Geografie

beto182 — Tue, 26 Aug 2008 09:10:57 +0000

Atmosfera - fenomenele atmosferei

- face să ardă, înainte de a atinge solul, aproape toate corpurile cereşti care intră în atmosferă;

- reflectă 57% din radiaţiile solare, mai ales din cele mai periculoase, si reţin, ca într-o seră, o bună parte din căldura acumulată de sol.

Datorită acestui fenomen, planeta nu cunoaşte diferenţe uriaşe de temperatură între poli şi Ecuator (diferenţa maximă nu atinge1500 C), între anotimpul rece şi cel cald, sau între noapte şi zi în acelaşi loc;

- nu este mereu în repaus: cicloane tropicale sau viscole îngheţate ne-o amintesc din plin. Aceste mişcări violente de aer sunt dublate, în general, de efecte “sălbatice”: trombe de apă, scăderi bruşte de temperatură, furtuni de zăpadă, canicule… Aceste catastrofe au totuşi domeniul lor de predicţie; în regiunile tropicale nu se întâlnesc viscole, şi nici taifune în zonele reci. Aflate între cele două, regiunile temperate riscă să cunoască, în mod excepţional, neplăcerile amândurora.

- este foarte mobilă, foarte sensibilă la cele mai mici modificări, frecvente în regiunile temperate. Astfel, în ciuda observaţiilor şi calculelor lor, meteorologilor le este foarte dificil să prevadă cu certitucdine, cu mai mult de trei zile înainte, schimbările de timp.

- face de asemenea parte dintr-o planetă în care omul îşi lasă din ce în ce mai mult urmele prin activităţile lui, dar mai ales prin poluare si prin degradări. Este probabil ca, din această cauză, clima să fie uşor modificată. De exemplu, astăzi se pune problema de a se şti dacă praful aruncat în atmosferă provoacã răcire sau încălzire la scara planetei;

- este menţinută in jurul Pământului de forţa de atracţie a acestuia. Forma atmosferei este asemănătoare cu cea a Pământului, însă este mai turtită la poli şi mai bombată la Ecuator;

- este formată din: a. azot - 78%
b. oxigen – 21% - este un gaz foarte important pentru că întreţine viaţa şi arderea;
c. dioxid de carbon - absoarbe căldura, împiedicând răcirea atmosferei şi a suprafeţei terestre în timpul nopţii;
d. ozonul – formează un strat la cca. 20-30 km înălţime, al cărui rol este de a proteja Pământul de radiaţiile ultraviolete.

- nu este la fel pe toată grosimea ei. Astfel, cu cât ne îndepărtăm de suprafaţa terestră, ea se rarefiază şi îşi modifică temperatura. Pe baza acestor modificări, au fost deosebite 5 straturi atmosferice:

a. Troposfera (“sfera schimbărilor”) - se desfăşoară, în medie, până la 12 km altitudine (deasupra polilor are 8 km grosime, iar deasupra Ecuatorului 18 km). Ea este cel mai important strat atmosferic. Face parte din învelişul geografic. Aici se află concentrată aproximativ 90% din toată cantitatea de aer (din cauza atracţiei Pământului), se formează norii, precipitaţiile, vânturile şi se desfăşoară viaţa şi activitatea omului.

b. Stratosfera – conţine pătura de ozon care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete. Dacă ar pătrunde în totalitate până la suprafaţa terestră, aceste radiaţii ar distruge viaţa de pe planetă.

c. Mezosfera

d. Ionosfera - reflectă undele radio, făcând posibile comunicaţiile.

e. Exosfera – nu conţine decât particule extrem de rare de hidrogen.

- este incoloră. Totuşi, troposfera pare albastră, iar când este încărcată cu diferite particule de praf sau cu vapori de apă, capătă nuanţe roşii-violete sau cenuşii-albicioase. În straturile înalte ale atmosferei, totul este întunecat, negru, din cauza rarefierii gazelor. În troposferă se produc anumite fenomene electrice şi optice, luminoase şi sonore, cum sunt fulgerele, tunetele şi curcubeul. În ionosfera regiunilor polare se produc aurorele polare. Tot în ionosferă are loc aprinderea meteoriţilor şi a meteorilor;

- poate fi poluată prin industrie, automobile, etc. Împotriva poluării se pot lua unele măsuri: instalarea de filtre la coşurile fabricilor şi uzinelor, menţinerea pădurilor şi re plantarea lor, oprirea fabricilor extrem de poluate şi interzicerea experienţelor nucleare;

Marea Mediterana

Pe coasta de nord tarile care au iesire la Marea Meditarana sunt: Turcia, Grecia, Muntenegru, Albania, Bosnia si Hertegovina, Slovenia, Croatia, Italia, Monaco,Italia, Franta, Spania. Litoralul acestor tari constiuie o atractie turistica foarte des cautata. Pe coasta estica se situeaza tarile: Israel, Liban si Siria, iar in sud Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt.

Marea Mediterana in afara de Oceanul Atlantic mai comunica si cu Marea Neagra prin stramtorile Bosfor si Dardanele si cu Marea Rosie prin canalul Suez, favorizand navigatia si transporturile de marfuri. Mediterana are o adancime medie de 1.370 m. Salinitatea apei medie este de 3,5%. In Marea Mediterana se varsa aproximativ 69 de rauri si fluvii care anual aduc o cantitate de 283 km³ de apa si aluviuni. Dintre acestea cele mai importante sunt: Nil si Po.

Fluviul Nil are o lungime de 6.671 km si cu un debit mediu de 2.830 m³/s.Este singurul fluviu care la revarsare nu produce pagube. Nilul se varsa in mare printr- o delta in Alexandria, Egipt. Subdiviziunile Marii Mediterane sunt: marea Adriatica, Ionica, Egee si Tireniana. Intreaga coasta are o lungime de 46.000 km si strabate 22 de tari.

Cele mai importante insule din Marea Mediterana sunt:
- in vest: Mallorca si Minorca
- in centru: Malta, Sicilia, Corsica, Sardinia
- in est: Rodos, Creta, Cipru

Ibiza este insula cea mai apropiata de coasta de est a Spaniei. Portul Ibiza este situata intr-un golf natural ce favorizeaza accesul principal la marea Mediterana.

Mallorca face parte din grupul Insulelor Baleare alaturi de Ibiza si Minorca. Insula are aproximativ 100 km de la est la vest, si 75 km de la Nord la Sud. Mallorca este insula cu cel mai mare contrast, de exemplu în sud-vest se află orasele turistice foarte aglomerate, iar in partea de Nord frumusetile naturii încă neatinse cu munti inalti si tarm stancos.

Mediterana cunoscuta ca si „leagan al civilizatiilor” a fost folosita la inceput de negustorii antici pentru transportul de marfuri .De- a lungul secolelor Cartagina, Grecia, Sicilia, Roma s-au luptat pentru a domina a-i domina tarmurile si schimburile de marfuri ce se faceau.

Mai tarziu Imperiul Bizantin si arabii au preluat controlul asupra navigatiei pe mare. In primul razboi mondial detinerea controlului asupra insulelor, coastelor cat si a cailor maritime erau vitale pentru campaniile militare. Dupa al doilea razboi mondial regiunea Marii Mediterane constitue o zona cu o importanta strategica pentru SUA si NATO.

Marea Mediterana este foarte poluata datorita activitatilor industriale dar si datorita oamenilor, a valurilor de turisti. In 2001 populatia in orasele de pe coasta era estimata la un numar de 82 milioane locuitori; in 2005 s-a ajuns la o estimare de 150 -170 de milioane. Vara numarul turistilor ajunge pana la 100 de milioane si din aceasta cauza se asteapta o crestere dubla a populatiei pana in 2025. O sursa importanta de poluare o constituie deseurile industriale si agricole aduse de raurile care se varsa in bazinul marii, rauri precum: Nil, Po, Ebru.

Austria-tara dunareana si alpina

Din 1955, Austria este o tara neutra, adica nu face parte din nici un tratat militar international. De aceea, adesea, aceasta tara serveste ca loc de intalnire reprezentantilor altor tari, in vederea rezolvarii unor conflicte. Tot la Viena se afla sediul unor organisme internationale, precum cel al Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.).

Austria este o tara muntoasa. Trei sferturi din teritoriu sunt ocupate de Muntii Alpi, la poalele carora se intind dealuri. Bazinul Vienei, aflat in partea de nord-vest, este cea mai joasa regiune a tarii si totodata principala zona unde pot fi cultivate cereale. In rest se practica pastoritul.

Desi foarte inalti, cu relief glaciar, ghetari si zapezi permanente, Muntii Alpi sunt fragmentati de vai transversale, trecatori si pasuri. Ca si celelalte tari alpine, in Austria se gasesc lacuri glaciare. Dunarea intra in Austria pe la Passau, isi continua cursul spre sud-est trecand prin Linz si Viena, dupa care trece in Slovacia pe la Bratislava. Afluentii ei principali sunt Inn si Enns.

POPULATIA, RESURSELE SI ECONOMIA
Austriecii sunt un popor germanic, dar in Austria locuiesc si alte etnii: croati, unguri, sloveni, cehi si, in numar mic, italieni, sarbi si chiar romani. O treime din locuitori traieste in cinci mari orase: Viena, Graz, Linz, Salzburg si Innsbruck, iar o cincime la Viena.

