sa-vorbim-despre « WordPress.com Tag Feed

....cumparaturile online

castelana — Fri, 28 Mar 2008 21:54:24 +0000

Trebuie sa recunosc. Nimic nu se compara cu o alergatura prin magazine si o privire rapida aruncata peste ce e nou. Atatea culori, atatea texturi... Dar...exista o alternativa. Mai sanatoasa. Si cand iti mai vine cheful sa mergi la cumparaturi propun o raita pe site-uri. Acolo cumparaturile capata o noua dimensiune. Astazi mi-am facut curaj si am inceput sa umblu pe un site. Si am inceput sa pun in cos. Si am pus, si am pus pana mi-am dat seama ca am facut cumparaturi de cateva milioane. Si am decis sa renunt la chestiile care nu ma atrageau foarte tare. Dragute, dar deloc practice. Cum ar fi o pereche de sandale portocalii din lac. Si dupa ce am facut curat m-am gandit...chiar am nevoie de prostiile astea?? Si am renuntat la toate cumparaturi. Atata munca...degeaba. Si ajungi la concluzia ca au trecut cateva luni si tot n-ai terminat cartea inceputa in vara.

Mi-am cumparat un cuvant. " castelana " . De plictiseala sau doar pentru ca pot? :D Febra cumparaturilor....

Pentru cine vrea sa-si cumpere un cuvant... Magazinul de cuvinte

De ce iubim Bucurestiul...

castelana — Thu, 13 Mar 2008 17:41:46 +0000

Pentru ca este un oras mare. Cu multe cafenele, baruri, cluburi, cinematografe, malluri, parcuri. Pentru ca nu ai cum sa te plictisesti. Pentru ca lumea e diversa si colorata. Spre exemplu...a observat cineva cati chinezi sunt la Obor? Sau mai bine spus...a vazut cineva cinezi in alta parte decat in zona Obor? Sau afro-someting in alta parte decat in Romana? Romii in schimb sunt peste tot. Pentru ca sunt si ei romani.

Iubim Bucurestiul pentru ca sunt tot felul de expozitii si targuri. Stranduri deschise non-stop.Parade. Campanii in plina strada. Teatru la metrou la Universitate. Sa nu uitam de vacutele pictate care din pacate au cam disparut. Lipscani... Iubim Bucuretiul pentru aerul de vechi si nou pe care-l respira fiecare zona. Iubim Bucurestiul pentru crampeiele de viata adunate din filme si transpuse pe strazile capitalei. De exemplu...

Astazi in drum spre serviciu in timp ce traversam strada am vazut cu trei masini s-au tamponat si apoi un rrom a coborat si a inceput sa traga cu un pistol in masina din spate si o femeie de etnie rroma a iesit cu o sabie zic eu, un topor au spus la stiri. Si de aici mi s-a rupt firul pentru ca trebuia sa ajung la serviciu si ma mai si luptam cu panica care ma cuprinsese.

E frumos in Bucuresti. Unii oameni se omoara, altii astapta tramvaiul sa ajunga in diverse locuri. Unii se plimba sambata prin parc de plictiseala, altii fac pozele de nunta fix in parcul ala... Unii se duc in vizita la spital si altii sunt doar martori de-ai lui Iehova, bagaciosi si insistenti. Si dupa incidentul de azi nu o sa ma intreb cat de sigura este capitala. O sa ma bucur ca nu eram cu 5 metrii mai in fata pe trecere si ca nu m-a calcat nimeni. Azi. Si o sa ma bucur pentru ca traiesc si ca nu s-au apucat toti sa impuste in stanga si in dreapta.

Mai multe amanunte despre stire puteti gasi aici : http://www.protv.ro/stiri/eveniment/focuri-de-arma-intre-romi-pe-soseaua-giurgiului-din-capitala.html

Amintiri din copilarie

Raluca — Thu, 21 Feb 2008 14:22:58 +0000

Zilele trecute imi povestea un pusti cu care fac engleza despre Fratii Grimm, cu ale caror povesti se delecteaza in minunata clasa a doua in care se afla. Era foarte entuziasmat de tot ce a citit in vacanta si imi insira povestile care i-au placut cel mai mult.

