Cand colo, ce sa vad:

Bai gogule, cum adica ma, BLUGI MAFIA? Cum alea MELODI? Si, mai ales, unde scrisei despre enzimele din lapte, numai ala de a cautat stie.

Am vazut ca postul meu despre tableta aia grafia e super accesat... dar in intr-o zi, sub "G-pen" aparea sumbru: "melodii de la l.a.".

Oita draci! Or reinviat vremurile apuse in care toate tzoampele sub 14 ani lesinau dupa Liviu (parca asa il chema) de la L.A. . No problem, asta e, dar unde gasirati la mine melodii de la el-ei si blugi mafia nu inteleg.

De altfel, mi-a sarit un ochi si la "braking lunch". Adica pranzu` care se sparge. Sau poate era LUNCH BRAKE?!

Din partea mea, ar trebui sa-i dea cineva un premiu persoanei care a cautat dupa melodii de la BLUGI Mafia, de acum sub noua denumire: CIA Mafia, unde CIA=Cu Izmana Apretata.Voi pune la TAGS un "blugi mafia" pentru ca cel ce va mai cauta asa ceva sa stie ca se numeste: BUG MAFIA baaaaaaaaaaaaa, inculturistilor!

Incepem cu dulcele prezent in viata noastra, RATB-ul. mai bine zis... soferii si aia care pusera masini cu dotari pe ele. Am inceput sa duc dorul rablelor de dinainte de Mertane. De ce? Hai sa incep cu ce imi vine in cap. Nu ai bare de care sa te tii decat alea verticale. Printr-o gandire matematica foarte complexa si extragand radacina patrata rezulta ca cei stransi ca sardeaua la mijloc tre sa se tina... pe propriile picioare. Recomand cu caldura intrarea ultumu` in mijlocu` de transport in conserva pardon, comun si rezemarea de usa. Apoi vine problema tehnologiei. Ce presupune asta. Omu care are gepeseu` pe masina este contorizat la deschiderea de usi. Adica daca deschide usile in statie, merge 2m si prinde stop, ia-ti adio de la rugamintile arzatoare "Nene, imi dai si mie drumu` sa-ti dea Dugniezãu sanatate?!". Asta am patit azi. I-as fi urat in fata "`Tuti 133-u` lu` pusca lu` vanatoru` a lu` ^%*))_&^&^%("... dar mi-a fost lene.

Babele. Unde s-or duce frate toata ziua? Nu ai loc de ele pe trotuar, pe refugiu, sub refugiu, in tramvai, la piata, in lift, ORIUNDE IS BABE care se plimba. Si te inghiontesc bine de tot daca le stai in cale. Le uram un "americanesc" <Brake a leg si stati dracu` acasa!>.

Idioti in trafic. Stiti videoclipu` cu cel mai norocos nenorocit in trafic? Eh azi a fost unu` aproape de Sf. Georghe exact asa. Ii jupuia tramvaiu` toata tabla de pe masina. Mai era si un GTC frumos dat naibii, dar soferita tuta rau de tot.

Erori la calculator. Ma dispera calculatoru` lu` maica-meaaaa! I se reseteaza BIOS-ul, si daca nu se reseteaza BIOS-ul, isi da singur restart, si daca nu-si da restart da erori, si daca nu da erori se tampeste display-ul, si daca nu se tampeste display-ul, tziuie, si daca nu tiuie, naiba mai stie ce face. Il arunc pe geam. Si nu, nu e o japita de calculator.

Norocosi. De fapt va dau doar unul. restul ii aveti la related videos. Pana una alta va las ca facui ditai postu de lung.

 Oricum, el si-a format o parere, care-i musai sa fie imbratisata fara rezerve de noi toti: „Boia descrie foarte bine contextele istorice in care s-a format si dezvoltat poporul roman, fara ele ne-ar fi greu sa judecam istoria si prezentul nostru...”  Asa ca n-ar mai fi loc de replica.

 Sigur, mi-e greu sa vorbesc despre un domn al carui nume ma face sa cred ca… suntem neamuri. Dar, deh, dl. Boia merita atentia noastra.

 Revolutia din Decembrie, ca orice revolutie, are o puternica nota iconoclasta, iar – cum libertatea de exprimare e neingradita – tinta predilecta a fost perioada comunista, ale carei „realizari” au fost facute tandari de diversi. Din pacate, nu toti au caderea sa intreprinda astfel de actiuni. Iar „realizarili” sunt uneori amestecate si cu realizarile (caci au fost si de astea, nu s-or fi facut numai boacane…), si ele faramitate cu patima…

 Nu e cazul d-lui Boia, un istoric indeobste bine documentat si cu preocupari si in alte domenii, mai mult sau mai putin conexe. Dl. Boia incearca sa rescrie istoria asa cum a fost ea intr-adevar. Sau cum crede domnia sa ca a fost…

 La urma urmelor, ce inseamna istoria pentru majoritatea? Pai, suntem daco-romani, adica niste daci („cei mai viteji si mai drepti…”) romanizati, drept care am ramas o insula de latinitate in oceanul slav ce ne-nconjoara si e e pus mereu pe inghitit halci din tarisoara asta („cu bogatii nenumarate…”). Ba ne-am opus si turcilor si islamizarii („am fost pavaza Europei, in timp ce altii isi ridicau castele si catedrale…). Ce sa mai vorbit de dujmanu’ ancestral – hunii care ne-au rapit atata vreme Arghialu’ nost’. Si inca il mai vor…

 Eroi ca la noi la nime’. Burebista si Decebal – care au facut franjuri legiunile neinvinse ale Romei, Matei Corvinul  - ce s-ar fi facut ungurii fara un roman care sa-i destepte si sa-i ridice pe cele mai stralucite culmi ale maghiarismului multilateral dezvoltat, Stefan (domn cel mare, seaman pe lume nu are, decat numa’ mandru’ soare) – atletul crestinatatii, Vlad Tepes – spaima ghiaurilor, Mihai cel Viteaz – primul unificator al tuturor romanilor, Avram Craisorul Muntilor, Tudor – Domnul nostru, dintre noi, pentru noi, Cuza – care i-a pacalit  pe granzii Europei, unind aproape pe sest Moldova si Valahia, Carol I (nu, el nu, ca era neamt; ba, totusi, l-am dat pe brazda si l-am romanizat eins-zwei!), Maresalul – care a readus Basarabia la Patria Muma si era sa ne scape de jidani si de tigani. Si, chiar si nea Nicu, Stejarul din Scornicesti, Carmaciul…

 Mituri pe care istoriografia comunista ni le-a indesat in tartacuta, ca sa ne indobitoceasca… Drept care dl. Boia se straduieste sa ne lumineze, sa ne destepte („din somnul cel de moarte…”).

