Anul asta am fost pentru a doua oara la barajul Vidraru. Prima oara a fost in generala, cand cu totii stim ca una din excursii era neaparat la Vidraru. Nu'mi aminteam decat tunelul, barajul si faptul ca mi se infundau urechile. :)
Cine zice ca avem o tara de tot rahatul este un mare dobitoc! Eee...stie el ce stie - dobitocul :) cand spune asta, dar nu stie sa se exprime cum trebuie. Vorba Cristinei : " Avem o tara frumoasa, pacat ca'i populata!" :)

Multe peisaje si locuri din tara asta sunt de vis! Toata fiinta'ti freamata si parca vrei sa tipi, sa urli de fericire. Cat am stat in zona aia parca eram beata ...de fericire evident. Am avut o stare de euforie aproape permanenta. Am uitat de tot si de toate. Griji...ce erau alea!? Servici, probleme...uitate! Ganduri negre!?? Poate doar ganduri, negre nu erau decat tunelurile! :) Pluteam...

Pe Transfagarasean pana la Balea Lac, mergand pe serpentinele periculoase, l'am reinviat pentru cateva clipe pe Ceausescu. O fi fost el un dictator comunist dar macar a facut niste lucruri exceptionale (bine...vai de saracii oameni care au lucrat pt el, dar nu despre asta e vorba). A durat ani de zile constructia lor, dar vor dainui inca multi ani de acum incolo. Frumuseti nepieritoare. S'au bucurat parintii nostrii de ele, noi, copii nostri si tot asa.

O poza, doua ca si amintire, apoi cate ceva despre bungee jumping.

Mi'a atras atentia cand eram la Vidraru, apoi am facut ceva cercetari si uite ce am aflat:

Cum s-a ajuns la sariturile cu bungee?

Sariturile gen bungee jumping constituiau un ritual prin care se testa barbatia la triburile bastinase din insulele oceanului Pacific. Toti tinerii tribului trebuia sa treaca testul acesta de barbatie pentru a putea intra in randul barbatilor. Se construia mai intai un turn cu inaltimea de 100 de picioare. Apoi, doua liane erau legate de gleznele saritorului si apoi, urma saritura.

Bungee, care este un termen de argou britanic pentru `cauciuc indian`.
In 1977, mai exact pe 1 aprilie, patru membri ai Clubului de Sporturi Periculoase ai Universitatii din Oxford, au efectuat prima saritura moderna Bungee-Jumping. Ei au sarit de pe podul Clifton, pod ce are o inaltime de 250 de picoare. Numai in anii `80 acesta a devenit sport si afacere.

Este bungee jumpingul un sport periculos?

Statistic vorbind, o saritura este la fel de periculoasa ca a merge 200 de kilometri cu masina (cam o sansa la doua milioane, de a muri). Pana acum au avut loc milioane de sarituri si sunt inregistrate foarte putine accidente. Aproape toate accidentele au avut loc din cauza ca franghia nu a fost bine prinsa de saritor sau de platforma.

Practicarea acestui sport presupune foarte mult curaj, rezistenta fizica si psihica si nu in ultimul rind vointa.

Din punct de vedere medical este interzis bungee jumping-ul persoanelor care au probleme cu inima, sufera de afectiuni ale oaselor, muschilor si ochilor sau ale sistemului nervos.

