rasu-plansu « WordPress.com Tag Feed

Sex sălbatic în natură şi multă bere

alienare — Tue, 01 Jul 2008 12:39:01 +0000

Să salvăm Delta Dunării aşa cum am salvat Vama Veche, fără 2%!

Amuzant.

Maioneza pentru copiii toleranţi

alienare — Tue, 24 Jun 2008 17:06:48 +0000

Plângere de bun simţ

alienare — Wed, 21 May 2008 23:31:19 +0000

În una din seri am găsit pe patul meu o scrisoare de la colegul meu Ştefan. E destul de interesantă ca argumentare de aceea o voi transcrie aici.

"De la Ştefan către Radu: sănătate

Te rog ca în intervalul 23 h 30'- 7h 30' să închizi de 10 ori din 10 uşile din cameră cu atenţie. Nu ajută cu nimic dacă o faci de 7 ori din 10.

Noaptea trecută, în jurul orei 2, te asiur că n-ai câştigat mai mult de 5 secunde din timpul petrecut în cameră pentru că nu ai avut răbdare să închizi mai cu grijă uşa de la intrare şi de la W.C. Eu însă am pierdut peste 4 ore de somn pentru că nu am reuşit să adorm la loc - asta înseamnă de 2280 de ori mai mult decât tine. Îmi bag dopuri de la farmacie în urechi ca să nu mai aud. Ce vrei să fac? Să iau şi somnifere?

Ce bucurie poţi avea dacă descinzi în cameră cu o viteză de 5m/s? Cât timp crezi că poţi să câştigi? Cu indulenţă mai ai de trăit încă de 2 ori numărul de ani pe care i-ai trăit până acum. Nu te teme dacă nu o să poţi face toate cele n lucruri propuse. O să faci n-1 sau n-2. Dar gândeşte-te: nu o să mai conteze asta pentru tine pentru că nu mi ai cum să le percepi ca neîmpliniri.

Problema nu ar fi dacă nu dorm cele 8 ore regulamentare, ci faptul că în următoarele 16 ore de activitate nu pot avea acelaşi randament pe care l-aş fi avut dacă eram bine odihnit.

Cu speranţa că nu vei simţi nevoia să înjuri, îţi multumesc pentru atenţie."

16-Ziua magică

alienare — Fri, 16 May 2008 08:12:20 +0000

Numărul 16 este unul norocos pentru mine şi pentru echipa Grigore şi Iordache. De ce? De unde naiba să ştiu? Încerc să găsesc o explicaţie plauzibilă pentru acest număr magic.
E posibil să mă fi nascut într-o zi de 16 ianuarie? Mmmmm...o sun pe maică-mea şi aflu. "Alo? Mama? Eu sunt născut pe 16 ianuarie sau pe 24 ianuarie? Pe 24, ce naiba ai tâmpit de tot, pe 24" Of, la naiba! Eu as fi vrut să am ziua de naştere pe 16 ianuarie sau chiar pe 16 mai. Ce ţi-e şi cu părinţii ăştia. Of, Doamne aproape am uitat ce frumoasă e ziua de 16, indiferent de lună!
Oau, cred că ar trebui să mă gândesc la fotbal. Ce e oare cu această numărul magic "16" în fotbal? Da, asta trebuie să fie, locul 16 în Liga I e retrogradabil şi l-a ocupat anul acesta Dacia Mioveni. Nu se poate, trebuie să fie ceva profund legat de "16". De ce să leg această cifră doar de olteni? Cred că nu e suficient, trebuie să caut altă explicaţie pentru magia 16.
Ultima încercare: 16 mai e ziua premierii la Olimpiadele Comunicării, unde am participat. La dracu', asta trebuie să fie! Da, asta este. Voi avea o cifră norocoasă de azi înainte, o cifră magică. Va fi doar numărul meu norocos şi magic. Îmi voi lega destinul de el, mă va urmări clipă de clipă şi voi fi atent cu el. Nu îl voi supăra şi nu îl voi forţa să dea mai mult decât poate. Azi este 16 mai, azi e ziua cea mare, magică. Uau! Ce frumos!
Am rezolvat magia numărului 16, care poate fi 12, 13, 14 etc. Deci, nu există magia nici unui număr, ci doar închipuirile bolnave ale oamenilor asupra numerelor şi zilelor.
Pe final aş vrea să mulţumesc membrilor echipei Grigore şi Iordache care au contribuit la realizarea campaniei în decursul celor două nopţi de muncă asiduă.
Mi-a plăcut în mod deosebit un post, îl găsiţi aici:

http://prjuniors.wordpress.com/2008/05/14/12-ziua-magica/

Lectură amuzantă!!!!