Austria este o tara prospera, a carei industrie s-a dezvoltat dupa 1950 datorita investitiilor venite din S.U.A. Ele au fost orientate spre industria extractiva de carbune si fier, spre producerea energiei electrice prin construirea de hidrocentrale, spre producerea de otel si fonta si rafinarea petrolului. Industria mai produce: automobile, produse chimice, utilaje pentru industria alimentara, textile, dulciuri.

Agricultura asigura numai o parte din nevoile de hrana ale populatiei. Restul se importa. Cresterea animalelor are o contributie mai importanta decat cultura plantelor. Fermele specializate in cresterea animalelor se afla in zona montana, unde terenurile sunt prea abrupte si fragmentate, iar clima prea rece pentru a se cultiva plante.

Lacurile din Campia Romana

Lacuri între dunele de nisip regăsim în Câmpia Olteniei şi Bărăgan.Limanurile fluviatile sunt L. Snagov, L. Căldăruşani, L. Balta Albă.Lacurile în crovuri sunt sărate precum L. Amara, L. Plopu, L. Sărat.Lacurile de luncă sunt situate de-a lungul Dunării: L. Bistreţ, L. Mostiştea şi L. Brateş. Lacurile amenajate de om sunt: L. Ostrovu Mare pe Dunăre, de baraj antropic, L. Herăstrău, L. Tei, L. Băneasa, L. Floreasca pe Colentina, fiind lacuri de agrement în Bucureşti.

In judetul Braila se intilnesc lacuri de stepa si de lunca. O prima categorie o constituie cea a lacurilor cantonate in marele depresiuni de tasare in loess sau crovuri (Ianca 332 hectare, Plopu 300 hectare, Lutul Alb 357 hectare).

O alta categorie de cuvete lacustre o formeaza limanurile fluviatile. (Jirlau 1086 hectare, Ciineni 74 hectare, Ciulnita 92 hectare).
Lacurile de meandru si de brat parasit se gasesc indeosebi in lunca Dunarii (Blasova 400 hectare, Japsa Plopilor 76 hectare), pe terasa Calmatuiului (Sarat Batogu, Bentu Batogu) precum si in apropiere de Braila (Lacu Sarat).

Apele din Lacu Sarat - Braila, Sarat Batogu, Tataru-Ciineni si Movila Miresii, au efecte terapeutice, Lacu-Sarat si Ciineni fiind declarate statiuni balneoclimaterice.Lacurile Jirlau, Ciulnita, Lutul Alb, Plopu, Ianca si Blasova sunt amenajate pentru piscicultura.in judetul Braila sunt si lacuri artificiale destinate pescuitului sau irigatiilor: Maxineni, Gradistea, insuratei, Ulmu, Brotacelul.

De asemenea exista si lacuri de acumulare precum lacurile Galbenu si Satuc pe piriul Valea Boului, precum si Mircea Voda pe Buzoel Nord, a caror apa este folosita la irigat. Lunca Dunării este o formă de relief, respectiv albia majoră a fluviului Dunărea.

Sectorul LUNCA DUNĂRII se întine de la Porţile de Fier până la Călăraşi.Este sectorul de câmpie al Dunării având o luncă din ce in ce mai largă (10 km) în partea românească înspre bulgari ţărmul este înalt adâncimea apelor permite navigaţia navelor cu pasaj de până la 2m. Lunca în era comunistă a fost desecată şi îndiguită pentru a fi redată agriculturii.

Porturile fluviale din acest sector sunt: Drobeta - Turnu Severin;Calafat;Corabia;Turnu Măgurele;Giurgiu;Olteniţa;Călăraşi. Singurul pod din acest sector este: Podul Prieteniei (dintre Giurgiu şi Bulgaria). Lacul Amara liman fluviatil, după modul de formare este un lac natural format prin bararea cu aluviuni a unui curs de apă, (a nu se confunda cu Lacul Amara Buzău), este un lac din judeţul Ialomiţa un lac sărat, de unde provine şi numele lacului.

Lacurile antropice-artificiale din Romania

Lacurile antropice se ridica la un numar total de peste 1270,insumand un volum total de retentie de 5.4 mld mc/an de apa si avand ca principale obiective:productia de energie electrica si satisfacerea unor folosinte complexe.Odata cu amenajarile lacurilor de acumulare,au fost regularizate raurile pe o lungime de peste 6600 km,au fost efectuate indiguiri in lungime de peste 8600 km si un volum important de amenajari pentru irigatii,precum si de constructii de hidrocentrale.

De asemenea,lacurile de acumulare sunt alimentate,aproape in intregime,in perioadele secetoase,de cursurile multor rauri ale caror rauri sunt folosite in irigatii,in consumurile agricole si industriale,precum si in consumurile orasenesti. Lacurile antropice au o suprafata totala de 1150 km2 care reprezinta 1/3 din suprafata totala a lacurilor.

Desi scopul lor initial a fost cel economic,in timp lacurile au devenit turistice datorita valorii peisagistice si accesului relativ facil. Lacuri antropice de interes hidroenergetic,dar care sporesc,totodata,atractivitatea muntilor si constituie destinatii certe pentru turism :Vidraru pe Arges,Vidra pe Lotru,cele de pe Valea Cernei si Bistritei gorjene,Poiana Marului(pe Bistrita Marului),Negovanu pe Valea Sadului,Sebes pe valea Sebesului,Gura Apei pe Raul Mare.

Lacul de acumulare Izvorul Muntelui(Lacul Bicaz)este cel mai mare lac de acumulare antropic de pe raurile interioare,s-a format in anul 1960 prin colectarea apelor Bistritei si a paraielor afluente,in Carpatii Orientali,la poalele muntilor Ceahlau si Stanisoara in scop hidroenergetic si turistic;el alimenteaza printr-un tunel de 5 km,pe sub muntele Botosanu,hidrocentrala Stejaru.

Pe partea dreapata:Bistricioara,Schitu,Rapciunita,Vale Mare,Izvorul Alb si Secu formeaza la varsare mici golfuri.Pe partea stanga se varsa in lac paraiele Largu,Hangu,Buholnita si Potoci,formand adevarate ,,estuare’’

Cometa

Apariţii a unor mari comete au fost observate ca fenomene atmosferice până 1577, când astronomul danez Tycho Brahe a dovedit că sunt corpuri cereşti. În sec al XVII-lea Isaac Newton, marele savant englez, a demonstrat că mişcările cometelor se supun la aceleaşi legi ca planetele când vine vorba de orbită. Comparând elementele orbitale de la alte comete, Edmund Halley a arătat că: cometa apărută în 1682 este identică cu cele din 1607 şi 1531, şi a prezis cu succes întoarcerea cometei, care a reapărut în 1758.Apariţiile Cometei lui Halley sunt relatate încă din anul 240 î.Hr.Cometa lui Halley a trecut pe lângă Soare cel mai recent în anul 1986.În luna Martie a acelui an în timp ce cometa se îndepărta de Soare au fost surprinse imagini de la transmise de către Vega 1 şi 2, staţii de transmitere sovietice, de către Giotto, lansat de către Agenţia Europeană pentru Spaţiu, şi de pe 2 staţii Japoneze.

Compoziţia

O cometă este formată din nucleu, arătând ca o stea privită cu ochiul liber, învelit într-un nor nebulos numit coamă. Astronomul american Fred L. Whipple a dovedit, în 1949, că nucleul unei comete, care conţinea de fapt toată masa acesteia, este de fapt un �bulgăre murdar� o aglomerare de gheaţă şi praf.
Dovezi, pentu teoria �bulgărului�, sunt foarte multe. În primul rând, gazele şi particulele observate în coamele şi cozile cometelor sunt cele mai multe din gazele, moleculele, radicalii, din cele mai obişnuite elemente din spaţiu: hidrogen, carbon, nitrogen şi oxigen. Radicalii, de exemplu, ai CH, NH şi OH pot fi rupte din moleculele stabile CH 4(metan), NH3(amoniu), H2O(apă), care pot exista îngheţate sau mai complex, sub forma unor compuşi foarte reci în nucleul cometei. Alt lucru ce dovedeşte teoria �bulgărului� este că cometele cele mai bine observate deviază încet dar cu o mare semnificaţie, din punctul de vedere al mişcării gravitaţionale Newtoniene. Acest lucru este o dovadă clară că gazele produc o reacţie ce are ca efect mişcarea nucleului astfel încât să nu mai urmeze calea previzibilă. O altă dovadă sunt cometele de perioadă scurtă, care fiind analizate, au adus altă dovadă: cometele pierd din materialele ce o compun, o concluzie aşteptată în cazul structurii propuse de Whipple.
Capul cometei, incluzând coama ce îl acoperă, poate să fie mai mare ca Jupiter sau chiar ca Soarele, în mărime. Porţiunea solidă din cele mai multe comete au totuşi volumul de numai câţiva kilometri cubici.