Si tot povestind mi-am adus aminte cum strecuram sub patura colectia completa de povestiri de Fratii Grimm, doar-doar mai reuseam sa citesc cateva pagini, ascunsa de ochii mamei. Ignoram cat puteam indemnurile repetate de a de a stinge lumina, pana cand auzeam furtuna de pasi. Ascundeam cat de bine puteam ceaslovul de 600 de pagini si ma prefaceam ca am adormit. Singura problema era legata de "iluminare": pentru ca nu aveam o lanterna numai a mea, citeam la lumina rosie facuta de mini-lanternele-breloc acelea promotionale, cu baterie de ceas. Ma mir ca nu am probleme cu ochii.

Cand am ajuns acasa am luat cartea din biblioteca cu gandul sa recitesc o poveste. Am deschis la intamplare si am citit povestea la care nimerisem, ceva despre doi frati. Mirosul paginilor era acelasi, "mirosul cartii cu Fratii Grimm", si m-as fi simtit din nou copil daca nu m-ar fi intristat ochiul critic cu care citeam acele randuri. "Aici s-a repetat", "Aici a trecut prea repede la alt plan", "Comportamentul asta e nejustificat" sunt fraze care au blocat pentru ceva timp amintirile.

Mi-am dat seama atunci pentru a nu-stiu-cata oara cat de greu ne este sa pastram in noi o farama din copilul care am fost. Ce-i drept, valurile cu care ne luptam pe masura ce imbatranim nu creeaza tocmai conditiile favorabile pentru a nu savarsi aceasta crima, pentru a nu sufoca copilul din noi. Ce imi este clar insa este ca din cati oameni am vazut eu, aceia care nu l-au uitat pe “cel mic” din sufletul lor sunt mai fericiti.

Ma bucur ca eu una deocamdata nu am problema asta: spre sfarsitul povestii m-am surprins gandind: “De ce se duce in padurea aia desi toata lumea ii spune ca este blestemata?”

Despre America, numai de bine

Raluca — Fri, 08 Feb 2008 18:43:15 +0000

Observ de ceva vreme o tendinta anti-americana. Culmea, nu a generatiei mai in varsta, care ar putea fi "suparata" ca nu au mai venit americanii "asa cum ne-au promis" ci a catorva generatii mai... actuale. Cred ca e la moda, altfel nu imi explic.

De altfel, cred ca multi nu si-o pot explica. Spun asta pentru ca am intrebat la un moment dat cateva persoane care se aprinsesera intr-o discutie, care este motivul acestei reactii atat de violente verbal. Mi s-a raspuns “Nu stiu, ma calca pe sistem, $%##@%$#*”.

M-am descoperit si eu “anti-americana” cu cateva ocazii. Mi s-a intamplat cel mai des la cursurile de literatura si civilizatie americana. Incercand sa descopar motivul am ajuns la concluzia ca sunt prea aroganti, prea infumurati, cand de fapt nu au nici o scuza pentru aceasta atitudine.

Nu au motive pentru ca la ei o familie de vita nobila inseamna inaintasi coborati direct de pe Mayflower. Pentru ca aproape au exterminat o rasa iar pe cei ramasi ii tin intr-o saracie cumplita. Pentru ca sunt o rasa de delicventi nespalati care au pornit in masa sa scormoneasca dupa aur. Pentru ca au o literatura in mare parte copiata. Pentru ca mi se pare ca au dus razboaie pentru cauze gresite si pentru ca in general sunt intruchiparea lui Narcis la scara larga.

Imaginea pe care si-au creat-o, prin intermediul filmelor mai ales, de invincibili, de cei mai mari si cei mai tari, are si dezavantaje cateodata. Imi aduc aminte reportajele despre dezastrul provocat de uraganul Katrina. Ma uitam (cat am rezistat, pana sa schimb programul) la oamenii aceia distrusi si imi dadeam seama ca ma impresioneaza mai putin decat imaginile din Thailanda lovita de tsunami cu un an mai devreme. Si nu sunt o persoana care ramane neclintita in fata a astfel de dezastre. Cred ca ma asteptam sa apara vreun Schwarzenegger cu cateva zeci de oameni salvati intr-o mana si cu o bormasina uriasa in cealalta, pentru a repara casele.