Relaţii Publice

alienare — Sat, 26 Apr 2008 18:13:13 +0000

Ştiţi de câţi directori de relaţii publice e nevoie pentru a schimba un bec? Nu ştiţi? Vă zic eu. Pentru a schimba un bec sunt necesari 27 de directori de relaţii publice. Iată de ce:
Unul - să audă la radio şanţ că un bec va fi schimbat în curând.
Unul - să confirme zvonul.
Unul - să descopere că vechiul bec a rezistat un timp record pentru becurile de tipul acesta.
Unul - să decidă dacă este potrivit un eveniment media pentru a sărbători.
Unul - să calculeze numărul de oameni peste care a strălucit becul (inclusiv oameni de vază-numele lor trebuie precizate.
Unul - să descopere că becul nou va rezista mai mult şi va costa mai puţin.
Unul - să facă o cercetare pe internet şi să pregatească o Carta Albă pe acest subiect.
Unul - să organizeze un eveniment gen "Becurile de-a lungul timpului" într-un muzeu binecunoscut.
Unul - să facă o analiză statistică a numărului de muncitori care ar putea fi afectaţi de schimbare.
Unul - să scrie un comunicat de presă, două relatări de o coloană şi să aducă la zi fişa cu datele importante ale companiei.
Unul - să facă o listă de presă cu publicaţiile potrivite din domeniu.
Unul - să sugereze folosirea unui comunicat de presă video sau a unei casete beta cu imagine de context, pentru a trimite materiale televiziunilor din întrega ţară.
Unul - să organizeze o conferinţă de presă sau un tur de presă.
Unul - să scrie o scrisoare care va însoţi materialele de presă (a pitch letter).
Unul - să dea telefoane după ce materialele de presă au fost trimise (follow-up calls).
Unul - să pregătească dosare de presă.
Unul - să alcătuiască o listă cu posibile întrebări şi răspunsuri, pregătins astfel terenul pentru orice întrebări grele despre folosirea becurilor.
Unul- să facă rezervările necesare pentru deplasarea de la şi către locul evenimentelor.
Unul - să răspundă la întrebări, după trimiterea comunicatului de presă.
Unul - să facă repetiţii cu cei care vor vorbi la evenimente.
Unul - să testeze becul nou, înainte de venirea presei.
Unul- să obţină un bec de rezervă, în caz că se întâmplă ceva cu primul bec.
Unul - să ţină scaunul pentru muncitorul care se ocupă efectiv de înlocuirea becului.
Unul - să scrie un articol pentru presa locală despre muncitorul respectiv.
Unul - să trimită dosarele de presă reporterilor care nu au venit la evenimente.
Unul - să pregătească un raport pentru managementul superior, care să arate cine a luat parte la evenimente şi ce obiective au fost atinse.
Şi unul - să studieze cum poate fi organizat un eveniment similar mai bine, de acum înainte.

Testul dragostei necondiţionate

alienare — Wed, 09 Apr 2008 08:21:47 +0000

Test pentru dovada dragostei necondiţionate: Îţi iei nevasta şi câinele, îi încui în portbagajul maşinii. Deschizi portbagajul după 2 ore şi vezi cine se bucura că te vede. :)

Zboară penibilule, zboară!

alienare — Sun, 06 Apr 2008 11:48:54 +0000

Anunţuri

alienare — Fri, 04 Apr 2008 16:20:56 +0000

În Petrosani comitetele de bloc îşi fac treaba. Dovada o constituie acest interesant anunţ:

Muzică fără zahăr

alienare — Thu, 03 Apr 2008 12:54:31 +0000

Romanian Air Force

alienare — Thu, 03 Apr 2008 06:55:28 +0000

De vreo două luni îmi beau cafeaua în faţa unui avion Romanian Air Force. Între mine şi el nu sunt mai mult de 10 metri. E un gigant verde-închis în jurul căruia, uneori, câţiva indivizi meşteşugesc cu spor şi zgomot. Când nu au ce face, aceştia pornesc motoarele avionului. Atunci, geamurile camerei mele nu fac faţă zgomotului iar eu sunt nevoit să plec. Şi plec. E o binecuvântare faptul că programul de lucru e doar de opt ore pe zi, astfel nu ştiu ce m-aş face.