Efectele Solare

Când o cometă se apropie de Soare, căldura solară evaporă, sau sublimează, gheaţa astfel că aceasta străluceşte foarte tare. Apropiindu-se de Soare cometa mai poate să-şi �creeze� încă o coamă sau chiar mai multe, acestea având lungimi de milioane de kilometri în spaţiu. De obicei coama cometei are direcţia opusă Soarelui, chiar şi atunci când cometa se îndepărtează de Soare. Partea gazoasă a coamei este foarte bine structurată, formată din molecule ionizate, incluzând şi monoxid şi dioxid de carbon. Moleculele de gaz sunt �aruncate� de vântul solar, un curent de gaze foarte fierbinţi, în continuu scoase de coroana solară, ultima atmosfera a soarelui, la o viteză de 400 km/s. Cometele arată frecvent şi coame curbe compuse din praf suflat din coamă de presiunea radiaţiilor solare.

Cometa plecând de la Soare, este pierdut din ce în ce mai puţin gaz şi praf, şi cozile dispar. Unele dintre comete, cu orbită scurtă, au coamele aşa de scurte încât sunt practic invizibile. Pe de altă parte, coada a cel puţin unei comete a depăşit 320 de milioane de kilometri în lungime. Variaţiile lungimilor coamelor, împreună cu apropierea dintre Soare şi Pământ, contează pentru vizibilitatea cometelor. Până acum sunt date despre 1 400 de comete, mai puţin de jumătate au fost vizibile ochiului liber, iar mai puţine de 10% erau clar vizibile.

Perioade şi Orbite

Cometele au orbite eliptice, iar perioadele a peste 200 de comete � timpul luat de o cometă de a merge pe orbită � a fost calculat. Cometa lui Encke are o perioadă de numai 3,3 ani; Cometa lui Donati (cea din 1858) trece odată la 2000 de ani; dar majoritatea cometelor au o orbită mult mai mare. Majoritatea orbitelor cometelor sunt atât de vaste încât virtual sunt mult mai mari acele comete care au orbite ce duc afară din sistemul solar, dar astronomii observând cu atenţie au găsit că ele sunt de asemenea elipse, în ciuda faptului că au o mare excentricitate, şi cu perioade măsurate la zeci de milioane de ani. La sfârşitul mişcării lor, departe de Soare, orbitele multor comete sunt modificate semnificant de stele, şi chiar de efectul total al discului Galactic.

Nici o cometă nu s-a apropiat de Soare cu o orbită hiperbolică; asta ar însemna că acea cometă ar avea origini din afara sistemului solar, dintr-un spaţiu interstelar. Unele comete, oricum, ar putea să plece din sistemul solar, fără să se întoarcă, din cauza unor mici alteraţii ale orbitelor lor din cauza interacţiunii cu gravitaţiile altor planete. Astfel de acţiuni s-au observat, dar la scală mică. Aproape 160 de comete de perioadă mică au a orbite ce au fost modificate de planeta Jupiter, şi este spus că aparţin familiei lui Jupiter. Perioadele lor sunt de la 3,3 până la 9 ani sau mai mult.

Grupe de Comete

Când mai multe comete călătoresc pe aceeaşi orbită, se spune că sunt membre din acelaşi grup de comete. Cel mai faimos grup este cel care include şi faimoasa cometă Ikeya-Seki, cea din 1965, şi altele care au perioade de aproape o mie de ani. Astronomul Brian G. Marsden a dedus că, cometa din 1965 era mai strălucitoare ca cea din 1882 un rezultat al fragmentării altei comete, posibil în anul 1106. Această cometă şi altele din grup sunt probabil părţi dintr-o cometă mai mare, care s-a fragmentat acum milioane de ani.

Există o relaţie strânsă între orbitele cometelor şi acele particule care produc ploi de meteori (meteoriţi). Astronomul italian Giovanni Virginio Schiaparelli a dovedit că meteorii din Persia, care apar anual la în jurul datei de 12 August, au legătură cu cometa Swift-Tuttle. Similar meteorii din Leonidia, care apar anual în Noiembrie, sunt în legătură cu cometa Tempel-Tuttle. Câteva alte ploi au fost corelate cu orbite ale unor comete, şi sunt explicate ca şi curenţi de mici molozuri care curg dintr-o cometă.
Odată se credea că cometele vin dintr-un spaţiu interstelar. Totuşi nici o teorie detaliată nu este acceptată, mulţi astronomi cred că cometele au originea în partea rece şi îndepărtată a sistemului solar. Astronomul olandez Jan Hendrik Oort a evidenţiat că un nor făcut din materiale ce compun comete se află după orbita lui Pluto, şi unele efecte gravitaţionale a unor stele ar putea trimite material către Soare, unde devine vizibil sub forma unor comete.

Cometele au fost văzute, superstiţios, mult timp ca aducătoare de calamităţi sau evenimente importante. Apariţia cometei a ridicat şi frica că ar putea una să lovească Pământul. Pământul de fapt a trecut prin coamele ocazionalelor comete fără nici un efect. Coliziunea cu un nucleu ar avea efecte catastrofice în lumea întreagă, dar probabilitatea acestui eveniment să se întâmple este foarte mică. Unii savanţi sugerează întâmplarea, în trecut a acestui lucru, de exemplu atunci când a avut
un rol climatic în dispariţia dinozaurilor.

Delta Dunarii si Marea Neagra

Liniste deplina într-o fractiune de secunda

Timp de cinci mii de ani, o mica comunitate a trait în deplina armonie cu extraordinarul ecosistem al Deltei, castigandu-si existenta din pescuit, cresterea animalelor si din recoltarea stufului. Satele, unde singurele cai de acces sunt canalele care le strabat, par a fi neatinse de trecerea timpului. Ca vizitator, puteti explora cu barca acest uimitor refugiu natural de o liniste si un calm depline, aceasta experienta facandu-va sa va imaginati ca ati patruns într-adevar în paginile unui reportaj din revista National Geographic.

Explorarea Deltei

Punctul de plecare pentru o aventuraa în Delta este de obicei Tulcea, un oras aproape la fel de vechi ca si Roma, situat în apropiere de locul unde Dunarea se desparte în cele trei brate principale, deci unde începe lunca. In Tulcea veti gasi hoteluri moderne si muzee de Stiinte naturale ale Deltei. Orasul se afla la o distanta de 71 km (45 de mile) de Sulina, o asezare aproape la fel de veche, aflata la celalalt capat al bratului Sulina. Intre aceste doua puncte se pot face croaziere în timpul carora turistii pot admira, de pe confortabilele punti ale vaporaselor, flora, fauna si satele Deltei.

Rezervatiile naturale

Optsprezece rezervatii protejate si zone \\\"tampon\\\" sunt raspandite pe tot cuprinsul Deltei. Puteti ajunge la ele strabatand canale înguste, trecand pe langa plauri acoperiti cu stuf si pe langa paduri, prin locurile în care pelicanii si cormoranii se aduna ca sa prinda peste. Daca doriti sa explorati acest tinut salbatic în liniste, închiriati o barca cu vasle si plimbati-va pe canalele cele mai mici. In acest scop veti avea nevoie de un permis eliberat de rezervatia Biosferei.

Flora si Fauna in Delta Dunarii

Delta Dunării este situată în sud-estul României, la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră. Delta Dunării este o formă de relief rezultată din depunerile de mâl si nisip aduse de Dunăre, pe un teren cu pantă lină în condiţiile lipsei mareei si a acţiunii curenţilor litorali.

Se caracterizează prin alternanţa de ape si uscat, prin floră si faună deosebită. Suprafaţa Deltei este de 7500 kmp din care 5800 pe teritoriul României. Clima Deltei este specifică, cu puţine precipitaţii, dar cu umezeală provenită din evaporaţii, cu veri răcoroase i cu ierni fără temperaturi foarte scăzute, dar vântoase.

Din punct de vedere al florei pentru Delta Dunării este specifică vegetaţia plutitoare iar biotopurile sunt diverse: mlaştini stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix, păduri de foioase, vegetaţie de grind cu sol sărat, pădure luxuriantă(Grindul Letea ,cu aspect tropical).

Ecositemul acvatic are la baza lanţului trofic fitoplanctonul, numeroase specii de alge brune, verzi si albastre si zooplanctonul cu care se hrănesc organismele care trăiesc in mâl si pe fundul apei(nevertebrate, moluste ca scoicile si melcii precum si stridii în zona maritimă, o mare varietate de viermi cum ar fi lipitorile ,cefalopodele, crustacee ca racii, garizii, crabii).

Un sector foarte important este ocupat de vegetaţia acvatică a cărei bază este stuful, constituit în plauri prin aglomerarea rădăcinilor plutitoare(rizomi). Plaurul constituie elementul portant a celorlalte plante. Stuful este o plantă perenă care acoperă 1500 de kmp din suprafaţa Deltei si este exploatat economic. Plante acvatice: nufărul alb(Nymphaea alba), nufărul galben, de o importanţă excepţională pentru depunerea icrelor animalelor acvatice.

Stomatele sunt pe suprafaţa lucie a frunzelor polenizarea o asigură insectele, fructul se coace în adânc iar seminţele plutesc. Seminţele nuferilor sunt agreate de păsări. Alte plante plutitoare: lintiţa(lemna), pestisoara(salvinia), precum şi plante carnivore: urticularia si aldrovanda. Terenurile mlăştinoase sunt acoperite cu papură şi rogoz, stânjenei galbeni(iris pseudacorus), izma de baltă, măcrisul de apă, salcie cenuşie.

