Via Mihnea.

Mai multe pe tema legii 10 si "dreptul" la proprietate in Romania, la Ioana.

Dar nu! PC (nici prescurtarea asta nu e întâmplătoare...) a mai găsit o categorie socială care trebuie periată în ajun de alegeri: foștii chiriași ai imobilelor naționalizate transformați de Iliescu în proprietari peste noapte.

Dar ce e cu acești chiriași pe care politicienii români, în frunte cu Vanghelie care este, îi plâng astăzi cu lacrimi de crocodil? Ei sunt pur și simplu cei ce locuiau în 1995 în casele preluate abuziv de către regimul comunist și cărora li s-a oferit dintr-o dată șansa să cumpere acele imobile la un preț cu care numai de la stat s-ar putea cumpăra ceva, adică la un preț derizoriu.

Și aici a început drama adevăraților proprietari. Ca să le înțelegeți cât mai bine siuația, gândiți-vă în felul următor. Mâine, în timp ce sunteți plecați de acasă, cineva se stabilește temeinic în locuința voastră.  Când reveniți, acel cineva vă anunță că nu are de gând să mai plece de acolo pentru că tocmai a cumpărat acea locuință de la stat. La prețul de 1000 de lei - dacă vreți să ne apropiem și mai tare de realitate. Exact acest lucru s-a întâmplat: statul a vândut imobile al căror proprietar nu era, pentru ca apoi să ceară cu nesimțire adevăraților proprietari să respecte aceste vânzări!

Mai apoi a apărut legea nr. 10/2001, au apărut și niște judecători de bun simț, s-a mai burzuluit și CEDO de câteva ori la noi, așa că vânzările încheiate în condițiile de mai sus au început să fie ignorate - cum și trebuie - iar unii proprietari chiar și-au recuperat casele.

Cum însă minunile nu durează în România, iată că zilele acestea e cât pe aci să treacă o nouă lege. O lege care să întoarcă din nou lucrurile cu susul în jos și să stabilească definitiv că vânzările câtre chiriași au fost valabile și că proprietarii nu mai au dreptul la restituirea imobilelor ci doar la despăgubiri. De ce este această lege abrantă?

1. Se ignoră dreptul de proprietate, fiind înlocuit cu dreptul asupra unor despăgubiri care vor fi primite cine știe când și cum (a se vedea povestea cu fondul Proprietatea).
2. Se consideră că chiriașii ce au cumpărat imobilele au fost de bună-credință și că această bună-credință trebuie protejată. Ce înseamnă buna-credință când era notoriu pentru ei faptul că stau în imobile naționalizate care pot oricând să fie revendicate de adevărații proprietari, numai legiuitorul român știe...
3. Chiriașii care au cumpărat la prețuri derizorii păstrează imobilul fără a mai avea nicio obligație.
4. Despăgubirile de la pct. 1 vor fi plătite de tine. Da, de tine, de mine și de toți fraierii de contribuabili. Și vă rog să mă credeți, numai mici nu sunt...

Închei cu un citat din dezbaterile parlamentare pe baza acestei legi din care putem vedea cu toții ce spirite luminate sunt cei care au adoptat-o:

Atât colegul Adam, cât şi colegul Ghiţă Gabor şi subsemnatul facem parte din aceeaşi comisie, aşa că rezultă din discuţia aceasta generală deja că n-am înţeles despre ce este vorba.

Prietena care-şi căuta casă a găsit într-un final, o garsonieră. Mică, mică rău de tot după cum ea însăşi afirma, dar plăcută, că e a ei. Încă nu am vizitat-o dar o voi face curând căci avem motiv de "petrecăreală". Dar între timp, o altă prietenă a trecut prin aceleaşi chinuri. Aşa că am revenit pe situl de oferte şi nu m-am putut abţine să citesc şi alte oferte. Printre ele am găsit:

Tanar, serios, cu situatie buna ofer cazare si intretinere unei domnisoare contra convetuire. Toate conditiile...tv,internet,tel etc. Ofer si cer seriozitate.