Avionul nu arată prea bine. Sau poate o arăta el bine, dar e cu siguranţă depăşit, vechi şi bătrân. Şi atunci de ce îl mai repară? Astăzi m-am postat în faţa lui având lângă mine cafeaua şi ţigările şi am făcut tot felul de speculaţii asupra utilităţii acestui aparat de zbor. Un prim gând: probabil repară avionul pentru a-l duce într-un muzeu. Nu, nu, nu! E prea mare şi nu încape nici măcar în Luvru. Probabil îl duc la fier vechi, mi-am zis! Nici atât, de ce l-ar mai repara atunci? Pai, pentru a scoate nişte bani în plus, căci una e să duci la fier vechi un aparat defect şi cu lipsuri, alta e să-l duci în stare de funcţionare. Dacă e în stare de funcţionare, are suruburi în plus, poate un motor şi câteva cabluri ce cântăresc, nu glumă. Şi totuşi... cred că nici la fier vechi nu va merge avionul verde din faţa mea! Atunci, ce dracu face armata română cu acestă antichitate? Răspunsul m-a lovit brusc, în moalele capului, în timp ce îmi aprindeam ţigara: acest avion va transporta soldaţii români ce vor pleca în Afganistan, imediat după încheierea Summit-ului NATO de la Bucureşti. Aaaaa, deci la asta se referea Dom' Băsescu, atunci când vorbea de "anumite condiţii pe care le va pune partenerilor NATO suplimentarea cu trupe românesti": să trimitem trupe, dar să le trimitem cu acest avion. Oricum, decât să-i facă rodajul pe culoarul unic, mai bine în drum spre Afganistan. Şi dacă ajunge până la destinaţie, cu sigurantă acolo va fi vândut ca fier vechi. Că deh, afganii oferă un preţ mai bun. Şi uneori chiar preţul corect.

Eu aş prefera aşa: să repare aparatul de zbor, după care să-l lase exact unde este acum, în faţa mea. Căci altfel te simţi când savurezi cafeaua în faţa unui avion verde, perfect funcţionabil!

Poezie de trafic greu

husarul — Sun, 06 Jan 2008 22:51:43 +0000

Categoria se numeste de prin creiere.
Si cum creierele sunt chestii care au de-a face cu gandirea
Ma gandeam si eu
La special formula
La taguri, cuvinte cheie, posturi hot, lucruri minore
Sunt aproape de scriitori
pentru ca imi place arta, imi plac articolele, demonstratiile civice
Imi place sa scriu despre mine, diverse, chestii de fun
Sa am de-a face cu instruirea altora sau a mea, personala
Sa scriu pentru ea, pentru el, pentru voi
De acasa, din fata caluclatorului meu Dell
Sau din piata Revolutiei
Despre politica, despre stiri ieftine, video, audio
Un amalgam de chestii,
In esenta... nimic.
Toate sunt doar proiecte...

Daca v-ati prins despre ce vorbesc, lasati un comentariu. Din pestera creierului....
Vostru.
De asta data.

Orban şi egoismul său

alienare — Fri, 04 Jan 2008 18:41:43 +0000

Stau şi mă gândesc cât de egoişti sunt politicenii noştri. Vor totul doar pentru ei. Vor voturi, vor lefuri mari, vor locuinţe la preţuri studenţeşti, vor să rezolve toate problemele ţării asumându-şi funcţii ce nu li se potrivesc, vor maşini de serviciu, vor imunitate. Şi au tot ceea ce vor deoarece ţara noastră are resurse suficiente să le asigure şi să le împlinească visele copilăriei domniilor lor. România e mai valoroasă decât peştişorul de aur deoarece nu îndeplineşte doar trei dorinţe ci îndeplineşte nenumarate dorinţe, singura condiţie este să fii politician. Mie personal mi se pare acceptabil ceea ce se întâmplă, deoarece facem următoarea înţelegere cu ei: voi ne conduceţi că noi suntem tâmpiti, noi vă dăm tot ceea ce vă doriţi şi vă îndeplinim orice dorinţă deoarece ştim că e foarte greu să conduceţi 22 de milioane de idioţi.