Desigur, istoricul are dreptate in multe cazuri, demontand excesele nationaliste, incercand sa puna in locul acestor mituri care stau la baza ideii de romanism niste concepte noi, bazate pe realitatea cruda.

 Dar ce ne facem cu Grigore Ureche? Ca el a afirmat (cu muuuuult timp inaintea aparitiei comunismului) ca „de la Râm ne tragem”… Sa ne fi mintit cronicarul? Sa ne fi ascuns el faptul ca noi suntem cumani, ca’z doara asa ne zise batranelu’ ala cu nume pur romanesc, Djuvara… Sa fi fost oare bravii luptatori pentru romanitate  si românitate ai Scolii Ardelene niste predecesori ai Tribunului? Cum de nu ne-au spus ei ca romanii erau doar „scursurile Romei”, adunate de pe cele mai indepartate si necivilizate coclauri?

 Ba, daca ne intoarcem nitel in urma, vedem ca nici macar Apostolul Andrei nu ne-a crestinat, ci tot f’un impostor…

 Da, Mihai Viteazul a fost mai degraba un condottiere care habar n-avea de notiunea de natiune. Caci el a cucerit Ardealul pentru… imparatul Rudolf, nu pentru poporul roman – care nici macar nu exista, nu? Natiunea nu, numele de Romania nu, dar exista limba. Aceeasi si in Moldova, si in Valahia, si in Ardeal.

 Si oare de ce, dupa victoria de la Selimbar, olahii s-au razvratit si au luat in stapanire mosiile nobililor unguri? Pentru ca Mihai era de-al lor, din sangele lor, vorbea limba lor…

 Mituri care sa legitimeze natiunea au toate popoarele. Istoria e plina de eroi, ale caror calitati au fost folosite in scopuri, in ultima instanta, nationaliste. Pentru ca, mai presus de istoria „cum fu ea”, oamenii au nevoie de pilde, de exemple, care sa-i calauzeasca in viata. Si, da, prefer miturile romantice care au contribuit si ele la formarea statului national roman. De ce nu? Cu ce sa le inlocuiesc? Cu interpretarile demolatoare ale unora sau altora? Atunci de ce sa nu acceptam teoria lui Roessler, ca am fi ultimii sositi pe aceste meleaguri. Niste cuceritori, nu? Niste hoti…

 Unii exalta nobletea si puritatea neamului nostru, legionarii i-au adaugat si latura crestina, ortodoxa, chiar mistica. Mitul satului… „Vesnicia s-a nascut la sat”, zice Blaga. Habar n-are! Satul romanesc e o mocirla populata de loaze puturoase, betive si curvare. Niste tarani… Fasolari… Ia sa fi crescut ei cu sparanghel si andive… Mergeti la Muzeul Taranului, la Muzeul Satului, daca vreti sa vedeti satul, taranul roman (fie el si de alta nationalitate) asa cum a fost si a trait. Veti avea mari surprize…

 A distruge miturile, povestile si legendele care ne-au leganat copilaria si ne emotioneaza mereu nu inseamna altceva decat crearea unor alte mituri. Dar la ce vor da ele nastere? Ne vor face ele mai buni, mai vrednici, mai uniti? Cred ca la asta trebuie sa ne gandim, nu la satisfactia de a sparge icoanele la care ne inchinam…

 Pe forumul acela unde se dezbat mai ales teme sportive, majoritatea isi arata admiratia fata de modul in care-si incurajeaza englezii echipele, sportivii. Pentru ca imediat sa treaca la represalii verbale impotriva adversarilor, dar si a propriilor jucatori… Ca si presa asta de doi lei, parca abia asteapta sa faca praf pe orice jucator care nu se ridica la nivelul … la nivelul… la nivelul cui?

 Suporterii unor echipe ce jinduiesc la palmaresul altora nu inceteaza sa minimalizeze orice realizare a adversarului, creand in schimb mituri uneori hilare care sa le alimenteze „patriotismul” local. Nu mai zic nimic de suporterii rotii cu pene, ca am tot zis. Dar, iata, sa luam cazul Timisoarei. Aproape disparuti de pe stadion odata cu prabusirea echipei Politehnicii, fanii viola au renascut dupa aterizarea in Banat a echipei din Bragadiru. Ura tembela impotriva miticilor a fost uitata cand ţechinii paşei din Giulesti au inceput sa curga in visteria echipei adoptate… Mitul a luat aspecte grotesti: armuri, martoage mascate, orasul naclait de violet. Ca sa atinga cote paroxistice dupa sanctiunile UEFA si FRF. Imbuibatul tuciuriu si-a batut joc de un oras intreg, incitand la nesupunere, la revolta prosteasca. Ce era daca echipa isi schimba  - PROVIZORIU! – numele si culorile pana la lamurirea cazului? Ar fi fost o demonstratie de civilizatie si civilitate. 

 Dar Iancu a fortat lucrurile. Si a trebuit sa plateasca. De fapt, nu el. Timisoara. Caci tare mi-e teama ca Zambon e un fel de Boia al fotbalului. Ataca un mit, inlocuindu-l cu imaginea jalnica a unui smecher pus pe tepuit. Caci Iancu si Zambon nu sunt decat doua fete ale afaceristului veros, care se foloseste de ceilalti pentru a-si umple buzunarele sau pentru a-si cladi o faima nemeritat… Pocheristi cu asul in maneca. La cine o fi cel de trefla?

Noua membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a rascopt din ei.
… Si-au ramas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Tito!
… Si-au ramas doar sapte!

Sapte membri de partid
Fac afaceri grase.
Unul a intrat la zdup
… Si-au ramas doar sase!

Sase membri de partid
Au strigat lozinci.
Unul a strigat gresit
… Si-au ramas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru.
Unul n-a aplaudat
… Si-au ramas doar patru!

Patru membri de partid
Si cam toti ovrei,
Unul a plecat în Eretz
… Si-au ramas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de razboi!
Unul a vorbit cam mult,
… Si-au ramas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca paunul.
Unul a înnebunit,
… Si-a ramas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lamurit.
A plecat cu Onete-ul
Si n-a mai venit!

