Daca era WoW sau ceva de genul, de la care chiar nu s-ar fi putut rupe pentru a-si exercita obligatiile in timpul programului, as fi inteles. Dar asa, solitaire? Rusinica! :)

Am fost mai mult pe drumuri zilele trecute (sigur, stiu ca you missed me :P) si concluzia este ca soferii, atat cei din MD, cat si cei din RO, fie ca "piloteaza" maxi-taxi-uri orin oras, fie autocare de cursa lunga, indiferent daca te delecteaza cu compania lor pe parcursul a 5 sau 500 de km, parca sunt facuti de-o mama. Sau parca au mers la aceeasi scoala, unde au invatat ceva de genul:

"1. Masina este domeniul tau. Tu o conduci, deci tu esti seful. Toate drepturile sunt ale tale, ceilalti (la care ne vom referi in continuare drept 'calatori' sau 'pasageri') au obligatia sa plateasca si dreptul sa... taca.

2. In timpul calatoriei este esential sa te simti bine. Fa atmosfera, simte-te ca acasa, pune ceva muzica. Sunt recomandate manelele, dar poti alege si altceva (desi nu vedem de ce...), important e sa fie la volum maxim si sa simti masina vibrand. Calatorii se arata deranjati? Pai asta e problema lor, nu?

3. Daca se intampla sa-i tai cuiva calea si respectivul nu pare prea fericit, claxoneaza-l si injura-l in gura mare, iar daca nici atunci nu se linisteste, esti liber sa cobori si sa-l iei putin de guler. Functioneaza garantat. In plus, spectatorii vor fi impresionati.

4. Indiferent de conditiile climaterice, nu esti deloc obligat sa faci dus mai frecvent decat o data pe saptamana. Poate vei observa la un moment dat ca locurile din fata sunt libere, iar in spate pasagerii stau cate trei pe un scaun. Dar cine poate sti ce e in capul lor? Nu le da atentie si vezi-ti de drum.

5. Daca e ziua de nastere a colegului tau (soferul care trebuie sa te inlocuiasca in 4 ore bla-bla) nimic nu va poate opri sa sarbatoriti chiar in drum. Sigur ai invatat deja sa tii volanul cu o singura mana. In cealalta vine foarte bine paharul, iar in pauze o poti lasa sa se odihneasca pe genunchiul amicei blonde asezate intre voi doi. Doar cand pasagerii au obosit sa va mai roage, incep sa dea semne de disperare si par in stare de lucruri nesabuite, trimite-i pe petrecareti sa continue cheful in spate fara tine. Lasa ca vine si ziua ta.

6. Cand ajungi la restaurantul tau preferat de pe traseu, anunta o pauza de 10 minute si mergi la masa. Mananca pe indelete si fara graba, socializeaza cu chelneritele. Rasteste-te la pasagerii care vin sa te caute peste 2 ore.

7. Daca urca in masina o calugarita (sau, in caz ca esti norocos, chiar un preot), butoneaza fervent pana gasesti primul post de radio religios. In timp ce asculti cu evlavie emisiuni bisericoase, poti continua sa fumezi in draci.

8. Apropo de fumat. Nu lasa detaliile minore (cum ar fi masina plina cu oameni, inclusiv copii, protestele calatorilor sau aluziile la fumatul pasiv care ucide) sa iti afecteze obiceiurile. Retine: muncesti in transport, nu la ocrotirea sanatatii. Bine, poti sa faci un compromis si sa deschizi geamul, pretinzand ca fumul ajunge afara, dar pasagerii se vor plange ca ii sufla, deci mai bine nici nu incerca sa le faci pe plac.

9. Daca se intampla sa intalnesti un amic, pentru ca drumul sa nu mai para atat de lung, depanati amintiri si impartasiti-va ultimele experiente (chiar si cele mai intime), faceti glume deocheate. Nu va sfiiti sa comentati si prezentele feminine din masina. Ar trebui sa se simta flatate.

10. Cand unul dintre pasageri decide sa renunte la dreptul sau din punctul 1, poti sa-l bruschezi, sa-l injuri si sa-l ameninti ca va face restul drumului pe jos. Daca nu pare impresionat, pune in aplicare amenintarea. Bineinteles, a platit si avea bilet, dar calmul tau si buna desfasurare a 'misiunii' sunt mult mai importante, chiar nepretuite."

Soferi din toate tarile, simtiti-va!