Inacceptabilă şi de un real egoism mi s-a părut însă alegerea domnului Orban. Şi nu mă refer aici la nedeclararea accidentului, la minciunile domniei sale pe parcursul a două zile, la tonul ireverenţios faţa de presă şi opinia publică. Nici gând! Domnia sa, fiind parlamentar şi făcând parte din rândul creierelor luminate ce ne conduc şi ne reprezintă în faţa lumii, putea face absolut orice. Mă refer la alegerea locului accidentului. Mi se pare de absolut prost gust şi de un egoism cras să nu ne întrebe şi pe noi unde să provoace accidentul. De ce domnule Orban în Cotroceni? Acolo e Preşedintele. Ce naiba, aţi fost ales de conducerea PNL să jucaţi rolul unui kamikaze şi să intraţi cu maşina peste preşedinte pentru a-l ucide? Dacă aşa e, aţi fost luat de papagal şi nici nu a reuşit atentatul împotriva preşedintelui. Poate data viitoare! Aştia din PNL vă învaţă numai prostii! Nu-i mai credeţi, ce dracu, sunteţi pe picioarele dumneavoastră.

Aţi reuşit însă să răniţi uşor o idioată adolescentă. Nu e nicio problemă, v-a iertat şi a declarat că nici măcar nu aţi accidentat-o, ci singură a alunecat la vederea chipului dumneavoastră prin parbriz. Ceea ce înseamnă că tipesa v-a vazut frumuseţea şi s-a emoţionat.

Cât despre locul accidentului, dacă aţi fi organizat un referendum pe aceasta tema, noi, cei ce locuim în Bucureşti, v-am fi indicat Piata Unirii. Mai exact, locul unde se află bradul de prost gust, ridicat de portughezii de la Millenium Bank. Era locul perfect pentru accidentul dumneavoastră.

Ne făceaţi şi pe noi fericiţi, deoarece scăpam de acest schelet metalic, luminat parca special pentru o înmormântare şi nu pentru Sărbătorile de iarnă. Era dovada supremă de iubire a aproapelui, dovedeaţi că nu sunteţi egoist, că puteţi lupta şi ajuta pe cei din jur.

Îi făceaţi fericiţi pe consilierii dumneavoastră! Ce sărbatori fericite ar fi avut, săracii de ei. Nu s-ar fi gândit toata vacanţa de iarnă cum să vă îmbunatăţească imaginea puternic negativă, ce strategie de comunicare să adopte.

Îl făceaţi fericit chiar şi pe premierul Tăriceanu! Îşi petrecea şi domnia sa sărbătorile în România. Domnia sa - sunt convins că a plecat din ţară tot din cauza bradului - urăşte tot ceea ce e de prost gust; inclusiv locul accidentului dumneavoastră i s-a parut de prost gust. Şi a plecat săracul premier, gândindu-se de Revelion dacă să vă demită sau nu.

Vedeţi cât aţi greşit alegând un loc nepotrivit şi care nu e pe placul celor din jur? Eu aş fi scăpat de bradul penibil care îmi dă sentimentul deplin al URÂTULUI şi al prostului gust. Consilierii dumneavoastră ar fi fost liniştiţi şi fericiţi, cu planuri mari pentru alegerile de anul acesta. Premierul Tăriceanu ar fi stat în ţară şi nu ar fi fost bântuit de duhul demiterii dumneavostră.

În Piaţa Unirii, probabil aţi fi lovit mai multi oameni, dar ce conteaza? Oricum erau nişte idioţi şi ar fi declarat că au alunecat pe gheaţa de la patinoarul de vis-a-vis.

Aşa...aţi ales Cotroceniul şi rău aţi facut. Toţi suntem supăraţi pentru o alegere proastră ce vă aparţine, încărcată de egoismul extrem ce vă caracterizeza pe voi, membrii vieţii noastre politice.