satul-meu « WordPress.com Tag Feed

Cand iubesti

musculitamegabyte — Sun, 23 Mar 2008 14:27:17 +0000

Uneori, cand trec pe langa biserici, ma simt ca o flacara ce batuta de vant se stinge incet. Poate astfel de flacara a fost si matusa mamei Verginica. Imi amintesc cu drag de ea, o pacoste de femeie...o pacoste ca toate femeile. Imi amintesc tot mai mult de perioada '89-90 cand era bolnava. S-a dus la spitalul de mai sus de Policlinica din Suceava, unde a fost internata. A ramas in acea perioada paralizata de o parte a fetei....dar ai vazut drac mort? Asta nu a fost o piedica in a pune in aplicare un plan al ei. A vrut sa vada o dovada a devotamentului sotului, asa ca s-a prefacut moarta. Menculeanu, ca orice barbat prost cand a vazut-o pe pat a inceput a plange...atunci si-a dat seama ca ii merge.
Ajunsa acasa, intr-o toamna geroasa, cand vandul smulgea frunzele ramase pe copacii
sfrajiti....ca si mos Iancu, intra in casa. Mai multe neamuri erau acolo venite in vizita. Dintr-o discutie in alta, de la un cuvant la altul, mos Iancu a scapat si el o gluma...rautatea feminina si-a facut aparitia. Asa zisa femeie bolnava l-a si apucat de picioare si, fara a sta pe ganduri, l-a tarat afara de picioare. Apriga nevasta a intrat in casa si a incuiat usa. A ramas Menculeanu afara in camasa...zgribulind de frig. Mama a insistat, fiind de fata la actiune, iubindu-si neamul probabil sa o convinga sa il lase pe Menculeanu in casa. Reactia Verginicai a fost directa. Cu o voce subtire si plina de satisfactie a afirmat : “ Gluma i-a trebuit, sa stea dracu' afara!” Acum doi ani in urma aceiasi situatie, vecinii fara sa vrea au vazut ca mos Iancu lua bataie de la nevasta. O vecina cand il vede il intreaba : “ Mos Iancu de ce te lasi batut?”, fara a sta pe ganduri el raspunde “ Eu nu o bat ca Dumnezeu o s-o bata destul, el o vede si o pedepseste!”. Acum, inainte de sfarsit a devenit si el barbat. S-a opus ei, ea voia sa dea averea la un copil, el la altul. Nu a cedat si si-a sustinut punctul de vedere. Grea viata a avut! Verginica acum devine o amintire. A murit, s-a stins flacara lumanarii ei. Iancu este trist, atat de trist incat, dupa spusele matusii, nu a primit pe nimeni la priveghi. Somnul nu-i dadea pace, in fiecare seara se culca devreme...acum nu mai este ca inainte cand ora 11 era de culcare. Doarme de fericire sau de tristete???....Cine stie...
Uneori ma intreb, oare nu fiecare dintre noi avem in viata cate o Verginica. Nu asteptam
pedeapsa divina pentru ea? Ganditi-va bine.....si Doamne ajuta!

Am propria putere

musculitamegabyte — Mon, 03 Mar 2008 19:39:05 +0000

Din respect pentru o colega, nu-ti voi da numele Adino, nu voi incepe acest post prin a scrie ca inainte de a pune mana pe tastatura am baut o bere si m-am gandit la ce n-am mai facut demult. Iti voi asculta numai de data aceasta sfatul, tin enorm la tine.

Astazi sunt treaz...am baut de dimineata, m-am oprit la amiaza si-n seara aceasta am baut iarasi. Sunt trist si vreau sa-mi inec amarul. Am venit din sat si am mai aflat o tragedie...vecinele mele sunt maritate de 3 ani. Am baut de tristete ca nu mai am cine sa ma iubeasca. Cine sa ma mangaie cu o palma. Sunt trist si ma doare...stomacul de la ciocolata. Acum ma consider irezistibil, pentru orisicine, chiar si pentru mine...dar nu as fi in stare, nu-mi pot controla miscarile. Am puterea de a continua datul inapoi. Ma simt fericit ca nimeni nu ma iubeste, nu am o nevasta care sa ma bata uneori la cap, dar am ceva mai important...multa prostie in mine. nu stiu cum pot scapa de ea!