şi pentru că până şi în Ferentari sunt oferte de cazare, nu pot decât să spun că lumea asta e în rahat. În ghetoul în care nici dracu nu are curaj să stea, cazarea e 150 de euro? Dar între ghetou şi inginer divorţat, dezinteresat financiar oare ce ar alege? Deci cum o dai, nu e bine. Dacă ar alege ultima variantă,poate că ar mai scădea ipocrizia purită a multora dintre noi dar cred că ar creşte purtătorii de hepatita B sau hiv.

Aşa că prefer să mai caut mâine. Între timp poate se întâlneşte cererea cu oferta şi găsesc altceva.

                                               Patura celor mai bogati

            In raportul guvernului german din 2003 privind situatia saraciei si bogatiei private se arata ca, daca in categoria celor saraci sunt cuprinsi cei ce au un castig lunar sub 938 euro (in total 11,14 milioane locuitori, alcatuind 13,5 % din intreaga populatie), in schimb in categoria celor bogati intra cei cu un castig lunar de peste 3.128 euro, in total 4,62 milioane locuitori, alcatuind 5,6 % din intreaga populatie a Republicii Federale Germania. Intre aceste doua categorii este patura cea mai mare, cea mijlocie, care cuprinde 66,77 milioane locuitori, adica 80,9 % din populatie.

            Anual firma bancara americana Merril & Lynch impreuna cu firma de consultanta Cap Gemini alcatuiesc, in urma unor investigatii amanuntite, lista celor mai bogati oameni de pe glob (World Wealth Report). In raportul pe anul 2007 figureaza astfel pentru Germania – 798.000 persoane cu o avere intre 1 si 30 milioane dolari (23 milioane euro), 6.700 – cu o avere intre 23 si 250 milioane euro, 200 – cu o avere intre 250 milioane si un miliard euro, si 100 (o suta) – cu o avere de peste un miliard euro. Totodata raportul arata ca daca in aceasta tara in 1997 erau 3.929 de  persoane cu o avere de peste un milion de dolari, in 2003 numarul lor crescuse la 7.000. „Manager Magazin“ mai subliniaza ca daca in 2001 erau doar 54 miliardari, peste doar 5 ani numarul lor sporise la o suta.

            Pe lista celor mai bogati figureaza in frunte fratii Karl si Theo Albrecht, proprietari ai firmei de desfacere a produselor alimentare ALDI, fiecare cu o avere de 16 miliarde euro. Si Dieter Schwarz, ce ocupa locul trei cu o avere de 10 miliarde euro, este proprietarul firmei LIDL, in aceiasi branse. Susanne Klatten, fiica legendarului industrias Quandt, cu o avere de 7,75 miliarde euro, este cea mai bogata femeie din Germania. Ea poseda peste 50 % din actiunile intreprinderii chimice ALTANA AG si 12,5 % din actiunile firmei auto BMW. Dar si fratele ei ocupa locul 15 in lista miliardarilor germani, iar mama sa - locul 21. Primii 24 din aceasta lista poseda in medie fiecare o avere de 4 miliarde euro, obtinuta din diverse surse sau cu diferite strategii. Dintre acestia, noua si-au faurit averea in comertul de detaliu sau en-gros (familia Otto – comert prin corespondenta; familia Herz – firmele Tchibo, Puma, Nivea etc.; familia Haub – Kaiser’s, Plus, OBI etc.; Beisheim – firmele Metro, Kaufhof, Real, Saturn, Media-Markt, s.a.). In privinta industriasilor, ar fi multe de relatat despre relatiile stranse ale unora dintre ei cu regimul nazist. Printre ei, Günter Quandt, magnat al industriei potasiului si actionar la BASF, a initiat in 1933 sprijinul industriasilor pentru Hitler, iar Friedrich Flick (urmasii lui sunt pe locul 23 in lista miliardarilor) a trebuit sa stea 5 ani la inchisoare pentru activitate nazista. Alte familii de industriasi aflati printre primii 24 in lista miliardarilor sunt nume celebre : Porsche (auto), Henkel (chimie), Oetker (ind. alimentara), Braun (electrotehnice), Schaeffler (utilaje metalurgice) si Knauf (gips). Trei mari miliardari (Hopp, Plattner si Tschira) au facut averea in computere si programe, iar familia Mohn (Bertelsmann) si Springer – in domeniul mediilor de comunicare (televiziune si editare de ziare si reviste).