Altfel, fiecare continent isi are neajunsurile lui, asa cum apare intr-un banc amar pe care l-am auzit acum cateva zile:

O intrebare adresata fiecarui continent:
- Ce parere aveti despre lipsa de alimente de pe celelalte continente?
America: Ce sunt alea "alte continente" ?
Africa: Ce sunt alea " alimente" ?
Europa de Vest: Ce e aia "lipsa" ?
Europa de Est: Ce e aia "parere" ?

Sa vorbim despre...Pomelo

castelana — Sun, 13 Jan 2008 18:28:34 +0000

De curand prin oras am tot vazut o imensitate de fruct...care se numeste pomelo. Nu am fost prea curioasa sa vad cum este. Dar soarta m-a pus fata in fata cu un pomelo. Si dupa ce am mancat am ramas surprinsa si pentru totdeauna indragostita. Este foarte bun. Mai bun decat grapefruit-ul dar nu mai bun decat portocala. Poate mai racoritor si mai interesant. In concluzie...mancati pomelo pana nu mai puteti. :D

Timpul pentru putina cultura generala. Aflasem despre acest fruct ca este o combinatie intre grapefruit si portocala (la gust). De fapt este cel mai mare fruct din categoria citrice. Si se pare ca din pomelo si portocal au facut grapefruit-ul. Mai multe detalii pe google/wikipedia. Eu ma duc sa mai mananc niste pomelo.

Sa vorbim despre... gustari nocturne

castelana — Fri, 04 Jan 2008 19:43:02 +0000

Vineri seara. Nu am mai iesit in oras. Am fost sa-mi cumpar cateva gustari si pe drum mi-am dat eama ca nu prea am chef de nimic. Si am optat pentru chipsuri, suc, bere, seminte... Clasicele gustari din fata televizorului. Oare a observat cineva diferenta dintre gustarile fetelor si gustarile baietilor? Cand o fata e trista ce face? Isi ia inghetata/ ciocolata si se uita la un film siropos. Cand un tip e trist...isi ia 6 beri, chipsuri, seminte si se uita la un meci. Ea isi plange de mila, are nevoie de atentie. El se distreaza si-si vede de micile placeri ale vietii. Tot la hormoni apeleaza fiecare. Ea- serotonina...hormonul fericirii, care este strans legat de stomac, de tubul digestiv. El - adrenalina, drogul oamenilor curajosi si puternici. Si fiecare primeste ce vrea. Sau ce are nevoie in momentul ala. Dar ce ar fi sa facem schimb de roluri? Oare ce ar iesi din asta...

Sunt geloasa. Baietii au tot felul de activitati interesante de facut in orice momnt al zilei. Si fetele...si ele au...trebuie sa se machieze, sa se demachieze, sa-si faca unghiile, sa-si aranjeze parul, sa caute haine dragute prin oras, sa stea 15 minute-evident-ca-mintim in baie, sa se hidrateze, sa se exfolieze, sa spele, sa gateasca. Am obosit numai enumerand toate astea.

Nu am mai gasit nici o melodie care sa ma obsedeze, pe care sa o ascult zile, satamani, ore in sir fara sa ma plictisesc. Dar am o dilema...care melodie e mai frumoasa..."One" de la U2 sau "Purple Rain" a lui Prince? Momentan am starea necesara pentru "Purple Rain". Momentan imi doresc ca ma ascund intr-o cutie muzicala, sub fustele balerinei si sa stau la povesti cu nojitele si cu dantelaria.

Schimbari

Raluca — Sun, 09 Sep 2007 07:20:11 +0000

Alvin Toffler spunea in “Socul viitorului”: “Accelerand orbeste ritmul schimbarilor, inovand in permanenta si inmultind optiunile, ne jucam iresponsabil, ca niste ucenici vrajitori, cu premisele ambientale ale rationalitatii. Condamnam milioane de oameni sa sufere socul viitorului.”