Pe grindurile fluviale cresc plopi albi, plopi negri, mai multe specii de salcie, vâsc, cătină, mure, ciuperci, iar în apropierea mării pelinul, iarba sărată, volbura de nisip. Pe Grindul Letea care este monument al naturii trăiesc: frasinul pufos, viţa sălbatică hamei, volbură, garoafa de nisip, obsiga, pipirigul stejarul brumăriu , păducel, măceş, corn, periploca graeca, cu aspect mediteranean.

MAREA NEAGRA

Marea Neagra prezinta anumite particularitati privind conditiile de viata ale organismelor,care o deosebesc de celelalte mari de pe suprafata TERREI.

Cea mai importanta caracteristica a Marii Negre aste existenta a doua straturi de apa suprapuse :
-unul de suprafata, adanc de aproximativ 150 M, cu o concentratie moderata de saruri ;
-unul de adancime, care coboara pana la fundul marii ;acest strat se caracterizeaza printr-o concentratie mare de saruri minerale.

Zona litorala (care coincide cu platforma continentala), care coboara pana la 180 M (ea ocupa o treime din suprafata marii)
Zona pelagica, care cuprinde masele de apa din largul marii ;
Zona abisala, care cuprinde adancurile marii (pana la adancimea maxima de 2245 m).

In fiecare din aceste zone traiesc diferite vietuitoare.

� CARACTERISTICI ALE BIOTOPULUI

Temperatura apei variaza sezonier (iarna, la tarm,minima coboara la 0 grade C ; vara,ajunge la 27-29 grade C ) ;intre iarna si vara, pe verticala, se inregistreaza o inversare a anotimpurilor pana la 75-100 m adancime ; catre fundul marii, temperatura este in jur de 7-9 grade C ;

Lumina patrunde pana la 200 m ; intensitatea scade invers proportional cu adancimea ;

Salinitatea apei este scazuta, mai ales in gurile de varsare ale DUNARII si ridicata in paturile adanci de apa ;

Oxigenarea apei variaza in functie de anotimp si adancimea apei : iarna , paturile superficiale sunt saturate in oxigen ;

sub 150-200 m, oxigenul lipseste cu desavarsire,gazul solvit fiind mai ales, acid sulfhidric ;

Miscarea apei inregistreaza curenti orizontali ( unii paraleli cu tarmul si altii in interior ), verticali (care vantura apa pe o grosime de 180-200 m ) si valurile produse de vant (4-5 m inaltime in timpul furtunilor)

� COMPONENTE ALE BIOCENOZEI

ZONA LITORALA :*plantele sunt uni- si pluricelulare ; algele verzi sunt mai la suprafata, iar cele brune si rosii la adancime, mult fixate de substrat ; valurile puternice le arunca deseori la mal ; *animale : unele sunt fixate de plantele acvatice (viermi,moluste) sau sunt ingropate in substrat (calcan, cambula) sau in masa apei (meduze, guvizi,scrumbii,caluti de mare etc.).Deasupra apei zboara numerosi pescarusi.

Efectul Gulfstream asupra climei europene

Cercetatorii de la Centrul National de Oceanografie din Marea Britanie au publicat recent un articol în prestigioasa revista Nature în care anunta încetinirea, în ultimele decenii, a vitezei curentului Gulf Stream.

Format în Marea Caraibelor, Curentul Golfului - sau Gulf Stream - are doua mari cai de circulatie.

Calea nordica duce apele calde tropicale pâna în partea de nord a Peninsulei Scandinave.

Odata cu racirea progresiva a apelor curentului, acestea coboara în adâncuri datorita diferentelor de densitate si se reîntorc spre sud.

Ideea conform careia modificarile climatice globale ar duce la încetinirea curentului golfului nu este noua.

Existau deja mai multe modele de prognoza. Cercetatorii britanici au analizat însa acum pentru prima data informatiile de viteza si temperatura recoltate în ultimii 50 de ani. Si tot pentru prima oara experimentele practice au confirmat teoriile privind încetinirea curentului golfului.

Apele calde ale curentului reprezinta un fel de radiator pentru partea de nord a Europei. Caldura apei este transferata în atmosfera si apoi redistribuita de catre vânturi în zonele nordice ale Europei.

În cazul în care curentul golfului se va încetini si mai mult, caldura ajunsa în partea de nord a Europei se va reduce si, ca urmare, temperatura medie va scadea.

O prima modelare vorbeste de racirea climei europene cu un grad celsius în mai putin de douazeci de ani de acum înainte.

Dar fenomenul prognozat este mult mai complex si, cu siguranta, nu se poate estima în acest moment nici daca aceasta racire va fi uniforma si nici care vor fi zonele cele mai afectate. Cu certitudine vom asista la si mai multe fenomene meteorologice extreme.

Întrebarea încalzire sau racire ramâne totusi în picioare. Si asta datorita numerosilor factori deocamdata partial sau chiar total necunoscuti care întra în ecuatie.

Poluarea mediului inconjurator

O data cu progresul tot mai accelerat al tehnicii moderne,creste si primejdia provocarii unor profunde modificari nocive ale mediului ambiant.

Modul nostru de viata, nu intotdeauna suficient de chibzuit, ajunge acum sa otraveasca natura in asemenea masura incat formele superioare de viata sa se fie intr-un fel sau altul amenintate.Efectele nocive ale unora dintre produsele civilizatiei moderne se resimt astazi pana in cele mai indepartate regiuni nelocuite ale globului,pana in apele ghetarilor polari, pana in junglele Amazonului,ca si pana in paturile cele mai inalte ale atmosferei.

Omul, pe masura dezvoltarii cunostintelor si a tehnicii a folosit resursele biosferei cu mult peste nevoile necesare acoperirii existentei.

Daca omul preistoric a extras din biosfera numai oxigenul necesar respiratiei, omul tehnicizat de azi consuma o cantitate de oxigen incomparabil crescuta, pentru intretinerea arderilor in uzinele energetice, pentru diverse procese tehnologice.

Intreg regnul vegetal si animal, ca si toate activitatile umane care se desfasoara pe Pamant, depind de circuitul in natura al celor patru elemente fundamentale ale materiei vii: C, O, H si N.

O alta actiune a omului care a produs dezechilibre este defrisarea padurilor in vederea obtinerii de suprafete arabile. Aceasta a dus la distrugerea functiilor multiple pe care le detine padurea : pastrarea umiditatii, producerea de oxigen,consumul de dioxid de carbon, functia antierozionala.

Indicatori cheie arata ca majoritatea conditiilor fizice ale Pamatului se deterioreaza. Despadurirea planetei continua nestanjenita, reducand astfel capacitatea solului si a vegetatiei de a absorbi si stoca apa. Rezultatul il constituie caderi de ploi masive si eroziunea solului .De asemenea, numarul speciilor de animale si plante, poate cel mai important indicator al sanatatii Pamantului, este in continua scadere .

Una din cele mai nelinistitoare tendinte de la sfarsitul acestui secol privind mediul o reprezinta accelerarea rimului de diparitie a speciilor de pesti de apa dulce. Un numar estimat la 37% din speciile de pesti ce populeaza lacurile si cursurile de apa ale Americii de Nord sunt fie disparute,fie amenintate cu disparitia.

Situatia ar putea fi insa si mai grava in Europa, unde cam 80% din speciile de pesti de apa dulce, ditr-un total de 193 de specii, sunt amenintate cu disparitia, specii periclitate sau aflate sub protectie speciala. In Marea Neagra,productia de peste marin a scazut drastic dupa 1989.Daca in 1989 consumul de peste indigen maritim era de 3,5kg/loc., in 1994 s-a redus la 1,5kg, in timp ce tarile vest-europene consumau 10kg/loc.(inclusiv pestele oceanic).

Doua treimi din cele 94 specii de pesti din America de Sud necesita pentru a supravietui protectie speciala. La nivel planetar, principala cauza a acestor pierderi o constituie degradarea habitatului sub forma poluarii si a necesarului uman in crestere pentru apa ecosistemelor de apa dulce.

Padurile reprezinta astazi numai 27% . Cele mai multe pierderi au fost suferite incepand cu anul 1950. De la mijlocul secolului, cea mai mare pierdere de suprafete impadurite s-a inregistrat in regiunile tropicale si subtropicale, ca rezultat al eliberarii suprafetelor pentru scopuri agricole, taierii esentelor dure tropicale si necesarului de combustibil lemnos dar acum pagube majore se inregistreaza si in zona nordic temperata.

Canada pierde probabil un milion de hectare de padure anual. O situtie inca si mai dificila existenta in Siberia unde se pierd anual circa 4 milioane hectare padure .In tara noastra,in ceea ce priveste distrugerea padurilor se evidentiaza doua efecte majore : redusa capacitate a coniferelor de a se regenera si disparitia stejarilor.

Una din amenintarile la care sunt supuse si speciile de pesti de apa dulce si padurile o constituie ploile acide, asociate cu emisia de oxizi de sulf si azot in atmosfera, rezultat al arderii combustibililor fosili.