P.S. Am scris aceasta insemnare in drum de la Bucuresti spre Targu-Mures, intr-un microbuz condus de un sofer care respecta cu strictete cel putin jumatate din prevederile de mai sus si care mi-a reamintit de celelalte experiente traumatizante similare...

Poate unii il stiti, poate nu. Imi cer scuze ca nu stiu cine e autorul ca sa-i dau "credits"... :)

Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un-doi-trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita" sau "Flori, fete sau baieti" sau "Adevar sau Provocare" sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Da mai departe sa-si aduca si altii aminte...

Azi dimineaţă am avut parte de o surpriza placută, am aflat că site-ul Flu.ro - chic urban, a publicat un articol în care este menţionat subsemnatul şi blogul meu cu panorame, the panoblogus. Yay! :D

Mă bucur, deoarece sper ca lumea să afle despre panoramele de 360 de grade şi tururile virtuale, nişte instrumente grozave de marketing vizual şi nu numai. Şi evident, apoi să vină la mine să-mi ceară să le fac... :D

–
Ascult acum:
Ambrosia - A Reminiscent Drive

Eu sunt cetatean roman, deci nu intampin dificultati la frontiera. Insa pentru colegii mei, cetateni moldoveni, care merg in scop de serviciu peste Prut, aceasta “distractie” e un adevarat calvar.

2006 - Inca nu era nevoie de vize. Au fost coborati din tren fara nici un motiv (aveau toate actele necesare, nu faceau contrabanda sau mai stiu eu ce…), tratati ca niste infractori, batjocoriti (vocabularul si comportamentul vamesilor si granicerilor romani e de-a dreptul socant), tinuti in sectia de politie toata noaptea, dupa care eliberati fara scuze si fara explicatii. Dupa aceasta experienta, unii dintre ei nici nu vor sa auda de Romania.

2007 - A fost introdus regimul de vize si totul a devenit mult mai ‘palpitant’. Intai era imposibil sa se obtina programare la consulat pentru depunerea actelor. Imi amintesc cum stateau toti seri la rand la calculator, asteptand ora 00:00 (cand pe site-ul MAE aparea o zi libera) pentru a incerca sa se programeze. Si nu reuseau. Atunci au fost ratate cele mai multe deplasari in .ro.
Daca totusi reuseau, urmau cozile interminabile de la consulat. Iar rezultatul: desi aveau dosare identice, vizele erau toate diferite - pe perioada de la o luna la un an, tipuri diverse. Aveam impresia ca a stat o maimuta si a stampilat la intamplare ce a apucat. Dar vizele obtinute cu atata chin nu garantau deloc intrarea pe teritoriul Romaniei.

2008 - In anul nou, totul e pe vechi, daca nu chiar mai rau. Sistemul de programare online fiind suspendat, colegul de la operational a pierdut cateva zile in frig, la poarta consulatului, pentru a depune dosarele. Nu cred ca am pomenit procedura mai umilitoare decat cea inventata de autoritatile romane: stau sute de oameni ca oile in tarc, de la 4 dimineata, la -10 grade, asteptand sa li se faca mila celor din consulat si sa-i primeasca.
Ajuns intr-un tarziu la ghiseu, colegul a primit raspunsul: “Sunt multe persoane, n-avem timp. Daca vreti, va dam viza colectiva.” Nu a avut de ales, iar planurile le-au fost date iar peste cap: trebuia sa mearga toti impreuna si sa se intoarca in aceeasi zi. Oook.
La frontiera li se spune ca vizele nu sunt bune, caci sunt turistice. (De ce naiba mai cer la consulat invitatii de la firma, confirmari peste confirmari, daca pana la urma dau ce le trece prin cap? E un fel de loterie a vizelor, in cel mai prost sens posibil!) Acum, daca sunt turisti, sa fie buni si sa prezinte confirmari de cazare, asigurari medicale si cate 500 de euro de persoana! Desi aveau acte in care se spunea ca firma asigura toate astea.

Dupa ore de discutii la telefon cu sefuleti mai mari si mai mici, ni se zice sa trimitem un fax cu numele tuturor celor invitati si confirmarea ca firma le asigura cazarea si intretinerea. Trimitem si asteptam vestea buna. Dar nu e chiar atat de simplu. Peste ceva timp aflam ca mai vor “garantie in scris din partea firmei ca toate persoanele nominalizate se vor intoarce in RM, si se rezolva!”