Draga mea, nu vad de ce intotdeauna incerci sa complici lucrurile. Daca eu spun ca da, tu de ce trebuie sa spui poate. Suntem doua persoane mature, putem lua o decizie. Deci eu daca spun ca TE IUBESC, tu de ce spui ca nu. Eu sunt o persoana sigura pe sentimentele mele, poate tu nu esti ! Sa luam ca exemplu luna: ea nu iubeste soarele, cu toate ca nu se vad, atractia dintre cei doi exista. Nu exista indoiala din partea niciunuia. Ziua si noaptea nu se iubesc? Ele se intalnesc in doua momente , la apus si la rasarit....asa cum ne intalnim noi de obicei. Spui ca relatiile la distanta nu merg, problema este ca nu poti sti pana incerci. Nu ai ratat niciodata o experienta in viata si ai regretat. De ce iti este teama sa incerci...... Niciodata nu am inteles persoanele care au acea teama, care nu vor sa riste. In plus ce este viata...un continuu risc, o continua lupta. Uneori am impresia ca iti este frica de viata. Sincer si mie imi este. Imi este frica sa ma implic in relatii. Dar totusi sunt dispus sa incerc. Tu de ce nu esti?
Uneori cred ca tu nu vrei o relatie. Poate ai alta, daca este asa spune-mi si nu voi mai insista. Da-mi si tu macar un semn ca ai arata interes. Crezi ca nu pot astepta. Eu consider ca tu nu poti astepta, din acest motiv vrei sa arunci vina asupra mea. Capabilitatea mea de a iubi este infinita..deci nu ai de ce sa te indoiesti de ea. Eu nu am cum sa stiu sentimentele tale, ce gandesti tu.
Nu uita...eu sunt dispus sa ma implic intr-o relatie, nu stiu daca si tu esti dispusa sa te implici. Imi vorbesti de suferinta, crezi ca vei suferi. Cred ca singurul care va suferi sunt eu.

Cu fiecare clipa incep sa-ti duc dorul tot mai mult, sincer, nu stiu de ce. Poate din cauza ca ne-am revazut... Privesc spre cer uneori, ma cufund intr-o tacere adanca si ma gandesc la tine. Imi imaginez diverse ...sa le spunem momente de turnura din dulcea noastra reintalnire. M-am hotarat in aceasta seara sa-ti trimit o parte din dragostea mea, o parte infima dar reprezentativa. Iti trimit saruturile promise prin intermediul gandului. Sper ca din cand in cand te mai gandesti la mine, cel putin asa cum ma gandesc eu.
Te sarut dulce si sper sa-mi trimiti si tu un sarut virtual ...poate devin patetic, dar acesta este felul meu de a fi.....Incer sa scriu aici, cu speranta ca vei apuca sa citesti.

Viata in satul meu ( III )

musculitamegabyte — Wed, 27 Feb 2008 10:25:11 +0000

Astazi ma simt inteligent, nu pentru ca as fi, ci pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt un idiot complet...mai am putin. Privesc cu durere in urma si imi dau seama de ceva...ma doare....de ceva ce a trecut, si-mi pare rau de ceva ce o sa se intample. Vorbesc in dodii.

In sat la mine acum este liniste...a mai murit si Tata Floarea, a luat banii pe cupoane si s-a hotarat sa-i bea. I-a baut....si bautura a ramas in gat, a murit si ea saraca...cred ca a baut de rusine ca a fost violata si nu a scos nici un ban de la violator. Vecina ei, femeia Iepei, a murit si ea nu de mult. A murit fericita, ucisa de nepotul ei Truman....taiata in bucatele. Nu-mi era mila de ea cand o vedeam pe strada...mi s-a facut mila cand am vazut la autopsie cum ii atarnau degetele. Placere enorma trebuie sa fi simtit ...cand era cu nepotul ei in universul amorului, daca a avut asa o soarta.

Sa trecem insa la lucruri mai vesele. Stie cineva de ce in sat la mine aminalele sunt asa de tampite? Mah, am un cocos care-mi " calca" ratele si un ratoi care-mi f__e toate gainile. Nu inteleg fenomenul...am mai auzit de ciobani care se " desfatau" cu oile din turma ( am citit si-n Robinson Crusoe ca acesta, in lipsa de acupatie, mai insemna cate o capra...eee deh, era si el singur ce naiba), dar nu am auzit de zoofilie in randul animalelo ( intre gaina si rata).

Sa revenim la intrebari....de ce viata ma fute, o pun aceasta intrebare de nenumarate ori....si cu pusul raman, mai bine spus intrebarea mi-o pune mie. Spun ca viata este de rahat, asa o fi, pana acum nimeni nu m-a contrazis. Cand nu sunt contrazis am impresia ca am dreptate...si stiu ca asa este.

