Calculatorul meu scoate sunete ciudate atunci cand il deschid. Nu ma pricep foarte bine la arhitectura calculatorului, nu stau sa caut prin circuite, asa ca actionez brutal si imi lovesc prietenul electronic. Poate de frica, poate de scarba tace saracul si "toarce" in liniste. Concluzia: un pumn ajuta!

Aruncata in plictiseala mi-am pus aseara castile in urechi. Surpriza! I-podul meu ma dezamageste pentru prima data. Initial am zis ca urechea mea stanga s-a blegit, caci sunetele patrundeau cu greu la timpan asa ca am schimbat castile. Insa nici urechea drapta nu s-a dovedit mai receptiva asa ca mi-am dat seama ca nu eu eram problema. una din casti se auzea ca si cum ar fi fost aruncata intr-un butoi. Am tras de fir inutil, am resetat I-podul dar nimic. In pana de alte idei i-am dat un bobarnac de toata frumusetea. Surpriza, si-a revenit! Concluzie: Forta bruta este uneori buna!

Efectele mai putin benefice ale fortei vor iesi probabil in curand la iveala....dar deocamdata recurg la astfel de solutii...ce sa fac, daca merge ma bucur de asta!

Derby-ul Rapid-Steaua, joi, 20 martie 2008. Minutul 73. Era 1-0 pentru Rapid. Arbitrul Sandu Deaconu primeste o bricheta in cap din directia galeriei rapidiste. Ameninta cu intreruperea jocului la urmatorul gest de acest gen. Cateva secunde mai tarziu, inca un obiect este aruncat din tribuna. Deaconu opreste meciul. Regulamentul spune ca Steaua castiga cu 3-0. STOP!

Ei, aici nu sunt de acord. Nu se poate ghici cine a aruncat, dar chiar daca maimutoiul respectiv este rapidist, nu este acceptabil ca o intreaga echipa si alti mii de suporteri sa sufere din cauza prostiei unui idiot needucat. Eu sunt mai mult ca sigur ca decizia de azi a Comisiei de Disciplina, care din cate stiu nu a fost inca anuntata, va fi 3-0 pentru Steaua la masa verde. Dar in acelasi timp, nu sunt de acord cu lucrul asta. Ca un suporter adevarat al Stelei ce ma gasesc, ma intereseaza intai onoarea echipei. Si cer rejucarea. Pe teren neutru, fara spectatori, de la scorul de 0-0, din minutul 1. Din pacate, toate detaliile si declaratiile ne spun ca nu va fi asa. Si sunt convins ca nici Steaua nu va solicita rejucarea, intrucat oierul aflat actualmente la conducerea clubului pune mai mult pret pe niste amarate de puncte decat pe onoarea echipei. Campionate mai sunt o droaie de castigat, si in plus, n-au intrat etapele in sac. Dar mai mult ca sigur pastorul de Becali nu va cere rejucarea [STA-TI-AR CAMPIONATU' IN GAT SA-TI STEA!!], pentru ca e simplu: Rapidul e o echipa motivata, fapt dovedit si de jocul lor din Giulesti de joi. Ca a pierdut cu "Steluta" este doar o consecinta a mitocanismului arbitral din ziua derby-ului cu Steaua, care i-a demoralizat complet. In plus, daca s-ar rejuca, rapidistii ar fi de 10 ori mai hotarati sa ne bata. In timp ce pe stelisti va fi presiune, caci am impresia ca majoritatea judeca la fel cum a judecat cretinul, idiotul si prostovanul de Lovin atunci cand s-a milogit de arbitru sa intrerupa meciul si a fugit la vestiare ca o fetita. Si nu vor avea motivatia necesara, si puterea de a spune "PUTEM SA-I BATEM SI FARA POMANA". Si daca tot l-am criticat pe Lovin, nu ezit sa-i ofer toata stima si respectul meu lui Lacatus, care a solicitat arbitrului sa nu intrerupa meciul. O clasa peste toti ceilalti, Lacatus, dar mai ales, cu un simt al corectitudinii demn de laudat.