La 7 ore de la intrarea in vama romaneasca, colegii mei (cei care mai erau acolo, caci unii, patiti, nu au mai rezistat si s-au intors la Chisinau) primesc de la vames un ‘nu e vina mea’, iar inscriptia “Bine ati venit in Romania!” li se pare mai zeflemitoare ca niciodata.

PARAZIŢII - GOANA DUPĂ ILUZII

Aveam 22 de ani când m-am căsătorit, am făcut o greșeală, am luat-o mai mare, am luat-o cu 3 copii, m-am cununat, am divorțat, am plătit pensia alimentară, cheltuieli de judecată, am pierdut casa... în care am făcut atunci un șoc nervos: eram... lucram la tramvaie la Depou' Colentina. M-am dus la spital, am fost internat vreo 3 luni de zile în spital la Bălaceanca, la recuperare. Am lucrat, cât am putut să lucrez. Când mi-am revenit cu banii, să pot să îmi iau o cameră cu chirie... atuncea m-au dat afară.

[Cheloo :]
Femeia ta e o străină care se fute la muncă!
Tu n-o mai fuți; n-ai timp, ești obosit -- ea nu-i de stâncă,
Încă, vă mai iubiți, ce pula mea, ușor de zis...
A mai rămas obișnuința și umbra unui vis!
Pleci în vacanță 10 zile la 3 ani...
E pentru bani...
E pentr-un viitor comun, creat pentru americani.
Îți dai viața pentru firmă -- ai un bonus la 2 luni.
Ești cel mai bun! Dacă cedezi, te internăm la nebuni...
Sună 3 telefoane-odată, cravata te ia de gât...
Cât de urât! Da' te gândești că ești abia la început!
Detești metroul, faci un leasing și plătești chirie,
Stai periferic și te crezi un fericit la o mie.
Ai aer condiționat și-un LCD în WC.
Sărbătoare când ai vodca și berea la rece!
Băncile pândesc, platește! E un sistem insensibil.
Tre' să stăm legați pe termen lung -- e incredibil!

La ora actuală stau pe stradă, stau pe unde pot. Cersesc, mi-e foame, mi-e sete. N-am ce să fac. Deci nu fur, nu iau omului cu forța sau asta. Omul dacă vrea-ți dă, dacă nu... e foarte greu.

[Cheloo :]
Mergem cu viteza legală,
Ducem copiii la școală,
Avem ceața pe ochi și mintea goală!
Suntem ademeniți perfid într-o capcană letală,
Ne cățărăm turbați pe-o scară socială ireală...
Timpu-înseamnă bani și doar cu bani o să te-aștepte...
Când o iei în jos, descoperi șocat că lipsesc trepte!
Cu spatele-n perete și-un credit insuficient,
Prinzi aripi de ceară doar cât să zbori din apartament.
E indecent să n-ai adresă-n buletinul si iată!
Cum gaborii încep să te-alerge pe străzi, să te bată.
Statul vrea să știe dacă ești învelit bine,
Când ajungi să dormi în parc cu 3 geci pe tine...
Ai averea-n pungi, nopțile sunt lungi când ți-e foame.
Și poți să tremuri liber ca pasărea-nvelit în cartoane.
Nu mai ai nume, că n-ai nevoie... Ai devenit invizibil.
Ești boschetar și boschetar te strigă toți. E incredibil!

E foarte greu, să stai pe stradă, să nu ai locuință și să vrei să-ți faci ceva și să n-ai posibilitatea financiara, în primul rând pentru acte, pentru mâncare, pentru igiena corporală, pentru tot, îți tre'be bani!

[Ombladon :]
Avem vile luxoase, lângă blocuri jegoase,
Mașini de top, oprite lângă căruțe la stop.
Avem discoteci lânga biserici, gabori care fură.
Primari cu 4 clase, care nu știu limba română.
În Parlament se fură, se doarme, se fac milioane.
Pe strada se fură, se doarme, se moare de foame!
Tot statul te coboară, tot statul te suie:
Te-ngenunchează, apoi, te ridică? Nu, îți dă la muie!
Încălcam codul penal, normal.
C-așa suntem crescuți; toți puși cu ochii pe scandal...
Avem zile însorite -- le privim de la fereastră.
Degeaba-i soare, dacă n-ai bani să bei o bere la terasă!
Ne-aruncam în viață cu ochii-nchiși, ca orbii.
Când apar copiii, nu-ți mai permiți să ai vreun hobby.
Cu zâmbetul pe față, cu gânduri, cu spume...
Așa trăim în Romania; cu rele, cu bune.