Cred ca are dreptate; si avand in vedere ca spunea asta acum ceva timp, putem considera ca suntem deja in mijlocul acestei perioade. Pornind de la schimbarile in domeniul tehnologiei, pana la la cele de organizare, apoi cele de idei la nivel inalt (adica ale celor care pot influenta mai multe persoane) si de ce nu, extrapoland, cele de natura “geografica” (clima, relief, etc.), suntem fortati sa ne adaptam de la o zi la alta pentru a putea supravietui. Asta cred ca si genereaza “trend”-ul asta numit “individualism”- “cum sa ma mai gandesc la tine, daca de abia ma mentin eu pe linia de plutire?”.

Uitam astfel de cei din jurul nostru, nu ii mai observam pe cei care au nevoie de ajutor, de empatie ce sa mai vorbim- probabil ca va fi scoasa in curand din dictionar-, iar vorbele bune le-am pierdut printr-un sertar al sufletului nostru. Rezultatul? Singuratatea in mijlocul multimii.

Restrangand totul, intr-un acces de egoism usor (deci trecator), eu m-am saturat de felul in care cei din jurul meu se schimba de la o zi la alta, fara nici un fel de explicatie. Ma forteaza la o adaptare in doi timpi de care nu stiu daca sunt in stare. Sa insemne asta ca nu o sa supravietuiesc? (hihi) Nicidecum- analizand totul intr-o maniera optimista, as putea spune ca ma adaptez la pericolul singuratatii (un pic cam aiurea, stiu, dar trebuie sa fim pozitivi, nu?). Pentru ca stiu siiiigur ca mai sunt cativa ca mine, care nu “alearga” si care savureaza viata, cu toata complexitatea ei, mergand cel mult cu viteza a 3-a.

Sa vorbim despre...casatorie

castelana — Tue, 14 Aug 2007 22:02:08 +0000

Dupa titlu mai,mai ca nu ai citii ce scrie aici. Iar eu am tendinta sa nu scriu.Dar cum e noapte,mi-e somn,am chef de scris si o idee mai buna nu am,raman la acest subiect. Ce poate fii atat de groaznic?

Chiar si cand ma gandesc la subiect,ma simt mica si atat de..."plebe".Am crescut cu planuri mari. De mica mi-am dorit sa devin scriitoare.Ma uitam la cartile din biblioteca si ma gandeam la pseudonimul pe care urma sa-l folosesc.Inca nu am gasit unul ok.In acelasi timp am asociat casatoria cu cartile de dragoste (gen Sandra Brown), mult stat in casa, lipsa de aspiratii si tot ce tine de "casnic",in general. Ca sa nu mai vorbesc de copii, si toate prostiile minore care apar intr-o casnicie. Plus ca nu o sa uit niciodata o chestie auzita in trecut, nici nu mai tin minte unde :"Barbatii se asteapta sa le spalam hainele murdare si dupa aceea sa ni se para in continuare sexy." Cine spala? Cine platete taxele? Cine duce gunoiul? Cine duce copii la scoala? Cine face cumparatuile? Cine spala vasele? Deja simt greata cum isi face simtita prezenta. Dar,lasand toate astea la o parte, ideea nu mi se mai pare atat de ingrozitoare. Adica...acum iubesc si eu pe cineva...si imi doresc sa petrec cat mai mult timp cu el. Ah,da. E "Iubitul Meu". :D Ne intelegem foarte bine,ne potrivim pe toate planurile,ne completam...si daca ar fi sa ma casatoresc...el ar fi "the chosen one". Una din chestiile care ma face sa ma simt bine e si faptul ca o posibila casatorie o sa vina peste multi,multi ani. 7,8 ani. E prea devreme a vorbesc de copii? Cred ca da. :)) Si totusi...casatorie vs cariera. Accept ideea de casatorie numai in ideea ca pana atunci cariera va fi aranjata. Desi nu-mi dau seama cand am ajuns eu sa vreau o cariera importanta,in loc de o slujba adorabila. :) Nici nu conteaza.