Senzatii:
„Sfecla ţeapănă, curu’ drept, cracii lipiţi. Gata, frate, acu’ dai de dreacuuu!”, tună instructorul. Cu un nod în gât, „victima” stă cocoţata deasupra barajului Vidraru, pe platforma de bungee jumping, a doua ca înălţime din Europa. Omul s-a făcut mic, mic şi e verde la faţă. Jos se cască 166 de metri de hău, iar mai sus, la picioarele lui, copiii, nevasta şi restul rubedeniilor îl imploră s-o lase baltă... poate se rupe coarda, poate-i plesneşte inima, poate-i rămân creierii pe baraj.
Soţia s-a retras doi paşi mai încolo; nu poate să-şi vadă bărbatul omorându-se în direct. Pe baraj s-au strâns vreo 100 de spectatori. Se fac ultimele pregătiri. „Poţi să sari în două feluri – ori flexezi braţele, ori le deschizi şi zbori aşa, drept ca o scândură, musai cu capu-n jos”, îi urlă Mihai Mândreanu, instructorul. Când auzi „scândură”, te gândeşti la sicriu. „Buhuhu, ăsta parcă e diavol”, se zburleşte lumea. Se murmură cuvintele „colivă” şi „ficaţi”.
Încă puţin până la salt. „Diavolul” urlă din nou. „Şi să-ţi intre bine la căpăţână: nici mort nu atingi coarda şi, la recul, capul la cutie, acoperit cu amândouă braţele. La recul o să fie ca la cutremur, unul mare şi două, trei replici mai mici. Hai, mai în faţă pe platformă, pâş, pâş, pâş”. Aurel pare nefiresc de calm. Trebuie să facă saltul ăsta tocmai ca să-şi spargă ghinioanele de-o viaţă.
Mai are câteva secunde. Adrenalina creşte, nu mai respiră nimeni, tânărul întinde braţele, priveşte ca sinucigaşii, „diavolul” îi urlă-n urechi „treeei, doooi, unuu!”...şi Aurel sare-n hău, cu capu-n jos. Se ţipă în cor – şi săritor, şi instructor, şi nevastă şi toată lumea. Rudele şi-au acoperit ochii („se face praf, se duce”). „Zboarăăăă... gata, ai scăpat!”, răcneşte Mihai, de pe platformă. Asistenţa respiră din nou. Tânărul a ajuns jos şi se zbate în coardă ca mingea, la vreo 30 de metri de sol. Rudele se reped pe buza barajului, dar, în loc de Aurel, se vede, aşa, un gândac minuscul.
100 de euro, ca să-ţi simţi toate oasele pârâind.
„Am ţinut ochii deschişi tot timpul, să văd cum se apropie pământul. Mi-am auzit toate oasele pârâind”, zice Aurel, cules de jos de doi jandarmi. A călcat pământul euforic, ziceai că e drogat, râd jandarmii. „La recul, senzaţia a fost că mi s-au împrăştiat toate organele. E nebuneala aia, când dă coarda cu tine şi nu mai ştii când te urcă şi când te coboară. Nu mai ştii care e cerul. Când am atins din nou pământul, m-a încercat regretul că totul s-a terminat. Mâine o să fac febră musculară şi ... cred că am mai crescut şi un centimetru”, spune tânărul. Bungee schimbă ceva în tine, după salt poţi să dărâmi şi munţii. Nimic nu te mai sperie. „Mai demult, am mai sărit şi de pe platforma de la Râşnov, şi de pe macara. Şi după ultima săritură am reuşit să închei un contract dificil, pe care mi-l dorisem mult să-l obţin”, zice. Are motive serioase să se arunce-n cap: la şapte ani era să moară înecat, la 22 – să-l omoare o maşină, la 24, l-a târât tramvaiul o sută de metri, la 26, a dat iar maşina peste el, iar la 28 s-a hotărât să se arunce singur de pe macara, de la 45 de metri, tot cu capu-n jos, cu coarda elastică.
Urmezi orbeşte instrucţiunile, fără să pui una la îndoială. Dacă nu, rişti să te faci praf. Femeilor le vine greu să respecte toate regulile, de aia uneori o şi păţesc: una s-a ţinut de coardă şi s-a ales cu palma sfâşiată, de i-au rămas bucăţele de muşchi pe elastic, până la os. Alta a făcut la fel şi era gata să o strângă coarda de gât, iar ultimei i-a fost atât de teamă să sară, încât a rămas suspendată în aer, cu o mână lipită de platformă şi cu cealaltă de funie.

Dar există şi un mic secret bungee, zice Mihai. „Ăla că e musai să sari la unu”. De când s-a deschis platforma, au sărit zeci de tineri. Unii vin hotărâţi să zboare, dar când se văd legaţi la picioare, dau înapoi. Cine n-a sărit la unu, nu mai sare niciodată. „Am avut un băiat pe care l-a părăsit prietena pe baraj, că n-a avut curaj să sară. Înainte sărise ea... Altul a stat o oră jumate pe platformă şi tot n-a sărit. Întâi a zis că sare după ce fumează. I-am adus ţigara băiatului. După aia a cerut apă. Am fugit să-i aducem şi apă, numai să sară odată. Apoi a zis că e prea cald, că bate vântul. La final, cică gata, la ora 6 fix el sare. Când ne-am uitat la ceas, era cinci jumate”. Toată viaţa, Mihai a făcut alpinism utilitar şi din ‘99 a adus bungee jumpingul în România. A avut multe meciuri cu autorităţile, ca să poată deschide instalaţia de la Vidraru şi cea de la Râşnov, dar acum le caută cumpărători. Prea e mare responsabilitatea!