            Dar putini dintre miliardarii germani isi conduc singuri firmele. Pentru asta ei au angajati niste manageri, platiti cu salarii astronomice. Iata salariile anuale ale presedintilor consiliilor de conducere (Vorstand) ale catorva mari concerne (in milioane euro/an): Dieter Zetsche (Daimler Benz) – 7,5; W. Rietzle  (Linde) – 7,35; J. Grossmann (RWE) – 6,87; M. Diekmann (Allianz) - 5,26; W. Bernotat ((E.on) – 4,87; H.-J. Körber (Metro) – 4,66; Ben Lipps (Fresenius M.C.) – 4,2; Klaus Zumwinkel (Deutsche Post) – 4,13; J. Hambrecht (BASF) -3,99; H. Panke (BMW) – 3,78. Nu l-am reamintit pe presedintele lui Deutsche Bank  J. Ackermann care, cu fabulosul castig de 1.087.917 euro pe luna, adica 4.168 euro pe ora, are un salariu de 490 ori mai mare decat cel mediu al salariatilor sai. In Germania in 2006 castigul managerului unei firme avand intre 100 si 1000 de salariati a fost de 349.000 euro, iar al unei firme cu pana la o suta de salariati – de 274.000 euro. Nu trebuie uitat ca de fiecare data cand un concern este nevoit sa se desparta de managerul sau sef, din cauza unui scandal sau a scaderii valorii actiunilor, acesta este „recompensat“ pentru activitatea in cadrul firmei cu sume de mai multe milioane de euro. Un singur exemplu din numeroase:  Klaus Esser, seful lui Mannesmann AG a pierdut in anul 2000 disputa cu firma britanica Vodafone si a trebuit sa se retraga, nu insa inainte de a primi o „Abfindung“ (despagubire) de 15 milioane euro.  

            Concernele se stie ca sunt conduse de consiliul directorilor (Vorstand), care la randul sau e controlat de consiliul de administratie (Aufsichtsrat). Membrii acestor consilii de administratie nu sunt nici ei deloc prost platiti. De pilda J. Strube, presedintele consiliului de control al lui BASF are un salariu anual de 470.000 euro, iar Gerhard Kromme, presedintele aceluias consiliu la Thyssen-Krupp – 396.000 euro. In medie presedintii consiliilor de administratie a primelor 30 de firme germane au anual un salariu de 237.000 euro. De regula insa ei fac parte simultan din consiliile de administratie a mai multor concerne. Astfel  Manfred Schneider este presedintele consiliului la Bayer si Linde, dar si membru in consiliile altor cinci concerne, pentru care – cumulat pe 2006 – el a fost recompensat cu suma de 1.091.184 euro.

                                               Clasa de mijloc

            Am aratat mai sus ca in aceasta categorie intra cca. 80 % din populatia Germaniei, desi un sondaj a aratat ca doar 60 % dintre nemti se considera ca ar apartine acestei categorii. Dincolo de aceasta cifra globala se intalnesc insa mari diferente. In landurile din vestul tarii un salariat are in medie un venit brutto de 2.296 euro lunar, in timp ce in cele 5 landuri din est (fosta RDG) – numai 1.778 (adica 77 %). Dupa ce se scad impozitele si asigurarile sociale raman 1.492 euro in vest si 1.156 euro in est. Femeile fiind ocupate in munci mai putin calificate, in vestul tarii ele au in medie un venit cu 25 % mai mic decat barbatii (in landurile din est ele au doar cu 6 % mai putin).

