilnic prilejul să constat starea de efervescenţă în care trăia populaţia evreiască din Dorohoi. Românii trăind toată ziua în nelinişte, răsuflau mai uşor seara, pentru ca în zori să se trezească iar cu teama că ar putea vedea pe sovietici venind peste ei. Evreii însă, cu urechile ciulite la aparatele de radio, mişunând unii la alţii cu informaţii pe care şi le transmiteau neîncetat, fremătau de nerăbdare sa-i vadă pe ruşi la Dorohoi". Şi aceleaşi sentimente le aveau evreii din toată ţara. Faptul că armata sovietică intrase cu forţa în Finlanda la sfârşitul anului 1939 îi făcea să spere că aceeaşi soartă o va avea şi România, iar ei vor fi privilegiaţii noului regim politic.</p>
<p>Marea Britanie (Anglia), Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică (Rusia), erau potenţial unite la acea vreme ca "aliaţi" în marea confruntare mondială ce tocmai se declanşa, luptând împreună împotriva unei Germanii şi a unei Italii ce voiau o lume fără evrei la cârma economică a statelor. În economia primelor două dintre viitoarele aliate (Anglia şi S.U.A.), evreii deţineau privilegii inimaginabile, reuşind chiar să controleze politica respectivelor state prin marii bancheri evrei, aşa cu este cazul clanului de bancheri Rothschild . În cazul celui de-al treilea aliat, Uniunea Sovietică, 90% din conducerea statului o deţinea o minoritate: evreii.</p>
<p>În marea confruntare militară ce se pregătea, cei mari, dar mai ales oculta internaţională evreiască, îşi puneau problema statelor "mici", în care sferă de 