In sfarsit, asta a fost povestea meciului. Ei, ieri, la Cotroceni, presedintele nostru iubit ghiciti ce a facut. L-a decorat pe Deaconu. Care Deaconu? Baiatu' ala, arbitru' de mai devreme. Ala care a primit o bricheta in cap si a oprit un derby din frica raspunderii, sau pur si simplu ca sa se afle in treaba. Pe ce motiv a fost decorat? Sau mai bine zis pretext? Curajul de a opri un meci atunci cand suporterii dau dovada de violenta. Adevaratul motiv? Sandel si-a luat o bricheta in cap. Pai bai CRETINULE, bai ANIMALULE, bai HANDICAPATULE, curaj ar fi avut daca intr-adevar ar fi continuat meciul, in ciuda "durerilor chinuitoare" pe care le resimtea, bai MITOCANULE. Pentru ce l-ai decorat pe baiatu' asta, pentru ca si-a luat o bricheta in cap si apoi a fugit ca o fetita speriata la vestiare? Pai ma DOBITOCULE, si io vineri mi-am luat un pumn in nas, dupa care n-am fugit, ba chiar prostu' care a indraznit asta a fugit, asta n-a fost o dovada de curaj din partea mea ma? Ca n-am fugit repede la mama si ca am ramas sa vad ce-i poate pielea? Decoreaza-ma ma si pe mine, bai RETARDATULE. Ce zici? Pai ma INCAPABILULE, asa si vagabondu' de la al patrulea canal de pe Sebastian, de la Prosper spre Rahova, poate sa fie decorat ma, ca a avut tupeu', intr-o seara, pe cand ma intorceam de la Plaza, sa sara pe mine sa-mi ia shaorma din mana, pe care tocmai dadusem 7 lei noi, calda, proaspata, de la chioscu' din piata, ma. Noroc ca l-am vazut cand se repezea asupra mea si m-am aparat servindu-i un pumn in mecla, dar chiar si asa n-a fugit ma, a ramas si s-a uitat la mine cum intram in bloc. Pai asta DA dovada de curaj ba baiatule, Vasile am inteles ca-l cheama, isi face veacul prin canalele din zona Prosper, M. Sebastian, Piata Sebastian, Parcul Sebastian, lic. Ion Barbu si Stefan Odobleja. Hai poate-l gasesti prin zona, e mai negru asa la fata si poarta mereu niste papuci rupti la degete, cu inscriptia NIKE. Gaseste-l si DECOREAZA-L, Traiane! Tara va preaslavi vagabondul nostru decorat! :)

Cu inca o mica precizare pentru Comisia de Disciplina: Ce daca asta prevede regulamentul? Voi judecati dupa regulament, care poate fi mai bine sau mai prost conceput, poate fi interpretat intr-o mie de forme, de o mie de oameni, cu o mie de pareri diferite. In schimb, fotbalul este jucat de toti la fel. Nu stiu ce isi doresc ceilalti, eu personal vreau o decizie PENTRU FOTBAL!

