Primit pe email:

--
Ma bucur ca noi vorbim,
Olivian BREDA (+ tu, care citesti)

_________________
Vei iubi viata. Olivian BREDA (+ tu, care citesti)

"Daca citeşti acest articol, în acest ziar, este foarte probabil să lucrezi într-o companie şi să te intereseze markting-ul, PR-ul sau cel puţin noile concepte la modă din business. Eu sunt oengist (lucrez în sectorul non-profit) de mai mulţi ani. Avem astăzi ceva, un concept nou, care ne face să ne întâlnim şi să ne cunoaştem mai bine. Da, este vorba despre Responsabilitatea Socială a Companiilor (CSR). Nouă, oengiştilor ne place foarte mult acest concept. Dacă înainte, vechiul found raising ne dădea bătăi de cap pentru că presupune că noi să te căutăm şi să te convingem de ce este nevoie să dai din profitul companiei tale unor grupuri dezavantajate şi aflate în nevoie, ei bine, acum venim şi spunem că este responsibilitatea voastră să întoarceţi o parte (macar o foarte mică parte) din profit societăţii şi comunităţlor în care vă desfăşuraţi business-ul. Lucru care într-un fel vă face pe voi să ne căutaţi pe noi, pe cei mai pregătiţi şi profesionişti dintre noi, pe cei care cunoaştem cel mai bine unde şi cum trebuie intervenit pentru a face lucruri bune în societate. Că plantăm copaci, curăţăm munţii, că lucrăm cu copiii dezavantajaţi sau supradotaţi, că îngrijim bătrîni la domiciliu sau că ridicăm vocea cînd drepturile omului sunt călcate, voi trebuie să ne cunoaşteţi pentru a lega parteneriate care să vă poziţioneze bine şi credibil în ochii clienţilor voştrii şi în societate în general.

Şi dacă tot trebuie să ne cunoaştem mai bine, să vă spun cîteva lucruri şi cam cum vedem noi responsabilitatea voastra şi a noastră faţă de beneficiari şi comunitate. Cei mai mulţi dintre noi ştiu că pentru voi CSR-ul este o ramurică a marketingului şi nu ne deranjează lucrul acesta. Şim că asta este ceea ce vă motivează cu adevărat să faceţi lucruri altruiste şi nu vrem să fiţi demotivaţi.

Unul dintre lucrurile care ne deranjează este, de exemplu, greenwash-ul sau practicile similare acestuia. Englezismul de mai sus se referă la faptul că unele companii îşi induc în eroare consumatorii cu privire la practicile sale ecologice prezentând beneficii irelevante, din punt de vedere ecologic, ale produselor lor. Un alt lucru care ne deranjează puţin este că vă grăbiţi să promovaţi o activitate sau proiect de CSR imediat ce a început şi nu aşteptaţi să raportaţi rezultatele reale ale intervenţiei voastre. De aceea înainte de a ne solicita un parteneriat vă rugăm să aveţi în vedere onestitatea iniţiativelor voastre, care sunt obiectivele reale ale acestora şi cum sunt evaluate rezultatele unui program CSR.

Vrem ca atunci cînd ne parteneriem să aveţi încredere în expertiza şi capacitatea noastră de a interveni eficient în comunitate şi să ne respectaţi, chiar dacă voi sunteţi finanţarori. Pînă acum am implementat proiecte de milioane de euro, efectele intervenţiilor noastre sunt vizibile şi recunoscute de beneficiarii noştri. Ne-am dori să nu vă mărginiţi la „a da banii” şi să veniţi alături de noi şi aproape de beneficiari şi de comunităţi, vă garantăm că vă veţi simţi bine ca voluntari şi veţi vedea că donaţiile voastre sunt chibzuit folosite. Fiţi atenţi la cum sunt cheltuiţi banii şi solicitaţi raportări tehnice (activităţi efectuale şi rezultate obţinute) şi financiare periodice.

Nu vă mai amăgiţi cu gîndul că practici concurenţialele loiale sau practici interioare morale sau că vă plătiţi datoriile la stat la zi înseamnă responsabilitate socială. Nu sunt. Pentru aceste exista deja o sintagmă şi aceasta este „etica în afaceri”. Faptul că vă plătiţi datoriile nu este un serviciu pe care-l faceţi societăţii ci vizează chiar legalitatea voastră, contrarul presupunînd realţii publice cu Serviciul de Investigare a Fraudelor.