Privita istoric, poluarea mediului a aparut o data cu omul, dar s-a diversificat pe masura evolutiei societatii umane si ea se subimparte in doua mari categorii:

-poluare naturala produsa de catre componentele cadrului natural in situatii extreme:inundatii( in judetul Suceava-satul Straja, in Muntii Apuseni-satele Arieseni, Bistra), eruptii vulcanice, furtuni puternice (in 1995 a fost afectat Dealul Zanelor din statiunea Covasna), alunecari de teren;

-poluare antropica (sursele industriale si activitatile agricole produc cele mai importante fenomene de poluare, la care se adauga aceea datorata transporturilor)

Fata de componentele de mediu si forma de manifestare, exista mai multe tipuri de poluare:

a)fizica(radioactiva, termica, sonora);

b)chimica(derivati gazosi ai carbonului,azot,sulfat,materiale plastice,metale grele, floruri, materii organice dizolvabile �toate in apa, aer, sol);

c)biologica(contaminare a mediului cu bacterii, virusuri, invazii de specii de plante si animale);

d)estetica(degradare a peisajelor, amplasare de obiective economice in biotopuri naturale putin modificate).

Unele zone industriale se gasesc in apropierea unor importante trasee turistice, centre sau zone turistice valoroase (ex.Bicaz, Tasca-materiale de constructii;Ploiesti, Tg. Mures, Govora, Rm.Valcea-ind. chimica, petrochimica;Resita, Hunedoara-metalurgie ).

Facand abstractie de actiunea tot mai intensa a omului asupra biosferei si a modificarii unor procese naturale care se petrec in sfera acesteia, omul a introdus, pe masura dezvotarii tehnice si tehnologice, substante noi in elementele biosferei. Acestea au dus la o importanta poluare a mediului si la consecinte asupra organismului uman.

Pentru fiecare specie de vietuitoare, prima categorie de poluante o constituie deseurile activitatii sale vitale, care, la randul lor, permit dezvoltarea unor organisme parazite. Aceasta categorie de poluante formeaza poluarea naturala .

Poluantul este un factor care, aflat in mediu, impiedica inmultirea unei specii printr-o actiune de intoxicare acuta sau de lunga durata . Poluantul e un factor care, aflat in mediu in cantitati ce depasesc limita de toleranta a unei specii, impiedica inmultirea sau dezvoltarea normala a acestora printr-o actiune toxica �poluare . Pricipalele surse de poluare ale mediului sunt : industria, agricultura si activitatile menajere.

Industria este considerata la ora actuala drept cea mai importanta sursa de poluare. Poluarea industriala porneste de la problema poluarii la locul de munca si pana la consecintele ecologice ce intereseaza globul terestru in intregime. Poluarea la locul de munca se caracterizeaza prin prezenta substantelor sau factorilor fizici vatamatori in zona locului de munca, poate avea urmari boli profesionale.

Exemple elocvente in acest sens sunt: fabrica de negru de fum de la Copsa Mica, care ar fi trebuit inchisa, deoarece noxele ce le elimina depaseau limitele admise, pana cand aceasta va fi dotata cu echipamente mai performante; ca si combinatul de neferoase de la Baia Mare care elimina in atmosfera cantitati insemnate de pulbere.

Poluarea industriala a mediului ambiant se propaga mai ales pe calea aerului si apei. Pentru poluarea aerului este vinovata atat industria producatoare de energie electrica, prin gazele evacuate de la centralele termoelectrice, cat si alte ramuri industriale: metalurgia feroasa si neferoasa, chimica si a materialelor de constructii.

Industria extractiva conduce la scoaterea din productie pentru mult timp a terenului exploatat .Exploatarile sunt precedate de descopertarea solului fertil, apoi a rocii sterile, care acopera zacamantul.Siderurgia polueaza mediul prin emiterea de fum format din pulberi, combustibili nearsi, cenusa, gaze de ardere .

Industria metalelor neferoase elimina noxe ca : oxid de zinc, dioxid de sulf,plumb, fluoruri, cloruri, care afecteaza viata animalelor sau,in anumite cazuri, structurile metalice ale constructiilor.

Industria materialelor de constructii polueaza atmosfera cu pulberi care pot sedimenta, afectand vegetatia, modificand reactia solurilor. Industria termoenergetica si a petrolului emana gaze, pulberi, degaja fum si hidrocarburi daunatoare culturilor agricole.

Industria materialelor plastice elimina gaze de tip vinil,compusi greu degradabili, cu mirosuri care determina stari de disconfort.

Industria alimentara de conserve utilizeaza freoni ca agenti de racire, afectand stratul de ozon.

Mult mai variata este poluarea apei. Importanta acestei poluari creste, cu atat sunt mai ridicate si posibilitatile de raspandire in mediul ambiant a substantelor vatamatoare caracteristice diferitelor procese industriale.

Cele mai frecvente substante toxice industriale sunt: arseniul, amoniacul, clorul, cromul, cuprul, florul, fenolii, oxizii de azot, plumb, sulfatii etc.

In general, se poate spune ca nu exista industrie care sa nu genereze poluare: fie deseuri toxice, fie deseuri obisnuite (dar in conditii sporite), ori prin zgomot, fum, praf sau simple mirosuri neplacute. Acesta este de altfel, motivul pentru care inainte de a incepe functionarea unor obiective industriale este necesar a se stabili cu precizie riscurile ce vor fi create pentru mediul ambiant de catre produsele acelor obiective, precum si masurile ce trebuie sa le ia pentru a reduce la minimum aceste riscuri.

Romania
SUPRAFATA 238.391 km2
POPULATIA 22.600.000 locuitori
DENSITATEA POPULATIEI 96 locuitori/ km2
CAPITALA Bucuresti - 2.064.474 locuitori
LIMBA OFICIALA Romana
PRODUSE IMPORTANTE Masini, titei, cocs, minereuri feroase, vehicole, fier
MONEDA NATIONALA Leu
PRODUS INTERN BRUT ( PIB ): 22.759 mil. dolari americani
FORMA DE STAT Republica
VECINI N- Ucraina
S- Bulgaria
E- Moldova
V- Ungaria
Iugoslavia
POZITIA GEOGRAFICA SI LIMITELE Romania este situata in partea de sud est a Europei Centrale, intr-un spatiu cuprinzand o parte insemnata a arcului carpatic, cursul inferior al Dunarii si deschiderea cesteia spre Marea Neagra. Aceasta subunitate regionala a Europei Centrale poate fi denumita spatiul carpato- danubian.
MINERIT, INDUSTRIE ENERGETICA Productia de titei este deaproximativ 6,6mil. tone, iar exploatarea de gaz metan prin apropierea Clujului stinge 28.000m3 anual. In Carpatii Occidentali, in Petrosani se extrag anual 43 mil. tone de licnit. Energie termica este produsa in proportie de cca. 77% de termocentrale, care folosesc licnit, petrol si gaz, iar restul de 23% este dat in hidrocentrale.
AGRICULTURA 46% din suprafata totala este cultivata, iar19% se foloseste ca pasune. Mai mult de un sfert din populatie este angajata in agricultura. Terenurile arabile, foarte fertile, se gasesc in zone de ses din Campia Transilvaniei, Campia Romana, Moldova si campiile din vestul tarii. Se cultiva pretutindeni grau,porumb, floarea-soarelui sfecla de zahar si cartofi. Langa Oradea se cultiva canepa, in Campia Romana se cultiva tutun, iar in Moldova in zone viticole. Fermele au fost colectivizate in timopul regimului comunist, dar in 1991 guvernul restabilirea proprietatii privete a parcelelor pana la 10 hectare. 27% din teritoriul tarii este acoperit de paduri, industria de cherestea si de mobila sunt dezvoltate.
INDUSTRIE Industria grea cuprinde otelariile din Hunedoara si Resita, iar industria chimica este si ea prezenta in majoritatea oraselor mai mari. Dezvoltarile anuale au vizat mai ales cresterea productiei de bunuri de larg consum.
TRANSPORTUL Lungimea totala a retelei feroviere, reprezentand cele mai insemnate cai pentru transportul de marfa, este de 11.348Km. Din care 3348 sunt electrificati. Reteaua de drumuri publice totalizeasa 72.799Km. din care mai putin de jumatate sunt drumuri asfaltate.
ORASE Bucuresti, pe malul raului Dambovita, este cel mai mare centru industrial al tarii. 51% din populatia Romaniei traieste in mediul urban, iar acest procent este in continua crestere. Al doilea oras ca marime este Brasovul, cu o populatie de 323.835 locuitori. Constanta ( 350.476 locuitori ) este cel mai mare port.