Zero membri de partid,
Lupta pentru pace.
Ca partidul nostru drag
Stie el ce face!

Pe-Atlantic in gios,
Pe un timp ploios
Giunior Bush se duce…
Vrea sa se apuce
Sa reconstruiasca
-pe toti sa-i uimeasca -
La New York in centru
Doua turnuri pentru
“All who money wins”
Doua blocuri twins ..
Ca din unspe-a noua
Ambele-amandoua
Nush cum mama naibii
Le-au dar-mat arabii.

Begins Prezidentul
de toarna cimentul
Plin de bucurie
pune temelie
Pune stalpi de fier
Trece de parter
Seara-i la etaj…
Insa in picaj
Vine-aeroplanu’
si ii strica planu’

Si tot iar si iar
Lucra in zadar
Ochi-i-s tot mai tristi
Fiindca teroristi
Cad mereu din cer
Fix pe santier.

Bush se enerveaza
Si ii contacteaza
Pe toti aliatii
- ca se-aveau ca fratii -
Neamtu nu-i raspunde,
Blair se cam ascunde,
Jacques rade de el
Fiindca Tour Eiffel
N-a cazut nicicand

Si atunci in gand
I-apare Traian…
Ala din Balkan
Cel mai hotarat
(si cel mai urat!):

“-Help, mai marinare,
Ca necazu-i mare
Fac riduri la ten
De-atat Bin Laden

Stressul ma ucide
de la al-qaide!”
“-Mba, Georgica, tine
Un sfat de la mine
(si-o sa traiesti bine!)”
Si-apoi ii sopteste
….parca-n englezeste…
Vreo juma de ceas
Sfatul lui “first class”.

Si de-a doua zi
Sa vedeti, copii,
Nexam avioane!
Bush toarna betoane,
Treaba merge snur
(rima o stiti voi)
Cat ai zice “peste”
Treaba se sfarseste.
Si cum pot sa semene
Blocurile gemene !

Sfatul lui Chelie
nimeni nu il stie
Insa umbl-un zvon
Cum ca din beton
Uneori… mai rar…
Se aude clar:
“f**k the bastard”…
….”shit”…
….”asta m-a zidit”…

Iar o data-n an
Sunet de pian
Din pereti se-aude….
-n inima-ti patrunde
Te face sa tremuri
Cum canta pe vremuri
Delicat si “nice”
Gondoleeza Rice

Fãcui fãlã sã vleau o constatale
La glãdiniţã ieli, când am picat,
(Cu toate cã-s de-un an în glupa male)
Sã mol dacã glumesc, pe omoplat ;
Ne-a esplicat doamna educatoale
Amãnunţit, chial ne-a si desenat,
Cum am ajuns sã ezigstãm sub soale,
Cum fiecale a fost plocleat,
Elam ochi si ulechi de culios
Sã aflu cum pe lume am venit,
Si chipes si isteţ, da’ si flumos,
Da’ nu te mint, mai mult m-a plictisit,
C-al fi o balzã, cale-n noptiţicã,
Ne-aduţe-n pliscu’ ei, împachetaţi,
Când scapã si mãmica de bulticã
Fãcutã de la ouã si câlnaţ,
Cum zboalã balza asta-nţet, agale,
Vleo nouã luni, sã iasã luclu bun
Si cum agiungem în pãtuţ si-n ţoale
Pe cosul casei, ca si Mos Clãciun?.
Sã vezi mãi flate, þe educatoale (!)
Fãlã misto, chial m-a lãsat pelplex,
La vâlsta ei, (ţe pept si ţe piţioale
!)
Sã nu stie nimica desple sex !

Azi dimineata nu stiu ce s-a intamplat, dar, ca ciupercile dupa ploaie, ai multi dobitoci. Intersectia Mosilor cu Carol era paralizata a ideea ca traficul nu se mai misca. Masini cu motoarele oprite asteptand sa se miste un metru. DESI in intersectia aia mare, unii fara chef, au desenat cu vopsea galbena un "gard" pe jos. Cunosctorii stiu ca aia inseamna: NU BLOCATI INTERSECTIA!!!!!

Desigur, toti se ingramadisera sa prinda un loc mai bun in cursa de melci catre serviciu: tramvaie, troleibuze, masini, tot tacamul. Din fericire, intre amalgamul de prosti iesiti de pe teava fara dop, era si o masina de politie. (Dau celor care vor un moment sa rada de faza asta. Radeti. OK. Gata)

Au tras cat au putut sa iasa de acolo si au aprins sirena+girofaruri au taiat-o pe dupa sirul de melci morti si s-au dus la locul mort. De unde stiu asta? Ca la aproximativ 2 minute dupa ce nu s-a mai auzit sirena s-a mai drumul la trafic. Nu mult dar atat cat sa poata fi tinute cu speranta motoarele aprinse.

La serviciu tot pe jos m-am dus, ca na, altfel n-aveam cum sa ajung la timp. N-am mai ajuns asa franta ca am citit o revista in timp ce mergeam (Supercar :D ) si mi-am luat gandul de la viteza si nervi.

Vreau sa ii felicit pe politaii din Loganul ala jegarit ca au reusit sa faca ce altii n-au putut sau n-au vrut: sa iasa cu masina dintre mormoloci -- si sa zic "jos palaria" pentru cat de repede au dat drumul la masini catre Universitate incolo.

La mai multi dinastia.

START ora 13.02

Iesit de la serviciu din curte (diferenta temperatura 20* interior, 35* exterior), dus in statie tramvai 21 de la Hristo Botev directia Bd. Carol (Mosilor) cu speranta sa vad salariul intrat pe card. (adica luai tramvaiu` o statie, hai, radeti >:P )

Dus in statie tramvai, venit putoare de mort, taiat 80% din pofta de masa. Venit tramvai urcat, pornit, blocat la jumatate de statie. Stat la 4 semafoare lungi. LUNGI!

Coborat, dus la Banca lu` Peste, bagat card, PIN, consultare cont, CIUCIU bani. Zic hai, ca poate n-or fi avut timp de azi dimineata sa intre. Luat portofel cu vreo 8 lei in el, dus la Mega Image, luat 1 pateu cu branza si 1 placinta cu visine (gust pur de Fornetti). Ma calca un mos pe picior de mi-a indoit nervu` optic. Injurat mos imputit (la propriu-mirosea a urina) in gand.