Vă aşteptăm alături de noi, vom continua să vă căutăm şi noi, cunoaşteţi-ne cât mai bine pe cât mai mulţi dintre noi, vedeţi care sunt ariile unde vă putem ajuta şi hai să dăm drumul la treabă. Sunt multe de făcut şi cu toţii ne dorim să trăim într-o lum mai bună.

Unde-i rost de bani altora, hopa

Nimic să nu-i scape statului. A aparut un nou fenomen – CSR-ul, al nostru să fie! Intrebaţi cei de la www.responsabilitatesociala.ro cu ce se va ocupa, Derzsi Akos, Secretar de Stat în minister, a spus despre direcţia pe care o coordonează (constituită şi funcţionabilă în baza Hotărârii Guvernului nr. 381/2007) că “se ocupă cu identificarea şi elaborarea politicilor în domeniul CSR, diseminarea, implementarea activităţilor de CSR. De asemenea, evaluează efectele sociale ale programelor aflate în derulare.”

Hai nu mai spuneţi! Reţinem limbajul lemnos şi mergem mai departe. Ziceţi că identificaţi şi eleboraţi politici în domeniul CSR. Adică, să înţelegem că faceţi analize de nevoi în comunităţile din România şi le spuneţi companiilor unde să se ducă şi ce să facă? Dar ce-i aia CSR domnule ministru!? Să fie oare vorba despre nişte activităţi ce apar la iniţiativa unor companii care aleg să fie reponsabile în comunităţile unde-şi fac afacerile, şi unde fac un bine oarecare, după posibilităţi? Să fie oare vorba despre un domeniu în care statul nu are ce căuta din evidentul motiv că simpla sa prezenta poate inhiba iniţiativele PRIVATE sau le poate deturna activităţiile (şi fondurile) în direcţia în care vreun funcţionăraş crede cu cuviinţă?

Ce o sa faceţi în contiunare, o sa propuneţi formulare (împreună cu Finanţele?!) pe care le vor avea completat comaniile care doresc să facă CSR? Mai reglementaţi ceva? Sau vă apucaţi să “implementaţi activităţi” de CSR!? Adică... cum! Sau pe banii cui? (Sic!)

Şi cum adică direcţia „evaluează efectele sociale ale programelor aflate în derulare” . Nu vi se pare o obrăznicie să evaluaţi proiectele finanţate din banii altora? V-a invitat cineva să o faceţi? Staţi chiar aşa de bine cu evaluarea propriilor activităţi şi direcţii din minister încît resursele vă pemit extinderea într-un  domeniul în care nimeni nu vă vrea şi nu aveţi ce căuta?

Domnule ministru, statul şi ministerul pe care-l reprezentaţi are destul de multe datorii, mai ales în termeni de servicii sociale, pe care nu şi le onorează, faţă de cetăţenii săi. Dacă dumneavoastă credeţi că aţi făcut destul şi că este cazul să vă extindeţi birocraţia şi preocupările într-o nouă direcţie, vă alflaţi într-o gravă eroare. Companiile au nevoie de expertiza şi colaborarea ONG-urilor pentru a interveni în comunitate. Au nevoie de practici democratice şi transparente pe care le pot învăţa mult mai bine de la sectorul neguvernamental decît de la orice instituţie publică. Aşa că vă rog, lasaţi-ne.

I: Ce rol sau ce responsabilitati credeti ca ar trebui sa aiba companiile in privinta educatiei formale/informale din Romania?

I: Cum apreciati modul in care au inteles pana acum companiile sa-si indeplineasca acest rol?

I: Ce resurse poate sa ofere o organizatie ca a dumneavoastra intr-un program de CSR al unei companii?

I: Ce asteptari aveti de la o companie care si-ar dori sa intre intr-un parteneriat cu dumneavoastra (fie in cadrul unui program pe care il desfasurati, fie in cadrul unui program de CSR al companiei)?

În cadrul proiectului, 900 de voluntari au colectate 5,5 tone de PET-uri din zona Mahmudia-Murighiol. PET-urile au fost compactate cu ajutorul presei donate de URSUS Breweries şi au fost trimise la reciclare.

Pe www.responsabilitatesociala.ro poţi vota acum proiectul lunii martie.

Vedeţi aici şi două filmuleţe cu această ocazie:

Cu aproape 2 ani in urma, imediat dupa inundatii, o companie producatoare de materiale de constructii isi lansa un site web pentru o societate durabila. In afara acestui site, care era o prezentare pana la urma, am aflat si despre ceea ce au facut oamenii din acea companie pentru semeni. Nu numai ca au trimis din materialele pe care le fabricau, dar angajatii, benevol, au strans haine si bani pentru a-si ajuta semenii sinistrati.