Relieful şi apele României

CONDITIILE CLIMATICE DE ANSAMBLU. La latitudinea ţării noastre, mişcarea generală a maselor de aer atmosferic se produce, în mod obişnuit; de la vest spre est. Dezvoltarea unor centri barici - adică areale de mică şi de mare presiune atmosferică (numite Ťarii ciclonaleť şi respectiv Ťarii anticiclonaleť) - introduce modificări în această deplasare şi are ca, urmare apariţia unor fronturi de ploi sau schimbări termice, precum şi modificări ale direcţiilor de propagare a curenţilor de aer, în raport însă şi cu unii factori locali.
Relieful, în primul rând prin altitudine, în al doilea rând prin orientarea catenelor muntoase, introduce modificări locale destul de însemnate: scăderi de temperatură în raport cu înălţimea şi creşterea cantitativă a precipitaţiilor la altitudini mai mari. Coridoarele de vale şi depresiunile aduc devieri ale curenţilor atmosferici, inversiuni de temperatură (cu geruri persistente iarna) sau, dimpotrivă, încălziri ca urmare a Ťefectului de foehnť de la începutul primăverii.
În latitudine, deoarece teritoriul ţării noastre se desfăşoară doar pe cinci grade, diferenţele termice nu sunt prea mari. Se înregistrează. totuşi o medie anuală cu peste 2°C mai scăzută în nord faţă de Câmpia Română, din sud.
Marea Neagră, întrucât este înconjurată de mari întinderi continentale, exercită o influenţă climatică redusă, ce se manifestă doar prin brize diurne şi prin modificări termice pe o fâşie îngustă la ţărm (ierni relativ blânde şi veri lipsite de canicule).
Luat în ansamblu, climatul României este temperat-continental moderat, făcând tranziţia între cel al Europei de Vest, dominat de influenţe oceanice, al Europei de Est, continental accentuat (adesea excesiv), şi al Europei Sudice, mediteranean, influenţe ajunse la noi peste culmi muntoase înalte. Acestea constituie condiţii cu totul favorabile pentru vegetaţia naturală şi pentru o agricultură diversificată.
CARACTERISTICILE ELEMENTELOR CLIMATICE. Temperatura şi precipitaţiile sunt elemente determinante în aspectul stărilor vremii, adică a situaţiilor concrete ce se succedă zi de zi tot timpul anului. Pentru a defini anumiţi indicatori sintetici, cu valabilitate mai îndelungată; se folosesc mediile de temperatură, de precipitaţii etc. Acestea ilustrează caracteristicile climei.
Temperatura medie anuală scade uşor în ţara noastră de la sud (11°C) spre nord (8,5°C); după cum scade şi în altitudine (6°C la 1 000 m altitudine, 0°C la peste 2 200 m). În iulie - luna cea mai caldă din an temperatura medie este de 22-23° în Câmpia Română. Aici Ťzilele tropicaleť (adică cu temperaturi maxime de peste 30°C) sunt în număr de 50-56 anual, fiind favorabile pentru coacerea cerealelor şi a culturilor meridionale (orez, piersic). În ianuarie - luna cea mai rece - media termică variază între -2°C în Câmpia de Vest, uşor sub 0°C pe litoral, -3°C în Câmpia Română şi -4°C în Câmpia Jijiei. Continentalismul termic relativ moderat al climatului tării noastre rezultă din diferenţa (amplitudinea) de 25-26° obţinută între media lunii celei mai clade şi a celei mai reci în Câmpia Română. Amplitudinea este mai redusă la munte, căci muntele are un rol moderator. Maximele şi minimele absolute de temperatură în ţara noastră au fost: -38,5°C la Bod (Braşov), înregistrată la 25 ianuarie 1942, şi 44,5°C la staţia meteorologică lon Sion (Brăila), (la 10 august 1951 . Asemenea valori, sau apropiate lor, sunt numai întâmplătoare, datorându-se convergenţei mai multor factori ocazionali.
Precipitaţiile atmosferice scad în medie de la vest la est (630 mm în Câmpia de Vest, 500-600 mm în Câmpia Română, sub 400 mm în Dobrogea), şi cresc cu altitudinea. În ţinuturile deluroase cad 600-800 mm precipitaţii pe an, iar în munţii înalţi peste 1 200 mm, ceea ce contribuie la buna alimentare a râurilor cu izvoarele în Carpaţi. Precipitaţiile au la noi un regim neregulat. Valorile menţionate sunt medii multianuale. Sunt însă ani ploioşi în care, în acelaşi loc, pot cădea precipitaţii aproape duble şi ani secetoşi în care precipitaţiile se înjumătăţesc. Studiul secetelor din ţara noastră, mai frecvente în SE ţării, ca şi neregularitatea ploilor au indicat ca necesare irigaţiile, care s-au extins îndeosebi în Câmpia Română şi Dobrogea.
Vânturile, determinate de circulaţia generală a aerului deasupra Europei şi de schimbările centrilor barici, poartă denumiri intrate în limbajul comun: vântul de vest, aducător de precipitaţii, crivăţul, care bate iarna de la est sau nord-est, uneori de la nord, geros şi uscat, austrul, o componentă mediteraneană, cald şi uscat vara, ploios iarna. Mai sunt şi vânturi locale ca: Vântul mare (în Depresiunea Făgăraşului), brizele marine etc.
REGIONAREA CLIMATICA Pe teritoriul României se diferenţiază trei etaje de climă: unul montan, răcoros (2-6°C), cu precipitaţii abundente (700-1 200 mm) şi vânturi puternice: unul de dealuri, mai cald (6-10°C media anuală) .şi precipitaţii mai reduse, dar suficiente pentru vegetaţia forestieră (500-700 mm); unul de câmpie, care cuprinde şi zona dealurilor mici, cu medii termice ridicate (10-11°C în Câmpia Română şi Dobrogea), dar cu precipitaţii reduse şi secete frecvente.
Pe fondul climatului temperat-continental, pe teritoriul ţării se propagă o serie de influenţe climatice exterioare, generate de masele de aer în mişcare, barate de o parte sau de alta a Carpaţilor. Astfel, s-au putut diferenţia mai multe nuanţe ale climatului cu influente: I. oceanice, atenuate, în partea de NV şi în partea centrală a ţării, cu un climat umed şi moderat termic; II submediteraneene, în SV ţării, cu ploi de toamnă şi ierni blânde; III. de tranziţie de la influenţe oceanice şi submediteraneene la cele de ariditate, in partea central-sudică, cu precipitaţii ce scad cantitativ spre est şi temperaturi mai ridicate iarna; IV. cu influenţe de ariditate (influenţe est-europene), în Bărăgan şi Podişul Moldovei, de continentalism accentuat, cu ierni foarte reci, veri fierbinţi, cu secete frecvente; V. cu influenţe baltice în NE ţării, cu precipitaţii bogate, iama cu temperaturi foarte scăzute; VI. cu influenţe pontice, în lungul litoralului, cu ierni blânde şi veri calde; circulaţia locală a maselor de aer sub forma , brizelor provoacă în perioada caldă a anului moderarea temperaturii şi creşterea umezelii aerului pe o fâşie de 25-30 km depărtare de ţărm.

APELE

DUNAREA. Pentru ţara noastră, Dunărea constituie una dintre componentele esenţiale ale naturii locurilor. Ea colectează aproape întreaga reţea de ape curgătoare (în afara câtorva mici râuri dobrogene). Afluenţii ei principali formează un fel de aureolă în jurul cununei Carpatilor, iar afluenţii de ordinul al doilea au direcţii radiale, ferăstruind prin văi transversale munţii, fapt deosebit de favorabil căilor de comunicaţie interioare.
Dunărea este cel mai important fluviu internaţional din Europa, pe care o străbate de la vest la est, din apropierea Rinului până la Marea Neagră. la intrarea in tara noastră are un debit mediu de 5960 datorită in bună parte aportului afluenţilor mari pe care îi adună in zona de convergenţă hidrografică din apropiere de Belgrad (Drava, Tisa, Sava, Morava) care-i dublează debitul. Pe teritoriul ţării noastre, Dunărea parcurge 1 075 km şi adună o mare cantitate de ape, astfel că la Pătlăgeanca , înainte ca fluviul să se despartă în braţele ce alcătuiesc, delta şi să-şi răsfire apele pe numeroase gârle, debitul mediu ajunge la 6 470 m3/s, egal cu cel al Volgăi.
Pe teritoriul românesc, Dunărea cuprinde patru sectoare cu caractere diferite. Defileul dintre Baziaş şi Orşova, odinioară cu mari dificultăţi în calea navigaţiei (stânci în albie, curenţi în vârtej) a fost pus în valoare prin crearea marelui baraj de la Porţile de Fier, unul dintre cele mai mari sisteme hidroenergetice şi de navigaţie (cu duble ecluze) din Europa. Sectorul Porţile de Fier Călăraşi, unde fluviul curge într-o singură albie (doar câteva mari ostroave), Dispune de adâncimi ce asigură un pescaj minim de 2 m (la ape mici). ,Sectorul Călăraşi-Brăila se caracterizează prin despărţirea fluviului în două braţe ce închid în interior două incinte, pe vremuri cu mlaştini, lacuri şi păduri, în prezent îndiguite, drenate şi cultivate agricol. În aval de Brăila este Dunărea maritimă, cu adâncimi mai mari, ceea ce asigură circulaţia navelor maritime (peste 7 m pescaj). Navigaţia în sectorul Deltei se face cu deosebire la vărsarea în mare formând Ťbarať de la Sulina.

