N-am sa vorbesc despre momentele urate ale lui 2007... nu are rost sa rascolesc prin gunoi... gunoiul va exista mereu, totul e sa fie dus la centrele de reciclare...

Dar au existat zile frumoase...

cand stateam cu fratele meu si ne jucam sau pur si simplu ne certam sau orice faceam impreuna era super dragutz

cand am mers prima oara cu tata in masina, eu la volan...

cand am mers cu mama prima oara in masina a fost panica... ca era panicata... dar am zile frumoase si cu mama...

cand stateam si asteptam sa se imbrace gemenele sa plecam la b'estival si am baut cate un pahar de vin doar razand si sperand la clipe frumoase...

cand manu a reusit sa obtzina acel job in afara... ce ne-am bucurat pentru ea ... si pana la urma a obtzinut chiar si o bursa pentru care a muncit toti anii astia...

cand am povestit cu manu, dnl si delia la o sticla de vin visele noastre care ne-au bagat in sperietzi :)

cand am scapat cu viatza dupa ce dnl a rupt un tirbuson pe care il imprumutasem eu de la un baiat...

cand stateam toata ziua in h20 cu cartea in mana facand teste pentru permisul de conducere... iar fetele radeau de mine :)

cand am reusit sa ne uimim pe noi prin faptul ca suntem un grup care daca isi propune sa se distreze impreuna reseste cu succes (festivalul letARHgia2007)

cand silvia mi-a spus: de ce n-ai zis? Am realizat ca suntem inca prietene chiar daca multe sageti au trecut printre noi, nu noi le-am aruncat... doar ne ferim de ele...

cand l-am simtit pe matei fericit :) chiar m-am bucurat pentru el... zambeste...

cand m-am reintalnit cu pastilutz, caldura nu dispare iar sperantele sufletelor noastre nu mor decat daca le permitem noi...

cand mihnea ma tzinea in bratze ca si cum trecutul nu murise si totusi eram constientzi amandoi caci viitorul nostru nu exista caci inima mea ii spunea adevarul  despre altcineva

cand m-am reapucat de balet, fiecare zi petrecuta la sala de balet ma reintregea... dansul e un stil de viatza si nu conteaza daca ma sui pe masa si dansez inainte sa ma imbat... caci asha imi exprim eu fericirea...

cand m-a tzinut in bratze in frig pe nisip ca si cand eram doar noi...

cand si-a lasat balele pe mine in autocarul facultatii :)

cand sabin devenea antisocial sau cand se certa prieteneste cu mihai daruiau momente haiose grupului

cand bogdan zambeste cu sperantza ca lucrurile se rezolva de la sine...

cand eram cu manu singura pe plaja si ne-am dat seama cat am crescut si maturizat in comparatie cu fetele de langa noi care vorbeau despre bac...

cand eram singura acasa si plangeam din cauza unui film si m-au sunat dnl si manu sa ma inveseleasca :)

cand m-a luat vladutz in brate sa-mi multumeasca ca am venit la ziua lui (era putin ametit, dar se pune faptul ca a fost dragutz)

cand mi-a dat scarlet linkul catre blogul ei unde am descoperit ca si pentru ea contez: merci scumpa!

cand am trecut pe langa dominic fara sa simt nimic iar la 2 secunde inima mi-a sarit din piept pentru ca aparuse el (nu dominic) mi-am dat seama ca nu pot pierde visul pentru nimic...

cand am simtit ca alex ma sutzine cu toate rautatile pe care i le zic eu pe minut el crede in sufletul meu...

cand mi-am dat seama ca nu sa spui: te iubesc (aviz vlad) e important ci sa-ti simti inima ca ar face orice pentru iubire

cand un baiat a incercat sa o agatze pe manu si am facut pe lesbienele sa scapam de el (nu ne-am sarutat :P) am fost salvate la timp de altcineva...

cand greger si groovey
au acceptat sa fac parte din voce.ro

cand am fost invitata sa scriu la Reporter Virtual 

Dar cel mai importante sunt zilele in care iti dai seama ca nu esti singura persoana care iubeste neconditionat, ci mai sunt si alte persoane care chiar au sentimente pentru tine si care iti sunt alaturi si atunci cand ai zile proaste, sau o arzi mai prost, si care incearca sa-ti ascunda uneori adevarul sa nu te raneasca... Si alt lucru important e sa stii sa-ti pastrezi iubirea puternica chiar si atunci cand persoana la care tzi nu te face sa zambesti...

Ce pot sa-mi doresc mai mult? Sa reusesc sa-mi implinesc visele si visurile...

Ce-mi doresc cel mai mult? Sa ma trezesc dimineatza si sa nu fie nevoie sa iau telefonul in mana pentru a spune buna dimineatza unei persoane care conteaza pentru mine.... sa fie pur si simplu langa mine...

[googlevideo=http://video.google.com/videoplay?docid=3735743777518441572&q=kind+of+peace&total=1804&start=0&num=10&so=0&type=search&plindex=7]

In 2008 am sa fiu la fel de acida, am sa incerc sa-mi urmez visul, am sa lupt in continuare pentru inima mea si am sa ma ranesc singura daca am sa fiu lasata(nu fizic.... i;m not that emo :P) si am sa-mi pastrez prietenii aproape :)

Mesajul campaniei Reporter Virtual  este simplu: "NU MAI VREM in spitalele romanesti: incompetenta, mizerie, birocratie, pacienti morti cu zile, lipsa de respect si nici sa dam spaga. Spuneti STOP spitalelor horror din Romania. Scrieti istoriile voastre din aceste centre de dezumanizare. "

Intamplarile pe care le-am trait eu, cel putin cele de care sunt constienta... caci de la tata am inteles ca am facut o buba mare cat o nuca pe picorus dupa vaccinul care mi l-au facut in spital dupa ce m-am nascut, am si cicatrice... urmeaza mai jos

Poate ca suntem noi studentii mai tineri, dar asta nu ne scapa de probleme, ori e o masea, ori un picior in ghips, ori o acnee; fiecare varsta cu problemele ei. Ce am patit eu cu doctorii?