Luat pe jos directia Mosilor - Universitate cu luat stanga la Piraeus Bank. Stop. Verde. Traversat. Tigan. "Sa-ti dau la pi(...tpalac), vrei?" luandu-se de ce nu mai are. Trecut peste, scuipat tigan in gând intre ochi, batut cu ranga. Terminat gând. Terminat traversare.

Lanaga banca loc viran pentru parcare. Una bucata Seat Leon cu garda la 5 cm de sol. Urca pe un damb, hârjâie masina vre-un metru. Un muncitor, linistit ii mai face semn "hai mai incoa` ca esti in drum". Mai hârjâie masina 30 cm. Se da jos din masina, atentie, nu tipa, nu blonda, ci un tip (halal mai baieti, asa va prezentati?).

Trecut peste, vazut masina parcata pe trotuar, ciuciu loc de trecere, stat 5 minute sa trec 2 sine de tramvai. Card de 4 tramvaie. Pe o parte a trotuarului o biserica semi-in-daramare/paragina si famelii de rrrrromani. Pe cealalta parte, Hotel Armonia cu cersetor aferent prezent in fata.

Ajuns aproape de intersectie, tramvaiele dau drumul la usi, vine putoare de caldura, injurat in gand tip ca a dat peste mine. Asteptat verde in intersectie. Trece un Ford Mustang verde inchis. Salivat 5 minute dupa el.

Trecut strada, venit aceeasi putoare de mortaciune de vizavi. Trecut peste. Mers pe trotuar, venit putoare de altceva, dar putoare, taiat chef de munca.

Ajuns la serviciu, directia baie. Femeie inauntru, a iesit dupa 6 minute. Intre timp m-am dus la toaleta barbatilor.

FINISH 13.42

Venit la calculator, scris post.

Have a nice day!

MooNy

Vreau sa-mi fac un "tablou" plin de poze cu Mustang, Dodge Charger, Camaro si alte astea pe perete.

Vreau sa imi mearga bine forumul.

Vreau sa slabesc fo` 10 kile.

Vreau niste blugi noi (inainte si dupa ce slabesc).

Vreau sa dau de carnet si sa imi pice bani in mana cat de o Dacie hurducuita. Sau daca se poate de un Astra Classic Sport ar fi mai bine.

Vreau sa nu mai vad pe strada tipi care flegmeaza din 3 in 3 minute. Vreau RATBul sa fie jumate gol cand urci, orice statie, orice ora.

Vreau ca Vladu` sa-si gaseasca un job bun.

Vreau sa dea Frunza-rara faliment (cine stie cunoaste).

Vreau sa nu mai vad mosi cu "fizicul" cazand din camasile deschise ca lor le e cald (si noua nu???).

Nu mai vreau sa vad babe batandu-se pentru scaune (a se vedea prima mentiune despre RATB).

(revin cu edit)

Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipan si-a gasit foarte repede zacamintele sotului.

Mihai Eminescu si-a intitulat poezia "Din valurile vremii..." vrand sa sugereze vremea si apoi nu a mai continuat titlul din nu stiu din ce motiv s-a razgandit si a inceput strofa I.

Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze...

Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.

Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.

Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.

În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.

Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Of Doamne, mare ti-e gradina...

si pe langa toate astea nici un oras din tara nu e acasa. si asa plin de fum de la tevile de esapament si uneori de claxoanele unor buburuzoi grabiti tot aici mi-e dor sa colind noaptea strazile care forfotesc daca stii pe unde sa mergi... si mi-e drag sa vad ca uneori, cu pasi ce nu depasesc mersul unui om de 70 de ani se schimba lucrurile in bine si e mai curat si mai civilizat. e orasul unde chiar nu ai cum sa te plictisesti... oamenii pe care eu ii iubesc sunt aici si aici s-au petrecut cele mai fericite zile din viata mea... aici e acasa si nimic nu se compara cu o dupa-amiaza mai racoroasa petrecuta pe niste stradute pe care le descoperi in timp ce mergi...

si da... auzi si vezi chestii care iti displac si iti doresti sa iti faci dreptate cu manutele tale... dar oare nu se intampla asta peste tot la noi? numai ca difera considerabil proportiile... fiecare iubeste in felul lui locul unde s-a nascut si a crescut si unde sunt oamenii care conteaza.. pentru mine asta se petrece in bucuresti... la fel de bine ar fi putut fi brasov, timisoara, constanta sau mizil... desi nu stiu ce as fi putut gasi in mizil, dar fie ;) e doar un exemplu... iar chestia cu bucurestenii sunt de cacat si sunt nu stiu cum si nu stiu cum e o generalizare pur si simplu cretina... e chestia cu manelele ca mama-mama cati manelisti sunt in bucuresti si cati cocalari... frateeeeee daca tu imi arati ca numai in bucuresti sunt cartiere de manelisti si cocalari e mare chestie... chestia asta se bazeaza pe nivelul de cultura/educatie/trai... ce vrei tu... si pana la urma toti colegii cu care am vbit au recunoscut ca s-au simtit usor stingheri acasa dupa ce s-au obisnuit cu ce faceam noi aici in bucurestiul pe care il huliti cu totii.... asta nu inseamna ca nu s-au readaptat la ce au acasa sau ca acasa nu e bine, dar cu diferite senzatii si emotii... bucurestiul nu il poti uita... either you love it or you love it

Vitoria Lipan este un Hitler in varianta feminina.

In cunoscuta balada "Miorita", sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi criminali, o oaie turnatoare, si un cioban ce socheaza prin prostia lui.

Toma Alimos era viteaz pt. ca cu o mana conducea calul, cu o mana isi tinea matele si cu o mana se batea cu Manea.

Inima este impartita in doua atricule si doua testicule.

Capitala SUA este Casa Alba.

Nepoata lui Motoc este furata de oastea leseasca si adusa ca captura.

Fabula descrie povestea unui catel amarat si prost care se deda la peregrinari gratuite in spatele boului.

Lapusneanu s-a tinut de cuvant cand a zis "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!" Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

Zoe si Tipatescu se iubeau pe la spate.

Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889.

Imparatul avea o gradina si in fund un mar.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Cristofel Columb a plecat in America unde s-a insurat cu o bastinoasa.