Omul dacă stă pe strada, normal, ce zice: mă chinuiesc, mă duc p-acolo în spatele blocului sau unde stau. Stau cu frică: aoleu, vine poliția, aoleu, vine vreunu', îmi dă în cap, mă omoară și stau cu frică și nu mă odihnesc. La un moment dat: să mă duc la muncă, tre' să fiu si eu curat și cum... îmi mențin serviciu' dacă nu m-am odihnit, n-am avut unde să mă odihnesc.E foarte greu, să-ți menții un servici dacă n-ai unde să locuiești!Sunt oameni care vor să muncească, care vor să-și facă ceva... dar nu sunt ajutați.

Evident, n-am ratat ocazia sa trag niste panorame sferice :D

Asadar, prin intermediul celuilalt blog al meu, cel dedicat panoramelor, va prezint o parte din gradina botanica din Iasi. As fi vrut ca vremea sa fi fost mai frumoasa dar.. asta e. La a doua vizita am beneficiat de cer senin si soare, si se vad din plin culorile toamnei.

Nu pierde 15% REDUCERE + 10% BONUS! Vino la TeknoSA sambata aceasta si utilizeaza CARDAVANTAJ! Vei beneficia de 18 RATE cu 0% DOBANDA!

Whoohoo... Foarte tare! ;)
Numai ca maica-mea nu stia cine sunt astia, iar eu aveam o vaga impresie ca mi-e cunoscut numele. Deci si prin urmare, ce facem?! Simplu... dau navala pe Google! :)

Caut... gasesc. Dau click si intru pe www.teknosa.ro si gasesc un shop online.

Minunat... acu hai sa vedem ce ofera astia, ca maine e sambata si daca e sa luam ceva, sa stim exact ce si cum. Buuun... ma duc pe meniu, dau click si...

Am dat cred ca vre-o 10 clickuri, acelasi mesaj. Singurele produse despre care puteam afla ceva erau cele 6 de pe homepage.

Deci cata inteligenta iti trebuie, sa trimiti un mass-sms la lume si sa ai site-ul in pioneze? Daca era macar o pagina alba cu un mesaj de "under construction" as fi inteles. Dar sa pui online ditamai site-ul si sa nu poti sa faci nimic cu el, probabil ca iti trebuie un IQ superior. Mai superior ca al meu, pentru ca evident eu nu am inteles nimic din manevra asta ...

Rezultatul a fost ca maica-mea a zis asa:

... ia da-i dracu ca m-am lamurit cum e cu astia!

Imi pare rau ca nu stiu turceste, poate ca mai bine ma duceam la site-ul lor si aflam ce produse vand baietii... oricum arata identic:

Un lucru interesant pe care l-am remarcat si pe care nu prea l-am vazut la alte shopuri online de la noi, este faptul ca are RSS feed!

Felicitari si multe succese! :)

[ Via Adi Pintilie ]

Putina lume stie, dar ma leaga niste amintiri vis-a-vis de apropo.ro, amintiri ce dateaza din 2000. Asadar dau navala sa vad cum se prezinta in noile haine 2.0 ;)

Cam asa:

Nu pot sa spun ca m-a impresionat dpdv layout/grafica. Vad ca logo-ul este schimbat dar nu-mi place. Mi se pare greu de citit, literele prea inghesuite, cu dimensiuni variabile, iar bulina cu simbolul on/off nu ma inspira. Observ inconsistente de design, head-urile tabelelor/casutelor difera fata de paginile de interior. Au alta nuanta de rosu si la unele pagini dispare gradientul care vrea sa dea un efect 3d.

Pe unele pagini thumbnailurile au outline, dar pe altele nu. Nu exista un standard la thumbs, ba sunt patrate, ba dreptunghiulare, ba dezvoltate pe verticala, ba orizontala. Scalarea nu-mi place cum e facuta, multe poze sunt pixelate rau de tot. Nu exista o consistenta la folosirea diacriticelor, unele texte sunt cu diacritice, altele fara.

Icoanele de pe home din partea de sus, dispar la paginile interioare si bara respectiva cu linkuri se muta in top. Iarasi o inconsistenta. Ca sa nu mai spun ca odata intrat mai adanc in site, descopar alt fel de icoane.

Home-ul mi se pare cam plat, nu-mi atrage cu nimic atentia, parca toate zonele au aceeasi importanta si nu stiu unde sa ma uit/duc mai intai.