Imi vreau copilaria...( viata in satul meu II)

musculitamegabyte — Fri, 15 Feb 2008 15:50:03 +0000

Zilele aceste mi-am dat seama ca imi este dor de copilaria mea. Privind noua generatie, copii de azi, am privit si spre copilaria mea. Mi-am amintit de vremea cand mancam paine numai de la mosul meu ca nu aveam bani sa ne cumparam. Familie numeroasa de 9 persoane, dar totusi parca mai fericita ca acum. Mergeam alaturi de caruta, colindam campurile...ne pierdeam printre porumb, culegeam bostani, ne jucam. Ii dau dreptate tatei cand afirma ca ne-am schimbat. Am devenit mai retrasi, mai straini unii ce altii. Sentimentele nu mai sunt aceleasi, s-a dus bucuria....si acum mai zambesc gandindu-ma la tata care ca sa ne impace ne impartea guma aia care avea surprize cu masini, parca Turbo se numea, pentru a ne face fericiti. Aducea ciocolata acasa, una, doua si o impartea in mod egal in patratele. Mama si tata nu-si luau, ne-o lasa noua, voia sa ne vada fericiti.Nu stiau ca atunci eram foarte fericiti, asa cum eram, saraci, insa apropiati unii de altii. Mestecam smoala cand nu aveam guma. Daca era prea mica si nu o puteam impartii o mesteca unul un timp dupa care o dadea la altul.Nu ne faceam griji de boli, nu eram stresati ca si acum. Intotdeauna mi-o amintesc pe mama facand mamaliga. Poate din acest motiv imi si place. Facea mancarea cea mai buna din lume...nu stiam sa apreciaz atunci, acum insa am invatat. Atunci nu ma certam cu nici unul, acum ma cert. Nu din motive reale, dar sunt copilul lor, imi dau sfaturi, eu insa am capatat acest obicei pueril.M-am schimbat si ma doare, lumea sa schimbat si ea. Ambii parinti, surorile si fratele sunt viata mea, daca as putea....le-as da tot ce si-ar dori, pana si o parte din viata mea.

Jucam MIUTA pe imas in fiecare duminica, aveam o chioasca sparta care trebuia umflata odata la 10 minute. De-a v-ati ascuns ne jucam pana la 12 noapte cu mic cu mare. Nu ne pasa de nimic. Acum ne pasa. Totul pare intr-un trecut indepartat, pe zi ce trece il uit tot mai mult. Este trist, odata uitata copilaria ne maturizam mult mai repede, cu maturizarea devenim din ce in ce mai mediocrii.

Ce emotionati eram cand mergeam undeva, la piata sau la iarmaroc in Dumbraveni. Acum nu mai am nici o placere. Ma simt strain de familie...ma simt strain pana si de propria mea persona. As fi vrut ca nimic sa nu se schimbe: sa traiasca vesnic parintii mei, sa fiu vesnic copilul lor.

Nu a fost posibil...si-mi pare rau....Poate de asta ma emotionez cand ascult aceasta melodie .

Urmarire cu peripetii

musculitamegabyte — Thu, 14 Feb 2008 15:00:25 +0000

Actiune in cadrul politiei! In satucul meu iubit a avut loc o urmarire ca-n filme...Gigel, vecinul meu a luat scuterul si s-a dus la plimbare. Trecu ca o racheta pe langa masina politie cu scuterul sau la pedale. Politistii, buinaciti de o asemenea viteza au inceput urmarirea. Gigel pedala, uneori motorul scuterului mergea...politia dupa el. Merge el 300 de metri, politia nu-l ajunge. Sirena urla ca nebuna iar pe fata lui Gigi se citea disperarea...Nu mai avea scapare, politia era la 300 de metri. si parea sa se apropie. Sfarsitul ii parea inevitabil. Sirena se auzea tot mai aproape, el nu avea curaj sa priveasca in urma.Noi alergam in urma lui, il impingem, vrem sa scape.Nu vrea sa priveasca in urma...sirena tipa tot mai tare...el se uita la noi, se gandeste ca a marlit-o. Il cuprinse disperarea...deodata se intoarce, cade in genunchi si striga " Ma predau!". Priveste in jur...nimic. Se ridica in picioare, isi indreapta ochii spre vale si vede doi ofiteri...nu le porneau masina, un Logan nou-nout abia primit in dotare. Priveste Gigi spre mine si-mi spune..." Credeau ca ma prind, scuterul asta-i racheta !"

Morola: Prost sa fii noroc sa ai.....PS: Gigel este vecinul meu Sabaca, va spun asa, nu pentru curiozitate, ci pentru al face de rusine...chiar crede ca-i racheta!