Moromete plecase in excursie sa vanda cerealele.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

Calistrat a facut pipi pe el cum se mai spune in popor, cand a observat ca Vitoria e atat de desteapta.

Moromete facea partie pe salcam ca sa se dea cu sania.

Eminescu este trist pentru ca nu a reusit sa faca nimic in viata lui.

Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca: tantarul, viespea, soarecele si ursii care se urca in fagi unde sunt albinele stranse in colonii si depun miere.

In padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

In nuvela "La vulturi" de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei.

Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.

Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Ro vinari.

Poemul "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice.

Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.

Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica.

Datorita faptului ca Lapusneanu chinuia pe boieri taindu-le nasul, urechile, inile, etc, el le-a devenit antipatic acestora.

Pescarul din Lostrita s-a inecat fiindca nu a putut sintetiza oxigenul din apa.

"Ilie Cutiu era botezat buza de iepure deoarece un iepure violent i-a luat buza si a mestecat-o."

In multe poezii Octavian Goga a scos in evidenta natura si treieratul pe caldura.

La batranete imparatul naste un fecior.

Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decat in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.

Vitoria este de 3 ori femeie pentru ca umbla cu capul pe sus.

Vitoria , pe langa calitatea de mama avea si pe cea de tata, calitate care este mult mai dificil de indeplinit.

Podul de la Drobeta Turnu-Severin , a fost construit de Apollodor din Damasc, al carui picior se mai vede si astazi.

Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima.

Rascoala de la Bobalna a inceput pe un deal si s-a terminat in 1438.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred in Danemarca.

In poezia lui Toparceanu gazele, gandacii si insectele, cum e cotofana, stau de vorba: "Ce ne facem fetelor?".

Cand a intors capul Agripina a vazut cai cu cap de turc.

Calistrat Bogza a fost strangulat de caine.

- Gheorghita este foarte tacut, dar explicit.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avand in zona o prezenta statornica.

Lebada moare de cate ori canta.

REZERVARE: Dai comanda la bilete (marele bilete.ro), completezi formular de comanda. Suni pentru confirmare. Suni daca se poate veni dupa bilete. Te duci dupa bilete: coada de 20 de persoane. Tipa de la tejghea lucreaza cu viteza luminii emanate de varful unui ac. Se blocheaza imprimanta la care trebuia sa iti scoata factura. Stai 10 minute ca mai apoi sa te anunte ca nu e nici un om la suport tehnic. Te trimite sa iti iei singur biletele. Pleci adresand cuvinte strans legate de organe de reproducere corelate cu imaginea tipei de la tejghea.
TOTAL TIME SPENT: 1h10min

CUMPARARE DIRECTA: Iei metroul. Te dai jos la izvor. Urmaresti sagetile care indica: "Spre casa de bilete". Te duci la casa. dai banii. Iei biletele. Pleci.
TOTAL TIME SPENT: 10min

Parerea mea e ca data viitoare ma duc sa imi iau singura biletele...

(moved post)

 Intr-o nouă intervenţie, „E prea greu pentru dinamovisti sa studieze DEX-ul?”, „conducerea FC Rapid”  e uimită de indignarea dinamoviştilor. Că doar „avorton” se găseşte în DEX, înseamnă ”fiinţă născută înainte de termen” şi, deci, nu este jignire…

 Şi, ca să demonstreze cum a ajuns să folosească DEX-ul drept bâtă, dl. Costache încearcă să ne iesplice nouă, naivilor: „Dinamo a intrat în fotbalul românesc peste noapte, graţie abuzurilor săvârşite de conducătorii sistemului comunist. ... pentru propulsarea ilegală a acestei grupări a fost nevoie să fie radiate grupări de tradiţie ale acelor vremuri, Ciocanul, Unirea Tricolor şi Carmen. Corespunde sau nu această situaţie explicaţiei din dreptul cuvântului ”avorton”? Şi atunci, de unde trimiterea la jigniri, suspendări ş.a.m.d.? Nu este decât o interpretare a unui fragment de istorie... o fraudare a sistemului competiţional.”

 Am priceput. Deci, urmând logica costăchelului, Rapid e o curvă. Ho, nu săriţi! DEX-ul ne lămureşte sensul cuvântului: „1. Prostituată. 2. Fig. Om ipocrit, josnic; cutră.”. Căci, dacă au fost „radiate grupări de tradiţie ale acelor vremuri, Ciocanul, Unirea Tricolor şi Carmen”, cum de o fi scăpat taman Rapidul de aceasta crudă soartă? Ei, cum... Cu soarele pe piept, ce naiba... Făcând propagandă electorală (pe terenul de fotbal!!!) comuniştilor... Stând capră, ca să folosim o expresie plastică. Prostituându-se... Iar acum, când mulţi au uitat sau nu au aflat, ei se împopoţonează ipocrit cu merite inexistente, aduc acuzaţii josnice. Nişte cutre...

 Asa ne zice DEX-ul...

Conducerea rapidistă ne-a obişnuit cu declaraţii care adesea provoacă îngrijorare. Îngrijorare fata de starea sănătăţii mintale a celor ce dirijează acest club…

Dopul atomic, Shawn Johnson, care incepuse cu 15.500, parea ca nu va scapa titlul. Eleganta executie a Liukinei nu obtinuse decat  15.425. Nici cele doua naparstoace chinezoaice nu fusesera in stare de prea mult. Mai ramasese ea, Sandra, doar a opta la Mondiale. Si, iata, copilul nostru frumos, cu gratie, dar si cu o teribila forta interioara, a reusit! 15.650. Aur!

Noua noastra Nadia.  A cata, oare? Si cate vor mai fi? Caci izvorul nostru de talente pare nesecat.  Copiii nostri care isi uita copilaria pentru a ne oferi clipele de mandrie si bucurie…

A cata oara ne-a uimit Luminita Hutupan-Dinu cu evolutia ei senzationala? Parca de o viata e acolo, in poarta Romaniei,  aparand-o cu mana, cu piciorul, cu capul. Cu mintea…

Si azi s-a opus iuresului norvegian, salvand mingi imposibile, dar si lansandu-si coechipierele in atacuri letale. Iar incoronarea prestatiei ei  impecabile a constituit-o aruncarea peste tot terenul, terminata cu un gol in poarta Norvegiei…

Ghinionul – ratari incredibile, bare, erori copilaresti – a facut sa pierdeti printre degete meciul. O batalie. Dar nu si razboiul.

