Studiile arată că impactul politicii monetare asupra procesului investiţional este mai mare decât cel asupra consumului sau alte componente ale cererii agregate. Investiţiile sunt influenţate de modificările în costul de utilizare a capitalului, variabilă stâns legată de rata dobânzii. Investiţiile în zona euro sunt sensibile, de asemenea, la restricţiile de lichiditate şi de cash – flow, respectiv de abilitatea agenţilor economici de a-şi plasa datoriile pe piaţă sau de a se împrumuta de la bănci. Aceleaşi studii empirice arată că răspunsul preţurilor de consum la modificarea ratei dobânzii depinde şi de influenţa acestei modificări asupra cursului de schimb, in sensul că, cu cât este aprecierea euro mai mare determinată de rata dobânzii, cu atât este mai mare scăderea inflaţiei.

Practic, o politică monetară transparentă este un ghid in aşteptările agenţilor economici cu privire la viitorul inflaţiei şi implicit a evoluţiei preţurilor. De aici rezultă ca  un nivel ridicat al credibilităţii băncii centrale fixează aşteptările în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor, situaţie în care agenţii economici nu vor creşte preţurile de teama inflaţiei sau nu le vor reduce din cauza dezinflaţiei. Impactul acestui comportament asupra condiţiilor de finanţare a economiei este urias, cu observaţia că aşteptările care pot fi declanşate de politica monetară pot aduce ajustări şi ale cursului de schimb şi nu numai ale preţurilor activelor. Ca urmare, cursul de schimb poate afecta aşteptările inflaţioniste prin importurile de bunuri care intră în consum. Pe de altă parte, schimbările în consum şi investiţii, ca urmare a modificărilor dobânzilor sau expectaţiilor privind nivelul acestora, pot aduce schimbări în cererea internă agregată în raport cu oferta naţională, ceea ce ar induce presiuni asupra preţurilor.

Presupusul şoc duce la creşterea ratei inflaţiei în aceeaşi perioadă, iar politica monetară restrictivă care urmează are drept consecinţă majorarea ratei dobânzii pe termen scurt. Persistenţa inflaţiei face ca efectul iniţial să se reducă doar treptat (inflaţia rămânând şi în perioadele ulterioare peste nivelul iniţial). În concordanţă cu aceasta, toate ratele viitoare ale dobânzii pe termen scurt cresc, chiar dacă într-o măsură descrescătoare. În acelaşi timp, presupusul impuls inflaţionist poate afecta şi evoluţia diferenţei între PIB real şi cel potenţial în perioadele următoare. Aceasta, la rândul ei, influenţează ratele viitoare ale inflaţiei, exercitând noi efecte asupra ratei dobânzii pe termen scurt, care fie întăresc, fie atenuează efectele directe iniţiale. Impactul asupra ratelor dobânzii depinde în special de dimensiunea parametrilor de risc şi de senzitivitatea lor la activitatea economică reală. Un studiu făcut de nemţi (Determinants of the term structure of interest rates - approaches to combine arbirage-free models and monetary macroeconomics – Deutsche Bundesbank), aici