Fonturi folosite n-am gasit prea multe, doar Verdana si Arial/Helvetica. Problema e ca sunt multe stiluri, ca nu mai stii care e link si care nu. Ba sunt linkuri albastre subliniate, ba sunt albastre nesubliniate, ba sunt texte albastre nesubliniate si care nu sunt linkuri. Am gasit si niste linkuri rosii.

Probleme ar fi mai multe dar n-am timp acum sa fac un review amanuntit. Clar sunt probleme de usability.

Aspectul general si schema de culori ma trimite cu gandul la CNN. Sfatul meu este sa luati aminte de acolo la capitolul usability si consistenta.

Sunt constient ca este varianta beta, si sper ca observatiile mele sa contribuie constructiv la varianta finala. Astept cu interes sa dispara beta-ul de sub logo ;)

Spuneam mai devreme ca ma leaga niste amintiri de apropo.ro. Prin 2000 se lucra la prima versiune a acestui portal. Ca si functionalitate si concept, observ ca nu s-au schimbat foarte multe de atunci. Mai pe scurt, am lucrat la designul acelei versiuni si din pacate a iesit varianta cea mai proasta. Iata niste mostre de layouturi, propuneri pe care le-am facut la acea vreme:

Cam asa a fost varianta aprobata, cand a fost lansat arata ceva mai jalnic:

Cum stă treaba... În contract, în dreptul datei de salariu este trecută data de 12. Boooon. Doar că există o portiță, o marjă de siguranță (după cum au numit-o ei), și anume că data nu este bătută în cuie, ci poate varia... ușor. Cu cât? Cu fix +/-2 zile.

Acum aproape doi ani de zile, când m-am angajat aici, nici prin cap nu mi-a trecut că acel "-" este o himeră, acel "+" este o constantă, iar acel "2" este, desigur, o variabilă care ia valori între 2 și 5. De ce spun asta? Pentru că în acești doi ani de zile, *niciodată* nu s-au virat banii pe card înaintea datei de 12, de vreo 5 ori s-au virat fix pe data de 12 și în restul de "n" ori au venit undeva pe 14-16 ale lunii.

Toate bune și frumoase...

BitDefender, te iubim, că ca tine nu găsim!

da iubesc animalele si mi s-ar parea normal sa nu mai vad scene de violenta sa nu mai vad animale chinuite. oamenii se mananca intre ei oricum... pe alte cai. se pot apara singuri. da accept ar trebui reguli mai stricte cu privire la protectia copiilor, la traficul de carne etc. se bate apa in piua in justitie, pentru ca deh asa facem noi. am avut un minsitru bun l-au inlaturat repede ca apareau prea multe dosare ale fostilor securisti actualmente oameni de seama. au deranjat asta, domnu nastase se evaporase, dar na tariceanu vs base s-a declansat... nu suntem in stare sa renuntam la nepotisme si astea sunt doar pareri pentru ca nu avem acces acolo sus si nu vom avea. opiniile drastice niciodata nu isi gasesc locul... trebuie si o doza de compromis si cizelare... e nevoie de rabdare. chestiile bine construite se realizeaza cu pasi mici, nu brusc pentru ca risti sa iti pice in cap

succes romanica

Am zis să fac un duş fierbinte-relaxant înainte să mă bag la somnul-de-voie. Îmi iau prosoapele, intru în baie, dau drumul la robinetul de apă caldă. Sec... de murfatlar. Îmi zic: "ok, plm, o să fac un duş răcoritor". Dau drumul la apa rece. Ghici! Mda, nici d-aia nu era... Mă duc la bucătărie să verific. Idem. Am început să am un sentiment de déjà-vu... de prost gust.

Ca să nu mai lungesc povestea, anunţul de mai jos, a fost lipit acum vreo săptămână pe geamul de la intrarea în scară. A fost al doilea dintr-o trilogie de succes. Primul zicea că sâmbătă, 21 iulie, se va opri apa între orele 8 şi 12. Ultimul, ne-a mulţumit pentru înţelegere...

Traducerea: ATENŢIE! Datorită unor probleme ascunse, apa rece, va mai fi oprită şi Dum. 22.07.2007, până în jurul orelor 13.

P.S.: Aseară, tot pe la 3 dimineaţa mă jucam pe calculator, lucru pe care nu-l mai făcusem cu aşa poftă de ceva vreme... Ei bine, s-a întrerupt curentul!!! Oameni buni, deja mi-e frică... mă gândesc ce ar putea să mi se pregătească mâine pe la 3 dimineaţa... o invazie de gândaci, un cutremur mic, combustie spontană?!