Hai, fetelor! Curaj! In poarta e Luminita… Depinde si de voi.

De tine, Ionela, bravul nostru pivot.

De tine, Ramona, cu calmul si precizia ta.

De voi toate, amazoanele noastre dragi .

Stiu, va veti intoarce cu medalii. De aur, oare?…

 Chinezoaicele alea mici (chiar or avea mai mult de 10-12 ani ?), ca nişte zvârlugi la cele 25-35 de kile ale lor?

 Sau lunganele alea suple, totuşi feminine? Sandra Izbaşa (1.64 m, 52 kg.) n-a reuşit decât să ocupe locul 8.

 Şi totuşi…

 Yang Yilin (la 1.50 m e înaltă pentru o chinezoaică…) a cucerit bronzul. Iar titlul l-a luat longilina Anastasia Valerievna Liukina (1.60 m, 45 kg.). Pardon, Nastia Liukin, că e americancă… Graţia a învins forţa. Şi fanii americani făceau să răsune imensa sală: USA! USA!

 Iar Nastia era în braţele antrenorului şi tatălui ei, Valeri Liukin, şi el campion olimpic, cu 20 de ani în urmă. Mama ei, Anna, fusese şi ea campioană mondială, la gimnastică ritmică, un an înaintea lui. Sub acelaşi steag roşu cu secera şi ciocanul… Ce-or fi simţit ei auzindu-şi fiica ovaţionată cu USA! USA! …

 Venită în SUA când abia trecuse de un an, Nastia e americancă, desigur, dar sufletul i-a rămas de rusoaică. La sol a evoluat pe „Oci ciornâie”… Valeri spunea despre ea: “Îmi seamănă. Locul doi nu e de ajuns. Arată ea fragilă, dar în ea veţi descoperi un tigru!”

 Cine va învinge tigrul?

 La sol, Sandra porneşte a doua, cu 15.475.

 La paralele, Steliana Nistor porneşte a patra, cu 15.975.

 Copiii noştri cu copilăria furată…

Cele şase păpuşele de jad, cu ochi migdalaţi şi zâmbet de copil care tocmai a primit o ciocolăţică, nu veneau de la vreo grădiniţă din Beijing. Ele reprezentau marea ţară al cărei număr de locuitori se scrie cu 10 cifre. Ele erau echipa de gimnastică a Chinei. Campioane olimpice într-o sală ce le ovaţiona în delir pentru primul titlu pe echipe cucerit de gimnastica feminină chineză…

 În dreapta, pe locul doi, echipa altui colos. Cu o antrenoare româncă de origine maghiară, cu alt antrenor chinez, cu unul rus, a cărui fiică luptase şi ea alături de colegele ei pentru – doar – argint…

 Iar în stânga, pe ultima treaptă a podiumului, dar înaintea altui gigant, Rusia, erau fetele noastre, ale ţării acesteia mici şi necăjite. Au renunţat la copilărie pentru a munci pe rupte. Pe rupte, asta spune totul…

 De ani şi ani gimnastele unei ţări de numai 23 de milioane (dar câţi or mai fi rămas?) luptă cu cei mari. Şi adesea îi ţin la respect. Copiii noştri fără copilărie. Mândria noastră…

Presa a făcut mare caz de ieşirea lui  Lăcătuş la adresa juniorului familiei Lucescu. Culmea, tocmai Lăcătuş, considerat de mulţi ţigan… La urma urmelor, antrenorul Stelei n-a făcut decât să-l citeze pe întâiul marinar al ţării, nu?

 După meci, conflictul s-a stins repede, cei doi strângându-şi mâna, conştienţi că totul era urmarea tensiunii din timpul meciului.

 Iată, însă, că s-a găsit cineva să profite de incident şi să iasă niţel în faţă, ca la televiziunile pe care le cutreieră în căutate de popularitate: Mădălin Voicu. Fiul unui ţigan demn de respectul oricărui român, marele violonist Ion Voicu, şi al unei distinse doamne provenite din boierimea română, Madeleine, Mădălin n-a fost decât un muzician obscur pe care Revoluţia l-a propulsat în Parlament. Ca reprezentant al ţiganilor, pardon, al romilor. Ei, bine, „metisul”, cum îi place lui să-şi spună, s-a opărit rău: „Dacă l-ar face cineva pe Lăcătuş machedon împuţit sau cioban bulangiu, cum s-ar simţi? Dacă Geoană m-ar fi înjurat aşa cum l-a înjurat Lăcătuş pe Lucescu, l-aş fi călcat în picioare!“.

 Şi, nerăcorindu-se doar cu atât, reprezentantul minoritarilor sare la gâtul românilor: „Au un caracter de laşi şi de trădători! Au numai satisfacţii orale. În rest, sunt nişte jegoşi!“ 
 Pe el cine-l calcă în picioare?

“Carol I a vrut să mute capitala României la Ploieşti. Am undeva un citat dintr-o convorbire dintre el şi primarul de atunci al Ploieştiului. O să sap şi o să vi-l arăt aci. Primaru' a zis atunci că nu e cazu', că e mulţumit că Ploieştiul rămâne capitala economică.”

Făloşenia unui lup mai galben şi mai năpârlit, care vede Capitala la Ploieşti, m-a făcut să recitesc nişte informaţii de la sursă. Şi ce sursă e mai potrivită decât nenea Iancu? Nu, nu giuleşteanul-spoitor (adică ăla care spoieşte violetu-n mov…), ci conu’ Iancu Caragiale, participant la „pagina celebră in istoria contemporană”, „Republica de la Ploeşti, un stat care a durat numai vreo cincisprezece ore”, de „pe la două ceasuri în dimineaţa zilei de 8 august 1870”, până „în aceeaşi zi pe la ceasurile patru după-amiazi”… Cum mişcarea, după cum îi spune şi numele, s-a dovedit a fi anti-monarhică, e de mirare aşa-zisa idee a regelui Carol I să mute Capitala la Ploieşti. Deşi, mai ştii, s-o fi gândit că-i mai aproape de Sinaia…

Aşadar, în „Boborul”, în stilul sau caracteristic, Caragiale spicuieşte din „istoria generală a veselei republici podgorene”.