Nu iti cer sa citesti cuvintele scrise mai jos, ci te rog sa incepi citirea acestora. Esti liber sa te opresti in momentul in care tu crezi ca este bine sa o faci. Nu-ti cer sa iei cuvintele de mai jos drept un ghid in viata ci te rog sa analizezi cele scrise si sa te gandesti asupra unor fapte si lucruri. Nu iti cer sa duci mai departe aceste cuvinte caci stiu ca...vei face ceea ce va fi necesar. Acestea fiind spuse...
Jeff Fischer spunea: "Cine suntem noi ca in cele mai obisnuite momente ale vietii sa realizam cele mai neobisnuite fapte posibile?"
Ei bine...cine suntem? Suntem ceea ce ne dorim sa fim? Sau...din nefericire , ar spune unii , suntem ceea ce ne este dat?
Iar daca noi , voi si restul suntem ceea ce el, ea sau ei au gandit ca este necesar ca noi sa fim atunci de ce blamam esecul in loc sa ne blamam pe noi insine?
Jeff Fischer...este...tatal meu. Iar cand nu este...tatal meu...este bunicul meu. Strabunicul meu. O ruda indepartata sau una apropiata, fratele...ori de ce nu, sora mea. El este alb, este negru, este tot ceeea ce ne dorim sa fim dar nu reusim. El este prezentul si viitorul...dar niciodata trecutul.
Caci trecutul a apus iar apusul este sinonim cu moartea...insa...Jeff Fischer nu poate muri, caci Jeff Fischer sunt eu.
Iar cand nu voi mai fi eu, atunci cu siguranta el va fi un altul. Jeff Fischer vei fi tu.
Dar cine esti tu? Tu...te cunosti? Daca ai fi un altul pentru o clipa te-ai recunoaste in multime? Daca te-ai recunoaste ai putea cu sinceritate recunoaste defectele? Iar daca ai recunoaste toate aceste defecte ai putea...schimba ceva?
Daca da...atunci...esti el. Este imposibil sa fi ceea ce ti-a fost dat sa fi caci el este, doar ceea ce isi doreste sa fie. El este alb, este negru...este tot ceea ce-si doresc unii dar nu reusesc s-ajunga. El este...schimbarea.
Cunosti...schimbarea? Ce este...schimbarea? Este trecerea...de la negru la alb. Trecerea de la nebunie la integritate...de la violenta la normalitate. De la urat la frumos. De la morbid la spectaculos. De la durere la fericire. De la agonie la extaz. De la moarte la viata. De la speranta la implinire. Da, intradevar...schimbarea este o trecere. O trecere a individului printr-un paravan al vietii care-l dezmosteneste de vechiul el atribuind un nou personaj spiritului. Unul mai bun.
Schimbarea...il poate face pe un om sa-si acopere cu palma svastica de pe piept in momentul in care, realizeaza ca ceea ce vede in oglinda nu este ceea ce el simte in viata de zi cu zi. Cu lama a crestat pe pieptul altora svastici pentru a demonstra unora ca superioritatea consta in combaterea celora inferiori fizic sau numeric. Dar acum, cu aceeasi lama si-ar cresta svastica de pe pieptul sau doar pentru a sterge tusul.Dar inutil ar fi caci conturul ar ramane adanc crestat in sine. Si cu toate acestea isi acopera semnul cu palma infaptuind schimbarea. Ce-i ce-l vad se vor schimba si ei la randul lor? 
Schimbarea il poate intoarce acasa pe un parinte betiv care si-a parasit familia pentru bautura, nu inainte de a lovi cu pumnii peretii de langa usa inchisa de sotia acestuia speriata de moarte cu copilul in brate. Se intoarce acasa in genunchi cu ochii inlacrimati asteptand sa fie reprimit in sanul familiei. O schimbare in una dintre parti poate produce o schimbare la polul opus?
Schimbarea il poate face pe un om violent sa stranga in pumn lacrimile victimei sale in timp ce cu o mana ii mangaie vanataile fetei.Dar este suficient o mangaiere pentru a repara o minte zdruncinata? Sau totul e defapt o capcana intinsa constiintei umane pentru alungarea suferintei provizorii?
Schimbarea ma poate face pe mine, sa scriu aceste lucruri in loc sa-mi revars furia pe altii prin diverse alte mijloace.
Schimbarea ma poate ucide sau ma poate face mai puternic, insa...nu ma tem. De ce? caci m-am schimbat. E randul tau sa o faci.Cum? Depinde de tine. Nu-ti cere nimeni sa te sacrifici pentru omenire doar pentru a incerca sa produci un bine.Este nevoie de tine in viata. Zilnic poti aduce o schimbare iar zilnic cineva poate produce o schimbare din cauza ta.Cand veirealiza acest lucru vei putea spune intradevar: da...traiesc. Si intradevar, traind astfel si noi am trai...altfel.
Cuvant de incheiere, Jeff Fischer.