            Iata cateva salarii lunare ale celor din aceasta categorie (in euro, in landurile din vestul tarii): inginer(a) in industria chimica – 2.945-4.395; medic in spital public – 2.867-4.540; judecatoare prima treapta – 3.094-5.043; profesoara invatamant superior – 2.971-5.358;  invatatoare – 2.560-3.522; functionar de banca – 2.091-3.049; postas – 1.611-2.021; vanzatoare magazin – 1.397- 1.981; gunoier – 1.651-1.845; sofer autobuz – 2.285- 2.322. Acestea sunt salariile celor de la partea inferioara a listei, caci in clasa de mijloc intra si cei cu ocupatii mai bine platite, ca de pilda (in euro/luna) : medic-sef de clinica – 18.000-20.000; jurist sef (firma mare) – 14.000; dentist (cabinet privat) – 8.500; judecator cu vechime – 7.300; consilier impozite – 6.200; avocat (in birouri cu 50-100 salariati) – 5.900; sef filiala de banca – 5.300; inspector contabil – 4.500; inginer(a) in uzina constructii de masini – 4.200-5.900.

            Care sunt insa cheltuielile lunare ale unui salariat sau liber profesionist? Ele sunt alcatuite, de pilda pentru cineva cu un castig lunar de 2000-2200 euro pe luna din urmatoarele (in euro): chirie – 640-680; curent electric si incalzire – 125-150; telefon si internet – 50-60; impozitul, asigurarea si intretinerea masinei – 60-95; benzina auto – 50-100; asigurare de accidente – 70-80; cotizatia la sindicat – 15-25; ziare si reviste – 15-25; scoala copiilor – 80-100; contributie la pensia suplimentara privata – 35-50; asigurare medicala – 50-100. Total cheltuieli fixe : 1100-1300. Raman deci pentru hrana, imbracaminte, distractie si eventual medicamente cca. 900 euro pe luna. Cu aceasta suma este greu ca intreaga familie sa poata pleca vara doua saptamani la mare sau la munte.

            Deschiderea tot mai mare, incepand din anul 2000, a foarfecei veniturilor intre clasa mijlocie si ce a celor bogati, pune cu acuitate problema dreptatii sociale. Un sondaj al institutului de demoscopie de la Allensbach din 2007 a aratat ca doar 15 % din cei intrebati au socotit ca in Germania relatiile economice sunt echitabile, iar 56 % - ca ele sunt inechitabile. Este semnificativ ca pana in anul 2005 la putere a fost un guvern de stanga (coalitie social-democrati cu „ecologisti), politicieni de frunte ai caruia (Schröder, Struck, Müller) au declarat ca pozitia traditionala a social-democratiei „sa se ia de la bogati pentru a se da la cei saraci“ nu mai este „politica societatii noastre moderne“. „Nu se mai poate vorbi de o distribuire echitabila a veniturilor, ci despre egalitate de sanse“ sustinea cancelarul G. Schröder. Oare la ce egalitate de sanse cu copiii celor mai bogate familii pot pretinde odraslele celor 3,5 milioane de someri? Un recent studiu a 100 de mari intreprinderi a aratat ca 80 % din posturile lor de conducere sunt ocupate de persoane ai caror parinti au fost proprietari de intreprinderi, mari manageri sau apartin nobilimii. “Cine are, aceluia i se va mai da“ ar fi proverbul indicat al societatii de clase divergente ce se creiaza.

            Intr-un amplu articol din decembrie 2007 din revista „Der Spiegel“ se arata ca an de an sporeste nesiguranta pierderii, chiar de clasa mijlocie, a statutului sau social. Iar acum se face din ce in ce mai simtita influenta globalizarii. Cel ce are un job in sectoarele de export al produselor (auto, chimie, constructii de masini) se poate considera favorizat de soarta. Dar cel ce este salariat in domenii in care fabricatia poate fi transferata rentabil in China, India sau Europa de rasarit, simte constant sabia lui Damocles deasupra capului. Odinioara intreprinderile construiau cartiere intregi de locuinte cu chirie ieftina pentru a lega salariatii de firma. Acum aceste locuinte sunt vandute cu miile unor firme imobiliare din St. Unite sau Marea Britanie, ce treptat sporesc chiriile. Nu este insa rar nici cazul cand consiliul unor firme aproba achizitionarea de vile somptuoase pentru sefii lor. Un alt fenomen este sporirea considerabila in ultimii zece ani a celor angajati sa lucreze cu program redus sau cu contract pe termen limitat, si care nu beneficiaza astfel de nici unul dintre avantajele acordate de firma celor cu conditii normale de munca. Intr-un sondaj efectuat recent de revista amintita, la intrebarea daca cei chestionati profita personal de actualul elan economic cu care se lauda doamna Angela Merkel, 81 % au raspuns negativ. Articolul revistei germane poarta titlul „Der grosse Graben“, ce se poate traduce prin „Marele sant“, dar si prin „Marea transee“ ce se pare ca se casca intre doua clase distincte ale societatii germane.