Totul a inceput cu o stomatoloaga care mi-a scos o masea care nu era de lapte, s-a incurcat saracuta iar eu am ramas cu o gaura in gura, nu e foarte vizibila, iar spatiul e mic asha ca un implant e imposibil, de atunci folosesc cliniciile particulare care au anestezic cu gust de capsuni.
In anul 1 de facultate, mi-am rupt degetul la sport, am fost la spital si mi-au pus mana in ghip pana la cot si mi-au zis ca 3 saptamanii trebuie sa stau asha, in conditiile in care aveam predare la proiect cu machete. In 3 zile a inceput sa ma manance piele, nu mai suportam, atarna greu si nu puteam sa dorm, asha ca tata n-a mai suportat vaicarelile mele de printesa si m-a dus la spitalul de oase unde mi-a fost salvata mana, sau degetele pe care riscam sa nu le mai misc daca stateam imobilizata 3 saptamani. Doctorul de acolo a considerat ca o atela imi este suficienta pentru 1 saptamana jumate si asha a si fost.

Ma aflu printre persoanele norocoase totusi. Tata insa…inainte sa faca un transplant de rinichi s-a interesat pentru cazul in care grefa este una reusita cat o sa mai traisca iar medicii de la cluj i-au explicat scurt: 10 ani maxim, asha ca putin socat de acest raspuns a zburat peste hotare si s-a operat in tari straine unde atunci cand faci o grefa iar corpul tau raspunde pozitiv noului organism esti aproximativ ca nou, in nici un caz cu termen de garantie.

Acum 1 luna eu si tata am cazut cu scaunul, iar tata s-a taiat adanc la mana in cazul acestei lovituri, era duminica, am fost la un spital la camera de garda, tata avea badaj si gheatza la mana, am mers la chirurgie la camera de garda si dupa ce am explicat problema tatei, doamna de acolo ne-a trimis sa luam bon de la receptie. Ne-am dus la receptie unde intr-un 15 de ora a venit cineva si ne-a notat in condica. Am mers cu bonul inapoi la chirurgie, dar se schimba tura, asha ca am asteptat din nou, dar cum nu pareau foarte interesati de prezenta tatei am intrat iar in cabinet, unde era o alta asistenta care ne-a intrebat din nou povestea… tata s-a enervate si a zis ca el vrea sa vorbeasca doar cu doctoral chirurg pentru ca n-are sens sa zica ce a patit la tot spitalul daca nu-l taie nimeni. Evident domnisoara s-a simtit ofensata. Pana la urma a aparut doamna doctor care ne-a impartasit ca n-a fost la toaleta pe ziua de azi: tata a intrat cu mine in sala de chirurgie si i-a zis ca sa mearga la toaleta dar sa-l coasa si pe el totusi, eh n-a mai vrut sa mearga la toaleta, l-a cusut cu vezica plina dupa ce s-a asigurat ca eu n-am sa lesin daca vad niste sange, vrand initial sa ma dea afara din sala. Eu vazusem toata rana pana la os in momentul accidentarii, si reusisem sa strabat jumatate de Bucuresti, faptul ca il cosea si ii micsora rana nu avea fizic cum sa ma mai afecteze. Cu toate acestea asistenta iesita proaspat din tura, imbracata intr-o fusta lunga, larga, cu paiete a tzinut mortis sa mi se adreseze cu: Nesimtita ce esti! Si asta doar pentru ca eu stateam alaturi de tatal meu, imbracata in civil la fel ca si ea, caci daca halate pentru ei nu au, pentru insotitorii pacientiilor nici atati… halal sterilitate in Romania.

Asha ca daca ai racit, stai cuminte in pat acasa, caci daca mergi la doctor pleci cu mai multe decat ai.

Cei care doresc sa contribuie la aceasta campanie pot prelua acest text pe site-ul/blogul lor. O campanie Reporter Virtual. Astept mesajele voastre la adresa: reportervirtual@reportervirtual.ro

Sunt la fel de frustrata ca n-am loc de parcare

Am sa-mi iau maine o pereche de coaie inainte sa intru in parcare.
Multumesc

PS: Scriu din curs... e blog urgent

Acum 3 zile Tiberiu Lovin (http://lovinpress.wordpress.com/) m-a invitat sa colaborez cu Reporter Virtual. Am zis Da fara sa stau prea mult pe ganduri, mie imi place sa scriu si unui astfel de proiect n-ai cum sa-i spui nu, mai ales cand tot ceea ce trebuie sa faci e sa-ti povestesti cea mai frumoasa parte a vietii: viata de student. Asha ca va invit pe Reporter Virtual sa-l cititi pe Tiberiu sa ma cititi pe mine si sa fiti niste romani informati si amuzati.

Aici primul meu articol http://www.reportervirtual.ro/2007/10/09/o-zi-anormala-din-viata-unui-student.html