De atunci s-a mai scurs ceva timp si am vazut mai multe companii implicandu-se. Unele au ajutat copii dotati, altele pe cei cu probleme, o parte au sponsorizat sporturi nobile. A existat implicare pentru mediu, pentru semeni, pentru educatie si dezvoltare… Este bine ca s-a ajuns aici, iar mediul de afaceri a realizat ca poate face bani si  construi o imagine solida, daruind.

Studenţii

Experienţa este totul când vrei să avansezi profesional. Dar ce te faci când, student fiind, nu ai ocazia de a acumula experienţă pentru că eşti considerat din start pierdere de timp?

De câteva ori am fost pus în situaţia de a apela la câte o cunoştinţă pentru a beneficia de o adeverinţă de practică pentru facultate. Şi când spun adeverinţă de practică nu mă refer şi la practica propriu-zisă, pentru că firma respectivă ar fi pierdut timp şi bani pentru a mă lămuri pe mine. Alţii au insistat, cine avea relaţii găsea, cine nu ... se mulţumea cu lucrări teoretice şi mult studiu.

Realitatea românească

Azi, când te duci la vreun interviu ţi se cere o anumită experienţă în domeniul în care doreşti să lucrezi. Aşa merg treburile pentru ocuparea de noi posturi. Dar companile care cer asta nu sunt dispuse să te pregătească pe tine sau pe alţii pentru job-ul dorit pentru că la fel: pierd timp, implicit bani.

Trebuie să fii un autodidact şi să le ştii pe toate. Deşi când cauţi un loc de practică, ca student, ţi se întoarce spatele pentru că este considerată o pierdere de timp. Mulţi nu văd avantajul unei astfel de posibilităţi. Îţi faci o imagine, atragi oameni de pe urma cărora poţi câştiga. Mulţi prind din mers şi practic, o dată integraţi în echipă, nu mai au nevoie de cine ştie ce training.

La un moment dat, am vorbit de oameni revoltati la locul de munca. Ei sunt rezultatul dezinteresului companiilor. Cândva au avut nevoie de câteva ore de practică pe săptămână, li s-a trântit uşa în nas, s-au descucat cum au putut şi au ajuns la concluzia că e normală atitudinea lor faţă de companiile la care lucrează, ca o răzbunare la atitudinea generală a companiilor.

IMM-urile

Firmele româneşti nu dau încă dovadă de transparenţă în ceea ce priveşte informaţiile cu caracter public, iar de transparenţa actului de decizie nici nu se pune problema.

Dacă a-ţi deschide o afacere e foarte simplu, nu la fel de simplu se pun la dispoziţie şi informaţii despre afacerea respectivă. Pentru că, de obicei, patronii sunt indivizi care cred l-au luat pe Dumnezeu de picioare, iar ceea ce fac ei nu e de restul lumii. Acest timp de oameni sunt genul care îşi protejează ceea ce dobândesc de la alţii, nu prin munca proprie.

Lăsând la o parte afacerile de mici dimensiuni, de familie în majoritatea cazurilor, nici cele de nivel mediu nu realizează că transparenţa poate câştiga încrederea partenerilor de interes şi astfel poate îmbunătăţii relaţiile cu investitorii.

Transparenţa în cadrul IMM-urilor nu poate fi decât un motor pentru schimbarea internă şi un bun etalon pentru managementul riscului şi nicidecum o risipă de timp şi bani.

Termenul limită pentru aplicări expirase. Nu a trecut niciun minut şi am început să scriu emailuri organizatorilor să văd dacă mă mai puteau primi ca delegat chiar în condiţiile în care mi-aş fi plătit eu toate cheltuielile.

Răspunsul a fost pozitiv, mulţumită echipei - le rămân datoare :) .

Ziua 1 -vineri 22

Agenda a început ceva mai târziu din cauza problemelor pe care le-a avut un autocar din cele două. Am fost cazaţi la hotel Parâng din Olăneşti.

Astfel m-am bucurat de două ore de căldură afară, bucurându-mă de norii cumulus şi de căldura neobişnuită. Am luat şi prânzul. Faţă de experienţa de acum doi ani, mâncarea a fost, în mod surprinzător, chiar bună.

În schimb, în sala de conferinţe a fost mult mai frig decât era afară. A luat ceva vreme să se încălzească sala.

Am făcut un joculeţ de Get to Know Each Other înainte să începem.