La Corte di Cassazione ha sentenziato che questo padrone dovrà pagare una multa di 1.200 euro, per violazione dell'articolo numero 727 del Codice penale. Il cane era stato visto da un carabiniere aggirarsi all'interno del veicolo per cercare una zone d'ombra. L'agente lo aveva liberato, gli aveva dato da bere e poi ha denunciato il padrone.
I giudici lo hanno condannato, considerando reato "il tenere un cane in un luogo angusto per un lasso di tempo apprezzabile, senza che fosse necessaria la volontà di infierire sull'animale o che questo riportasse una lesione all'integrità fisica, potendo la sofferenza consistere in soli patimenti".

Fonte:Hai sentito?

Sursa: Gandul - Banii

Come un elefante in battaglia sopporta indomito le frecce nemiche, così sopporterò le parole di biasimo che mi vengono lanciate contro dalle masse di gente priva di virtù.

Continuamente a confronto con l'ignoranza che imperversa... l'opinione comune è che strutture come la nostra esistano per garantire assistenza a persone che stufe del loro amico fido, decidono con grande leggerezza di abbandonarlo. Si Signori, perchè è di abbandono che si parla!!! "Ma Io non lo sto abbandonando, altrimenti non l'avrei portato qui" Liberarsi di un animale, lasciandolo in mezzo ad una strada, legandolo ad una panchina o portandolo in una struttura, è comunque abbandono. L'abbandono è ciò che subisce l'animale nel momento in cui lo priviamo della sua famiglia, del suo gruppo di appartenenza, del suo branco. Ogni giorno ad uno squillo del telefono corrisponde una richiesta di ritiro del proprio animale, "Buongiorno, ho un problema, non posso più tenere il cane, lo porto da voi!" ALT, un momento, il mio "brain machine" comunemente detto cervello, inizia a fumare come lingue di geiser in piena attività. Ovviamente valuto con attenzione tutti i casi, esistono delle difficoltà, reali, più grandi di noi, imprevisti che a malincuore e con grande sofferenza ci obbligano a separarci da fido, ma parlo del 2% delle richieste che giungono. Ed il restante 98%? Errore di valutazione! "Questo cane è matto, non posso lasciarlo da solo che finisce per piangere tutto il giorno, devo anche poter vivere mica posso diventar matto io, e poi sa i vicini... Ho trovato una compagna, a lei non piacciono i cani, ci sposiamo capisce? (il cane in questione vive con il proprietario da 8 anni) e poi ho comprato la macchina nuova e non è il caso di riempirla di peli" Centinaia di richieste assurde! Avete presente l'urlo di Munch? Geiser e urla ed ecco che la mia mente diventa sempre più agitata, ma devo mantenere la calma, riportare queste persone su un piano adulto ed investirle di una grande responsabilità, vi assicuro che è un lavoro duro, logorante, e la risposta è quasi sempre una reazione emotiva violenta, arrogante, disprezzo e biasimo... "Che ci state a fare voi qua?" "e questa me la chiama protezione animali?" appunto dico io, Protezione animali" e non "Protezione Proprietari che non Vogliono più Fido" Cerco di far capire loro che la priorità viene data ai randagi, che i nostri posti sono limitati, che la struttura è sempre piena, che cerchiamo di promuovere l'adozione e non l'abbandono; ovviamente la nostra risposta è sempre positiva, in un modo o nell'altro cerchiamo di tirar fuori da queste famiglie questi poveri ed inconsapevoli compagni di sventura... Perchè ho raccontato questo? a si, perchè noi sopportiamo e sopportiamo e sopportiamo... Arriverà il giorno in cui gli animali verranno affidati solo a persone responsabili e consapevoli! Come? Un patentino per esempio!!!