„…eu am fost cetăţean al acelei republice. Am asistat la mărirea şi decadenţa ei, şi nu în calitate de gură-cască, ci în calitate oficială. Când poporul a călcat poliţia, eu m-am repezit şi am dezarmat pe un subcomisar de serviciu, luându-i sabia din cui. M-am încins cu ea, şi am avut norocul să treacă atunci pe lângă mine Prezidentul Republicei. Eram de şaptesprece ani; înfăţişarea mea hotărâtă atrase privirile Prezidentului - mă numi subcomisar în locul zbirului pe care-l dezarmasem. ”

Dar cum începuse „rivuluţia”? Păi, cam cum încep mai toate zurbele…

„De cu seară din ajun, 7 august, mai mulţi conspiratori, între cari şi Stan Popescu, aşteptând veşti (de unde? istoria nu poate încă spune), jucaseră, în salonul de la otel “Moldova”, la chilometru. Ce însemnează la chilometru? E un joc inocent, foarte puţin complicat - iată. Jucătorii, indiferent de numărul lor, se aşează la o masă în colţul unui salon. Se aduce fiecăruia câte o sticluţă de vin. Încep să bea. Când unul şi-a isprăvit porţia, aşază sticla goală pe jos, lângă zid, în lungul salonului. A doua sticlă golită, o aşază cu fundul în gâtul celei dintâia, şi aşa mai departe, până când şirul sticlelor ajunge la zidul din potrivă - la chilometru. Cel ce a ajuns mai întâi la chilometru a câştigat partida - ceilalţi trebuie să-i plătească sticlele băute…”

Şi, pe când partida era în toi, „…se aud trei lovituri rare în geam. Toţi jucătorii, uitând de petrecerea lor inocentă, se ridică încruntaţi. Tocsinul sunase. Cauza sfântă a poporului îi chemă pe câmpul de onoare. Era ceasul acţiunii… Toţi pornesc tăcuţi şi hotărâţi în grămadă. Ies pe gangul otelului şi apucă spre obor. Pâlcuri-pâlcuri vin din toate părţile; se contopesc toate grămadă; cu cât înaintează acest brav popor, cu atât numărul sporeşte.”

Telegraful şi puşcăria sunt cucerite, forţele de ordine se supun „Prezidentului”, poporul e înarmat cu săbii de captură, dar şi cu puşti de vânătoare, pistoale şi… reteveie! După ce Prezidentul proclamă Republica, finalul grandios: la grădina Lipănescului… „se-ncinge un ziafet nepomenit în analele celor mai bătrâne republice. Grătarele sfârâie aruncând în aer valuri de miros fierbinte şi gras, ca nişte altare antice pe cari se ard ofrande unui zeu tutelar. …Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind departe, ca nişte ruginite instituţiuni ce nu mai corespund exigenţelor moderne, şi, în locul lor, se-mping cu greutate alte boloboace pline, ca nişte reforme pe cari le reclamă spiritul progresist al timpului şi interesele vitale ale societăţii. …sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele şi cătuşele tiraniei şi, aruncându-le departe, tare de dreptul său, fără ură, uitând trecutul odios, închină des, dar sincer, pentru sfânta Libertate şi - te pupă! O!… Prezidentul - el, în persoană! - urmat de un adiutant, veni să viziteze petrecerea noastră populară şi să spargă o oală cu poporul lui. ”

După câteva ore de chef matinal (previziune a partidelor Petrolului de peste ani?), tânărul şi proaspăt-numitul subcomisar se-ntoarse mândru acasă, „încins cu sabia mea peste jiletcă.” Numai că mama, ca toate mamele, era „…o femeie de moda veche, un spirit reacţionar”, drept care „mi-a luat sabia, pe care a aruncat-o, unde? nu ştiu, şi mi-a încuiat ghetele şi pălăria în scrin. O săptămână m-a ţinut astfel captiv, până s-a potolit primejdia.”

Ei, da’ reacţiunea era mai cruntă decât mama junelui republican… „Pe la trei şi jumătate după-amiazi, în vagoanele de material ale liniei ferate Bucureşti-Ploeşti, atunci încă-n construcţie, sosea … Reacţiunea cu tot ce are ea mai oribil şi mai hidos - un batalion complet de vânători sub comanda maiorului Gorjan. Cum puseră piciorul pe pământul sacru, începură vânătoarea după republicani. … arestară mai bine de şease sute de copii ai poporulul. Puşcăria şi patru hanuri, prefăcute în puşcării, gemeau de republicani. Cuminte mama! Dumnezeu s-o odihnească! Era o femeie fără multă învăţătură, dar ce prevedere politică! Dacă mă prindea Reacţiunea cu sabia la brâu!”

Dar Prezidentu’? Degeaba încercase să fugă, să organizeze mişcarea subterană. L-au prins şi „… l-au pus mizerabilii să se plimbe-napoi. Tot înapoi şi iar înapoi! niciodată înainte! iată deviza Reacţiunii.”
Dar nou-instalatul şef al poliţiei?… Păi, „… Partida la chilometru… apoi alergăturile cu poporul… pe urmă festivitatea de dimineaţă la Lipănescu… entuziasmul… Se simţea zdrobit, …adormi butuc… şi l-au şi găsit.

- Cine te-a pus pe tine aici? răcneşte straşnic reacţionarul.
- Boborul! răspunde foarte răguşit republicanul.
Atâta i-a trebuit Reacţiunii! Când a auzit de bobor, a turbat: l-a şi-nhăţat pe Stan şi, valvârtej cu el, drept la hanul Călugărului!
Aşa s-a sfârşit cu Republica noastră! Aşa Reacţiunea a sfâşiat cea mai eroică pagină a liberalismului român!”

Hazoasa istorisire a martorului ocular ia noi forme astăzi, când se încearcă o rescriere a istoriei. Vezi, Doamne, presa ticăloşită a vremii ar fi denigrat „ o mişcare organizată care a căutat înlăturarea monarhiei … La această mişcare au participat aproximativ 3000 de oameni, printre care au fost şi demnitari din rândul prefecturii şi poliţiei oraşului.” Aflăm că printre arestaţi s-ar fi numărat şi „membri ai mişcării conspirative ca Ion Brătianu, generalul Nicolae Golescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, colonelul Nicolae Kretzulescu…”, iar Republica lui Candiano Popescu ar fi fost o mişcare „ care se înscria în tradiţia ploieşteană a luptei pentru apărarea libertăţilor publice”, drept care, se înţelege, singura soluţie ar fi o noua revoluţie: “Punerea în adevărata lor lumină a acelor evenimente devine deci o necesitate, o datorie de onoare a istoricilor şi a instituţiilor de cultură… chemarea, adresată tuturor cercetătorilor din judeţ şi din ţară, de a participa la proiectul nostru, pe care l-am intitulat: REPUBLICA DE LA PLOIEŞTI ÎN LUMINA ADEVĂRULUI ISTORIC, având ca termen final începutul anului 2010. Este vorba de fapt, despre un concurs de studii pe aceasta temă, care se va încheia în cadrul unui simpozion naţional, ce va avea loc în luna august a acelui an, când se împlinesc 140 de ani de la acest eveniment.”