Interesant, nu!? Daca nu as fi avut problema cu inima, m'ar fi tentat :) Dar in conditiile astea nu'mi ramane decat sa fac bungee jumping prin altii! Nu ca ar fi singurul lucru pe care'l traiesc prin altii.

Termin cu acelasi citat superb:

"Absolutul motaie in pietre, respira in plante, se misca in animale si trezeste in oameni."

Ma opresc aici cu pozele, caci daca ar fi dupa mine as pune toate pozele pe care le'am facut.

Raeka

Cel mai cunoscut candidat la o primarie. ( mai jos sloganuri )

Propuneri de slogan de la “binevoitori”:

Noi ne þinem de Laba.
Laba - fapte, nu vorbe.
Laba în sprijinul cetãtenilor.
Vine Laba.
Laba pentru modernizare. Pentru ei, pentru voi, pentru noi toti,
Laba. Alegerea corectã
Laba. Laba din dragoste pentru Bârgãu.
Laba la PRIMARIE!
Gospodaru’ Laba o sa faca treaba!
PD-L sustine LABA!
Laba nu te lasa la greu!
Nu vota cu stinga, Laba e de dreapta.
Laba. Ceea ce meritam!
Cu Laba vom reusi
Laba. Eu fac, alþii promit!
Prestaþie slabã? Treci pe Laba!
Dreapta e slabã? Sustine-o cu Laba!

Raeka

Ce fel de om trebuie sa fii ca sa nu te gandesti si la amaratele de ele...n'au adapost, n'au stapan, n'au nimic! Stau la mana unuia sau altuia si le citesti neputinta in ochisori.

De ce trebuie sa le judeci pe toate la fel, doar pentru ca unul te'a muscat sau a fost agresiv cu tine !!?? Probabil pentru ca e mai comod asa, dovada ca's foarte multe femei care considera ca " toti barbatii e porci!" Atunci de ce nu ar categoriza si aceste animale inofensive ca fiind "bestii, javre, s.a.m.d" !!??

Cate probabilitati exista ca un caine sa'ti faca un rau!? Dar cate probabilitati sunt ca o fata/femeie sa fie atacata si/sau violata!? Dar de cei care fura in plina zi sau te agreseaza fizic sau verbal!!?? Despre "animalele" dintre noi de ce nu amintim?

Ok, nu sunt de acord cu faptul ca nu s'a facut nimic in privinta cainilor comunitari, desi apele au fost destul agitate, dupa cum bine se stie acum cativa ani a fost initiata campania de strangere a maidanezilor, o foarte mare parte dintre ei fiind omorati cu bestialitate, iar alta parte fiind vaccinata si semnalizata cu marcaje speciale (etichetele de la ureche). Dar aceasta actiune nu a ajutat cu nimic, caci acum pe strazi observi acc. numar de catei. Statiscile au aratat ca sterilizarea cainilor fara stapan nu a ajutat prea mult problema, cazurile oamenilor muscati de acestia fiind foarte mare.

Din cate am inteles nu exista o solutie eficienta, o solutie care sa linisteasca atat iubitorii de animale cat si restul bucurestenilor, caci intradevar, n'ai de unde sa stii care sunt agresivi si care nu, care vor sa te atace in timp ce mergi sau alergi, mai ales daca asta se intampla seara sau noaptea. Ii inteleg foarte bine si pe cei care sunt speriati sau tematori, dar trebuie sa se faca ceva, sa existe o rezolvare care sa nu fie sub forma un ui masacru. Sunt totusi niste suflete si ele !!!!