Danilo

Cu articolele şi cărţile sale despre agricultură,  François Quesnay devine unul dintre fondatorii şcolii de economie politică a fiziocraţilor. Aceasta este prima variantă în care se dezvoltă o teorie de economie politică pozitivă. Ea este adoptată ulterior şi de politicienii români, fiind lizibilă cel puţin în asertarea că “România este  ţară eminamente agrară.” Pe vremea regimului burghezo-moşieresc, condus  într-o vizită în Valea industrializată a Ruhrului de către oficiali germani ce vroiau să îl impresioneze prin bogăţia creată, un ministru român îi lasă fără replică afirmând  maliţios : “Dacă plouă de patru ori pe an când trebuie, ţara mea produce tot atâta bogăţie!”

Chiar şi pe vremea comunismului, în zona montană de la noi, dar şi în Delta Dunării, economia normativă comunistă  nu era aplicată, înflorind economia pozitivă de tip fiziocrat, ad litteram termenul  însemnând “forţa naturii”. Din cauza acestei economii  pozitive  tradiţionale,  erau oierii români oameni puternici şi mândri. Trebuie să recunosc, “poetul de curte“ Adrian Păunescu are meritul incontestabil că i-a sprijinit pe oieri în faţa  activiştilor PCR. De altminteri după “loviluţie”,  revoluţionarul politicianist Petre Roman, ce avea de apărat şi tradiţia tatălui de activist PCR, comandă special din Australia o cantitate uriaşă de lână pentru a distruge baza economică a oieritului în România. A fost un caz cras de “sabotare a economiei naţionale”, prin distrugerea unui segment al economiei pozitive  avându- şi izvorul în “forţa naturii”.

Primii politicieni americani, “Fathers of the Nation”, fuseseră educaţi în spiritul celor două Iluminisme, francez şi scoţian, legate prin vase comunicante. “Părinţii Naţiunii”  cunoşteau bine afirmaţiile lui Quesnay despre valoarea pământului. Din cauza aceasta, cel de al treilea preşedinte în State, anume Thomas Jefferson (1743 - 1826), răspunde   pozitiv ofertei lui Napoleon Bonaparte de vânzare a Louisianei. Negociator din partea franceză a fost Constantin-François  Volney (1757 -1820), ideolog  primar par excellence. Opera literaro -istorică a lui Volney influenţează şi literatura română. În anul 1803, aria teritorială măsurată de United States practic se dublează cu achiziţionarea Louisianei, în cei mai legali termeni cu putinţă.  Limba europeană vorbită până la acel moment pe teritoriu era franceza. Din cauza aceasta, noua bancnotă de 10 dolari purta şi inscripţia  DIX, de aici Dixieland.

Astfel începe politica “Go West!”, care în jurul anului 1845 căpăta forma ideologică numită  "Manifest Destiny". Era acolo şi convingerea explicită a “misiunii Americii” în lume, pentru instaurarea libertăţii. Dar conotaţia superiorităţii rasei anglo -saxone era de asemenea implicată  în "Manifest Destiny". Pământul era destinat să revină anglo –saxonilor. Pieile roşii  sunt exterminate sistematic, într -un genocid  despre care oficial se recunoaşte că a lichidat cinci milioane de indieni nord- americani. Biodiversitatea naturală este de asemenea distrusă rapid pe un întreg continent prin acest tip de politică predatorială.

Ideologii germani urmăresc cu mare atenţie ce se întâmplă în America. Este plauzibil   ca tocmai titulatura   "Manifest Destiny"  să îl inspire pe ideologul comunist Karl Marx (1818 - 1883)  a  scrie Manifestul din 1848, tot  manifest de cucerire a lumii. Iar Friedrich Ratzel (1844- 1904) copiază modelul expansiunii teritoriale americane, elaborând pentru germani doctrina necesităţii  cuceririi unui „spaţiu vital” - Lebensraum. Naziştii vor transforma această doctrină în politică de stat, fiind implicate şi toate conotaţiile de superioritate rasială, la fel ca în United States of America a secolului XIX.  