Primul vorbitor a fost Hans Hedrich, coordonator de programe la Asociaţia Sighişoara Durabilă. Un sas reîntors, Hans contribuie acum la promovarea educaţiei în spirit ecologic precum şi promovării urbanismului în spiritul păstrării specificului oraşelor transilvane. Din spusele lui Hans, asociaţia se află de partea celaltă a baricadei faţă de administaţia locală. Poveste veche. În plus a insistat prea puţin pe partea de CSR. Cele mai importante teme de gândire pe care le-am pus pe agendă :

• Cum putem trece la Low Impact Living şi în acelşi timp să permitem societăţii să rămână sustenabilă şi competitivă?
• De ce asociaţiile nu îşi promovează oameni în poziţii din adminstraţia locală?
• De ce nu se caută punţi de legătură cu administraţia aşa cum e ea? Sunt oameni de o parte şi de alta, numai că au interese şi valori diferite, sau poate că nu sunt aşa de diferite de fapt...
• Trebuie să importăm arhitecţi şi urbanişti pentru Transilvania?

A urmat Luminiţa Oprea, communication Manager la Holcim. Iniţial nu am putut face legătură între stilul neconvenţional al dumneaei, expansiv şi foarte expresiv, discutând despre valori şi motivaţii (parcă o sinteză vie a cărţilor motivaţionale pe care le-am citit) -- şi prezenţa în sectorul corporatist obişnuit cu persoane care nu pun accent pe valori.

Problema pe care o ridic legată de discursul doamnei Oprea este legată de Scarcity Principle şi aplicabilitatea lui în viaţa reală. Ceva ce o să îmi dea de gândit.

A urmat apoi Teia Catană de la Viitor Plus, cu probleme de dezvoltare durabilă. Nu am reţinut prea mult, poate fiindcă încercând să facă prezentarea mai interactivă a subţiat din conţinutul de bază. Eu aşteptam idei mai puternice pe partea de sustainable development. Mi-a plăcut în schimb partea cu reducerea costurilor pentru electricitate sau colectarea selectivă la banca ABN AMRO unde Teia a lucrat anterior.

De gândit:

• Ce pericole mai mult sau mai puţin ascunse prezintă tendinţele actuale asociate cu dezvoltarea durabilă?
• La nivel de corporaţie, economia de electricitate şi alte resurse reduce semnificativ din costuri. Asta înseamnă profit mai mare cu efort semnificativ mai mic. De ce nu face asta toată lumea? Resursele economisite pot fi folosite în scopuri mai nobile.
• Exemplul Costa Rica: nu ar fi o lume fără conflicte armate automat mult mai plină de resuse astfel încât să fie destul pentru toată lumea?
• Ce metode de gândire trebuie să internalizăm pentru a privi lucrurile în complexitatea lor şi să ţinem cont şi de efectele secundare?

Ne-am despărţit apoi, reprezentanţii ONG (printre care şi eu, deşi reprezentam un grup fără personalitate juridică) au prezentat fiecare câte un proiect studenţilor interesaţi, care trebuiau să găsească legătura cu corporaţiile. În acea seară am fost extrem de entuziasmată.

Ziua 2 - sâmbătă 23

De aici ne-am separat, eu am mers pe partea de ONG iar studenţii au avut materiale cu totul diferite. De dimineaţă am avut parte de un training pe granturi ţinut de Ciprian Ciucu iar după-amiaza pe resurse umane. Informaţiile au fost foarte utile. Seara am discutat cu fetele din echipa mea despre cum să arate proiectul, am încercat să mă implic cât mai puţin pentru a le lăsa lor loc de gândire -- acum cred că trebuia să le ţin din scurt după vechiul meu obicei...

Ziua 3 - duminică 24

Am avut parte de un training pe vânzări - de unde am putut scoate şi câteva informaţii noi. Eu eram din toată sala singura fostă membră AIESEC aşa că priveam lucrurile cu alţi ochi.

Interesantă a fost pentru mine ultima întâlnire, cea cu John Aston -- mi-a dat cel mai mult de gandit dintre toti. A plecat de la a explica termenul de greenwashing, a continuat cu cazul Rosia Montana, folosind o abordare logică şi echilibrată, cu respect pentru ambele "tabere", discutând despre plusuri şi minusuri. Apoi şi alte cazuri prin care începea să demonteze nişte mituri despre ce este de fapt considerat "bun" sau "rău" în situaţii ce au de-a face cu mediul înconjurător...

După ce s-au prezentat proiectele am plecat spre casă, avâd în minte idei şi întrebări noi, iar afară un superb apus de soare.