Am scăpat de săptămâna morţii, pe parcursul căreia am fost bombardat din toate colţurile, de la toate posturile de radio şi de televiziune de "ştiri" cu babe care cad late pe caldarâm, cu moşi care o ard aiurea prin autobuze şi tramvaie la ora 2 după-amiaza (şi îmi îmbie simţurile cu tot felul de miresme), dar mai ales am scăpat de bomba mediatică numită "cod roşu"! Doamne, ce de buletine de ştiri am mai înghiţit...

Mai lasaţi-o-n plm de treabă, băi nene, că mă prind şi eu când sunt 42 de grade afară, nu trebuie să îmi aduceţi aminte din 5 în 5 minute... De parcă ar fi şi greu să-mi dau seama când mi se lipeşte cearceaful de spate instantaneu şi miroase a "lenoline" după 15 minute, când dau fuga la frigider să iau o sticlă de apă rece, care de fapt e la fel de caldă (doar că îmi fentez eu intelectul gândindu-mă că o scot "de la rece"), când mucegăieşte pâinea pe masă într-o zi... şi toatea astea fară să ies din casă!

Boooon... primul pas în afara scării de bloc = primul pas in Iad (adidaşii mi se afundă în asfalt). Doar nu degeaba scrie pe placută de la blocul meu "Colentina 31" tăiat cu spray şi scris HELL. E de mult inscripţia, cel puţin de cand m-am mutat eu aici, semn că lumea de prin părţile locului e trecută prin multe... Aşa, revenind... De ce vreau eu să ies din casă de fapt? De masochist, evident! Dar nu, mai era ceva... Aaa, da, îmi doresc să ajung la gară. După o scurtă calatorie cu taxiul, în care taximetristul nu a vrut să dea drumul la aerul condiţionat pe motiv că îi mănâncă benzina pe pâine şi ca "oricum nu mai e aşa de cald" (erau doar 37 de grade, ce-i drept...), ajung cu bine şi chiar mai repede decât mă aşteptam -- semn că bucureştenii o întinseseră la munte, mare sau pădure.

[Partea a II-a] "The trip"

Mă duc la casele de bilete, mă aşez la coadă în spiritul tradiţional românesc şi aştept... aştept... aştept... Nu am putut să nu remarc tragerea de inimă cu care muncea tanti aia de la casa respectivă... În fine, ajung aproape la ghişeu şi când mai erau două persoane în faţa mea, o văd pe tipă cum trage jaluzelele şi ne anunţă pe un ton politicos şi mieros "să ne aşezăm la o altă casă" pentru că "tura mea doar ce s-a terminat"! După 2-3 secunde de buimăceală generală, s-au auzit clasicele urari-de-bine la adresa dumneaei şi a familiei sale... [Fast-forward] Am biletul în mână, intru în gară, mă uit la ce linie este garat trenul, mă mai învârt puţin cât îmi iau ceva de băut şi de citit şi ajung pe peron. Îmi zic: "ok, hai că n-a fost aşa de rău... poate dramatizez eu!" Aşadar, îmi aprind o ultimă ţigară înainte de a urca în tren şi trag anevoios din ea, că deh, la 40+ grade la soare parcă nici fumul nu mai intra în piept... şi urc.

Auzind pe la radio că din cauza căldurii trenurile au restricţie de viteză, mă duc la năşică şi o întreb: "nu vă supăraţi, aveţi idee dacă sunt restricţii pe acest tronson şi dacă da, cam cât va întârzia trenul?", la care ea liniştitoare: "eh, un 15-20 de minute, acolo, de bun-simţ, oricum..." Când am auzit-o, nu am putut să mă abţin şi i-am zis: "auzi, cucoană, după ce că dau 40 RON pe bilet, pe un drum amărât de 200 de km, că să aveţi voi salarii decente şi să nu faceţi greve zilnic, de bun simţ ar fi să ajungă la timp in plm, măcar odată la un an!!!" Replica n-a întârziat: "să zici merci că ajungi cu bine la destinaţie, că de mergeai cu nebunii ăia de pe maxi-taxi, te-nchinai tot drumul că s-ajungi întreg acasă".