Satul meu, episodul 1

musculitamegabyte — Thu, 14 Feb 2008 14:36:12 +0000

La cererea unei fete (mari) o sa vorbesc/scriu despre satul meu. Este un sat extrem de dezvoltat deoarece avem apa potabila...desigur cei care au fantani. Este asfaltat, in proportie de 1%, gropile sunt acoperite cu noroi. Casele sunt adevarate vile ale secolului al XV, sunt imense chiar. Unde si unde mai vezi cate o cladire care se clatina sau are peretii daramati. Fete frumoase ca in sat la mine nu-s. Toate rujate, cu pantofi d' aia cu toc imens...cand ies din cocioabele in care stau nu le mai recunosti.Baieti sunt numai unul si unul. Ei sunt veseli si zglobii ca si cocosii cei tarzii. Au personalitate, uneori ii auzi vorbind politicos: " fa Marie, di ci nu-ni dai mancari?". Tin la bautura, de fapt toti din satul meu sunt beti mai mereu. Intr-o tara in care fiecare ti-o trage...mai bine sa nu simti cand o face.Imi plac batranii, sunt foarte tacuti--atunci cand sunt morti, in restul timpului fiind foarte activi...sexual desigur. Badea Vasile vrea sa se insoare, are 87 de ani, cica ar vrea una mai tanara. Cand i-a adus ficior-su o baba el a fost profund jignit, cica el inca mai poate" e in floarea varstei". Despre politie...parca nici nu exista, dar isi face aparitia cand se intampla ceva mai grav, nu pentru solutionare, ci pentru castig.

Imi place de o vecina, are ochii albastrii, zambet larg. Problema este ca vecina le place la toti. Acolo in Corocaiesti unde sta, in fiecare seara se face coada. M-as insura dar nu vreau sa iau bataie. Ce-mi place mie ii place la tot satul, si s-ar putea sa o iau pe cocoasa...cum sa iau prietena celor din sat. As imparti-o, dar tot ar fi rau deoarece acasa nu ar mai trage cu lunile.

In satul meu sunt avut. Am 3 perechi de chiloti, una de izmene, si o iapa. Iapa seamana mai mult cu un cal, dar cineva de la oras nu si-ar da seama. In fiecare dimineata o duc la pascut si pasc alaturi de ea--nu am mancare acasa. Caruta nu am dar inchiriez. Ma duc la vecini si o iau pe datorie, unii vor sa mi-o dea, altii nu. M-ai multi m-au intrebat" Daca ai avea nevasta, ai da-o?" Sincer as inchiria si nevasta, da ea nu vrea, cica nu ar fi a mea...Despre iapa...vrea sa-si faca jurnal, eu o s-o ajut!

Nu sunt casatorit. Nu ca nu as fi vrut, dar nimeni nu a vrut sa ma ia. Cand am cerut-o in casatorie m-a intrebat daca pot...eu am raspuns ca nu. Credeam ca se refera la altceva...ea se referise la cosit. Imi caut iubirea si sper sa o gasesc. Daca nu mi-o fac. Tata-i tamplar si am mai invatat cate ceva de la el....cand zidesti ceva pune multa apa. Ii si dulgher, da di acolo n-am mai invatat nimic.

Neamuri am multe. Le vad putin, da bine. Mai vin pe la mine cand vor sa-mi spuna ceva...evident nu de bine. Dintre toate, Alina imi este cea mai draga...o vad rar. Vreu sa ma apuc sa fac o afacere cu neamurile--sa vindem piele. Gasim noi, daca nu o belim...am investit mult in aceasta afacere ( 3 zile din viata).

Viata mea sexuala...lasa de dorit. Din cand in cand, pe strada mai vad si eu cate o pisica, un caine...si ma apuc sa mananc. As face altceva, dar n-am cu ce. Imi amintesc ce spunea matusa mea Viorica :" Baiete, nu totu-i in P_ _a, conteaza intelegerea. Poti sa o ai uiti atatica ( si-mi arata unghia de la degetul mic). Daca exista intelegere nu conteaza marimea!". Inteleapta femeie, de asta s-a casatorit numai cu barbati inalti.

Primarul in sat la mine, cand ii vine chiar ii vine. Ma gandesc si eu sa candidez, dar nu am atatia bani...trebuie sa-i imbat pe toti din sat in ziua scrutinului. Comuna mea ii Veresti, este frumoasa, o adevarata metropola--trece pana si trenul prin ea. Altceva nu mai pot spune fiindca fac reclama si veniti acolo. In orice caz, tiganii s-au prins, vin tot mai multi!

Ar mai fi multe de spus, dar nu mai vreau, daca ma fac vecin cu vreunul dintre voi...ar fi de rau!