Colega mea a anuntat azi ca "va functiona doar pentru examenul de licenta". Si pentru Alex. Si pentru Maroc. Si India. Si pentru genti. Si pentru toate chestiile complicate pe care a incercat sa mi le explice. Clar nu pentru un job. Nu acum.

In prima faza, as fi miorlait si as fi scris despre cate calitati are si despre cat o sa-mi lipseasca, si ce amar o sa fie capuccino fara ea. (metafora asta o s-o dea gata)

Si ti-as fi zis ca nimeni nu imbina verdele cu maroul atat de funcky, sau fustele clos cu jampierele atat de trendy ca ea.

Sau ti-as fi dat link-uri spre materialele scrise de ea. Ca doar toate stirile si studiile de caz de pe ResponsabilitateSociala.ro din ultimele 4-5 luni de ea sunt “muncite”. Sa zica cineva ca nu se pricepe la asta, ca-i declar razboi! Pe argumente!

Dar daca incep sa o laud, o sa si-o ia atat de tare-n cap, o sa se umfle atat de mult in pene, incat n-o sa ne mai intelegem cu ea...

Asa ca nu fac decat anuntul: colega mea de birou se pune cu burta pe carte si pleaca de la noi. Si mie imi pare rau.

Nu o sa mai scrie stiri, o sa-si scrie lucrarea de licenta. Nu va mai citi despre creditele de carbon, ci va invata despre... ce invata ea la facultate.

In loc de partea cu "lasa-n urma un sot si 2 copii" spun ca daca indrazneste "sa se dea lovita" si sa nu puna mana pe telefon, sa ma sune din cand in cand, ii amintesc ca stiu unde sta. Si ca atunci cand a iesit la tigara, i-am gasit buletinul si i-am copiat adresa de acasa. Ascunde-te daca mai poti.:)

Asta-i doar intre mine si ea: draga mea, am un feeling ca, atunci cand vei implini 30 de ani, chiar o sa ai multi bani. Tind sa cred ca voi fi pe langa tine, ca sa te ajut sa-i cheltuiesti.

Foarte frumos. Putina lume...fireste, daca aici nu se asculta “aruncatzi manutzele in aer”, “mi-am facut afacere si fac milioanele” etc ..oamenii nu pierd vremea cu “prostii”. In fine, pe scena au fost Tatiana si Alexandru Morosanu si surpriza serii: soprana Cristina Radu.

Mi-a placut mult Cristina Radu. S-a simtit pasiunea cu care traieste muzica pe care o canta atat de frumos. Cred ca este asa de important pentru oricare artist, indiferent de arta pe care o practica, indiferent de gradul ei de complexitate, sa o transmita si celor mai putin initiati. Sa-l faca si pe cel care abia, abia gusta respectiva arta, sa se bucure de ea.

Eu m-am bucurat aseara fara sa fiu experta in muzica clasica. Nici pe departe. De fapt, sunt un adevarat anti-talent iar orele pe care le-am petrecut la cor, pe cand eram in scoala generala, m-au ajutat numai sa trag chiulul de la orele de cultura civica....my God! Era atat de cumplita profa, oribila, cosmar traumatizant, incat ar fi preferat sa fac o mie de ore de mate, fizica si tot ce mai vreti, decat sa indur chinurile ei. N-a fost cazul, corul m-a salvat intotdeauna! :)

Niciodata, insa, n-am manifestat vreun interes sporit fata de vreo campanie CSR din .ro si de CSR in genere. Citeam din cand in cand cate o stire despre diverse actiuni, insa nimic mai mult si ma suspectez ca asta s-ar trage de la chiul. :D

Lasand gluma la o parte, ceea ce vreau sa spun este ca multe concerte de la Sala Radio sunt organizate cu sprijinul Grawe Romania. Foarte frumos gestul lor de a sustine aceste evenimente culturale. Fac bine tuturor: bine pentru artisti pentru ca astfel nu-si risipesc talentul, bine pentru noi, publicul, pentru ca ii putem asculta live. Bravo.

Întrebările au fost:

• Care sunt primele trei companii pe care le apreciati pentru implicarea lor sociala si de ce?

• Care este cauza sociala in care ati vrea ca o companie pe care o cunoasteti sa se implice? Numiti compania si spuneti de ce ar trebui sa se implice.

• Ati scrie despre o companie, daca v-ar demonstra ca e preocupata si are programe de impact referitoare la o cauza in care credeti?

• Numiti trei lucruri negative care v-ar face sa considerati ca implicarea unei companii in cauze sociale este doar din ipocrizie sau din motive strict legate de imagine.

Rezultatele anchetei le puteţi citi pe www.responsabilitatesociala.ro