Păi, cum lumina vine întotdeauna (vrem, nu vrem) de la Bucureşti, propun ca această monumentală operă să fie coordonată, adăugită şi cosmetizată de ilustrul făuritor de legende, dl. Gabriel Fuior… Ploieşti über alles!

În ’67, (adevărata) Poli Timişoara a ajuns în B. După doi ani la matineu, conducerea locală, din dorinţa de a forma o echipă puternică, pentru a le scoate fotbalul din cap miticilor, a dispus transferul celor mai buni jucători de la CFR la Poli, pe care a redenumit-o… Ripensia. Scopul scuză mijloacele… 

Şi chiar a jucat o vreme cu numele acesta. Numai’ că primul loc în seria l-a ocupat… CFR, care a promovat…

 În ‘73, tot la ordinul mai-marilor, de data asta ai Braşovului, pleca la Timişoara (la aceeaşi Poli) tripleta Anghel-Şerbănoiu-Păltinişan. Probabil tot cu scopul de a le scoate fotbalul din cap miticilor… Scopul scuză mijloacele…

“Toate transferurile pe atunci nu se puteau face fără acordul partidului. Mie mi-au dat drumul la doar câteva etape după ce Braşovul învinsese pe Poli. … Dacă rămâneam toţi, cine ştie unde ajungeam. Dar eu am vrut să-mi fac un viitor, pentru facultate am venit. Am primit şi casă, n-am avut nici o problemă la Timişoara”, recunoaşte acum Stelian Anghel. Ar mai fi urmat probabil şi alţi jucători, dacă de la Braşov nu se intervenea pe linie de partid la Timişoara pentru a se pune capăt acestei “racolări”.

 După Revoluţie, când Institutul Politehnic încetase a mai fi o atracţie (la ce mai sunt necesare diplomele azi?) şi, în plus, întreţinerea unei echipa în prima divizie era ceva de domeniul fantasticului, din toţi marii iubitori ai echipei “viola” (“Poli suntem noi!”) nu s-a găsit nimeni ca să salveze mândria Banatului de la dispariţie. S-a găsit un italian… Scopul scuză mijloacele… Numai’ că punga nu l-a prea ţinut şi echipa „studenţilor” a luat-o rapid spre diviziile inferioare. În dezinteresul aceloraşi fani violeţi până-n măduva oaselor.

 Şi, minune, dinspre Bucureşti (of, miticii ăştia…) a venit salvarea. Peste noapte, modesta echipă a unei localităţi cu nume luat parcă direct din Caragiale – Bragadiru – a fost teleportată taman în Mica Viană şi rebotezată Poli. Cu o codiţă menită a mulţumi sursei bunăstării patronului – AEK. Aşadar echipă timişoreană participantă la prima divizie!!! Scopul scuză mijloacele… Şi, măre, se iviră din toate colţurile capitalei Republicii Banat patrioţii locali, dispuşi a face totul întru preamărirea reprezentantei locale. Fulgerul proaspăt uns Poli, revopsit în violet a înlocuit în sufletele localnicilor vechea echipă înfiinţată în 1921… Da’, ce-i aia „înlocuită în suflete”? Păi, gata! Poli îi zicem, Poli e! Poli suntem noi, bă, miticilor!!!

 Numai că obrazul subţire cu cheltuială se ţine… Iar salvatorul Banatului avea teşchereaua prea mică pentru o iubire aşa de mare. Drept care s-a căutat o soluţie. Găsită tocmai la… Bucureşti. La mitici!!! Şi ce mitic… Mai bruneţel, mai umflăţel, mai spurcăţel la guriţă. Mai de Giuleşti, deh…

Şi care-i baiu’? E de-al nostru, dintre noi, pentru noi! Tot aşa de fălos. Şi la pungă gros… Taman ce ne trebuie… Scopul scuză mijloacele…

 Mândru că mi-s bănăţan…

Il fine giustifica i mezzi.

 Lui Vadim i se impută „Proclamaţia de la Turda”, în care cerea instituirea unor zone în care ţiganii infractori să fie izolaţi, să trăiască ei între ei, să se înşele, să se fure, să se omoare, după cum or vrea…

Dorin Goga e un jucător la modă. Goga n-a jucat în Champions League, nici în Cupa UEFA, şi are 24 de ani, vârstă la care alţii sunt vedete consacrate. Dar p

 Şi iată-l ajungând la Timişoara. Cică ar fi costat un milion, poate un milion două sute. De euro… Iar salariul îi va fi de 180 000… Cred că pe majoritatea dinamoviştilor i-a apucat tusea. Mai ales pe cei care au jucat în Cupa UEFA, ba s-au străduit să ajungă şi în Champions League. Şi joacă pe 30-40 000…

Totuşi, de ce o fi ales Goga Timişoara, un club ce iese în evidenţă mai mult prin hilarele declaraţii ale bănăţeanului din Giuleşti… Păi, ne-o spune chiar el: „…am preferat Poli în locul Stelei. …Nu ştiu dacă aş fi prins echipa la Steaua, dar aici vreau să lupt pentru un post de titular. „

Mda, e limpede. S-a dus unde i se pare mai uşor, mai călduţ. Mentalitate tipică multora. Şi atunci, să ne mai mirăm de invazia de fotbalişti străini în campionatul nostru? Jucători de mâna a doua, mai toţi. Dar şi mai ieftini… Şi, mai ales, cu o altă mentalitate: de luptător, de mercenar care ştie că e plătit pentru ceea ce face pe teren. Ne place sau nu, acesta e fotbalul de azi: o meserie ca oricare alta. Iar lozincile „sunt stelist/dinamovist/rapidist de mic” nu mai au nicio importanţă. It’s sheer business, man…