Deja mă enervasem... am zis că daca mai continuăm discuţia, mă trezesc că-i dau şi vreo palmă... Îmi găsesc locul, mă aranjez, îmi scot revista, îmi bag căştile în urechi, dau muzica la maxim că să nu aud pălăvrăgeala omniprezenţilor pensionari şi mă fac comod. După vreo oră mă mai liniştisem şi speram să adorm măcar, poate devine drumul mai scurt.

Şi cum închid eu ochii liniştit, vine năşica la mine şi mă trage de mânecă. Casc ochii buimac şi ce să văd... îmi adusese un mini-chestionar de satisfacţie a călătorului / sondaj de opinie. O întreb dacă are rost să îmi vărs nervii pe săraca foaie de hârtie, dacă o va citi vreodată cineva sau dacă va ajunge hârtie igienică sau maculatură pentru vreun funcţionar al CFR-ului? Ea, cică da, că m-a văzut nemulţumit şi că părerea călătorilor contează şi că vor să îmbunătăţească imaginea companiei şi bla-bla-bla. Bun... bifez eu acolo căsuţe în stânga şi în dreapta, exprimându-mi dezgustul şi proasta părere pe care o am faţă de CFR, întorc pagina şi văd că am un spaţiu pentru sugestii şi comentarii... Şi m-a pălit inspiraţia... Am băgat o compunere liberă în stilul propriu în care într-un limbaj decent şi elevat (deşi nu merita aşa ceva) mi-am vărsat năduful! Şi vine tipa să ia hârtia... o inspectează sumar şi o intoarce pe partea cealaltă. Când a văzut femeia ce am scris... şi-a pus mâinile în cap! "Că de ce ai scris atâta? că nu stă nimeni să citească poveşti!" Convins fiind că m-am stresat degeaba, îi zic să ia hârtia şi să mă lase în pace. Pleacă... şi ea şi trenul din halta din mijlocul câmpului.

Cei care au circulat cu trenul IC 571, pe ruta Bucuresti N. - Brăila, ştiu că singura oprire intermediară este la Făurei şi mai ştiu că în tren nu se fumează. Împăcat cu ideea (fumasem înainte să plece trenul), aştept cu sufletul la gură staţia cu pricina să mai trag şi eu 2-3 fumuri, ştiind că de obicei trenul staţionează cam 2 minute. Trenul opreşte, coboară câţiva oameni... cobor şi eu să-mi aprind ţigara. Nu am apucat să trag primul fum că mă şi apucă de mână aceeaşi năşică şi îmi zice să urc dacă nu cumva vreau să rămân pe acolo! Îi zic că nu au trecut 2 minute, la care ea: "păi nu, că nu mai stăm deloc, că şi-asa suntem în întârziere şi trebuie să recuperam!" Deja simţeam cum îmi pocneau capilarele şi mă lua tremuratul (nu, nu intrasem în sevraj din lipsă de nicotină) de atâţia nervi ce îmi făcuse acea creatura malefică. Zâmbind printre dinţi (şi trecând-o prima pe o listă imaginară de "to-kill-someday") îi zic: "Doamnă, de ce plm ne mai grăbim, când trenul deja are O ORĂ întârziere şi mai avem o treime din distanţă de parcurs?!?! Chiar credeţi că îmi mai pasă dacă ajung cu 55 de minute întârziere sau cu 1h şi 5 minute?" Ea, probabil într-un moment de sclipire şi maxima înţelepciune, a întors privirea într-o parte, a ridicat uşor din umeri şi a tăcut...

Şi uite-aşa mi-am petrecut eu frumoasa după-amiază de 28 Iulie... De la ce a pornit totul? De la un telefon inocent: "Hai, nu vii şi tu acasă?" Era mama...

Deunăzi...

Cu mic, cu mare, prin popor, prin şezătoare , toţi aveau o întrebare... Dacă avem parlamentare....Ei, iată că s-a decretat...Cică-n toamnă s-au mutat... Tăriceanu s-a-ncordat şi de ciuf el mi l-a luat pe Băsescu la Palat.... Trăienel nu s-a lăsat...Şi-a luptat şi-a tot luptat...referendumul a fost uitat... Dar degeaba..Nu si nu ....Tăriceanu striga tare ca nu vrea parlamentare... ca motivul sta de fapt... într-o criză din ăst stat... Românica agitată cică nu-i ea "preparată" să ajungă-n Europa...Şi-a rămas de-analizat, amânat şi suspendat.... De votat, în niciun caz, că-i Băsescu prea cu haz... Şi cam prinde la popor... Prin radio, prin televizor... Între timp s-a şi aflat...Cetăţeanul turmentat, va pune ştampila îndat, pe ăl mai mediatizat... PSD-ul dă din coate... PNL-u-i supărat... de-alianţă a uitat... PC-ul face scandal... şi cam vrea război total... Poporul debusolat, se tot scarpina în cap, nu mai ştie ce-a votat... Nu ne place..spunem noi...ne-am cam săturat de voi...de scandal şi-ncrâncenări, lupte multe şi schimbări... Că-i Băsescu, Tăriceanu, Udrea, Blaga sau Berceanu... interesul personal face parte din ritual...