În comentariul la articolul “How war was turned into a brand”,  al ziaristei Naomi Klein, publicat de  cotidianul englez Guardian la  16 iunie 2007, apare un fragment de frază bizară:  “ Israel excells in "defence" (a euphemism for its nazi lebensraum policies)”. Să  amendăm. În realitate statul Israel modern nu s -a format după modelul Lebensraum creat de  Ratzel şi  adoptat de nazişti, ci după modelul american "Manifest Destiny". După cum şi  invazia americană din Irak,  – Mesopotamia sau Edenul biblic--,  este tot implementarea politicii "Manifest Destiny".

Titus Filipas

Prima non funzionavano, al risveglio il display era nero e l'unica cosa possibile era spegnere il computer ed avviare da zero...

L'altro giorno finalmente ho collegato il portatile a internet e installato codec, alcuni pacchetti, etc...ed anche i driver di scheda wireless, un broadcom BCM43xx (per la precisione ho installato il firmware che è proprietario), e della scheda video, un NVIDIA...

Quindi il perchè adesso sospensione e ibernazione funzionino sta lì... probabilmente è dovuto ai driver NVIDIA.

A questo punto "tutto" just works ma il problema è questo...ma com'è che per usare sospensione/ibernazione devo usare driver/firmware proprietari?!!

PS : Spero RMS non legga questo post :P

NOTA :

Sospenzione = Suspend To RAM
Ibernazione = Suspend To Disk

Per prima cosa, Nouveau, il progetto che si occupa di sviluppare dei driver aperti per schede nVidia, sembra essere sempre più vicino al suo primo rilascio stabile. Niente di estremamente eccitante, visto che le schede supportate non sono ancora moltissime e il supporto per il 3D è ancora in stato primordiale. Ma l’importante è vedere che questo progetto va avanti parecchio bene.

Per quanto riguarda il fronte driver proprietari, nVidia ha rilasciato una nuova versione beta dei suoi driver proprietari, la 169.04, che sembra già essere migliore dei precedenti 100.14.19, che anche a me danno qualche problema con la mia 8400M GS.

Proverò tra poco questa nuova release, per vedere se qualche problema tutt’ora sussiste, ma in generale anche i driver attualmente allo stato stabile sono abbastanza soddisfacenti ed hanno una resa migliore che in Windows.

Almeno le buone notizie sono su entrambi i fronti, mentre Intel continua a rilasciare specifiche aperte per le proprie schede. Bene così :)

Non ci sono quindi:

• Macromedia Flash
• Supporto per DVD criptati
• Codec di Finestre
• Supporto per formati multimediali detti sul sito "restricted" non saprei tradurlo... cose tipo MP3
• UnRar
• Sun Java (supporto GUI)

Si può tuttavia far diventare la Celena Light Edition una Celena Main Edition (quella normale) attraverso l'installazione di un solo pacchetto.

In cazul nasterii animalelor intr-o exploatatie, proprietarul va anunta, in termen de 7 zile, medicul veterinar, care va aplica crotaliile animalelor, va completa formularul de identificare si va inregistra datele cu privire la animalele identificate si proprietarul acestora in Baza Nationala de Date. Fiecare proprietar de exploatatie, de animale sau detinatorul acestora are obligatia de a notifica medicului veterinar orice miscare a animalelor din exploatatie. In acest scop, proprietarul va solicita medicului veterinar eliberarea formularului de miscare. Medicul veterinar raspunde solicitarii proprietarului exploatatiei sau a detinatorului de animale, in cel mai scurt termen (maximum 72 de ore), si inregistreaza evenimentul respectiv in Baza de date, in aceeasi zi cu eliberarea formularelor de miscare. De asemenea, in termen de 7 zile de la achizitionarea oricaror animale din speciile bovine, ovine sau caprine, proprietarul are obligatia de a anunta medicului veterinar prezenta respectivelor animale in exploatatie sau in gospodarie. Proprietarul trebuie sa permita accesul in exploatatie sau in gospodarie doar al animalelor identificate si care sunt insotite de formularele de miscare, iar la bovine, si de pasaport. Noul proprietar are obligatia de a solicita medicului veterinar inregistrarea miscarii si in pasaportul bovinei.

Ioana PAIDOS