RAURILE INTERIOARE. După bazinele colectoare şi locul de vărsare, râurile interioare se împart în următoarele grupe:

1. GRUPA DE VEST, având colector Tisa, cuprinde Vişeul şi lza, principalele râuri ale Maramureşului, Someşul, cea mai mare apă a Transilvaniei de nord, care se alimentează atât din Carpaţii Orientali prin Someşul Mare, cât şi din Munţii Apuseni prin Someşul Mic unite la Dej; când ajunge în câmpie, pe la Satu Mare, are un debit bogat care-i fixează locul al IV-lea între râurile mării. Din Munţii Apuseni spre graniţa de vest curg Barcăul şi cele trei Crişuri: Crişul repede ce trece, prin Oradea, Crişul Negru care drenează Depresiunea Beiuşului şi Crişul Alb ce străbate zona minieră de la Brad şi apoi Depresiunea Zarandului. Ca volum de ape purtate sunt cam egale. Cel mai mare râu al Transilvaniei este insă Mureşul, care izvorăşte din Carpaţii Orientali, de unde primeşte şi doi afluenţi principali (Tărnavele), dar se alimentează şi din Munţii Apuseni prin Arieş şi Ampoi, iar din Carpaţii Meridionali prin Sebeş şi Strei. Ultimul afluent al Tisei este Bega care trece prin Timişoara. Este canalizat şi navigabil.
2. GRUPA DE SUD cuprinde afluenţii direcţi ai Dunării. Râurile mai mari sunt: Timişul, principalul râu al Banatului, Bârzava, Caraşul, Nera, Cerna, care se varsă în Dunăre în dreptul localităţii Orşova, Jiul, care străbate cele două principale bazine carbonifere ale ţării (cel de huilă de la Petroşani şi cel de lignit de la Rovinari-Motru) şi zona industrială a Craiovei. EI are doi afluenţi mari Motrul şi Gilortul. Oltul, cu un traseu complex, ferăstruieşte mai multe defilee în munţi (Tuşnad, Racoş, Turnu Roşu, Cozia). În lungul său se află o salbă de lacuri de acumulare şi hidrocentrale de circa 1 000 MW forţă instalată, iar cursul său inferior urmează să devină navigabil. Din Munţii Făgăraşului, Argeşul îşi adună principalii săi afluenţi, reuniţi în mănunchi aproape de Piteşti, în amonte de care se înşiră un mare sistem de lacuri şi hidrocentrale. A doua mare. confluenţă este la sud de Bucureşti, unde primeşte Neajlovul şi Dâmboviţa. Lucrările ce se execută în aval de Bucureşti vor face navigabil cursul inferior al Dâmboviţei: Ialomiţa, cu izvoarele în munţii Bucegi, traversează Câmpia Română de la vest la est, inclusiv partea mai secetoasă. Bărăganul, unde apele ei sunt folosite la irigaţii, scăzând astfel ca debit spre vărsare. Principalul său afluent este Prahova.
3. GRUPA ESTICA cuprinde două râuri principale: Siretul, cel mai mare ca debit mediu dintre râurile ţării (222 m3/s), şi Prutul, care, deşi mai lung, are ape mai puţine. Siretul adună toate apele de pe versantul estic a) Carpatilor Orientali (Suceava, Moldova, Bistriţa, cel mai mare dintre afluenţi, Trotuşul, Buzăul). Prutul are afluenţi mici şi regim de scurgere foarte variabil, de unde necesitatea construirii lacului de acumulare de Ia Stânca, lângă Ştefăneşti, pentru alimentări cu apă şi regularizarea cursului.
4. GRUPA RAURILOR DOBROGENE cuprinde râuri puţine şi scurte, cu debite scăzute în cea mai mare parte a anului. Mai importante sunt Teliţa, Taiţa şi Casimcea, care se varsă în lacurile din lungul ţărmului Mării Negre. În vestul Dobrogei sunt unele râuri mici care se varsă în Dunăre.
Întrucât apele râurilor au în majoritatea cazurilor provenienţă pluvială (în foarte mică măsură nivală sau subterană), acestea se caracterizează prin mari variaţii de debit, consecinţă a continentalismului climatic. La mari ploi torenţiale, unele râuri au produs inundaţii ca cele ale Someşului înregistrate în 1970 şi 1975 sau cele ale Siretului din 1991. Îndiguirile făcute înlătură în mare parte acest pericol, protejând terenurile din vecinătate.
LACURILE Acestea ocupă doar o suprafaţă de 1,1% din teritoriul ţării, dar au o importanţă multiplă, nu numai turistică (balneară), ci şi piscicolă. Cele mai mari lacuri sunt la ţărmul mării, fie lagune ca Razim (415 km2), Goloviţa, Zmeica, Sinoie, iar mai la sud Siutghiol, cu apă dulce, fie limanuri maritime ca Techirghiol,. cu apă sărată şi nămoluri curative, ori Mangalia. Sunt şi limanuri fluviatile de felul lacurilor Mostiştea, Oltina ş.a., la Dunăre, sau Snagov şi Căldăruşani, la nord de Bucureşti, amenajate pentru agrement şi sporturi nautice.
Din categoria lacurilor construite de om, tradiţionale sunt iazurile (ex. lacul Herăstrău din nordul Bucureştiului), mai numeroase în Câmpia Moldovei (mai mare este iazul Dracşani din judeţul Botoşani) şi în Câmpia Transilvaniei (lacul Geaca). S-au construit numeroase lacuri de acumulare de interes energetic, dar şi pentru alimentări cu apă, regularizarea debitelor etc. Mai mari sunt izvorul Muntelui pe Bistriţa (33 km2), Vidra pe Lotru, Vidraru, pe Argeş, apoi altele pe Olt, pe Sebeş, pe Siret etc. (v. harta de la p. 43).
Pe munţii înalţi (Făgăraş, Parâng, Retezat, Rodna) sunt numeroase Jacuri glaciare, formate în excavaţiile săpate de foştii gheţari cuaternari. În genere, acestea au dimensiuni mici, dar constituie elemente de atracţie turistică. Unele au însă adâncimi până la 15-20 m (Podragul Mare şi Bâlea în Făgăraş, Gâlcescu în Parâng, Bucura şi Zănoaga în Retezat). Ca unicate, menţionăm Lacul Sf. Ana, situat într-un crater vulcanic lângă Băile Tuşnad, sau Lacul Roşu, format prin surparea în 1837, a unui pinten de munte, care a barat Valea 'Bicazului, mai sus de chei. În Bărăgan, datorită verilor calde şi secetoase, se formează lacuri sărate, unele folosite balnear (Lacul Amara, Lacul Sărat).
MAREA NEAGRA Avându-şi originea în vechea rnare sarmatică, mult mai întinsă, Marea Neagră are o suprafaţă de 462 535 km2 (împreună cu Marea Azov). Este o mare de tip continental, legându-se prin strâmtori (Bosfor şi Dardanele) cu Mediterana, iar de acolo cu întreg Oceanul Planetar. Are puţine insule, iar ca peninsule cea mare mare este Crimeea. Originalitatea Mării Negre constă în lipsa curenţilor verticâli, care ar asigura pătrunderea aerului în adânc. Aceasta explică existenţa a două straturi de apă: unul din adânc, ceva mai sărat (22%0), neaerat, ceea ce pricinuieşte acumularea de gaze toxice (H2S), fiind lipsit de vieţuitoare; altul la suprafaţă (circa 180 m grosime), alimentat cu ape fluviale, deci mai dulce (doar 17-18%° salinitate), influenţat de factorii climatici. Numai în cel superior se dezvoltă fauna. În nord-vestul mării, deci în dreptul ţării noastre, platforma continentală, cu adâncimi reduse, face ca bogăţia faunei să fie mai mare. .
În Marea Neagră s-au identificat două feluri de curenţi: unul de descărcare a apelor sărate din Mediterana prin Bosfor în Marea Neagră şi, invers, de compensare prin transferul pe la suprafaţă al apelor mai puţin sărate din Marea Neagră spre Mediterana; altul este un curent de suprafaţă, cu traseu circular, provocat de vânturi. Acesta din urmă nu este continuă şi nici permanent, cum se credea mai demult, ci numai ocazional. În dreptul ţărmului românesc are un traseu NE-SV. Lui i se datoreşte împingerea aluviunilor fluviale şi a nisipurilor marine paralel cu ţărmul şi construirea de cordoane litorale care au închis laguna Razim (în antichitate golf marin) şi limanurile de la gurile văilor dobrogene. În sistemul de cordoane litorale conjugate s-au format în vremuri - mai depărtate grindurile maritime din Deltă.
Pe ţărmul românesc al Mării Negre, lung de 244 km, principalul port este - Constanţa, cu incintă portuară construită prin diguri în larg. Însemnătate portuară mai au Mangalia în sud şi Sulina în nord.

Omul si clima

Omul si Clima

Clima reprezinta regimul de mediu multianual al proceselor si fenomenelor meteorologice, caracteristice unei anumite regiuni sau intregului glob, determinat de radiatia solara si de circulatia generala a atmosferei, care variaza in raport cu pozitia pe Pamant, cu altitudinea absoluta si configuratia reliefului.