Aşa ca lupta pentru alegerile PE a început. Păcat că pe unii i-a cam prins cu chi...aaa...chipiul în vine. Unii, care s-au trezit într-o postură oarecum jenantă. Cam ciufuliţi şi fără imagine. E cazul atot croncănitorilor pesedişti, peremişti, pecişti. Şi acum, na, ce să facă şi ei...tot cer amânări, că vorba aia abia acum s-au trezit că situaţia internă a Românichii e cam suspectă de cancer. Pretexte, pretexte, peste tot pretexte...că se numesc suspendare, că vot uninominal, proces in rem sau moţiune. Scandalurile ce inflamează clasa politică zi de zi nu fac decât să-l deruteze pe bietul cetăţean care plin de nervi şi sătul de muncă va lua într-o zi sticla de vin, că vorba aia s-a micşorat impozitul, o va gâlgâi într-o clipă anunţând cu zgomot finalul ultimei înghiţituri şi lăsându-se uşor pe spate în fotoliu se va întreba derizoriu...

"Eu cu cine votez?" "N-ai cu cine...n-ai cu cine..... " îi va răspunde o voce din străfundurile conştiinţei...

Iar finalul....

Şi de atunci bietul cetăţean nu a mai fost vazut niciodată în apropierea vreunei urne...

End of story...

Că tot veni vorba...

Bietul meu televizor, mai are puţin şi plesneşte de atât penibil, frivol şi pueril. Aproape că vrea să declare grevă generală. Trenduri, fiţe, fasoane şi frisoane.....maşini, răşini, silicoane şi baloane...modă, bârfă şi mult mult sex ne ocupă mai tot timpul. Revistuici cu iz de fizuică cotropesc tarabele la fiecare colţ de stradă...Fetiţe cu fustiţe năvălesc aruncând cu sute de mii toate aşteptând cu sufletul la gură(să se consemneze ca am zis "suflet") noul număr din Cosmo, Cul, Bravo etc...Ce-or fi găsind interesant printre filele"glossy" pline de poze şi ....aaa...şi...atât.. numai ele ştiu...

Dar staţi, era să uit ! Libertatea!! Daa...Libertatea! ce bine sună!!...Ciudat de bine...cred ca s-au instalat difuzoare la metrou...Cu toţii, tineri, bătrâni stau cu nasul lipit de Libertatea (a lor sau a vecinului) Ziar naţional,ce mai.... . Ar trebui de altfel să se înfiinţeze o asociaţie, un grup. Grupul celor ce citesc libertatea la metrou....Măcar dacă s-ar distribui gratis, cum e Compactul. Dar, auzi, să mai dai şi bani pe astfel de articole pline de erori....pline de..mizerii până la urmă..E strigător la cer...Ne mai şi smorcăim. De căte ori nu i-am auzit, pe unul , pe altul, plângându-se de ştirile de la ora cinci. În schimb cu fata de la pagina cu acelaşi număr nu au nimic. Ce ne mai place să ne prefacem că suntem educaţi, docţi, inteligenţi. Şi la ce bun? Dacă nimănui nu-i pasă? Pai cum de ce nu-i pasă? Păi nu-i mai pasă de mult de o carte, de un film bun, de un documentar.

Oricât ne-am plange, timpul stres se mai frânge uneori(deşi rar) lăsând loc timpului liber, care fericit iese la suprafaţă cu un chiot de bucurie. La care românul plictisit şi amărât, ia Libertatea sau nu ştiu ce alt tabloid de pe noptieră şi-i şterge una cu toată puterea. Aşa, să se înveţe minte, să nu-l mai deranjeze din brainstormingul in care se cufundă în fiecare dupa-amiază. Tocmai încerca să ia o decizie.

Oare i-ar trebui lui Guţă silicon în fund? Hmmm....Aceasta este întrebarea....