Pana la urma nici nu-mi este foarte clara pozitia mea fata de casatoria mea. Imi plac nuntile si sunt sigura ca a mea va fi perfecta. Dar ideea de casnicie este poluata cu atatea stereotipuri incat mi se pare imposibil sa-ti placa. Asa ca...eu astept o revolutie inainte sa spun DA.Sau "aha". depinde ce iese atunci pe moment. =))

Pana la urma cine spune ca trebuie sa ne traim viata asa cum au facut-o urmasii nostrii? Si asa m-am decis sa-mi fac un plan de batalie. Daca ma enerveaza ideea de casatorie...o elimin din viitorul meu. Am mai facut eu cu cateva chestii asa...nu e nici greu,nici daunator. Dar am nevoie de un inlocuitor. Are cineva vreo idee? Poate daca dorm peste ideea asta maine dimineatza o sa vad lucrurile mai clar.

Noapte buna,Castelana si vise din cele mai frumoase.

Sa vorbim despre....

castelana — Tue, 14 Aug 2007 20:57:50 +0000

M-am gandit la o noua categorie. Ca celelalte sunt vechi si nu ma mai reprezinta. Ce amuzant ar fi...eu sa scriu aici...hotarata,inspirata...si sa nu citeasca nimeni. :D Iar am facut o pasiune pentru o melodie. Slabiciune mai bine spus... MIKA- "Relax(Take It Easy)"

Took a ride to the end of the lane
Where no one ever goes.
Ended up on a broken train with nobody I know.
But the pain and the longing's the same.
When you're dying
Now I’m lost and I’m screaming for help alone.

Relax, take it easy
For there is nothing that we can do.
Relax, take it easy
Blame it on me or blame it on you.

It’s as if I’m scared.
It’s as if I’m terrified.
It’s as if I'm scared.
It’s as if I’m playing with fire.
Scared.
It’s as if I’m terrified.
Are you scared?
Are we playing with fire?

Relax
(Love) There is an answer to the darkest times.
It’s clear we don’t understand it, but the last thing on my mind
Is to leave you.
I believe that we’re in this together.
Don’t scream – there are so many roads left.

Relax, take it easy
For there is nothing that we can do.
Relax, take it easy
Blame it on me or blame it on you.

It’s as if I’m scared.
It’s as if I’m terrified.
It’s as if I'm scared.
It’s as if I’m playing with fire.
(Relax)
Scared.
It’s as if I’m terrified.
Are you scared?
Are we playing with fire?
Relax
Relax
[spoken:]
Same day i want to dress for wedding
Same day while i won't married
What happened, He's go meeted another girl
While he was married another girl, I was very very sad
I can talk like God take my legs
How he's made a different lady, I no believe.

After one month i am send out to balcony
Some bomb, come for my eyes. My eyes gone.
My eyes gone in bomb, now i have only one eyes.
I am sad, until now I no married any man after.

Sa vorbim despre... promotii

Raluca — Sun, 06 May 2007 10:47:17 +0000

Nu ma pot lauda cu o experienta colosala in domeniu, dar fiind "promoter" de vreo cateva ori, am reusit sa trag niste concluzii.

Cea mai importanta ar fi ca in perioada promotiilor firmele mai degraba pierd clienti decat castiga. Asta se intampla in general la promotiile la care trebuie sa razuiesti cartonase. Sigur ca se remarca o imbunatatire fata de, sa zicem, anul trecut: acum, toate cartonasele sunt castigatoare. Problema este ca pe ABSOLUT toate este trecut acelasi premiu: cel mai ieftin.

Ceea ce ne conduce la urmatoarea concluzie: se pare ca multe firme nu se vor ridica vreodata deasupra statutului de simple "bisnite" (daca cumva exista acest cuvant). Cele mai multe uita de scopul promotiei, acela de a castiga clienti, si de ce nu, a ii fideliza pe cei deja existenti, din dorinta de a face economie. Recurg astfel la tot felul de tertipuri: promoveaza doar produsele care nu se vand, angajeaza prea putini promoteri, astfel incat in turele cu putini clienti nu sta nimeni la raft pentru a explica ce trebuie facut, anunta premii care de fapt nu exista, si nici macar nu aduc suficiente premii din cele ieftine, lasand promoterii sa se descurce cu clientii furiosi.

Probabil ca se inregistreaza cresteri semnificative ale vanzariolor in aceste perioade... Dar cu ce pret?

Cu toate acestea, it's a wonderful world, asa ca exista cu siguranta si promotii la care chiar se castiga premii semnificative. Poate doar am "nimerit" eu gresit :) .