Cred ca sunt multe persoane care ar vrea sa fie raspunzatoare pentru un animalut vagabont, sa aiba grija de el, sa'l ia sub ocrotirea lor, dar nu exista posibilitati, caci majoritatea dintre acestia au deja unul acasa si nu au cum sa introduca un al doilea in " cutia lor de chibrituri" !! Acesta este si cazul meu.

Legislatia n'are nimic clar stabilit in aceasta privinta, cum nici politie comunitara nu exista ca in alta tari dezvoltate, unde si aceste fiinte conteaza!

Raeka

Predomina taranii si tiganii, care mai de care mai gatiti, mai impopotonati, mandri tare de ei sau de cele de langa ei , totul afisat intr'un mod cat mai ostentativ cu putinta . Trecand de la disconfortul provocat simtului meu vizual, mergem la cel olfactiv, afectat si acesta de prea mult Paco, Chanel, Dior combinate cu mirosurile de transpiratie. Am simtit din plin aceste aspecte, in sala de bowling, care parca nu a mai fost asa de plina niciodata. Cum am intrat acolo, m'am minunat si intrebat totodata: Exista oare vreo oferta , un discount ceva pentru tigani!? Era o sala intunecata, plina de indivizi dubiosi si galagiosi!! Aveam o mare pofta de bowling, asa ca nu am renuntat si m'am indreptat catre pista numarul 4, unde iar mi'am facut nervi, caci grupul de "pasarele galagioase" de la pista 3, aterizau din cand in cand si in calea mea, plus ca'mi luau cele 2 bile cu care ma intelegeam: nici usoare nici grele, tocmai perfecte pentru un strike sau un semistrike :P . Domnisoara care era cu ei tinea mortis sa'si invete prietenul sa calculeze punctajul, explicandu'i intr'una ce si cum se face. Se vroia experta tanara ( "-Te rog sa ma asculti, caci stiu ce spun, de patru ani joc bowling!). N'am inteles cum venea asta pentru ca arunca bila cu ambele maini! Himm... De ascultat, n'am ascultat'o evident, dar imi atragea atentia fara sa vreau, asa de pornita era! Tre' sa mentionez ca pentru o gramada de bani dati ai posibilitatea de a vedea ca nu de fiecare data toate popicele sunt puse la loc, ca bilele nu se mai intorc decat dupa ce este solicitat domnul responsabil cu bunul mers al activitatii!

In fine, am plecat de la bowling, am aterizat la o masa unde am papat o salata inainte de film. Langa noi erau trei blonde, intretinute toate. Puteai observa doar daca le analizai culorile, briz briz'urile, pantalonii albi bagati in ghete negre, aurul de pe ele, machiajul strident, etc. Vorbeau despre un anume X, prietenul uneia dintre ele. Important de altfel personajul caci o putea ajuta si pe cealalta fara nici o problema sa iasa din impas! Despre ce impas era vorba, nu stiu si nici nu m'a interesat!

Filmul : Mad Money.

O comedie prostuta pentru oameni prostuti!

Obosita fiind imi doream sa vad o comedie usoara, care sa ma destinda. Dar nu mi'am dorit'o nici chiar atat de usoara!! M'au pacalit cu actritele principale, care mie'mi plac: Diane Keaton si Katie Holmes. In sala 20-30 oameni. Un scenariu de rahat, dar care se pare ca i'a ajutat pe cativa sa'si ridice stima de sine, anticipand cu voce tare scenele care oricum erau atat de evidente si de previzibile, glumite presarate ici si colo, 2 sau 3 mai amuzante, iar ca si glazura pentru aceasta minunata prajitura a fost rasul strident al domnitei de langa mine! In timp ce restul din sala radeau mai domolit, asta radea intr'un hal de'mi venea sa o dau cu capu' de scaun, cel putin asta'mi imaginam, caci aveam timp sa'mi imaginez scene din filme cu actiune sau de groaza...nu mai aveam dispozitia pentru comedie! Asta a fost, ghinionul meu ca  donsoara respectiva era incantata de acel gen de glume!

Ajunsa acasa, am dormit ca un pruncusor, atat de relaxata eram! Inca doua seri ca asta si pot sa ma mut linistita la tara, caci din Romanica nu ma mut nici sa ma bati! E prea alandala viata aici ca sa te poti plictisi, iar eu urasc plictiseala!

Raeka