Inca de la aparitia primilor reprezentanti ai regnului animal si vegetal in istoria Pamantului, clima a fost aceea care a avut un cuvant de spus in repartitia vietuitoarelor, in evolutia lor de-a lungul timpului, in schimbarea aspectului lor, in felul de hrana sau in modul de a-si construi adaposturile.

Daca plantele si animalele au ajuns sa aiba astazi caracteristicile pe care le observam la fiecare specie in parte, aceasta nu este decat rezultatul adaptarii lor la mediu, prin perpetuarea raselor, genurilor si speciilor care s-au dovedit ma puternice in lupta cu natura sau a celor care au reusit sa supravietuasca capriciilor atat de schimbatoare ale climei se-a lungul erelor.

In functie de zonele climatice s-au format zonele de vegetatie, iar acestea, la randul lor, constituind baza hranei si mijlocul de adapost al animalelor, a influentat raspandirea lor. Daca plantele din regiunile desertice au radacini adanci si frunze groase ceruite, aceste nu sunt decat adaptari la o clima uscata si calda, pentru a putea absorbi apa de la o adancime cat ami mare si a impiedica transpiratia prea puternica.

Daca animalele aceleiasi one sunt acoperite cu o crusta chitinoasa si pot supravietui un timp indelungat fara apa, este tot o adaptare la climatul locului respectiv contra unei deshidratari prea puternice. Toate vietuitoarele din tinuturile polare au o blaba scurta , deasa si in permanenta alimentata cu grasime pentru a le feri de gerurile naprasnice, dar si pentru a le inlesni inotul in cautarea hranei.

Nici infatisarea Pamantului n-a scapat de capriciile climei. Aspectul actual al scoartei terestre oglindeste si evolutia climatului erelor geologice. Alaturi de activitatea tectonica, eroziunea cauzata in principal de diferentele de temperatura, de vant si de precipitatii este un mare modelator al scoartei terestre. Martore ale actiunii ei sunt numeroase monumente ale naturii, canioanele, vaile sau sculpturile in diferite straturi de roci. Sunt celebre canioanele Colorado si Yellowstone sau fantasticile forme ale rocilor erodate din Bad Lands.

La noi in tara sunt Babele din Bucegi si Sfinxul din Ciucas. Oamenii, cu toate posibilitatile stiintifice si tehnice cunoscute in momentul de fata, sunt supusi climeim pornind de la succesiunea zilelor si noptilor, care imprima ritmul de viata si de activitate, si pana la una dintre cele mai importante ocupatii ale omului, agricultura, care se desfasoara in functie de anotimpuri. Dar influenta climei nu se manifesta numai asupra ritmului de viata si de activitate a oamenilor, ci si in multe alte directii.

Astfel, chiar imbracamintea reflecta adaptarea omului: de la acel pagne sau sort pe care il poarta membrii unor triburi din Africa si America de Sud la costumul special facut cu unul sau mai multe staturi de blana purtate de oamenii din zonele polare si subpolare, la palariile conice purtate de locuitorii din sud-estul Asiei confectionate din pai sau la turbanele locuitorilor din Orient; insasi culoarea predominant deschisa a vesmintelor lor ii protejeaza de arsita indelungata a soarelui.

Omul a invatat sa-si construiasca adapostul in functie de clima la care s-a adaptat sa traiasca: locuitorii din tarile calde isi amenajeaza locuinta din materiale usoare si racoroase, din barne sau din bambus si pamant, inlesnindu-I o mai buna aerisire si racorire. In regiunile temperate oamenii au inventat alte materiale de constructie mai rezistente, care sa pastreze mai multa caldura iarna dar si sa tina racoare in timpul verii.

In zonele reci, locuintele sunt prevazute cu ferestre si pereti dublii, cu materiale termoizolatoare si posibilitati de incalzire. In tinuturile polare, din lipsa altor materiale de constructie, omul si-a construit locuita din bucati de gheata si zapada captusita prin interior cu blanuri de vulpe si urs polari.
Aspectul locuintelor din campie este diferit de cel al celor din zona deluroasa sau montana.

In aceasta zona precipitatiile fiind mai reduse si predominand mai mult cele lichide au determinat pe localnici ca acoperisurile caselor sa aiba o inclinatie mai mica fata de a celor construite in zona montana, care au o inclinare foarte mare, cu scopul de a retine cat mai putin cantitatea sporita de precipitatii lichide si solide.
In vechime oamenii suportau mult mai greu variatiile climatice ivite in timpul deplasarilor pe care le faceau. Astazi cu posibilitatile tehnice existente, oamenii se adapteaza mult mai usor unui climat impropriu, cu ajutorul diferitelor materiale moderne de constructie sau instalatiilor de aer conditionat.

Meteorologia are din ce in ce mai mult o deosebita importanta practica. Prevazand fenomenele meteorologice care pot aduce pagube agriculturii, se iau masuri de protectie in vederea diminuari pagubelor sau chiar evitarea pierderilor. O ramura specifica a meteorologiei numita agroeteorologie se ocupa cu studiul influentei fenomenelor meteorologice in productia agricola. Toate unitatile agricole primesc informatii referitoare la schimbarea timpului si asupra aparitiei fenomenelor daunatoare agriculturii, cum sunt bruma, grindina, inghetul.

Pentru efectuarea in bune conditii a transporturilor aeriene trebuie cunoscute previziunile meteorologice. Traficul aerian beneficiaza cel mai mult de cunoasterea lor: avioanele nu decoleaza decat daca cunosc cum va fi vremea dupa care aduc la cunostinta pilotului navei eventualele schimbari meteorologice in ruta pe care urmeaza s-o parcurga.

El primeste si in timpul zborului numeroase indicatii referitoare la starea atmosferei. Transportul maritim poate fi influentat si de necunoasterea situatiei meteorologice a rutei. Fenomenele cele mai periculoase sunt ceata, vantul si inghetul. De aceea marile nave sunt prevazute cu radare meteorologice, care pot capta informatii si de la satelitii meteorologici special lansati.

Si transportul pe calea ferata sau cel rutier beneficiaza de ajutorul meteorologiei. Iarna, cand viscolele blocheaza circulatia, buletinele meteo indica zonelel in care traficul feroviar si rutier este intrerupt. Precipitatiile abundente, precum si inghetul si dezghetul pot provoca distrugeri ale autostrazilor podurilor si terasamentelor.

O mare importanta o au studiile climatologice cu privire la amplasarea judicioasa a unor noi obiective industriale, functionale sau a locurilor de odihna. Se stie ca zonele de relief inconjurate de munti nu permit scurgerea si ventilarea aerului, inlesnind persistarea aerului poluat si formarea inversiunilor de temperatura. Ca urmare, compusii si reziduurile chimice formate nu se pot imprastia in atmosfera ramanand in staturile cele mai inferioare ale atmosferei si avand urmari negative in viata omului, animalelor si plantelor regiunilor respective.

In momentul de fata, amplasarea noior obiective industriale, cum sunt cele chimice sau siderurgice se face in urma studiului de microclimat al localitatii respective. In nici un caz nu se vor amplasa in directia predominanta a vantului, deoarece fumul se va abate asupra localitatii respective. De aceea se tine seama si de amplasarea noilor cartiere de locuinte, a spatiilor verzi de recreere si de odihna sau a sanatoriilor.

Un studiu climatologic amanuntit este necesar si inainte de inceperea unei constructii: in cazul unui bloc de locuinte se va tine cont de directia predominanta a vantului, orientandu-se pe directia vantului pentru a nu fi supus actiunii acestuia. Obiectivele industriale care polueaza aerul vor fi inconjurate de perdele de vegetatie, care au rolul de purificare a atmosferei.

In calculul capacitatii lor de evacuare a apei din precipitatii se va tine seama de cantitati maxime cazute in zona respectiva. Pentru asigurarea unei bune functionari a hidrocentralelor trebuie cunoscute regimurile de precipitatii si de inghet. In proiectarea liniilor electrice si in amplasarea si forma salpilor determinante vor fi directiile predominante ale vantului si depunerile de gheata pe conductori, sporindu-se parametrii de rezistenta a constructiei respective.

Tratamentele balneoclimatice presupun studii climatologice anterioare pentru indeplinrea scopului lor. In amplasarea spitalelor, a sanatoriilor si a localitatilor balneare se tine seama de conditiile climatice locale. Amenajarea unor microclimate optime in halele de lucru, in incaperi, in scoli, in fabrici are o mare importanta in obtinerea unui randament maxim al omului in munca sa.

Din cele prezentate mai sus rezulta marea importanta ce se acorda in momentul de fata studiilor climatologice, cunoasterea diferitelor fenomene meteorologice, gradul lor de manifestare si frecventa aparitiei lor in zona in care in care ne intereseaza. Fara nelipsitul studiu climatologic, omul nu va putea valorifica in cel mai inalt grad obiectivul industrial construit si telurile propuse de el nu vor putea fi in intregime realizate, de multe ori ivindu-se chiar efecte neasteptate si contrare. De aceea in prezet se acorda o deosebita importanta cunoasterii amanuntite a conditiilor naturale ale mediului in care omul isi desfasoara activitatea sa creatoare.

referate « WordPress.com Tag Feed

Geografie